Inmulţirea soiurilor de pomi şi arbuşti

fructiferi

În pomicultură sunt cunoscute două metode de înmulţire a pomilor şi arbuştilor fructiferi:

 înmulţirea sexuată- populaţiile locale de nuc şi castan comestibil
 înmulţirea vegetativă- - toate soiurile şi speciile cultivate.
 Plantele înmulţite pe cale vegetativă îşi păstrează în totalitate însuşirile ereditare
dobândite de-a lungul timpului.
 Dintre formele de înmulţire vegetativă, menţionăm: altoirea, despărţirea tufelor,
înmulţirea prin drajoni, marcotajul, butăşirea şi înmulţirea prin stoloni.
1.Altoirea
 Altoirea este o metodă de înmulţire şi de promovare a soiurilor valoroase de pomi, de
înnobilare a speciilor pomicole spontane (măr pădureţ, păr pădureţ, mahaleb etc.) şi
semicultivate (zarzăr, corcoduş etc.) şi de schimbare a sortimentului de soiuri învechit ale
căror fructe nu mai corespund solicitărilor consumatorilor.
 Altoirea este considerată o tehnică de lucru a chirurgiei vegetale prin care cei doi
parteneri (altoiul şi portaltoiul) vin în contact, se acceptă reciproc şi convieţuiesc multă
vreme ca o entitate pomicolă nouă.
 După stabilirea tipului de plantaţie, în zona de cultură cunoscută, pomicultorii îşi aleg
soiurile cerute pe piaţa de fructe şi portaltoii cu cele mai bune însuşiri.
 Portaltoii trebuie să fie compatibili cu soiurile recomandate şi să prezinte o mare
capacitate de adaptare la condiţiile de sol din zona de cultură.
 La altoire se folosesc: bricege de altoit, foarfeci de pomi, cosoare, despicătoare, pietre şi
curele pentru ascuţit bricegele, rafie, mastic, ramuri altoi, etichete, sfoară etc.
Altoirea se poate face cu:
 muguri (in oculatie) – in ochi dormind si in ochi crescand;
 ramuri detasate- altoirea în copulaţie perfecţionată, altoirea în despicătură şi altoirea
sub scoarţă perfecţionată.
 Pentru înmulţirea pomilor în pepinieră se foloseşte altoirea în oculaţie (cu mugure).
Astfel, în perioada iulie-august se practică altoirea în ochi dormind, iar primăvara, în
luna aprilie, altoirea în ochi crescând.
 Altoirea în oculaţie se efectuează în pepinieră pe portaltoi generativi (din sămânţă) şi
vegetativi (marcote sau butaşi înrădăcinaţi) cu grosimea 7-8 mm şi în livadă în coroana
 pomilor tineri, pe ramuri de 1-2 ani, când se urmăreşte schimbarea soiului depăşit cu unul
performant.
 La altoirea în ochi dormind, altoiul este un scutişor de scoarţă cu lungimea de 3 cm,
însoţit pe partea inferioară de o foiţă subţire de lemn, iar pe partea superioară de un
mugure vegetativ şi un peţiol de frunză de 0,5 cm lungime.
 La altoirea în ochi crescând, altoiul nu mai prezintă porţiunea de peţiol
Tehnica altoirii în ochi dormind
 a.detaşarea ochiului;
b) executarea tăierii şi introducerea altoiului;
c) legarea cu rafie;
 Inainte de altoire cu 3-4 saptamani se verifica grosimea portaltoiului si circulatia sevei
(dupa usurinta desprinderii scoartei).
 In ziua altoirii se suprimă toate ramificaţiile portaltoiului pe o înălţime de 15-20 cm de la
sol
 În ziua altoirii, din plantaţia mamă furnizoare de altoi se recoltează lăstari lungi (40-50
cm), lignificaţi, cu muguri vegetativi normal dezvoltaţi (fără anticipaţi) care se defoliază,
păstrând pentru controlul prinderii altoiului o porţiune mică de peţiol
 Cu o cârpă uşor umezită, se şterge praful din zona de altoire pentru a nu deteriora lama
briceagului de altoit.
 Inaltimea de altoire este la 3-4 cm de la sol pe portaltoiul generativ şi 10-12 cm pe cel
vegetativ
 altoitorul execută cu briceagul pe portaltoi (spre nord) o incizie transversală de 8-12 mm
şi una longitudinală (de 3,5- 4 cm), de jos în sus, până se întretaie cu prima.
 Apoi, cu spatula briceagului, desprinde uşor scoarţa portaltoiului de o parte şi de alta a
secţiunii longitudinale, prin două mişcări succesive, una descendentă şi alta ascendentă
 Se face detasarea scutisorului de pe ramura altoi.
 Scutişorul astfel detaşat şi fixat între degetul mare şi lama briceagului se introduce prin
împingere în locaşul de pe portaltoi
 Cu degetele arătătoare de la ambele mâini, se presează scoarţa portaltoiului peste altoi şi
se scurtează altoiul dacă acesta depăşeşte incizia transversală
 După aceea se leagă strâns cu rafie sau cu fâşii de policlor vinil, protejând tot timpul
mugurele altoi.
 După 12-14 zile de la altoire, se verifică prinderea altoiului apăsând cu degetul arătător
pe peţiolul care însoţeşte mugurele altoi. Dacă acesta cade, este semn bun, înseamnă că
altoiul s-a prins, dacă nu portaltoiul va fi realtoit pe partea opusă primei grefe.
 În timpul altoitului, lăstarii altoi se ţin la umbră, înfăşuraţi în cârpe umede (în găleţi de
plastic), lama briceagului se trage periodic pe gresie şi pe curea şi se şterge (după 3-4
altoiri) pe un bandaj de pânză, fixat pe mâna stângă, pentru a elimina seva oxidată.
Altoirea se execută în tot timpul zilei când cerul este înnorat, sau între orele 6-10 şi 16 -
20, când este senin şi foarte cald.
Altoirea la masa
 legatul se face cu folie plastifiată şi se parafinează vârful altoiului;
 după altoire pentru forţare marcotele se stratifică în spaţii protejate (sere, solarii, case de
vegetaţie) în perlit sau nisip spălat de râu (substratul trebui să fie umectat);
 temperatura (media) trebuie să fie de 14-16⁰C, iar umiditatea de 70-80%;
 marcotele altoite se ţin la forţat 10-14 zile timp în care are loc calusarea la punctul de
altoire, umflarea mugurilor altoi şi apariţia rădăcinilor preformate pe portaltoi.
 plantarea se face în câmpul I al pepinierei având grijă ca materialul săditor să fie
manipulat cu atenţie, astfel încât să nu fie afectată calusarea de la punctul de altoire;
 este recomandat ca plantarea să se efectueze când temperatura în sol se menţine la un
nivel de 8-10⁰C;
 este obligatoriu ca în primele 5-6 zile de la plantare, irigatul să se efectueze de 2-3 ori pe
zi numai pentru a crea o umiditate atmosferică care să menţină în vegetaţie lăstarul altoi.
 lucrările de întreţinere în câmpul I al şcolii de pomi pentru un astfel de material săditor
sunt cele recomandate de tehnologia pepinieristică.
 Toamna se poate obţine un material săditor sub formă de vargă cu înălţimea de 70-100
cm (în funcţie de combinaţia soi/portaltoi), care poate fi scos din pepinieră şi plantat
direct în livadă.
În cazul în care materialul săditor rămâne în continuare în pepinieră (Câmpul II) se vor
executa următoarele lucrări:
 prevenirea pe timpul iernii a atacului de rozătoare;
 înlăturarea foliei de altoit primăvara înainte de plecarea în vegetaţie;
 plivit sălbaticul de pe portaltoi;
 proiectarea coroanei, care se face înainte de pornirea în vegetaţie prin scurtarea lăstarului
altoi la înălţimea de 50-60 cm;
 menţinerea solului afânat şi curat de buruieni, fertilizare tratamente fitosanitare, irigat.
 Din Câmpul II al şcolii de pomi se poate obţine un material săditor care prezintă
următoarele caracteristici:
 coroana proiectată;
 în funcţie de combinaţia soi/portaltoi, pomi prezintă cel puţin 4-5 muguri de rod.
Altoirea cu ramuri detaşate
 Se execută spre sfârşitul perioadei de repaus a pomilor (în copulaţie şi despicătură) şi la
începutul vegetaţiei (sub scoarţă).
Pentru aceste altoiri se recomandă ca ramurile altoi să fie recoltate cu 3-4 săptămâni
înainte de umflarea mugurilor.
După recoltare, ramurile altoi se fac pachete, se tratează cu o substanţă fungicidă, se
introduc în pungi de plastic şi se păstrează până la altoire în frigider, la temperatura de 2-
3°C. Dacă sunt recoltate mai devreme, se parafinează şi se depozitează în camere
frigorifice
 Pentru badijonarea rănilor de pe portaltoi şi altoi se foloseşte ceara de altoit (mastic)
preparată din: răşină (400 g), ceară de albine (200 g), seu de oaie (100 g) şi spirt (90 ml).
Altoirea în copulaţie perfecţionată.
 La această altoire, atât altoiul, cât şi portaltoiul trebuie să aibă aceeaşi grosime (8-15
mm). Se foloseşte în pepinieră pentru realtoirea portaltoilor şi în livezile tinere (în
coroana pomilor) pentru schimbarea sortimentului de soiuri.
 Altoirea constă în efectuarea unei secţiuni oblice în portaltoi şi altoi (de 2,5-3 cm) şi a
unei tăieturi pentru îmbinarea celor doi parteneri în continuare, altoiul se fasonează la o
lungime de 2-3 muguri.
 În punctul de altoire se execută o legătură strânsă (de jos în sus), după care se ung cu
mastic marginile secţiunilor şi capătul de sus al altoiului.
 Altoirea în despicătură se foloseşte în pepinieră pentru realtoirea portaltoilor viguroşi
(mahaleb, piersic franc, corcoduş) şi în livadă, pentru schimbarea sortimentului de soiuri.
 La această altoire, portaltoiul are o grosime de 2-10 cm, iar altoiul de 7-8 mm.
 Fasonarea portaltoiului constă în retezarea acestuia în punctul de altoire (cu foarfecă),
netezirea secţiunii (cu cosorul) şi despicarea (cu despicătorul) pe o adâncime de 4-5 cm.
 Altoiul se fasonează sub forma unor pene lungi de 3-4 cm.
 După deschiderea despicăturii cu ajutorul vârfului despicătorului, altoii (cu aceeaşi
grosime) se introduc prin forţare în portaltoi, având grijă ca zonele generatoare ale celor
doi parteneri să se suprapună. Apoi, altoiul se scurtează la 2-3 muguri, iar despicătura
portaltoiului (dintre altoi) se acoperă cu o fâşie de scoarţă şi se unge suprafaţa secţiunii şi
 rănile laterale ale portaltoiului şi capetele altoilor cu mastic. Se leagă strâns cu rafie sau
cu benzi de plastic rezistente.
 Altoirea sub scoarţă perfecţionată se execută primăvara, în aprilie - mai, când vegetaţia
a pornit şi scoarţa portaltoiului se desprinde uşor.
 Grosimea altoiului este de 7-8 mm şi a portaltoiului de 2-6 cm.
 După retezarea şi netezirea secţiunii portaltoiului se execută cu briceagul o incizie
longitudinală în scoarţă, de 4-5 cm lungime. Apoi se fasonează altoiul cu 2-3 muguri sub
formă de pană.
 Altoiul astfel fasonat se introduce forţat sub scoarţa portaltoiului, se leagă strâns cu rafie
sau benzi elastice de plastic şi se unge cu mastic suprafaţa secţiunii portaltoiului şi
capetele altoilor
 Îngrijirea altoilor.
 După altoire, în timpul perioadei de vegetaţie, din lăstarii crescuţi (din altoi) sunt reţinuţi
3-4, pentru formarea axului pomilor (în pepinieră), axului şi şarpantelor (în livadă).
Lăstarii care se formează din portaltoi se suprimă încă din faza de mugure umflat, pentru
ca toate fotoasimilatele formate în frunze să fie direcţionate în punctele de creştere ale
altoiului.
2. Despărţirea tufelor
 Se practică la speciile: agriş, coacăz şi zmeur şi constă în despărţirea unei tufe mari în
altele mai mici. Fiecare plantă rezultată în urma despărţirii trebuie să prezinte tulpină şi
rădăcină.
3. Înmulţirea prin drajoni
 Se foloseşte pentru înmulţirea zmeurului, cătinei, populaţiilor locale de prun şi vişin.
Drajonii sunt lăstari formaţi din mugurii de pe rădăcini şi prin individualizarea lor se pot
obţine mai multe plante.
4. Înmulţirea prin marcotaj
 Se aplică la agriş, coacăz, alun, cătină şi gutui. Marcotele sunt tulpini înrădăcinate în
timpul legăturii lor cu plantele mamă. Marcotajul poate fi: simplu, prin muşuroire şi
orizontal.
Înmulţirea prin butăşire
 Butaşii sunt porţiuni de tulpină şi rădăcină detaşate de planta mamă care, în condiţii de
vegetaţie normală, formează atât rădăcini, cât şi lăstari cu frunze.

 Înmulţirea prin stoloni

 Acest tip de înmulţire se practică la căpşun