Viticultură

Înfiinţarea plantaţiilor viticole

Întreţinerea plantaţiilor pomicole
 Înmulţirea viţei de vie
Pepiniere viticole, au rolul:
• De a asigura materialul săditor pentru înfiinţarea plantaţiilor;
• Înmulţirea plantelor viticole;
• Extinderea rapidă în cultură a soiurilor existente în cultură
Producerea butaşilor portaltoi:
Înfiinţarea plantaţiilor de portaltoi
- Practicarea distanţelor de plantare de 2/2 sau 2/1,8 m
- Folosirea la plantare a butaşilor înrădăcinaţi din soiurile admise la înmulţirea
- Susţinerea platelor prin sisteme de susţinere în piramidă cu 4 -8 butuci sau pe
spalieri cu sârme oblice sau orizontale
- Tăierea în al doilea an de la plantare la cep de 2-3 ochi şi rezervarea a 2-4 lăstari
Întreţinerea plantaţiilor mature de portaltoi
• Tăierea în uscat în cepi de 1-2 ochi
• Plivitul lăstarilor
• Copilitul, legatul şi cârnitul lăstarilor
• Lucrările solului şi tratamente fitosanitare
 Înmulţirea viţei de vie
Recoltarea coardelor portaltoi:
• Perioada: primele 2 săptămâni după căderea frunzelor;
• Recoltare: tăierea coardelor la 8-10 cm desupra scaunului butucului;
• Fasonare: fragmentare la 1,2, 3 lungimi de butaş (40-45 cm), eliminare porţiuni subţiri
sau mai groase de 7-12 mm.
Producerea coardelor altoi
Coardele altoi de viţă nobilă destinate altoirii se produc în plantaţii speciale sau plantaţii
mamă, înfiinţate cu material săditor selecţionat, cu puritate 100%, valoare biologică
ridicată şi sănătate sigură. Coardele altoi se plantează la distanţe mici (0,2 - 0,25 m)
Lucrări specifice:
- Tăieri la cep care să asigure creşterea corespunzătoare a lăstarilor.
- Copilire, cârnire, pentru formarea coardelor altoi mature.
- Irigare, fertilizare, tratamente fitosanitare.
- Selecţia pozitivă sau negativă.
- Recunoaşterea şi aprobarea plantaţiilor altoi, la recoltare, de organisme abilitate.
Recoltarea coardelor altoi
- toamna, după căderea frunzelor. Coardele cu grosimea optimă de 7-12 mm se fasonează
la lungimea de minim 8 ochi buni pentru altoire. Se leagă în pachete de 100 bucăţi.
 Înmulţirea viţei de vie
Altoirea la viţa de vie
Pregătirea materialului pentru altoire
• Verificarea viabilităţii, umidităţii şi stării de sănătate.
• Fasonarea coardelor portaltoi: fragmentare la lungimea de cca. 42 cm pentru cele
lungi şi împrospătare secţiunilor la cele scurte; extirparea mugurilor, umectare.
• Pregătirea coardelor altoi: segmentare în butaşi de 1 ochi şi umectare.
• Tratare cu soluţii de fungicide, prin îmbăiere.
Altoirea
• Altoirea în copulaţie perfecţionată, manual, la masă.
• Altoire în omega sau lance, mecanizat.
• Legarea butaşilor altoiţi.
• Parafinare în partea superioară, pe o porţiune de 12-16 cm, care protejează zona
punctului de altoire.
• Stratificarea butaşilor altoiţi în rumeguş sau nisip.
 Înmulţirea viţei de vie

Forţarea butaşilor altoiţi

Se realizează în sălile de forţare, pentru trecerea de la starea latentă la starea activă şi
se relizează sudarea la punctul de altoire; se emit rădăcini şi lăstari;
Condiţii: temperatură între 24-26 gr.C, umiditate, lumină de cel puţin 1000 lucşi
 Înmulţirea viţei de vie
Plantarea butaşilor altoiţi
• Pentru o perioadă de vegetaţie, în şcoala de viţe, în solarii reci sau în sere
Plantarea butaşilor altoiţi în şcoala de viţe
• Se face primăvara (20-30 aprilie) când la adâncimea de 15-20 cm se menţine o
temperatură de minim 12 grade Celsius.
• Butaşii altoiţi de înfig în sol, în rânduri, la adâncimea de 10 -15 cm şi 6-7 cm
distanţă pe rând.
Întreţinerea plantelor din şcoala de viţe:
• Menţinerea solului curat de buruieni prin praşile sau mulcire;
• Protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor;
• Irigare prin picurare ;
• Ferilizare prin tratmente foliare şi fertirigare;
• Cârnitul lăstarilor la sfârşit de august pentru favorizarea maturării lor
Recoltarea viţelor altoite
• Toamna la căderea frunzelor, mecanizat cu pluguri speciale
• Colectarea din câmp
• Examinarea calităţii, sortare şi ambalare în pachete de 20 sau 50 bucăţi
• Etichetare: unitatea producătoare, soiul altoiului, portaltoiul, categ. Biologică
• Depozitare până la livrare
Imagini din sectorul de înmulţire a
viţei de vie
 Plantarea viţei de vie
Pichetarea şi săparea gropilor la viţa de vie
• Pichetarea terenului şi marcarea gropilor este obligatorie şi constă în stabilirea
locului final al fiecărei viţe în parte cu ajutorul unui pichet, conform distanţelor de
plantare stabilite.
• Lucrarea se face la sfîrşitul iernii pentru lucrările de primăvară şi la începutul
toamnei pentru plantările de toamna, cu picheţi de 70 cm lungime, care pot
susţine lăstarii dar şi a tulpinile, în primii 3-5 ani de la plantare.
Plantarea propriu-zisă
• realizarea pe fundul gropii a unui muşuroi de pămînt foarte bine mărunţit;
• introducerea viţei în groapă şi fixarea lîngă peretele dinspre pichet, cu cordiţa
orientată către acesta, rădăcinele răsfirate pe muşuroi şi punctul de altoire la 2-
4 cm deasupra solului;
• aşezarea unui strat de 20 cm de pămînt mărunţit şi reavăn deasupra rădăcinilor;
• adăugarea după tasare a cantităţii 2-5 kg de mraniţă, in fiecare groapă;
• se aplică 5-10 litri apa, în functie de umiditatea solului;
• se umple groapa cu pămînt până la nivelul solului ,fără a se tasa;
• se face muşuroirea viţelor cu pămînt reavăn şi măruntit, indiferent de epoca de
plantare.
Pichetarea la viţa de vie
Plantarea viţei de vie
 Tăierea la viţa de vie
În raport de înălţimea trunchiului se pot distinge următoarele forme de conducere:
- forme de conducere joasă, la care elementele de rod se află la 10-30 cm faţă de nivelul
solului şi se practică în sistemul de cultură protejată.
- forme de conducere semiînaltă, a căror elemente de rod sunt situate laînălţimea de 60-
80 cm faţă de sol, se practică în zonele neprotejate sau parţial protejate.
- forme de conducere înaltă, cu elementele de rod amplasate la înălţimea de 100-120
cm, este specifică sistemelor de cultură neprotejate.
Scopurile tăierii: transformarea forţată a formei de creştere, din cea de liană în cea de
arbust sau tufă, la un sistem de producţie adecvată (înaltă, semiînaltă sau joasă) în
funcţie de condiţiile edafoclimatice.
• tăieri de formare se execută în perioada de tinereţe, respectiv în primii: 3-5 ani după
plantare. Au drept scop formarea elementelor lemnoase necesare rodirii viţelor.
• tăieri de rodire (fructificare) - se execută anual, după intrarea pe roda viţelor. Au rolul
de a asigura un echilibru între creştere şi rodire.
• tăieri de regenerare - se aplică în viile bătrâne, pentru refacerea potenţialului de rodire
pe mai mulţi ani.
• tăieri speciale - se execută în situaţii deosebite, determinate de diferite accidente
climatice.
 Caracteristicile plantelor de viţă de vie
Tulpina propriu-zisă este variabila ca lungime. Astfel, în timp ce la viţele dirijate în formaă
joasa, tulpina are o lungime redusa de numai 20-25 cm, la formele semi-înalte aceasta
ajunge la 0,60-0,80 m, iar la cele înalte, la 1,0-1,5 m.
Coardele reprezina toate ramificatiile lemnoase ale tulpinii de vârstă diferită, cu dimensiuni
şi rol specific. Coardele se pot clasifica în urmatoarele categorii principale :
• Coardele sau ramificatiile multianuale (de 3-4 ani şi mai mult). Datorita vârstei,
acestea sunt mai groase şi mai rigide decât celelalte şi servesc ca elemente de schelet.
• Coardele de 2 ani. Acestea sunt mai subţiri şi mai flexibile decât cele multianuale şi au
rol de semischelet. Întrucit servesc, de obicei, la susţinerea coardelor purtatoare de
rod, ele mai sunt cunoscute si sub numele de punţi de rod.
• Coardele de 1 an. Comparativ cu celelalte două categorii, acestea sunt cele mai lungi,
mai subţiri şi mai elastice, fiind totodata cele mai importante pentru producţie. Ele pot
fi înserate pe lemn de diferite vârste. Coardele de un an situate pe lemn (coarde) de 2
ani au capacitatea de a emite lăstari purtatori de rod, având în mod curent denumirea
de "coarde de rod". Cele de pe lemn mai batrân sunt, de regula, nepurtătoare de rod şi
poarta denumirea de "coarde lacome". Ele se înlătură, de obicei, prin tăiere sau se
utilizează la nevoie pentru refacerea elementelor de schelet ale butucului (braţele),
prin tăiere în cepi de rezerva de 1-2 ochi.
 Elemente rezultate prin tăieri la viţa de vie în forma
joasă de conducere
• Coarda de rod propriu-zisă este o coarda situata totdeauna pe o alta coardă în vârsta de
2 ani: coarde scurte:au 8-10 ochi ; coarde mijlocii :10-15 ochi ; coarde lungi: 15-20 ochi .
In practică se folosesc coardele scurte şi mijlocii.
• Cordiţa este un element de producţie specific ca si coarda propriu-zisa, însă are o
lungime mai, de numai 4-7 ochi.
• Călărasul are aceeasi lungime ca şi cordiţa (4-7 ochi); caracteristica este poziţia pe care
o ocupa pe puntea de rod, fiind situat în spatele unei coarde. Constituie rezervă, mai
ales cind nu se poate asigura “încarcatura" (numarul de ochi şi coarde) butucului cu
coarde de rod.
• Cepii sunt cele mai scurte elemente lemnoase rezultate din taierea coardelor de un an.
Pot avea lungimea de la 1-4 ochi. Dupa functia pe care o au de îndeplinit, pot fi de rod,
de înlocuire şi de rezervă. Cepii de rod au o lungime de 3-4 ochi, se obţin tot prin
scurtarea coardelor de rod şi se întâlnesc la sistemul de taiere scurt . Cepii de înlocuire
au 2 ochi lungime şi servesc pentru asigurarea (înlocuirea) coardelor de rod pentru anul
următor; se obţin prin scurtarea coardelor roditoare sau lacome. Cepii de rezervă
servesc la refacerea periodică a elementelor de schelet ale, butucului;
• Coarda de rod propriu-zisă, cuplata cu un cep de înlocuire, ambele situate pe acelaşi
suport (ax) de lemn de 2 ani, formeaza veriga de rod.
Tăierea de formare şi de fructificare la Guyot pe semitulpină
Tăierea de formare şi de fructificare la Guyot pe semitulpină
Anul II Primăvara: din coardele formate pe butasul altoit, se
lasă o singură cordiţă de 5-6 ochi, cea mai de jos şi se
leagă vertical de tutore.
Vara-Toamna: când lăstarii formaţi pe cordiţă au
lungimea de 8-10 cm, se aleg 3-4 cu creştere normală,
iar ceilalţi se înlătură; lăstarii rămaşi se leagă în poziţie
verticală de tutore, prin 2-3 legături.
Anul III Primăvara: Se proiectează tulpina: se alege o coardă
corespunzătoare, plasată mai jos
pe butuc, şi se scurtează sub nivelul sârmelor portante
(sarme situate la 0,7-0,8 m la forma semiînaltă şi 1,0-1,5
m la formele înalte); la baza butucului, în zonele de
cultură semiprotejată, se lasă un cep de siguranţă de 1-
2 ochi, începând cu anul III; cu excepţia a 3 - 4 ochi din
vârful tulpinii, ceilalţi ochi se îndepărtează,
Vara-Toamna: lăstarii de la baza semitulpinii se plivesc;
Tăierea de formare şi de fructificare la Guyot pe semitulpină
Anul Primăvara. Se realizează primele două verigi de rod la capătul
IV semitulpinii (în stânga şi dreapta butucului): din primele două coarde
situate spre vârful tulpinii, cu poziţie opusă, se formează câte o coardă
de rod de 8 -10 ochi; din celelalte două coarde, cu poziţie inferioară, se
formează cepi de înlocuire, prin scurtarea lor la 1-2 ochi; la baza
semitulpinii se păstrează un cep de siguranţă; după tăiere, coardele de
rod se leagă în poziţie orizontală sau uşor arcuită, de prima sârmă a
spalierului;
Vara-Toamna: în cursul vegetaţiei se continuă îndepărtarea lăstarilor
formaţi pe tulpină, iar cei crescuţi pe cepul de siguranţă se palisează de
tutore;
Anul Primăvara: Pe butuc se formează un total de 3-4 verigi de rod, astfel:
V două verigi pe cepii de înlocuire de anul trecut; alte două verigi prin
folosirea primelor două coarde formate la baza coardelor de rod din
anul anterior. Veriga va avea un cep de 2 - 3 ochi şi o coardă de 10-12
ochi; coardele rezultate pe butuc după tăiere se leagă de prima sârmă
care se recomandă să fie dublă, (când pe butuc se păstrează 3 – 4
coarde); la baza semitulpinii, se menţine mai departe un cep de
siguranţă.
 Testarea sau controlul viabilităţii mugurilor
• Pierderile de muguri care apar în cursul iernii şi primăvara devreme, fiind
obligatorie operaţia de testare a viabilităţii mugurilor.
• Soiurile de struguri pentru vin rezistă neprotejate pânăla -22 … -24oC, iar soiurile de
struguri pentru masă până la -18o… -20oC.
• Controlul viabilităţii este obligatoriu înainte de tăieri, iar rezultatul se exprimă
procentual şi se execută pentru a stabili încărcătura de ochi la butuc, în vederea
obţinerii producţiei dorite a se obţine.
• Se face pe fiecare soi, parcele, forme de conducere, vârstă, portaltoi. În acest scop se
iau probe medii formate din coarde de grosime mijlocie, se aduc în încăperi, unde se ţin
cu baza în apă timp de 12-25 zile la temperatura camerei de 20-24oC, până la pornirea
în vegetaţie. Probele de coarde pot fi ţinute şi în termostat la temperatura de 28- 32oC.
• Metoda secţionării longitudinale a ochilor de iarnă - metoda cea mai simpla si destul de
precisa.
• Consta in: sectionarea longitudinala a ochilor, începand de la baza coardei spre varf.
Sectionarea se face cu bricege bine ascutite.
• Vizual, mugurii care arată în secţiune culoarea verde sunt viabili, iar cei care arată
culoarea maronie sau neagra nu sunt viabili. Rezultatele se trec in fişa parcelei folosind
simboluri: '+' = ochi viabil / '-' = ochi neviabil
• Calculul pierderilor de ochi neviabili P%= (b x 100)/a, unde: P % = procentul de ochi
neviabili, b = numarul ochilor neviabili a = numarul total de ochi examinaţi