ÎNFINŢAREA UNEI CULTURI DE VIŢĂ DE VIE

STUDENT:Nan Florin
SPECIALIZARE:Montanologie ID anul III
 Infiinţarea unei plantaţii de vită de vie reprezintă un proces complex, ce implica in primul
rănd o investiţie semnificativă, insa trebuie acordată o atenţie deosebită şi respectarii verigilor
tehnologice, pentru a putea obţine plantaţii uniforme.Pentru a avea roade seminificative muncii
depuse

In tara noastra, viţa de vie este cultivată in trei sisteme de cultura acestea fiind :neprotejata,
semiprotejata si protejata,acestea avand caracteristici distincte. Sunt sisteme determinate de:
soiurile cultivate, formele de conducere alese, factorii de mediu si lucrarile aplicate in plantatii.

„Sistemul de cultura neprotejata este caracteristic regiunilor unde temperaturile minime din
timpul iernii, ce afecteaza vita de vie (sub -18ºC pentru soiurile de struguri pentru masa si sub -
20ºC in cazul soiurilor de struguri de vin) survin foarte rar, in maxim 1 sau 2 ani din 10.
Caracteristicile distincte ale acestui sistem sunt reprezentate de faptul ca butucii sunt condusi pe
tulpini semiinalte sau inalte, iar elementele de rod sunt situate la inaltimi ce variaza intre 0,6-1,2-
2 m in raport cu nivelul solului. „

„Sistemul de cultura semiprotejata se intalneste in zonele climatice in care temperaturile

minime care afecteaza vita de vie au o frecventa de 2-4 ani din 10. Astfel, in timpul iernii,
protejarea se realizeaza prin acoperirea partiala cu pamant a unor elemente situate la baza
butucului. Acest sistem de cultura se distinge prin utilizarea soiurilor ce prezinta rezistenta
sporita la ger, a formelor semiinalte si inalte de conducere a butucilor, precum si prin pastrarea in
fiecare an, la baza tulpinii, a 1-2 cepi de siguranta, cu cate doi ochi. Toamna, pentru a fi protejate
de ger, coardele anuale ce se formeaza pe acesti cepi sunt conduse pe directia randului si sunt
acoperite cu un strat de pamant. „

„Sistemul de cultura protejata este un sistem ce implica cheltuieli mult mai mari si o forta de
munca majora, practicandu-se preponderent in anumite microzone din cadrul podgoriilor (de
exemplu, la baza versantilor). Este utilizat in zonele in care temperaturile din timpul iernii, ce
afecteaza vita de vie au o frecventa mai mare (comparativ cu celelalte sisteme), de mai mult de 4
ani din 10. Forma de conducere a butucilor utilizata in cadrul acestui sistem este cea joasa, ce
permite acoperirea totala sau partiala a acestora cu pamant, iarna.”

De altfel exista mai multe tipuri de plantati viticole acestea in acest moment fiind cinci tipuri de
plantatii viticole, ce sunt determinate de: distantele utilizate la plantare, densitatea de plantare,
formele de conducere ale butucilor, panta terenului, insa si de posibilitatea de mecanizare a
terenului.

Astfel, distingem:plantatiile viticole obisnuite (panta moderata sub 15%, distante de plantare de
2,2 m intre randuri si 1-1,4 m intre butuci pe rand, cu densitati normale ), ce se preteaza atat
pentru soiurile de struguri pentru masa, cat si cele pentru vin. Formele de conducere utilizate pot
fi atat cele joase, dar si cele semiinalte si inalte, acest tip fiind cel mai raspandit.
plantatii viticole cu distante mari (terenuri plane sau cu panta usoara 8%, distante de plantare
3-3,6 m intre randuri si 1,2-1,4 m intre butuci pe rand, densitati mai reduse), fiind adecvate
pentru soiurile de masa si cele de mare productie pentru vinurile curente. Formele de conducere
utilizate sunt cele inalte.

plantatii viticole pe terase (terenuri cu pante mari, 12-14%, soluri cu fertilitate scazuta, distante
de plantare 2 m intre randuri, 1 – 1,4 intre butuci pe rand), unde se cultiva preponderent soiuri
pentru vinuri de calitate (albe si rosii), forma de conducere a butucilor utilizata fiind cea
semiinalta.

plantatii viticole pe nisipuri (distante de plantare mai mari 2,5 m intre randuri si 1 – 1,4 m intre
butuci pe rand, densitati mijlocii, forme de conducere joase, inalte si seminalte), unde se cultiva
preponderent soiuri pentru vinuri de masa (roze, albe) si soiuri pentru struguri de masa cu
vigoare mare sau mijlocie. Acestea au un caracter regional.

plantatii viticole de tip familial (se infiinteaza pe suprafete mai mici de teren, cu distante de
plantare 1,5 – 1,8 intre randuri si 1 – 1,4 m intre butuci pe rand, densitati mari de plantare), unde
se cultiva soiuri de struguri pentru vin, insa si soiuri de struguri pentru masa.

Plantarea vitei de vie

Acesta este un pas important in intreg procesulastfel trebuie sa tindem cont de locul unde se va
face, astfel in conditiile tarii noastre, se disting 3 epoci de plantare: toamna, primavara si vara.

Plantarea de toamna. Este considerata cea mai buna perioada de plantare, intrucat ranile se
cicatrizeaza pana in primavara, intrarea in vegetatie se realizeaza mai devreme si se evita riscul
deprecierii vitelor stratificate peste iarna. Se executa de obicei, in luna noiembrie, inainte de
inregistrarea temperaturilor negative, pe terenurile bine drenate, insa este putin practicata.

Plantarea de primavara. Se planteaza cat mai devreme, respectiv martie – inceputul lunii
aprilie, insa, temperatura solului trebuie sa fie de 8-10ºC la adancimea de 40-50 cm. Pornirea in
vegetatie se realizeaza mai tarziu. Pentru a evita fenomenul de asfixiere a radacinilor, pe
terenurile cu exces de umiditate, grele, plantarea se realizeaza in mai.

Plantarea de vara. Se realizeaza in iulie-august cu vite fortificate in ghivece, cuburi nutrititive

sau pungi de polietilena.

Etapele plantarii: sapatul gropilor, pregatirea vitelor pentru plantare, plantarea propriu zisa.

Se recomanda ca pe tot parcursul plantarii, vitele fasonate si mocirlite se protejeaza prin

umbrire sau depozitare temporara, pentru prevenirea deshidratarii. De altfel pregatirea se executa
in ziua plantarii
Vița de vie - importanța altoirii

Este cea mai practicată metodă de înmulțire vegetativă. Ea presupune tăierea unei porțiuni de
lăstar de la o plantă și transplantarea ei pe o altă plantă, prin metode specifice. Altoiul reprezintă
porțiunea ce se va forma în partea aeriană a butucului, iar portaltoiul este partea din care se
formează sistemul radicular.

Altoirea pe loc se face prin aplicarea altoiului direct pe viță. Acest tip de altoire este indicat în
regiunile sudice, unde clima este mai caldă. Altoirea pe loc se practică de regulă în trei moduri:
în despicătură simplă, dublă și în verde. Se pot face altoiri pe loc și toamna – în ochi sau
mayorchina.

Altoire în despicătură simplă – Constă în retezarea portaltoiului la nivelul pământului, aplicându-

i-se altoiul sub formă de pană. Se realizează în luna mai.

Altoire în despicătură dublă – Dacă portaltoiul este gros, se realizează o copcă în jurul butucului,
se taie la nivelul pământului, apoi se face o despicătură pe tot diametrul tăieturii, aplicând de-o
parte și de alta câte un altoi.
Altoire în verde – Se realizează în timpul verii, în prima jumătate a lunii iunie, la lăstarii cu
grosimi de 6-8 mm. Se scurtează lăstarul portaltoiului la 40-50 cm față de pământ, se așteaptă să
se scurgă seva, apoi se aplică altoiul printr-o tăietură oblică.

Se pot face altoiri pe loc și toamna – în ochi sau mayorchina. Menționăm că altoirea industrială
rămâne cea mai utilizată metodă de altoire. La plantațiile mari se practică această metodă la
începutul primăverii și se folosesc mașini de altoit în masă.

Protejarea plantației de viță de vie

Pentru a nu afecta calitatea strugurilor și proprietățile vinului obținut mai târziu este esențială
protejarea inteligentă a viței de vie. Pe lângă respectarea calendarului de aplicare a tratamentelor
fitosanitare, este fundamentală adoptarea unei scheme eficiente de control a agenților patogeni,
folosind soluții smart. Astfel, producătorii pot exploata plantația pentru o perioadă îndelungată
prin asigurarea unui management eficient al rezistenței împotriva bolilor și dăunătorilor viței de
vie.

Bolile și dăunătorii viței de vie

Pentru a trata corespunzător vița de vie trebuie mai întâi să cunoaștem care sunt cele mai
frecvente boli care o afectează și ce trebuie să facem pentru a le combate eficient. Spre deosebire
de bolile sezoniere, bolile lemnului la vița de vie sunt extrem de răspândite și greu de recunoscut,
de aceea reprezintă o amenințare la adresa producției stabile de vin. Diversitatea ciupercilor
existente la originea infecției și simptomele diferite de la an la an sunt câțiva dintre factorii care
fac ca aceste boli complexe să fie greu de identificat, prevenit și gestionat.

Vița de vie: boli

Printre cele mai cunoscute boli ale lemnului la vița de vie sunt:
Excorioza viței de vie - Phomopsis viticola - Poate duce la pieirea prematură a butucilor.
Poate ataca frunzele, ciorchinii și boabele, dar atacul tipic este pe lăstari și poate determina
moartea mugurilor bazali și fragilitatea coardelor, care se pot rupe ușor. Primăvara, lăstarii
atacați prezintă pete clorotice pe partea bazală. Ulterior, odată cu creșterea lăstarului, petele
confluează, formează cruste de culoare neagră și excoriații ale scoarței. Toamna, pe coardele
atacate se formează organele de fructificare ale ciupercii, iar petele tind să devină albicioase
Eutipoza (Eutypa lata) - Poate afecta toate organele lemnoase: tulpina viței de vie, brațele sau
coardele. Răspândirea ciupercii Eutypa lata se face atât prin intermediul picăturilor de apă, cât și
prin intermediul vântului.

Apoplexia viței de vie sau esca (Phaeomoniella chlamydospora, Phaeoacremonium

aleophilum);

Înnegrirea și moartea brațelor (Botryosphaeria dothidea) - se dezvoltă în special în condiții

de secetă, de caniculă, de ger sau umiditate mai mare de 25% și se răspândește în special prin
resturile de la tăieri care nu au fost scoase din plantație sau prin altoi, respectiv portaltoi
infectați.
Soluții smart pentru protejarea viței de vie

Pentru a preveni proliferarea agenților patogeni și a obține producții de calitate, aplicarea

tratamentelor este imperativă. La plantațiile de viță de vie se aplică tratamente cu fungicide,
insecticide, dar și erbicide. Protejează eficient plantația folosind tratamente corespunzătoare și
produse inovatoare care nu afectează calitatea strugurilor!

Când se culeg strugurii?

Recoltarea strugurilor se face toamna, însă coacerea lor diferă din punct de vedere calendaristic
de la un an la altul, de la o zonă viticolă la alta și de la o podgorie la alta. MoStrugurii pentru
masă se păstrează în depozite cu ventilare naturală sau în condiții speciale - depozite frigorifice.
Temperatura din celula frigorifică trebuie să fie de 0-1 grade Celsius, iar umiditatea să fie de 85-
90%. În aceste condiții, strugurii pot fi păstrați și câteva luni.

“După cum se poate observa, cultura viței de vie este complexă și presupune o îngrijire atentă
a plantației, însă, prin întreținerea corespunzătoare, se va obține o producție de calitate
superioară “
Biblografie:

https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/basf-in-camp/vita-de-vie-instructiuni-plantare-intretinere-
taiere-tratamente.html

https://www.horticultorul.ro/vita-de-vie/plantarea-vitei-de-vie/

https://agroland.ro/c/cum-se-infiinteaza-o-cultura-de-vita-de-vie/

VĂ MULŢUMESC!