„UNIVERSITATEA DE STIINTELE VIETII ION IONESCU DE LA BRAD

IASI”

SPECIALIZAREA: PRODUCEREA DE SAMANTA SI MATERIAL

HORTICOL SADITOR

DISCIPLINA: PRODUCEREA MATERIALULUI SĂDITOR POMICOL

Profesor indrumator: Istrate Mihai Student: Cojocaru Theodor-Mihai

 TEHNOLOGIA PRODUCERII PORTALTOILOR LA PRUNUS
CERASIFERA (CORCODUȘUL)

INTRODUCERE

Corcoduşul sau mirobolanul – este unul dintre cei mai vechi şi mai utilizaţi
portaltoi pentru prun; aceasta pentru că materialul semincer se produce uşor,
are procent ridicat de germinare şi producţii ridicate de puieţi, care se prind
şi cresc bine în câmpul I, asigură procent mare de prindere la altoire şi este
compatibil cu majoritatea soiurilor; nu drajonează cu excepţia unor biotipuri.
În plantaţie, pomii altoiţi pe acest portaltoi au o mare plasticitate ecologică,
imprimă pomilor vigoare mare, precocitate medie, longevitate (30-40 ani),
productivitate şi fructe de calitate.
Ca inconveniente precizăm: vigoare mare, neuniformitate în livadă,
incompatibilitate sau compatibilitate slabă cu unele soiuri: Tuleu gras, Gras
românesc, Record, Peche, Anna Späth, Silvia etc. Corcoduşul se înmulţeşte de
regulă pe cale generativă, cu procente de răsărire de 58-85, dar şi
vegetativă, prin butaşi, cu procente de înrădăcinare cuprinsă între 50 şi 90
(Liacu, 1956, Botu, 1978, Duţu, 1983).
 I. Principalii portaltoi ai speciei Prunus Cerasifera utilizati în România

Corcoduşul se înmulţeşte de regulă pe cale generativă, cu procente de

răsărire de 58-85, dar şi vegetativă, prin butaşi, cu procente de înrădăcinare
cuprinsă între 50 şi 90 (Liacu, 1956, Botu, 1978, Duţu, 1983). Unii autori (Haward
şi Heppner, 1929; Bordeianu ş.a., 1964) au arătat că mirobolanul cu fructe galbene
şi verzi prezintă o compatibilitate mai bună şi o rezistenţă superioară la ger,
comparativ cu biotipurile cu fructe roşii. Cu toate calităţile acestui portaltoi, se
recomandă a nu se folosi populaţiile de mirobolan, ci anumite clone selecţionate.
Dintre clonele de corcoduş, cele mai valoroase şi mai utilizate sunt:
Corcoduş 163 – portaltoi românesc ce se înmulţeşte pe cale vegetativă prin butaşi
lignificaţi. Procentul de înrădăcinare este de 70. Este viguros, cu bun
ancoraj în sol, nu drajonează, este rezistent la temperaturi scăzute, dar sensibil la
secetă. Este incompatibil cu soiurile din grupa Tuleu şi Renclod.
Se foloseşte foarte puţin Mirobolan C5 obţinut la Institutul
de Pomicultură Piteşti-Mărăcineni şi omologat în anul 1999 şi ca portaltoi
vegetativ. Se remarcă prin aceleaşi caracteristici pe care le imprimă pomilor
altoiţi ca portaltoi generativ, dar pomii au o uniformitate mai mare, atât în
pepinieră cât şi în livadă. Piersicul altoit pe portaltoiul vegetativ dă
rezultate foarte bune, putând fi plantat pe soluri mai grele. Nectarinele însă au o
compatibilitate bună la altoirea pe corcoduş. Portaltoiul se înmulţeşte prin
butaşi verzi şi lignificaţi. Butaşii înrădăcinează foarte bine, depăşind
85% şi au o creştere corespunzătoare plantaţi în câmpul I al şcolii de pomi.
Defectele de afinitate cu soiurile din grupele Tuleu şi Renclod sunt neînsemnate şi
fără consecinţe ulterioare în livadă. Mirobolan dwarf obţinut la Institutul
de Pomicultură Piteşti-Mărăcinenişi în anul 1999. Este de vigoare micăşi nu
este infectat de plum pox. Fructele de culoare galbenă se maturizează la
jumătatea august. Sâmburii răsar foarte bine şi dau puieţi uniformi în şcoala
de puieţi, iar în pepinieră nu prezintă simptome de incompatibilitate cu
soiurile Tuleu şi Renclod. În livadă, pomi din cele două grupe nu se
dezbină de la punctul de altoire şi sunt de vigoare mai mică în comparaţie cu
ceilalţi portaltoi. Soiul Stanley altoit pe acest portaltoi poate fi plantat la 4 x 2,5 m
cu o densitate de 1000 pomi/ha. Pe solurile nisipoase pomii au nevoie de irigare.

II. Producerea portaltoilor generativi

Portaltoii generativi se înmulţesc prin seminţe, care se extrag din

fructele obţinute în plantaţiile de seminceri. La înfiinţarea şi întreţinerea
acestor plantaţii se respectă tehnologia recomandată pentru livezile
intensive, iar locul de amplasare al acestora trebuie să fie pe cât posibil izolat.
La speciile sâmburoase se folosesc soiuri
de vară-toamnă, asigurându-se polenizatori dintre cei mai valoroşi. Înmulţirea
prin seminţe a portaltoilor în pepinieră, impune, efectuarea în ordine
cronologică a următoarelor lucrări tehnologice:-recoltarea fructelor pentru
obţinerea seminţelor; -extragerea seminţelor şi sâmburilor; -uscarea, condiţionarea
şi păstrarea seminţelor şi sâmburilor; -stabilirea calităţii seminţelor; -stratificarea
seminţelor; -semănatul în şcoala de puieţi; -lucrările de întreţinere a puieţilor;
-recoltarea, sortarea, păstrarea puieţilor. Recoltarea fructelor – se face prin
scuturare, manual sau mecanizat, când acestea sunt ajunse la maturitatea
fiziologică. Extragerea seminţelor şi
sâmburilor – se efectuează manual sau cu pasatricea, zdrobitorul sau
tocătoarea. Sâmburii sunt extraşi imediat dupărecoltare, iar seminţele
numai după 10-20 zile, când pulpa fructelor începe să se înmoaie. Spălarea
seminţelor se face prin introducerea acestora în vase cu apă (1 parte
seminţe şi 3 părţi apă), pentru îndepărtarea celor seci şi a resturilor de
mezocarp.
Seminţele de gutui nu se spală, deoarece sunt acoperite cu un strat gelificat
de pectină, care în contact cu apa se transformă într-un mucilagiu lipicios.
Uscarea, condiţionarea şi păstrarea Uscarea seminţelor - se face pe prelate sau
folie de polietilenă, aşezate la umbră vara şi la soare toamna sau se usucă în
uscătoare speciale, la o temperaturăde cel mult 35°C. După uscare umiditatea
trebuie să ajungă la 15-16%. Condiţionarea seminţelorşi sâmburilor - se
efectuează cu ajutorul selectoarelor şi trioarelor, pentru separarea de
impurităţi şi sortarea lor dupămărime şi greutate.
Păstrarea seminţelor – se face în saci de pânză, în depozite cu temperatura de
6-10°C, în condiţii de semiumbrăşi la umiditate a aerului de 50-60%.
Facultatea germinativă normală poate fi menţinută pe o durată de 2-3 ani.
Sâmburii şi în special de cireş, vişin, mahaleb dacă nu se
păstrează sau livrează, imediat după spălare, se pun la prestratificare în lăzi
cu nisip umed în beciuri sau magazii, la temperaturi apropiate de 10°C.
Stratificarea seminţelor

Seminţele speciilor pomicole de climat temperat nu pot germina

imediat după extragerea lor din fructe, având nevoie de o perioadă de
repaus, numităpostmaturare, în timp căreia au loc o serie de procese
biochimice, care fac ca sămânţa să germineze.
Durată de postmaturaţie este de 60-180 zile, în
funcţie de specie şi perioada de maturarea a fructelor, fiind mai lungă în
cazul celor cu maturare timpurie şi mai scurtă la speciile la care fructele se
recoltează mai târziu (A. Liacu – 1974; P. Parnia – 1992 ). Stratificarea se face în
lăzi speciale, perforate, acoperite cu sită metalică, pentru a evita pătrunderea
rozătoarelor, care se depozitează în bazine de beton, beciuri sau depozite
frigorifice, unde temperatura se menţine la 1-4°C şi umiditatea constantă
la 28-30%.

III. Producerea puieţilor portaltoi în şcoala de puieţi

Pregătirea terenului se face toamna devreme şi constă în: fertilizarea cu 20-

30 t/ha îngrăşăminte organice, 60-70 kg/ha P2O5şi 40-50 kg/ha K2O; combaterea
dăunătorilor din sol, efectuarea arăturii adânci la 30-35 cm.
În funcţie de durata de stratificare a seminţelor şi de data semănatului
diferăşi momentul efectuării arăturii. Epoca de semănat – Drupaceele, nucul,
măceşul se seamănă toamna, dupăo lună de stratificare, iar pomaceele se seamănă
primăvara devreme.
Lucrarea se efectuează manual pe suprafeţe mici sau mecanic, prin
adaptarea semănătorilor pentru cereale şi legume. Semănatul se face în rânduri
simple, distanţe la 40 cm (60-70 cm la nuc) sau în benzi de 2 rânduri
distanţate la 10-15 cm şi 70-80 cm între benzi.
Adâncimea de semănat este de 3-4 cm pentru cireş,
vişin, mahaleb; 4-6 cm pentru prun şi cais, piersic, migdal şi 6-8 cm la nuc,
respectiv adâncimea de 3-5 ori mai mare decât diametrul seminţei.
Cantitatea de seminţe şi sâmburi pentru 1 ha
şcoală de puieţi este de: 50-60 kg/ha la măr şi păr, 80-100 kg/ha la gutui, 400-
500 kg/ha la corcoduş; 900-1100 kg/ha la prun franc, 400-600 kg/ha la
cireşşi vişin; 300-350 kg/ha la mahaleb; 1100-1300 kg/ha la zarzăr; 2000-
3000 kg/ha la piersic, migdal şi nuc (Liacu A., 1971; Parnia P., şi colab.,
1992). Seminţele se seamănă amestecate cu
nisipul de la stratificare. Speciile sâmburoase se separă de nisip prin cernere şi
apoi se pun în recipiente de 100-200 l cu soluţie de sare (NaCl) în concentraţie
de 2-5%, în care se agită sâmburii, pentru separarea celor seci. După aceasta,
sâmburii se trateazăcu soluţie de CuSO4 în concentraţie de 1%.

După semănatul de toamnă, rândurile se bilonează, ridicând un bilon de 10-

12 cm, pentru a menţine temperatura şi umiditatea constantă pe timpul
iernii. La semănatul de primăvară, rigolele nu se acoperă în întregime,
se pune mraniţă sau seamănă plante indicatoare (ovăz, ridiche de lună,
salată), pentru marcarea rândurilor, în cazul efectuării unor praşile oarbe
înainte de răsărirea puieţilor, atunci când se formează crustă.
Lucrările de întreţinere Prăşitul – se face de 6-8 ori
pentru distrugerea buruienilor şi afânarea solului. Fertilizarea suplimentară – se
face în primul rând cu azot (60-70 kg/ha s.a.), aplicat în două reprize în cursul
lunii iunie. Rărirea puieţilor – se face când aceştia au 3-4 frunze adevărate ,la
distanţa de 2-3 cm la drupacee, 4-5 cm la pomacee şi 6-7 cm la nuc şi castan.
Irigarea – este o lucrare obligatorie în
perioadele secetoase (iulie, august) precum şi după fertilizare, pentru a favoriza
creşterea şi a evita formarea timpurie a mugurelui terminal.
Eliminarea “impurităţilor” se
efectuează în luna iulie. Combaterea bolilor şi dăunătorilor – în şcoala de puieţi se
execută cca. 10-15 tratamente. La toate speciile, cu 2-3 săptămâni înainte de
scosul puieţilor se aplică un tratament cu un produs organofosforic pentru
combaterea păduchelui din San José, păduchele lânos, afidelor şi păianjenilor.
Dacă primele brume întârzie,
se recomandă să se efectueze tratamente pentru defolierea puieţilor cu Ethrel
0,15% + sulfat de cupru 1%, folosind 1000 litri soluţie la ha.

IV. Producerea puieților portaltoi la ghivece

 Această metodă este indicată, atunci când nu există puieţi portaltoi, pentru
înfiinţarea câmpului I, pentru completarea golurilor în câmpul I sau pentru
producerea portaltoilor de cireş, vişin şi păr, care se prind bine la altoirea pe
lemnul din anul respectiv. Prin folosirea
acestei metode se reduce cantitatea de sămânţăşi timpul de producere a
materialului săditor cu un an, sistemul radicular creşte ramificat, iar altoirea se
poate face într-un interval mai mare de timp.

Epoca de semănat este în perioada 20 februarie – 15 martie, când pericolul

temperaturilor de –5 - -8°C a trecut, în funcţie zona climatică. Semănatul se face
în ghivece de plastic, cu diametrul de 8 cm la partea superioară, pungi de
polietilenă cu înălţimea de 10 cm şi lăţimea de 7-8 cm, ambele perforate la
partea inferioară sau cuburi nutritive.
Amestecul de pământ din ghivece se compune dintr-o parte mraniţă, o parte
pământ de ţelinăşi o parte nisip, la care se adaugă 1 kg azotat de amoniu,
2 kg superfosfat şi 1 kg sare potasică, la fiecare metru cub amestec.
Amestecul se dezinfectează termic sau chimic. Într-un ghiveci se pun câte 2
seminţe la adâncimea de 2-3 cm.
Lucrările de întreţinere constau în:

 dirijarea temperaturii, 18-20°C până la răsărire, apoi 12-15°C;

 combaterea bolilor şi dăunătorilor;

 fertilizarea extraradiculară odată cu irigarea, cu 100g azotat de

amoniu, 100g sulfat de potasiu, 200g superfosfat, 100g sulfat de
magneziu, 4g borax, 4g sulfat de cupru şi 4g sulfat de mangan,
pentru 100 l soluţie, care este aplicată în trei reprize la 100 de
ghivece;
  plivirea buruienilor de câte ori este nevoie; -călirea puieţilor, când au
4-5 frunze, prin deschiderea treptată a geamurilor iar în final, prin
scoaterea puieţilor afară.

Plantarea – se face în luna mai-iunie, când puieţii au înălţimea minimă de 6

cm pomacee şi 10 cm la drupacee. După plantare se bilonează uşor, iar operaţia
continuă pe măsură ce puieţii cresc, pentru a-i menţine drepţi, până la 12-15 cm. O
altă lucrare este eliminarea unuia dintre puieţi din ghivece, prin tăieri sau dacă este
cazul se completează golurile. Celelalte lucrări sunt identice cu cele din câmpul I al
şcolii de pomi.

I. Înmulţirea vegetativă a portaltoilor pomilor şi a arbuştilor fructiferi

Înmulţirea vegetativă are o răspândire foarte largă, printre altele, pentru

căasigură transmiterea fidelă a caracterelor la descendenţi. Înmulţirea vegetativă
este de două feluri: -naturală– când se intervine numai pentru separarea
părţilor înrădăcinate (despărţirea tufei, drajoni, stoloni); -artificială – prin
adoptarea unor metode de marcotaj, butăşire, altoire, culturi de meristeme.
Înmulţirea prin marcotaj
Marcotajul este o metodă de înmulţire vegetativă, bazată pe proprietatea de a
emite rădăcini adventive, a anumitor porţiuni bazale a ramurilor sau
lăstarilor nedetaşaţi de planta-mamă, atunci când sunt acoperite cu pământ reavăn..
Marcotajul vertical se foloseşte mult pentru înmulţirea portaltoilor
vegetativi ai mărului (G21; M25, M4, M9; M26, M7, MM106), tipurile de
gutui folosite peentru păr şi gutui (BN70, gutui tip A şi BA 29) şi în
general, toţi portaltoii de vigoare micăşi medie.
Terenul se pregăteşte şi se fertilizează ca şi pentru câmpurile de
formare. Plantarea marcotelor se face toamna sau primăvara la distanţe de
1,50/0,50 m sau 1,50/0,25 m pentru portaltoii de vigoare slabă (M9, M26, M27
La marcotajul orizontal, recoltarea se face cu
lopeţi speciale, prin lovire laterală, la baza lăstarilor înrădăcinaţi, ferind planta
mamă. Marcotele se claseazăşi se stratifică la fel ca şi puieţii, introducând în nisip
pachetele pe o porţiune de 30 cm. Pentru stimularea emiterii de rădăcini adventive,
la baza lăstarilor se aplică, la unele specii, “ştrangularea” cu sârmă (la castan
şi alun) (Lazăr A., şi colab., 1989; Botu I., 1985).
Marcotajul orizontal se foloseşte în special, pentru acele specii şi tipuri de
portaltoi cu creşteri viguroase. Se aplică obligatoriu la speciile sâmburoase
(portaltoii-F12/1, C12, Colt, VV-1) la cireşşi vişin şi la unii portaltoi de
prun, care se înmulţesc prin marcote.