Cultura nucului 1

CULTURA NUCULUI

Nucul este una dintre cele mai importante specii pomicale. Miezul de nucă este un
aliment concentrat cu o compoziţie chimică complexă (substanţe proteice, substanţe grase,
glucide, geluloză, potasiu, Mg, Ca, Fe, P, Zn, Cl) utilizat ca atare sau pt. produse de
cofetarie în industria dulciurilor, a uleiurilor fine, săpunurilor şi a lacurilor. Nucile verzi sunt
bogate în vitamica C şi se utilizează pt. prepararea lichiorurilor şi dulceţurilor. Lăstarii şi
scoarţa se utilizează pentru tannin iar lemnul este deosebit de apreciat în industria mobilei
şi sculptură.
Nucul este origiar din Asia Centrală şi din unele zone ale Peninsulei Balcanice ţările
mari producatoare fiind Maroc, S.U.A. Mexic, Chile, Argentina, China, Turcia, Ucraina,
România, Rusia, Italia, Iran.
În Romania nucul se cultivă în toate zonele de la mare pâna în zona dealurilor înalte,
şi se utilizează tipuri valoroase din specia Juglas Regia fiind omologat portaltoiul secular R-
M şi Tg. Jiu.

Parcurgerea ciclului anual

Repausul relativ la nuc este destul de lung fiind cuprins între 20 aprilie şi 10 mai.
Undele soiuri sunt protogine (Giurgiu 65, Germisara, Orăştie) adică se deschid mai întâi
florile femeieşti, altele sunt protandre (Sibisel precoce, Novaci) puţine sunt sinandre,
(homogame). Înflorirea florilor femeieşti durează 14-16 zile, iar a celor bărbăteşti 5-7 zile.
Polenul este receptat atunci când unghiul dintre lobi este la 90-150 grade.
La nuc soiurile sunt parţial autofertile şi întotdeauna interfertile iar distanţa dintre
soiul de bază şi polenizator trebuie sa fie de maxim 50-60 cm. După legare fructele cresc
destul de repede, endocarpul este înlăturat în iulie iar maturarea se face în septembrie –
octombrie.
 Cultura nucului 2

Cerinţe faţă de factorii de vegetaţie

Principalii factori care influenţează producţia la nuc sunt : lumina, căldura, apa şi
solul.
Lumina - nucul are cerinte mari faţă de lumină, de aceea reuşeşte numai pe
terenuri cu expoziţie sudică şi la distanţă de plantare corespunzatoare. În condiţii de lumină
slabă, nucul rodeşte puţin, coroanele se degarnisesc iar pomii devin sensibili la boli.
Caldura - faţă de căldură, cerinţele sunt destul de mari, nucul reuşind în zonele cu
temperatură medie anuale de 8-11 grade Celsius, cu ierni blânde şi veri călduroase. Atunci
când temperaturile sunt mai mari de 35 grade Celsius se produc arsuri pe frunze şi pe
fructe. În timpul iernii majoritatea soiurilor rezistă până la 25 -28 grade Celsius, dar la
începutul şi sfârşitul repausului temperaturile pot să-i afecteze.
Sensibilitatea organelor florare în timpul înfloritului este foarte mare, stigmatele
degeră la -0,8 -1grade Celsius iar la temperature de -2 -3 grade Celsius florile şi frunzele.
Apa - faţă de apă, nucul are cerinţe mari, obţinându-se producţii mari în zonele cu
precipitaţii anuale medii de 600-700 mm/an. Faptul că nucul consumă cantităţi mari de apă
se explică şi prin faptul ca această specie creşte foarte bine pe malul apelor curgătoare.
Nucul suportă perioadele de secetă dar nu de lunga durată, deoareace are sistemul
radicular destul de profund.
De asemenea, excesul de apă din sol şi din aer este greu tolerat, în aceste condiţii
nucul devenind sensibil la boli şi la ger.
Solul - cerinţele faţă de sol sunt de asemenea deastul de mari, nucul reuşind bine pe
soluri cu textură mijlocie profundă, cu pH 6-7,5 şi fertile. Pe solurile texturale şi pe cele
erodate, cu strat fertil subţire, nucul creşte şi rodeşte necorespunzator.
În primi ani, nucul este pretenţios faţă de azot, iar în timpul fructificării faţă de
fosfor şi potasiu.

Particularitati tehnologice
Plantaţiile de nuc se înfiinţează numai pe terenurile favorabile din zone specifie
acestei culturi. Terenul se desfrişeaza de vegetatie lemnoasă, apoi se cultivă 3-4 ani cu
plante leguminoase sau perene după care se înfiinţează cultura de nuc. Fertilizarea de bază
se face pe direcţia rândului sau la fiecare pom iar pregătirea terenului se face prin
desfundare sau prin săparea gropilor mari de plantare.
Distanţa de plantare este de 10-12 m între rânduri şi 8-10 pe rând. În primii 10-12
ani, nucul poate fi îndesit pe rând şi între rânduri cu vişin, măr şi păr slab viguroase.
Materialul săditor se obţine în pepiniere. Nucul se poate îmulţi prin seminţe "tipuri
 Cultura nucului 3

selecţionate" însă în acest caz, caracterele soiurilor nu se transmit fidel la descendenţi.

Puieţii portaltoi se produc în scoala de puieţi. Pentru altoire sunt buni puieţi de 1-2 ani,
sănătoşi iar diametrul tulpinei trebuie să fie de 8-20 mm. Ramurile altoi se recoltează din
puieţi "elita" care trebuie sa aibă lungimea de 50-100 cm şi diamtrul de 8-20mm. Materialul
biologic se pastrează până la altoire în nisip umed.
Altoirea se efectuează de obicei în ianuarie mecanizat. Dacă maşinile sunt bine legate
nu este necesară legarea iar când altoirea se face manual, această operaţiune este
necesară. După altoire, materialul se stratifică în lăzi cu rumeguş dezinfectat cu Topsin
0,1% apoi se fortează în sere speciale timp de 10-14 zile. Fortarea este terminată când
punctul de altoire este complet carusat. Plantarea puieţilor altoiţi se face in rânduri de
90x40 cm.
Este necesar ca în timpul verii să se facă 4-5 praşile, 2-3 udări, o fertilizare
suplimentară cu 40-50 kg Na/ha şi 5-7 tratamente cu zeamă bordeleză 0,75-1%.
Plantarea în livadă se face toamna sau primavara devreme, scoaterea din
pepiniere realizându-se cu 2-3 zile înainte. În cazul tăierilor, nucul se dirijează după
următoarele sisteme de coroană: vas ameliorat, vas întârziat cu patru şarpante, piramide
neetajate cu 5-6 şarpante. Formarea coroanei nu necesită multe tăieri, deoarece această
specie are o coroana rară, bine luminată. Tăierile la nuc se fac primavara în martie-aprilie.
Întreţinerea solului se face sub formă de ogor lucrat, ogor lucrat cu plante intercalate sau
îngrăşamânt verde. După intrare pe rod, solul se menţine înerbat între rânduri.
Se pot utiliza atât erbicide preermegente cât şi postemergente, cele mai indicate
fiind Roundup 360 CE 6-8l/ha, Galont super CE 1-1,5l/ha, Focus ultra 3-4 l/ha care combat
buruienile.
În primii ani de cultură, nucul consumă cantităţi mari de azot, de aceea, în funcţie
de gradul de aprovizionare a solului, se administrează îngraşăminte chimice.
După intrarea pe rod, se vor administra doze moderate de îngăşăminte 100-
120kg/ha N, 60-80kg/ha K2O5, 60-80kg/ha K2O.
În zonele unde precipitaţiile sunt sub 600mm/an se impune irigarea nucului.
Recoltarea fructelor se face diferenţiat: pentru dulceaţă sau lichior se recolteaza când au
diametrul 1,2-2cm. Nucile se recoltează la maturitate adică atunci când mezocarpul crapă
şi se desprinde cu uşurinţă.
În ţara noastră maturarea deplină se realizează din septembrie până la sfarşitul lui
octombrie iar recoltarea se face în 2-3 reprize. Recoltarea se face prin scuturare cu prăjini
speciale învelite în partea superioară cu cârpe sau cauciuc pentru a nu răni ramurile.
În plantaţiile mari, scuturarea se face cu vibratoare speciale. Adunatul nucilor se face
 Cultura nucului 4

manual sau mecanizat dacă solul a fost discuit şi tăvălăgit. Scuturarea se mai poate face pe
prelată sau plase cu ochiuri mici, adunarea realizându-se astfel mai uşor.
După adunare, nucile se decojesc repede, iar dacă mezocarpul nu se desprinde uşor
nucile se introduc în camere ermetice într-o atmosferă de 1% etilen timp de 12 ore, sau se
introduc în saci, se udă bine din oră în oră timp de 12-24 ore, după care mezocarpul se
îndepartează uşor.
Când mezocarpul a fost îndepartat, nucile se spală 3-4 minute apoi se usucă până la
umiditatea de 5-8%. Uscarea se face la aer sau pe uscătoare cu temperatura de 34-40
grade Celsius.
După uscare, nucile se calibrează, se ambalează şi se livrează beneficiarilor, sau se
păstrează. Dacă nucile au umiditate de 5-8% ele se pastrează bine în camere la temperaturi
10-12 grade Celsius timp de 2-3 ani.
Nucile care au orificiul peduncular bine închis se pot albi cu ajutorul unei soluţii de
hipoclorit de calciu şi carbonat de sodiu după o tehnologie simplă. Nucile se valorifică ca
atare (cu coaja), sau decojite sub formă de sâmbure (miez) de nucă.