UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Cultura afinului

PROF. COORDONATOR STUDENT

Prof. Univ. Dr. Hoza Dorel Cojocaru Răzvan

1
 Afinul cultivat este originar din America de Nord unde se cultivă peste 10000 ha
(“Capitala afinelor” este orasul Hammonton din Atlantic County, New Jersey). În România
afinul de cultură american a fost introdus în anul 1968 la Bilcesti. În prezent se cultivă pe
circa 150 de ha şi se produc circa 300 t fructe. Zonele în care se află cele mai extinse culturi
sunt în Argeş (Bilceşti, Băiculeşti), Suceava (Todireşti), Sibiu (Făgăraş), Maramureş
(Coltău). Pe plan mondial, ţări mari producătore de afine sunt SUA, Canada şi Germania.

În societatea actuală afinele sunt printre cele mai populare fructe consumate datorită
nenumăratelor beneficii. Cu fructul lor că nişte mărgele negre, brumate, înglobează în ele
toată energia solară captată pe platourile pe care cresc. Printre cele mai mari beneficii ale
afinelor se enumera:

 Continut crescut de antioxidanti

 Proprietăți astringente datorită taninului. Au activitate antibacteriană, modificând
favorabil flora patogenă intestinală, și antidiareică.
 Acționează împotriva problemelor metabolice, implicit ajută la prevenirea bolilor
cardiac
 Ajută la mentinerea sănătății tractului urinar
 Aceste fructe mici contin antociani, vitaminele A, complexul-B, C si E, zinc, sodiu,
potasiu, cupru, magneziu, fosfor, mangan și pot preîntâmpina sau vindeca printre
altele, apariția tulburărilor nevrotice, prin prevenirea degenerării sau distrugerii
neuronilor, a celulelor creierului, ajutând la menținerea sănătătii sistemului nervos
central
 Extractul de afine conține un nivel ridicat de compuși numiți antocianozide, care s-a
dovedit in urma studiilor clinice ca încetinesc pierderea vederii. Acești compuși pot
preveni sau întarzia toate problemele legate de îmbatranire

Din genul Vaccinium, fac parte aproximativ 200 de specii, cele mai importante fiind:
Vaccinium myrtillus L., Vaccinium vitis-idaea L, Vaccinium uliginosum L, Vaccinium
lamarkii Camp., Vaccinium corymbosum L. Exista numeroase soiuri din acest sortiment
precum Bluecrop, Ivanhoe, Herma 1 si 2, Dixi, Duke, Elliot, Hannah’s choice etc.

Soiul care mi-a atras atenția în mod special este Bluray(Vaccinium corymbosum), un soi
foarte viguros, ce formează o tufă răsfirată, este productiv, formează inflorescenţe laxe, fructe
foarte mari, sferice, de culoare neagră şi calitate foarte bună. Soiul a fost obținut de către
“părintele” afinului de cultură F.V.Coville. Acesta a fost introdus în cultură după moartea sa
(1937).

2
Particularități biologice

Deși afinul de cultură creşte sub formă de arbust cu înălţimea medie de 1,5-2,5 m, cu
numeroase tulpini formate din zona coletului, soiul Blueray poate atinge 3-4 m cu tufa erectă
și compactă. În primii ani ritmul de creștere este lent, fructificând abia începând din cel de-al
doilea an de viață. Producţiile cele mai bune şi de calitate se obţin pe tulpinile de 2-5 ani. Perioada
de înflorire este la începutul lunii mai. Florile sunt albe, ceroase, campanulete(în formă de
clopot), hermafrodite, grupate în raceme, iar soiul autofertil(Fig.1). Frunzele au o dimensiune
mijlocie de culoare verde, lucioase, iar toamna virează într-un superb roșu aprins această
caracteristică oferind plantei și o importanța ornamentală pe lângă cea pomicolă(Fig.2).

Fig.1 Fig.2

Particularităţi de creştere şi fructificare

Perioada maturării fructelor are loc între 25 iunie-25 iulie fiind un soi semitimpuriu,
coacerea este eșalonată pe parcursul întregii luni iulie. Creșterea este viguroasă iar
randamentul ridicat; maturarea fructelor este mai rapidă decât la soiul „Bluecrop”. Acest soi
are tendința de supraîncărcare, ciorchinele este compact cu 7-8 fructe motiv pentru care
tăierile de fructificare trebuie efectuate corect. În caz contrar tulpinile se arcuiesc sub
greutatea fructelor. Fructul acestui soi are în medie 2.0-2.2 grame și un diametru de 2 cm.
Forma fructului este sferică-turtită. Are o culoare albastru-închis acoperit cu pruină ce îi dă
aspectul de albastru-deschis(Fig.3). Gustul fructului are o aroma intensă, dulceagă și
echilibrată(aciditate-zaharuri) iar pulpa este fermă și suculentă. Recoltarea fructelor destinate
consumului se efectuează manual, în scafe de 0,5-1 kg, sau lădiţe de 3-5 kg. Lădiţele se

3
aşează la umbră până ce se transportă din plantaţie, apoi se trec la rece sau se valorifică.
Recoltarea mecanizată nu se poate face datorită eşalonării maturării fructelor. Fructele sunt
utilizate pentru consum in stare proaspata dar si procesate(gem, dulceata, sirop , alcool sau
prin deshidratare fructelor pentru ceai).

Fig.3

Cerinţele afinului faţă de factorii de mediu

Afinul este o specie de climă răcoroasă și umedă, care dă cele mai bune rezultate când
primește lumina solară directă. În ceea ce privește temperature, soiul Bluray nu suportă
temperaturile extrem de ridicate și arșița soarelui dar în schimb este rezistent la temperaturi
scăzute de până la -28° C. Zonele în care iernile sunt mai bogate în zăpadă sunt foarte favorabile
culturii afinului, atât în ceea ce privește protecția contra gerurilor cât și aprovizionarea cu apă la
pornirea în vegetație. Pretențiile față de apă sunt ridicate, fiind necesare 800-1000 mm
precipitaţii anual, sau apă din irigare. Această necesitate se datoreaza sistemului radicular
care se dezvoltă în stratul superficial, unde intensitatea evaporării este mai mare.
Un factor important in cultivarea afinului îl reprezintă solul. Soiul Bluray necesită un sol
acid cu un ph cuprins între 4,5-5,5, bine aprovizionat cu apă și aerație bună, bogat în
humus(minimum 3,5-4%) întrucat masa principală a rădăcinilor se dezvoltă în stratul de la suprafața
solului care este bogat în substanță organică și numai o mică parte din ele explorează straturile mai
profunde. Îngrășămintele chimice utilizate vor fi cu precădere sulfații..

4
 Arbust afin soi Bluray

Particularităţi tehnologice

Pentru înființarea unei plantații de afin spațiul trebuie bine delimitat iar condițiile de
creștere trebuie să fie bune. Materialul săditor trebuie să aibă înălțimea de peste 30 de cm cu
rădăcini formate preferabil în ghivece pentru a se transplanta cu bal de pământ. Distanțele
dintre plante pe rând trebuie să fie de 1-2m iar între rânduri de 3-4m. Producerea materialului
săditor deși este destul de dificilă întrucât procentul de înrădăcinare este scăzut se poate
realiza prin butășire în verde sau în uscat. Pentru obținerea de recolte mari, se impune asigurarea
unei bune polenizări prin plantarea mai multor soiuri în parcelă, sub formă de benzi alternative de 3-5
rânduri fiecare și repetarea combinației respective până la capătul parcelei.

Butășirea în verde are rezultate cu 30-40% mai mari fata de cea în uscat. Pentru a reliza
butășirea în verde trebuie menținute condiții de ceață artificială, asigurată aerisirea și
protecția împotriva putregaiului, se fac fertilizări foliare. Butașii se execută din lăstari în
creștere care au baza semilemnificată. Lungimea butașilor trebuie să atingă 10 cm, se înlătură
2-3 frunze bazale și se păstrează 2 frunze terminale cărora li se reduce limbul la jumătate.

Butășirea în uscat se realizează prin recoltarea ramurilor anuale, începând din toamnă până
primavara. Lungimea butaşilor este de 10-12 cm, cu 3-5 muguri şi se execută în martie
aprilie. Dacă ramurile au muguri floriferi aceştia se suprimă. Înrădăcinarea se execută în
răsadniţe sau pe paturi de înrădăcinare, la 22-24°C, într-un amestec format din turbă şi nisip
1:1. Procesul de înrădăcinare începe în luna iunie, iar scoaterea butaşilor din substrat are loc
în primăvara următoare.

5
Intretinerea solului

Afinul este unul dintre cei mai sensibili arbuști în ceea ce privește îmburuienarea și
înțelenirea solului din cauza sistemului radicular care este repartizat spre suprafața solului.
Pentru a asigura condiții cât mai bune de creștere soluția optimă este lucrarea ogorului,
eventual cultivat în plantația tânără(nu mai adânc de 8-12cm). De asemenea se obțin rezultate
bune și prin mulcirea cu rumeguș sau compost forestier de rășinoase, turbă acidă frunze sau
paie tocate. Aplicate în strat de 10-15 cm, aceste componente prin reacția lor acidă mențin un
microclimat favorabil rădăcinilor.

Fertilizare

În plantațiile pe rod se aplică cantități mici de gunoi de grajd (15-20 t/ha) și îngrășăminte
minerale. Anual se aplică îngrăşăminte chimice precum superfosfat(200-300 kg) şi sare
potasica (100-150 kg), iar azotul(200-250) kg sub formă de sulfat de amoniu, se aplică în
două etape, la pornirea în vegetaţie şi după înflorit.

Comabterea bolilor

Amenințările principale ale unei culturi de afin pot fi reprezentate de putregai cenuşiu sau
cancerul tulpinii, iar dintre dăunători gărgăriţa mugurilor, insecte defoliatoare, care se combat
prin 2 stropiri în repaus şi 2-3 în perioada de vegetaţie.

Tăieri

1. Tăieri de formare
În primul an după plantare, cele 2-4 ramuri cu care a venit planta din câmpul de fortificare
se scurtează la 3-4 muguri.
În anul al II-lea, în vederea ramificării lor, toate creșterile viguroase, cu poziție verticală și
bine plasate în tufă, se scurtează, îndepărtându-se jumătate până la 1/3 din lungimea lor. Dacă
există ramuri laterale și slabe acestea se îndepartează.
În urmatorii ani scurtarea se aplică numai la jumătate din creșterile viguroase, pentru
dispunerea etajată a producției de fructe și luminarea coroanelor.

2.Tăieri de fructificare
Pentru a menține un echilibru între creștere și fructificare, tulpinile mai bătrâne de 5-6 ani
se vor tăia de la bază, având în vedere și marea capacitate de regenerare a afinului. Dacă
situatia impune ramurile de schelet în lemn de 2-4 ani se vor răriri și scurta. Dacă tăierile de
fructificare sunt completate cu regenerarea parțială a ramurilor de schelet, producțiile se
mențin la nivel constant iar fructele sunt de calitate.

6
3. Tăierile de regenerare
Sunt efectuate în perioada de declin productiv (îmbătrânire), când procesul de uscare este
evident, iar producțiile devin neeconomice.

În concluzie am ales aceasta temă întrucât consider ca o astfel de plantație merită investiția
pentru că este una de lungă durată: o cultură de afin oferă producții timp de până la 50 de ani,
uneori chiar mai mult. O investiție într-o plantație de afin poate ajunge la 17-18.000 euro pe
hectar, deoarece numai arbuștii costă undeva la 10.000 de euro. Este o investiție foarte mare,
dar se compensează cu faptul că fructele au foarte mare căutare pe piața românească, prețul
de valorificare este cel mai ridicat dintre toate fructele mici, iar producțiile nu sunt deloc de
neglijat. Poți obține o producție de 12-15 tone de fructe la un hectar.

7
 Bibliografie

1. Hoza D., - Pomologie. Ed. Prahova Ploieşti, 2000.

2. https://www.monrovia.com/plant-catalog/plants/4611/blueray-blueberry/
3. https://www.horticultorul.ro/pomi-fructiferi/afinul-de-cultura-soiul-blueray/
4. https://www.gardenia.net/plant/vaccinium-blueray
5. https://cultivaprofitabil.ro/cele-mai-bune-soiuri-de-afine-de-cultivat-in-romania/
6. http://www.missouribotanicalgarden.org/PlantFinder/PlantFinderDetails.aspx?
taxonid=260956&isprofile=0&pt=7
7. http://afinul.eu/descrierea-soiurilor/