Universitatea din Oradea

Facultatea de Protecția Mediului

Cultura de zmeur

Profesor: Sarca Gheorhe

Student: Rotaru Nicoleta

 Zmeurul (Rubus idaeus) este un arbust tufos, peren, cu lăstari târâtori,
cu tulpini drepte, arcuite spre vârf, cu ghimpi drepți, de forma unor ace,
adeseori plasați numai pe partea inferioară. Zmeurul aparține
familiei Rosaceae.

Frunzele sunt compuse din 3-7 foliole, dințate pe margini, verzi pe fața
superioară, albicioase pe cea inferioară. Sunt folosite proaspete sau uscate la
preparea de ceaiuri medicinale, care sunt recomandate pentru tratarea
durerilor menstruale.
Florile zmeurului sunt albe, compuse din 5 sepale, 5 petale și numeroase
stamine, și reprezintă o sursă importantă de nectar pentru albinele producătoare
de miere.
Fructul, care se numește zmeură, este de culoare roșie, cu miros plăcut și gust
acrișor-aromat. Zmeura se cultivă din două motive: pentru consumul fructelor în
stare proaspătă și pentru procesare industrială. Din zmeură se extrage xilitolul,
care este un îndulcitor artificial folosit mai ales în tratarea și prevenirea cariilor
dentare.
Zmeurul înflorește începând din luna mai până în iulie. Crește spontan în
locuri stâncoase, luminișuri de păduri, regiuni deluroase și muntoase. Poate fi
intâlnit pe întreg teritoriul României, fiind o plantă specifică zonelor cu climă
temperată.
Zmeurul este un semiarbust valoros care crește spontan în țara noastră și se poate
cultiva cu rezultate bune. bune. Datorită drajonării puternice zmeurul se poate
folosi pentru a impiedica eroziunea solurilor pe pe terenurile in panta. Zmeurul
este o plantă cu vigoare redusă-foarte productive care poate fi cultivate atât în
plantațiile comerciale cât și în grădinile populației. Este o plantă de zonă mai
Nordica și de altitudini mai mari. În zona de munte crește sălbatic pe suprafețe
relativ intinse formând așa numitele zmeurișuri de munte. Cea mai mare cantitate
de zmeură din țara noastră provine din flora spontană însă cantitatea cerută atât pe
piața internă cât și la export nu poate fi satisfăcută decât prin cultivarea unor
suprafețe mari cu această specie. Zmeura se consumă atât în stare proaspătă, cât
și prin congelare și prin industrializare. Se poate prelucra sub formă de dulceață,
compot, gem, sirop, suc, lichior, vin, înghețată etc. Fructele și frunzele tinere se
folosesc în industria farmaceutică.
 Înfiinţarea culturii
Analiza solului este necesară înainte de înfiinţarea plantaţiei. pH-ul optim este
de 6,5 dar zmeurul se poate cultiva în condiţii bune şi la un pH între 6 şi 7. Dacă
acesta nu este corespunzător, se poate face o corecţie prin aplicarea
amendamentelor. Potasiul, fosforul şi magneziul se administrează concomitent cu
pregătirea terenului înainte de plantare, iar îngrăşămintele cu azot se aplică la
câteva săptămâni de la pornirea în vegetaţie.
Distanţa de plantare între rânduri variază în funcţie de vigoarea soiului, de
puterea de drajonare, de fertilitatea solului şi de modul de conducere a plantaţiei.
La soiurile viguroase, cu putere mare de drajonare, se lasă o distanţă mai mare. În
general, aceasta este de 3-3,3 m, când se lucrează mecanizat cu tractor mare şi de
2,5-2,8 m, când se lucrează cu un motocultor. Între plante, pe rând, se lasă 0,4-0,8
m, în funcţie de capacitatea de drajonare.
Înainte de plantare, se marchează rândurile cu o sfoară sau cu un marcator, pe
o lungime de maxim o sută de metri, pentru a uşura recoltarea şi scoaterea
lădiţelor în capătul rândurilor, la drumurile de acces.
Se recomandă ca rădăcina plantelor să se umecteze timp de 1-2 ore pentru a le
rehidratata, sau să se mocirlească.
Plantarea se face manual în rigole deschise, mecanic sau cu cazmaua.
Drajonii de zmeur se plantează cu 2-3 cm mai jos faţă de nivelul la care s-au
dezvoltat în pepinieră. Dacă se sădesc mai adânc, plantele se vor dezvolta mai
greu şi vor emite drajoni puţini şi de slabă calitate. Planta se aşează cu rădăcina
răsfirată, care se acoperă apoi cu pământ, iar solul se tasează uşor în jurul plantei.
La plantarea de primăvară apare riscul deshidratării, dacă nu plouă în primele
zile după plantare, în acest caz fiind necesare udări.

Soiuri actulae
Fermierii au la dispoziție o serie de soiuri de zmeură dacă decid să investească
în această cultură cu profit, deoarece cultivarea zmeurei continuă să fie una dintre
cele mai profitabile afaceri agricole pe suprafețe mici.
 Soiul de zmeur Cayuga
Cayuga este un soi viguros de zmeură, cu tufa formată din numeroase tulpini cu
port erect și cu vârful arcuit cu capacitate mijlocie-mare de drajonare. Este
tolerant la bolile de scoarţă, la virusul mozaicului şi relativ sensibil la septorioză.

Soiul de zmeur Ruvi

Zmeurul Ruvi formează tufe cu tulpini înalte, groase, cu vârful arcuit. Soiul are o
bună toleranţă la boli şi dăunători și face fructe mari, de culoare roșu-aprins, cu un
gust dulce–acidulat, foarte aromate.

Soiul de zmeur Latham

Zmeurul din soiul Latham formează tufe cu numeroase tulpini fructifere, cu creştere
erectă şi autosusținere. Are o capacitate mare de drajonare, ceea ce îl face ideal și
pentru afacerile menite să aducă profit și din material săditor.
Acest soi de zmeură prezintă rezistenţă genetică la complexul de boli ale sistemului
radicular, manifestă o bună rezistenţă la gerurile excesive din iarnă, la secetă şi la
arşiţe.

Soiul de zmeur Opal

Soiul de zmeur Opal este de vigoare mijlocie, care fructifică în anul formării pe
circa 1/3-1/2 din lungimea lor. În perioadele cu umiditate atmosferică ridicată fructele
sunt atacate de mucegaiul cenuşiu.
Zmeura Opal are o rezistenţă mijlocie la ger şi la secetă.

Soiul de zmeur Heritage

Heritage este un soi de zmeur ce prezintă tulpini groase, cu o foarte bună
autosusținere. Pe tulpinile în creştere fructifică pe 1/3 până la 1/2 din lungimea
acestora. Este relativ rezistent la ger.
Se pretează pentru consum în stare proaspătă, congelare, prelucrare sub formă de
gem şi jeleuri.

Soiul de zmeur Citria

Zmeura Citria este un soi românesc ce provine de la ICDP Pitești. Greutatea medie
a unui fruct ajunge la 2-3 grame.
Soiul Citria este foarte rezistent la ger, are o bună toleranță la bolile specifice și este
foarte productiv.
 Soiul de zmeur Veten
Zmeurul Veten fructifică și își coace fructele la sfârșitul lunii iunie începutul, lunii
iulie. Zmeura sa are o greutate de 2-3 grame.
Tufele soiului prezintă foarte putini spini astfel fructele se culeg ușor.
Acest soi de zmeură este productiv, rezistent la ger și tolerant la boli.

Soiul de zmeur Noma

Zmeurul de soi Noma are o vigoare a tufei mare, cu tulpini groase, spinoase.
Perioada de maturare este mijlocie, sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie, iar
fructele ajung la 2-3 grame.
Soiul de zmeură Noma este productiv, rezistent la ger și boli.

Soiul de zmeur Willamette

Zmeura Willamette are o vigoare a tufei mare, cu tulpini numeroase, de grosime
mijlocie.
Acest soi de zmeură este productiv, cu rezistență medie la ger și boli.

Soiul de zmeur Polka

Soiul de zmeură Polka este printre cele mai cunoscute și mai cultivate România.
Este o zmeură din soi remontant cu fructificare de vară-toamnă cu o vigoare mare a
tufei, tulpini groase și creștere erectă.

Întreținerea culturii
In functie de soiul plantat poate să fie nevoie de suport pentru plante- un gard sau
niste șpalieri cu sârmă . Acesta ar fi bine sa fie montat inainte de a planta drajonii.

Mulcirea in jurul plantelor este foarte importanta. pamantul din jurul plantei
trebuie pastrat tottimpul pentru a fi bine acoperit cu mulci, acesta va mentine
umiditatea in sol si va sufoca buruienile.

Daca nu ploua in prima saptamana de la plantare, fiecare drajon trebuie safie udat
cu aproximativ 3 sau 4 litrii de apa. Acest proces serepeta de minim 2 ori. In verile
secetoare, irigarea se face regulat cultura cu aproximativ 500g de apa per planta. Este
mai bine sa se ude regulat si cate putin, decat rar si cu multa apa.
 Dupa ce s-au prinde planta, se taie drajonii la maxim 5cm de sol si in primavara
urmatoare acestea inmuguresc. Dupa inmugurire, planta produce multi drajoni. Este
necesar sa se opreasca doar o parte din ei, astfel incat drajonii ramasi sa aiba o
productie buna.

Plantele trebuie supravegheate si legate pe masura ce cresc. Cu cat cresc mai

inalte, cu atat produc mai mult, intre 5 si 9 kg per fir.

Daca daca soiul cultivat produce din anul doi, atunci dupa ce zmeura se recolteaza,
se taie firul batran. Cei din anul in curs, verzi la culoare, se lasa ca sa rodeasca in anul
urmator.

Fertilizarea de întreţinere se face în funcţie de fertilitatea solului

Fertilizarea organică de întreţinere poate asigura un echilibru de nutriţie a
plantelor şi un nivel de fertilitate a solului corespunzător în toată perioada
menţinerii
Pentru fertilizare de întreținere se ține cont, deasemenea și de condiţiile climatice
ale anului respectiv sau de vigoarea vegetativă a plantelor. Dintre toate tiputile de
fertilizare, cea cu azot trebuie făcută cu cea mai mare atenţie. O fertilizare unilaterală
determină, în multe plantaţii, dezvoltarea excesivă a plantelor, producţii slabe şi
probleme fitosanitare (apariţia bolilor şi, uneori, creşte frecvenţa dăunătorilor)
Fertilizarea cu azot trebuie făcută cu cea mai mare atenţie.

Fertilizarea cu azot. Ca aspect general, cu cât un soi este mai viguros cu atât
se administrează mai puţin azot. Se va evita, în orice caz, administrarea tardivă a
îngrăşămintelor cu azot, în timpul verii, fiindcă vor împiedica maturizarea
lemnului şi, deci, iernarea corespunzătoare a plantelor.
Întreaga doză se poate aplica la pornirea în vegetaţie sau se poate fracţiona în
două: o doză se dă la pornirea în vegetaţie şi alta la începutul înfloritului.
La soiurile remontante, doza se va fracţiona obligatoriu în două. Pe terenurile
reci, primăvara se pot manifesta cloroze momentane, din cauza „foamei de azot”.
În acest caz, se vor folosi forme uşor accesibile de azot, se pot suplimenta
îngrăşămintele cu maxim 10% şi se pot face stropiri cu îngrăşăminte foliare, care
aduc un aport foarte mic de N în plantă, însă ajută plantele să depăşească mai uşor
momentele dificile la pornirea în vegetaţie.

Fertilizarea organică. Pentru a păstra nivelul şi calitatea humusului din sol se

recomandă o fertilizare cu gunoi de grajd la fiecare 2-3 ani. Gunoiul se aplică la
suprafaţa solului şi se încorporează uşor în sol. Se utilizează 25-30 tone gunoi de
bovine bine descompus, toamna târziu sau în cursul iernii.
Alte tipuri de îngrăşământ organic: gunoiul de pasăre, în cantitate de 10 tone/ha;
gunoiul de cal, 25-30 tone/ha; gunoiul de ovine, circa 10-15 tone/ha. Atenţie: nu
se aplică gunoi proaspăt.

Irigarea culturii
Volumul de sol explorat de rădăciniile plantelor de zmeur este relativ scăzut,
zmeurul având o înrădăcinare destul de superficială.
Astfel, în majoritatea zonelor din România, este necesar un aport suplimentar
de apă, în timpul verii, prin irigare.
Există două metode de irigare, fiecare cu avantaje şi dezavantaje pentru cultura
zmeurului: prin aspersiune şi prin picurare.
• Irigarea prin aspersiune este metoda cea mai ieftină şi asigură o bună
aprovizionare cu apă a solului, nu numai pe rând, ci pe întreaga suprafaţă
cultivată. Alt avantaj este acela că spală şi împrospătează foliajul.
Dintre dezavantaje menţionăm: consumul mare de apă pe unitatea de suprafaţă
şi favorizarea dezvoltării bolilor la nivelul tulpinii şi fructelor, în special Botrytis,
Didymella şi Clandosporium.
În funcţie de aprovizionarea cu apă a solului şi de tipul de sol, în timpul verii, se
fac 1-2 udări săptămânal pe solurile mai grele şi 2-3 udări/săptămână pe solurile
mai uşoare, cu norme de 200-250/ha (20-25 mm).
• Irigarea prin picurare (localizată) se foloseşte tot mai mult pe plan mondial.
Se poate face prin conducte îngropate sau la suprafaţa solului, pentru care se
folosesc norme mici de udare, dar cu o frecvenţă mai mare.
O udare cu 10-15 mc/ha/zi timp de trei zile consecutiv poate asigura umiditatea
corespunzătoare la nivelul rădăcinii.

Recoltarea si depozitarea zmeurei

Spre deosebire de alte specii pomicole, zmeura nu are perioadă de
postmaturare, adică nu-și îmbunătățește însușirile pe timpul păstrării (așa cum se
întâmplă la măr, păr, gutui, moșmon). Gustul și aroma ei sunt maxime numai în
momentul maturității de consum, când se recomandă să se efectueze recoltarea.
Stabilirea momentului optim de recoltare se face totuși în funcție de destinația
fructelor. În perioada de plină maturare, zmeura pentru consum în stare proaspătă
(desert) se recoltează eșalonat din 2 în 2 zile, iar în zonele răcoroase la 3-4 zile.
Durata de coacere a unui soi este de 30 de zile. Zmeura pentru desert se
recoltează manual, fără caliciu și receptacul, direct în ambalajul care ajunge la
consumator, dată fiind fragilitatea ei foarte mare. Odată cu recoltarea se execută
și sortarea calității. În anumite cazuri, zmeura se poate recolta și cu peduncul, în
acest caz nu se zdrobește, este mai rezistentă la transport iar durata de păstrare se
prelungește. Ambalajele folosite la recoltare și transport sunt confecționate din
material plastic, carton ceros sau cutii de lemn căptușite cu peliculă de polietilenă
și au capacitatea de 0,2-0,5 kg. Este bine ca recoltarea să se efectueze dimineața,
după ce s-a ridicat roua sau spre seară, iar fructele sunt supuse unei temperaturi
scăzute la +5...+8°C, apoi se transportă la depozit pentru păstrare sau la piață
pentru valorificare. Zmeura destinată prelucrării în fabricile de conserve și de
sucuri se recoltează fără peduncul, la deplină maturitate și în cursul zilei, iar ca
ambalaje se folosesc găleți sau 27 lăzi căptușite cu folie de polietilenă, pentru a
nu se pierde din suc apoi, zmeura se așează în butoaie, în care se introduce o
substanță conservantă, se închide ermetic și se păstrează la +2 sau +3°C. Fructele
care sunt destinate congelării trebuie să corespundă următoarelor cerințe: să aibă
cavitatea pedunculară mică, semințele să fie mici, de culoare roșie închis, cu
pulpa fermă, aromă puternică, cu drupeolele strâns unite între ele, bine sortate ca
mărime și grad de coacere. Productivitatea la recoltarea manuală este de 2-4
kg/oră. Recoltarea mecanizată se face cu mașini speciale care acționează prin
vibrare (500-1000 de vibrații/minut) scuturând fructele. Prerăcirea se face la 5-
8°C, iar depozitarea la 0°C și 90% umiditate relativă a aerului. Deși zmeura nu se
remarcă printr-un conținut mare de calorii (37 de calorii la 100 g zmeură), este
foarte solicitată și apreciată. Ea se poate prelucra atât industrial cât și în
gospodării, în numeroase semipreparate și produse finite ca: pulpă, pastă, suc,
peltea, gelafruct, jeleu, gem, marmeladă, dulceață, compot, fruct zaharisit, șerbet,
sirop, răcoritoare, înghețată, cremă spumă, fruct congelat cu sau fără adaus de
zahăr, vermut, lichior, coloranți naturali, preparate farmaceutice.