Dactylis glomerata

golomat, fam. Poaceae

Reino:Plantae
División:Magnoliophyta
Clase:Liliopsida
Orden:Poales
Familia:Poaceae
Subfamilia:Pooideae
Tribu:Poeae
Género:Dactylis
Especie:D. glomerata
Nombre binomialDactylis glomerata
Golomatul ocupa un loc important in
structura covorului floristic peren ,datorita
potentialului ridicat de productie ,valorii
nutritive remarcabile ,dezvoltarii unui
sistem radicular robust .
In conditii optime de vegetatie si de
aplicare a unor doze ridicate de
îngrasaminte azotate, golomatul poate
realiza cel putin 3-4 recolte pe an, cu
productii de peste 50 t / ha masa verde,
sau peste 12 t / ha S.U.
Este o buna graminee perena in structura
amestecurile plantelor furajere.
Acest tip de amestec are urmatoarele
avantaje:
 Nivelul productiilor creste cu 20-30 %.
 Creste valoarea nutritiva a furajului
obtinut
 Creste timpul de exploatare a culturii cu
1-3 ani.
 Plasticitate ecologica deosebit de larga,
fiind cultivat în aproape toate zonele
agricole din tara noastra;
 Capacitate mare de productie si de
refacere dupa cosire si pasunat;
 Grad ridicat de consumabilitate si
digestibilitate, mai ales în fazele tinere;
 Rezistenta mare la pasunat, iar
realizarea acestuia se face când plantele
au 10-12 cm;
 Se foloseste atât în cultura pura, cât si în
amestec cu alte specii de graminee si
leguminoase perene, sub forma de
fâneata sau pasune;
 Fiind o specie cu grad ridicat de
competitivitate, procentul de participare
în amestec este mai scazut decât al
celorlalte specii (sub 20%);
 Partenerul ideal pentru golomat este
lucerna, cu care formeaza o cultura de
pajiste temporara, intensiva, de lunga
durata (5-7 ani);
Descriere :
Golomăţul formează tufe rare, intalnindu-se
frecvent în regiunea de munte şi în
locurile umbroase de stepă.
Se gaseste in flora spontana in Europa
,nordul Africii si in zonele temperate ale
Asiei ,de unde s-a raspandit in cultura in
toate zonele cu climat temperat ale
globului.
Caractere de recunoastere
Planta are inaltimea aprox. 80 – 120 cm.
cu un lax cespitoasa ( se dezvolta in
tufe), cenusiu sau albastru verzuie ,
formand tufe dese de culoare verde
cenusie.
RADACINA

Sistemul radicular foarte lung cu rizomi

fara stoloni.
TULPINA

Tulpina erecta cu sistem geniculat

ascendenta la baza, in tinerete lastarii
tineri fiind puternic comprimati(caracter
de recunoastere).
FRUNZELE

Frunzele au tecile aspre,cele bazale sunt

brune,tari,inchise,pastrandu-se timp
indelungat.
Lamina lata pana la 1cm. ,aspra sau
aproape glabra ,neteda ,costata,
prevăzute cu o ligulă mare.
 Ligula este o prelungire membranoasă a
epidermei interne a tecii frunzei şi
reprezintă caracter de deosebire a
gramineelor în stadiul verde de vegetaţie
, care la Dactylis glomerata ,este destul
de inalta , relativ regulata. Aceasta este
lunga pana la 4mm ,ascutita ,de obicei
lacerata.
 Urechiuşele (auricule) sunt prelungiri ale
bazei limbului şi au rolul de a închide
teaca, pe care o ţine astfel strânsă de
tulpină , dar care la Dactylis glomerata
lipsesc
 Prefoliatia este conduplicată (cutată)
INFLORESCENTA

Inflorescenta se caracterizează prin

spiculeţe grupate glomerulat într-un
panicul. Spiculeţele sunt multiflore,
numeroase , alungit ovate.
Paniculul unilateral , lung pana la 18 cm
este purtat erect ,glomerat lobat,oblic-
piramidal.
 Spiculetele glomerate 3-4 flore,rar
multiflore,sunt spre varf curbate ,alungit
lanceolate ,lungi pana la 7 mm , de
culoare verde – palida , adeseori ,
nuantate in violet.
Glume verzi ,acute la varf ,cea inferioara 1-
3 nervata , cea superioara mai lunga ,3-5
nervata ,ciliat – costata.
Paleia cel putin la baza neevidenta 3-4
nervata ,cu fete deseori paroase , spre
varf puternic costata , aproape aristata
.Ovar glabru ,alungit.
Este specie alogama.
Fructul

 Fructul aparent lung de 6-7 mm,aproape

in 3 muchii ,puternic costat pe fata
dorsala , de obicei cu doua pozitii
laterale de echilibru.
Pedicel bazal scurt , la varf disciform sau
capitat.
 Cariopsa lunguiata pana la 2 mm ,
galbuie sau bruna ,nebrazdata ,carenata
si chiar in stare coapta moale fiind usor
faramitata.
Embrionul ocupa un sfert din lungimea
cariopsei si cam ascutit la varf.
 Fructul fals se poate distinge usor dupa
urmatoarele insusiri :culoare sur-
deschisa ,uneori nuantata in violet.
 Fructe grupate de obicei cate 2-3 la un
loc , deoarece axa spiculetelor nu se
rupe todeauna cu ocazia treieratului
,prezinta in partea superioara o indoitura
caracteristica .
Raspandire
- Planta mediu nitrifila, rasp prin pajisti,
tufarisuri, raristi de padure, pe soluri
trofice din regiunea de stepe pana in
etajul boreal- are caracter de tranzitie
intre plantele raspandite pe soluri
moderate si cele bine aprovizionate cu
azot

- Planta mezofila, rasp pe soluri revene

pana la reavan-jilave
- Planta heliofita- specie de lumina
(suporta slab umbrirea)
- Planta euritermofila- manifesta cerinte
largi fata de temperatura
- Planta euriacidofila-planta indiferenta (cu
o larga amplitudine fata de reactia
solului)
Este deci o planta furajera, care poate fi
gasita atat in zone de campie, ses, cat si
in regiuni muntoase.
Creste in locuri umede, dar pot fi gasite si
in paduri sau zone mlastinoase.
Este o specie ce apare si sporadic, la
inceputul primaverii si infloreste pana
tarziu cand apare anotimpul rece.
Pe vreme foarte calduroasa are o
productie dubla, iar la frig nu dispare ci
doar productia ei scade semnificativ .
Soiuri
Specia Dactylis glomerata L (sin. Dactylis
abbreviata Link. sau Dactylis
glaucescens Willd.) are mai multe
subspecii, cu grade diferite de ploidie.
Din punct de vedere agronomic prezinta
interes doua specii: Dactylis glomerata
ssp. glomerata , pentru zonele
temperate si Dactylis glomerata ssp.
hispanica, pentru zonele
mediteraneene.
Dintre soiurile românesti de golomat create
si cultivate în tara noastra se pot
enumera:
Gorom, omologat în anul în anul 1975, are
o capacitate mare de productie (12-15 t /
ha S.U.) si buna regenerare dupa cosire,
rezistenta la iernare si seceta, mijlociu
rezistent la boli, timpuriu, se cultiva
numai în cultura pura;
Goliat omologat în anul 1975, cu potential
de productie asemanator cu Gorum,
rezistenta mai mare la iernare si
regenerare dupa cosire, semitimpuriu,
competitiv în cultura în amestec;
Olimp, caracterizat printr-un ritm de crestere si
epoca optima apropiate de unele soiuri de
lucerna (Gloria, Selena, Topaz), furaj echilibrat
energo - proteic, rezistenta foarte ridicata la
boli foliare, recomandat în culturile intensive, în
amestec cu leguminoasele perene (lucerna,
trifoiul rosu);
Intensiv, omologat în anul 1988, capacitate buna
de regenerare dupa cosire, productie de peste
12 t / ha S.U., calitate superioara a furajului,
rezistenta la iernare, competitiv în amestecurile
cu alte specii;
Ovidiu, omologat în anul 1993, este
destinat culturii în amestec cu alte specii,
rezistenta la factorii de vegetatie, foarte
buna perenitate.
Exigenta fata de conditiile
ecologice

La gramineele perene pe parcusul

dezvoltarii plantelor se disting doua faze:
Faza vegetativa
Faza generativa
In cadrul fazei vegetative se include
procesul de vernalizare ,care se
desfasoara la temperaturi scazute ,cu
alternante intre zi si noapte.
Faza vegetativa se desfasoara in ultimele
zile ale verii si pe parcursul toamnei,cand
plantele isi constituie lastari noi care au o
dezvoltare lenta.
Ca sa intre in iarna cu 2-4 lastari scurti
,este nevoie de 1350-1500 * C (pentru
plantele din anii II-IV) si peste 2500 *C in
anul I de vegetatie cand semanatul se
face la desprimavarare.
Situatia este diferita cand semanatul
golomatului se face in ultima parte a verii
,astfel incat la intrarea in iarna ,plantele
sa insumeze 1350-1500 *C.
In aceste conditii la desprimavarare
numarul de lastari generativi este egal
sau superior cu cel din anii II-IV de
vegetatie .
In toate situatiile ,golomatul formeaza
lastari generativi in exlusivitate la coasa I.
Golomatul se comporta bine ,pe solurile
fertile ,bogate in elemente nutritive ,a
caror pH este de 6,5-7,8.
Exigenta este insa marita in ceea ce priveste
regimul hidric.
In faza vegetativa consumul de apa este moderat
,incadrandu-se intre 1,5-2,0 mm/zi.
In faza cresterii intense si inflorit ,consumul
creste la 3,0-3,5 mm/zi ,iar in zonele de campie
din sud, consumul creste la 4,0 mm/zi.
Regimul termic –exigent moderate.
Faza vegetativa temperaturile medii zilnice
favorabile sunt de 6-10 * C ,in faza de
crestere intensa si inflorit sunt favorabile
temperaturi de 17-19 *C.
Zonarea producerii
Dactylis glomerata
Golomatul intalneste conditii ecologice
favorabile pe areale intinse.
Dintre acestea ,de preferat sunt solurile
fertile , cum sunt:cernoziomurile,solurile
aluvionale si solurile brun roscate, unde
precipitatiile multianuale,sunt cuprinse
intre 650-750 mm,cu temperaturi de 8-10
*C.
Acestea sunt intalnite mai ales in Campia
Romana,Dobrogea,Podisul Transilvaniei
si cel al Moldovei,precum si in Piemontul
Getic.
De preferat ,ca amplasament concret in
judeteleTimis,Arad,Alba,Mures,Valcea,
Arges,Bacau,Buzau,Neamt,Suceava,Botos
ani,Constanta.
Tehnologia de cultivare
Din punct de vedere tehnologic golomatul
se cultiva în cultura pura sau în amestec
cu alte specii perene.
Lucrarile solului

In cazul tehnologiei traditionale,cand

semanatul se face la desprimavarare,
aratura se executa la adancimea de 20-
22 cm. cu plugul in agregat cu grapa
stelata.Aceasta se va executa in primele
zile dupa eliberarea terenului de resturi
vegetale .
In tehnologia intensiva, in care semantul
se face la sfarsitul verii ,masurile indicate
pentru lucerna sunt valabile si pentru
golomat, cu precizarea se face mai
devreme cu 15-20 zile ,urmata cat mai
curand de pregatirea terenului.
Sub acest aspect orzoaica si orzul de
toamna ,recoltate de pe primele
suprafete ,permit o pregatire timpurie a
solului prin trei lucrari cu grapa cu discuri
in agregat cu grapa cu colti,cu exceptia
ultimei lucrari care se face in agregat cu
tavalugul,in preajma semanatului.
Acest mod de pregatire a solului este
indicat si dupa mazarea pentru boabe
,cat si dupa culturi anuale furajere care
se recolteaza pana la sfarsitul primaverii.
Samanta si semanatul

În cazul culturii pure semanatul se

realizeaza pe parcursul lunii aprilie, cu o
norma de semanat de 20 Kg/ha la o
distanta de 12,5-15 cm. Dupa rasarire,
plantele de golomat au un ritm mai lent
de crestere, ceea ce face ca pericolul de
îmburuienare sa fie mare.
Samanta de golomat are :
MMB de 0,8-1,3 g.,si isi pastreaza
germinatia pana la 3 ani,
Masa hectolitrica 19-20 kg;
Puritatea minima trebuie sa fie de 77 % ,
Capacitatea de germinare de 83%.
Epoca de semanat este determinata de
tehnologia practicata.
In situatia in care semantul se face la
desprimavarare , dat fiind faptul ca oricat de
timpuriu s-ar semana , in anul I de vegetatie nu
se poate poate obtine productie ,este de dorit
ca semantul sa se faca mai tarziu cu 8-10 zile
decat in cazul unor culturi care seamana in
prima urgenta.
In tehnologia intensiva epoca de semanat
este conditionata de necesitatea intrarii in
iarna cu 2-4 lastari scurti ;pentru
realizarea acestui deziderat intervalul
termic optim de semant se inscrie intre
1350 si 1500 *C ,cand plantele au un
potential de rezistenta la temperaturi
scazute apropiate de cel al graului de
toamna.
Concret perioada calendaristica este
situata la sfarsitul lunii august in zonele
colinare , si in prima decada a lunii
septembrie in celelalte zone.
 Densitatea la semant este conditionata
de distanta dintre randuri.
 Semanatul in randuri distantate la 50-70
cm. , este de preferat in tehnologia
traditionala ,unde buruienile
monocotiledonate sunt prezente ,
combaterea lor facandu-se in
exclusivitate prin lucrari mecanice.
 In acest caz norma optima de samanta
este de 7-8 kg/ha;
 Pe terenurile mai putin imburienate este
de preferat semantului in randuri la 25
cm., cu o norma de samanta de 10-15
kg/ha
 Cand semanatul se face la sfarsitul verii
nu exista pericolul infestarii solului cu
buruieni monocotiledonate (mohor)si in
consecinta semanatul se face in randuri
la 25 cm,cu o norma de samanta de 8-10
kg/ha..
 Pentru productia de masa verde ,
distanta intre randuri este de 12,5 – 15
cm . Norma de samanta 20 kg.
 Adancimea optima de incorpoare a
semintei in sol este la 2,0-2,5 cm.
Se impune apoi un tavalugit in primaverile
secetoase .
Lucrarile de intretinere

 Intrucat buruienile monocotiledonate

anuale si perene se combat greu cu
erbicide in cultura ,se impune aplicarea
unei combateri integrate in cadrul
asolamentului.
 Astfel se impune amplasarea culturii de
golomat pe solurile unde s-a aplicat un
tratament de combatere ,prin folosirea
erbicidelor ANTIGRAMINEICE aplicate
culturilor premergatoare.
 Prasile mecanice sunt necesare in cazul
loturilr semincere care sunt semanate la
distante intre randuri;
 In anul I de vegetatie prima prasila se
face la 15-20 zile dupa rasarirea plantelor
,cutitele din apropieree randurilor
reglandu-se la distante de 5-6 cm. de
acestea si la adancimea de cel mult 4
cm.;prasile urmatoare si in anii urmatori
de vegetatie se fac la intervale de 15-18
zile ,iar adancimea de mobilizare a
solului va cobora la 6 cm.
Combaterea chimica a dicotiledonatelor se
face cu un erbicid specific ,cum ar fi
Oltisan,cu un spectru larg .
Dozele aplicate - 1 l/ha in faza de infratire a
plantelor ,inainte de formarea primului
internod la lastarul principal.
Utilizarea ingrasamintelor

Realizarea unor productii ridicate este

conditionata de aplicarea unor doze mai
ridicate de îngrasaminte chimice, si în
primul rând pe baza de azot.
În acest sens se recomanda aplicarea,
dupa fiecare cosire sau ciclu de pasunat,
a unei doze de N 50-70 Kg s.a., la un
interval de 7-10 zile dupa recoltare.
Bolile golomăţului - Dactylis
glomerata L.
Virusul stricului golomăţului (Cocksfoot
mottle virus) - Stricul golomăţului

Boala se manifestă la inceput prin apariţia

pe frunzele tinere a unor striuri sau dungi
longitudinale de culoare verde-deschis.
Intr-o fază mai inaintată, intreaga suprafaţă
a frunzelor este acoperită de astfel de
dungi, care alternează cu dungi de
culoare normală.
In multe cazuri, dungile au o culoare
galbenă, care devine treptat galbenă-
brună. Atacul acestui virus determină
reducerea producţiei de fan şi de
sămanţă.
Clavibacter rathayi (Smith) Davis,
Gillaspie, Vidaver et Harris (syn.
Corynebacterium rathayi (Smith) Dows.
- Bacterioza galbenă mucilaginoasă
Plantele bolnave sunt cu 30-50% mai
scunde decat cele sănătoase, avand
internodiile superioare incomplet alungite şi
prezintă o răsucire şi indoire a
inflorescenţelor şi tecilor frunzelor.
Pe tulpini, pe tecile frunzelor şi pe spiculeţe
apar pete mari de 5-16 cm lungime, de
culoare galbenă ca lămaia, la suprafaţa
cărora exsudează un mucilagiu
galben,lipicios şi vascos, in care se
găsesc numeroase bacterii.
Inflorescenţele infectate, de culoare
galbenă, care cu timpul devine brună,
sunt deformate şi acoperite de acelaşi
exudat galben,vascos.
Intr-o fază mai avansată, paniculele sunt
distruse aproape complet, rămanand
numai axul principal puternic atrofiat.
Epichloë typhina (Pers. ex. Fr.) Tul. -
Furca de tors a gramineelor
Boala se manifestă pe tecile frunzelor
superioare, sub forma unui manşon, lung
de1-3 cm, format din miceliul ciupercii,
care la inceput este alb, apoi devine
galben-bruniu.
Din cauza atacului plantele răman mici şi
prezintă frunze puţine.
Pe stroma pasloasă se formează
(sporodochiile) conidiofori scurţi, 20-24 x
1-2 μm,cilindrici, incolori, cu conidii mici,
unicelulare, ovoide, de 4,5-6,5 x 3 μm,
incolore la inceput,apoi galbene-aurii şi
mai tarziu brune.
Phyllachora graminis (Pers.) Fuckel -
Pătarea neagră a gramineelor
Boala se manifestă pe frunze, teci şi tulpini,
prin pete mici, liniare, solitare, cenuşii
negricioase,care evoluează şi devin
negre ca smoala, se unesc mai multe la
un loc,acoperind porţiuni mari din frunze.
Frunzele puternic atacate se usucă.
La suprafaţa petelor se formează
conidiofori simpli, alungiţi, septaţi bruni,
ce poartă terminal conidii piriforme,
bicelulare, cu celule inegale, brune, de
16-24 x 9-12 μm.
Cercosporidium graminis (Fuckel)
Deighton - Pătarea neagră a frunzelor
Pe limbul frunzelor, mai rar pe teaca
acestora, apar pete mici, punctiforme,
brune sau violacee. Cu timpul petele se
extind longitudinal, confluează şi
formează striuri internervuriene, de 1-3
mm lăţime şi de caţiva cm lungime,
albicioase in centru.
Ţesuturile din centrul petelor se
necrozează. Pe faţa inferioară se
dezvoltă un strat fin, pulverulent-
punctiform, negricios, alcătuit din
conidioforii şi conidiile ciupercii.
 In cazul atacurilor intense frunzele se
usucă complet.
* Conidioforii sunt grupaţi in fascicule. Ei
sunt filiformi, de 70 x 7 μm, brun-olivacei
şi poartă apical sau lateral conidii
lunguieţe, ingustate spre varf, de 36 x 10
μm, bicelulare,olivacee.
Uromyces dactylidis Otth. - Rugina
golomăţului
Pe ambele feţe ale frunzelor, mai frecvent
pe cea superioară, se observă pustule
mici, eliptice sau alungite, de culoare
galbenă-brună (uredosporii), la inceput
acoperite de epidermă, apoi pulverulente.
Ceva mai tarziu apar teleutosporii (deseori
in aceleaşi lagăre cu 210 uredosporii), in
pustule separate, circulare sau alungite,
dispuse in şiruri longitudinale, de culoare
brună-negricioasă.
* Uredosporii sunt sferici sau elipsoidali, de
20-32 x 18-25 μm, cu membrana fin
echinulată, incoloră sau gălbuie.
Teleutosporii sunt in general ovoizi, la
varf rotunjiţi sau turtiţi, la bază ingustaţi,
de 17-30 x 13-18 μm, cu pedicel incolor,
scurt.
Combaterea bolilor si
daunatorilor
 Cultura nu ridica probleme din punct de
vedere a bolilor si daunatorilor.
 Cand se semnalizeaza atacul unor
daunatori , acestia se combat prin
tratamente chimice in vegetatie cu unul
din piretroizii:
 Fastac 10 CE(150 ml/ha),Decis 2,5 CE
sau Karate 2,5 CE(300 ml/ha)
Irigarea culturii

Irigarea se impune in zonele cu un nivel al

precipitatiilor scazut,imediat dupa
semanat.Norma folosita este de 35-40
mm.
In toamnele secetoase irigarea se repeta
dupa 10-12 zile, iar in primaverile cu un
nivel de precipitatii redus cat si o rezerva
scazuta de apa in sol, se indica aplicarea
unei udari cu o norma de 45-50 mm ,cu
doua saptamani inainte de inceputul
fazei de burduf.
Recoltarea semintelor

In ceea ce priveste loturile semincere ,

samanta se produce in exclusivitate la
coasa I ,deoarece la coasele urmatoare
plantele dezvolta lastari vegetativi.
Momentul optim de recoltat este atunci
cand samanta are o umiditate de 30-32
% ,fapt ce conduce la recoltarea cu direct
cu combina si 38 – 45% cand recoltarea
se executa in doua faze.
Samanta recoltata se intinde la soare pe
platformebetonate ,in straturi de 20-25
cm. si se lopateaza.
Atingerea umiditatii dorite se face astfel in
3-4 zile insorite.
Lotul semincer da productii mari in primii
trei ani.