Cultura pajistilor si a plantelor furajere

Sef lucrari dr. Dinca Niculae Asistent dr. Stanciu Ana-Maria

Furajul reprezinta produsul de natura vegetala, animala, minerala, organominerala sau de sinteza care se utilizeaza in hrana animalelor pentru asigurarea functiilor vitale si pentru obtinerea de productii optime. Surse de furaje: pajistile (permanente/temporare); plantele furajere cultivate in teren arabil; produsele secundare de la culturile de camp.

Clasificarea furajelor
* Dupa origine: - furaje vegetale: nutreturi verzi, murate, fanuri; - furaje animale: lapte, subproduse de la carne, peste - furaje de sinteza: medicamente; - furaje organo-minerale: saruri minerale. *Dupa masa volumica si valoarea nutritiva: - furaje de volum; - furaje concentrate.

Furajele de volum sunt furajele care au un volum mare pe unitatea de masa sau masa volumica redusa (40-80 kg/m3 fan) si valoare furajera nutritiva mai redusa. Fibroase: fanul * Pot fi Grosiere: paie de

cereale, coceni, vreji Suculente: nutret insilozat, radacinoase, bostanoase

Furajele concentrate sunt furajele care au volum redus pe unitatea de masa sau masa volumica mare (700-800 kg/m3 la boabele de porumb) si valoare nutritiva ridicata. Valoarea nutritiva a furajelor se poate exprima in unitati conventionale denumite unitati nutritive (UN).

* UN echivalentul energetic al unui kg de boabe de calitate mijlocie dintr-o anumita cereala (ovaz sau orz).

1 UN ovaz =1414 kcal, cca. 5,9 MJ/kg 1 kg ovaz = 1414 kcal

In UE valoarea nutritiva se exprima in: 1 UN lapte orz = 1700 kcal/kg, cca 7 MJ/kg 1 UN carne orz = 1820 kcal/kg, cca. 7,6 MJ/kg

* Dupa continutul in apa: - furaje uscate: <20% umiditate; - furaje suculente: >20% umiditate

* Dupa compozitia chimica: - furaje proteice: leguminoase; - furaje energetice: graminee; - furaje celulozice: produsele secundare din cultura plantelor de camp.

Exprimarea productiei de furaj

Masa verde (MV) t/ha (70-80% umiditate) Proteina bruta digestibila (PBD) kg/ha (5-20% din SU) Unitati nutritive (UN/ha) 1kg SU cca.1 UNovaz,; Lapte, carne, lana (kg/ha), Gigajouli (GJ/ha) ~ 4-6 GJ/1 t SU ~ 4-6 MJ/1 kg SU

Situaia bazei furajere pe glob i n ara noastr

Baza furajer totalitatea furajelor i a surselor din care provin furajele Resurse furajere: - pajisti permanente - culturi furajere in teren arabil

Suprafata pajistilor permanente

(Sursa FAOSTAT, 2012)
Specificare Suprafata totala a tarilor (mil.ha) Suprafata agricola (mil.ha) Suprafata arabila (mil.ha) Suprafata pajisti permanente (mil.ha) % din supraf.totala % din supraf.agricola Romania 23,839 13,5 8,8 4,4 UE 432,9 188,4 108,8 67,5 Mondial 13,459 (~14 mld.) 4,889 (~5 mld.) 1,381 (~1,4 mld.) 3,355 (~3,4 mld.) 25,0 75,0

18,5 32,5

15,6 35,8

Suprafata pajistilor permanente in Romania si UE (FAOSTAT, 2012)

Suprafata pajistilor permanente in UE (Sursa: FAOSTAT, 2012)

Tara Austria Belgia Bulgaria Cipru Danemarca Estonia Finlanda Franta Germania Grecia Ungaria Irlanda ha Tara ha 4.423.000 659.000 607.000 67.000 3.180.000 1.781.000 4.372.000 983.000 524.000 267.000 10.464.000 436.000 1.731.000 Italia 502.000 Letonia 1.719.000 Lituania 4.000 Luxembourg 197.000 Polonia 327.000 Portugalia 34.000 Romania 9.870.000 Republica ceha 4.741.000 Slovacia 4.500.000 Slovenia 1.004.000 Spania 3.097.000 Suedia

Repartizarea suprafetei de pajisti permanente a Romaniei pe forme de relief

Clasificarea pajitilor

Pajistea suprafata inierbata in mod natural sau prin semanat care se foloseste pentru furajarea animalelor

*Dup origine - pajiti primare - pajiti secundare

* Dup modul de instalare a vegetaiei - pajiti naturale - pajiti artificiale (cultivate)

* Dup durata de folosin - pajiti permante - pajiti temporare

* Dup modul de exploatare - puni - fnee

Vegetatia pajistilor

Plante perene

Graminee;

Leguminoase; Rogozuri (Cyperaceae + Juncaceae); Specii din alte familii botanice (diverse).

Gramineele perene
-

Dominanta mare pe pajisti: de la 30-40% pana la 80-90%; Se pot utiliza sub toate formele; Mai putin pretentioase fata de conditiile de crestere; Formeaza stratul de telina; Reactioneaza pozitiv la masurile tehnologice de imbunatatire; In procesul de uscare nu-si pierd frunzele.

Particularitati biologice ale gramineelor

Ciclul de dezvoltare este multianual: - faza vegetativa de la germinatie pana la inceputul infratirii (anul I); - faza generativa de la infratire pana la maturarea semintelor (anul II-VII);
Ciclul multianual la Dactylis glomerata (Sursa: J.Barloy i B.Bugl, citati de Brbulescu C.et al., 1991)

Sistemul radicular
- fasciculat (reprezinta circa 60% din partea aeriana); - durata de viata a radacinilor ~3-5 ani; - temperatura optima de crestere 1517 grade Celsius - radacinile traiesc in simbioza cu ciuperci (micorize), ex: Holcus lanatus, Nardus stricta, Festuca ovina.

Tulpina la graminee pai (culm); In primul an este o tulpina propriu-zisa, iar dupa prima recolta tulpina se ramifica de la baza prin infratire. Lastarii aerieni mor in fiecare an.

Infratirea ramificarea de la baza a tulpinii din nodurile de infratire. Prin infratire se mareste densitatea covorului vegetal, productia si vivacitatea plantei.

Factorii care influenteaza infratirea:

Ereditatea

(specia); Varsta plantei; Temperatura; Umiditatea; Lumina; Elementele nutritive; Conditiile de crestere din anul anterior; Modul de exploatare.

- Inaltimea la care se face prima recoltare

(inlaturarea apexului) criza infratirii

APEX

Prin procesul de infratire gramineele formeza:

Lastari scurti (formati numai din frunze); Lastari alungiti (formati din frunze si tulpini).

vegetativi si generativi.

Dupa modul de grupare a lastarilor pe planta in urma infratirii gramineele pot fi: graminee cu rizomi; graminee cu tufa rara; graminee cu tufa mixta; graminee cu tufa deasa.

Otavirea gramineelor
-

Insusirea gramineelor de a-si reface masa organelor aeriene dupa cosit sau pasunat. Refacerea are loc pe seama:

aparitiei de noi lastari de la nodurile de crestere; - continuarea cresterii lastarilor scurti care nu au fost inlaturati prin pasunat sau cosit; - cresterea frunzelor pe ba meristemelor situate in treimea inferioara a frunzelor.

Factorii care influenteaza otavirea:

Ereditatea

(specia); Varsta plantei; Temperatura; Umiditatea; Lumina; Elementele nutritive; Conditiile de crestere din anul anterior; Modul de exploatare; Inaltimea de recoltare.

In functie de energia de otavire, gramineele din pajisti se pot grupa in:

graminee cu energie mare de otavire: 2-3 coase/an sau 4-5 cicluri de pasunat (graminee cu tufa rara); graminee cu energie mijlocie de otavire: 2 coase/an sau 3-4 cicluri de pasunat (graminee cu tufa mixta); graminee cu energie foarte slaba de otavire: o coasa/an sau 2 cicluri de pasunat (graminee cu rizomi + graminee cu tufa deasa)

Ritmul de dezvoltare si vivacitatea

Ritmul de dezvoltare = timpul necesar parcurgerii tuturor fenofazelor, de la rasarire pana la maturarea semintelor. Vivacitatea = durata de viata de la germinatie pana la moartea ultimului lastar al tufei. Intre aceste 2 insusiri exista o corelatie negativa: la ritm rapid de dezvoltare corespunde o vivacitate scurta si invers.

Dupa ritmul de dezvoltare si vivacitate, gramineele pot fi:

Gr. cu ritm de dezvoltare rapid si vivacitate scurta (Lolium multiflorum, Lolium perenne, Arrhenatherum elatius); Gr. cu ritm de dezvoltare mijlociu si vivacitate mijlocie (Festuca pratensis, Dactylis glomerata, Phleum pratense); Gr. cu ritm de dezvoltare lent si vivacitate mare (Alopecurus pratensis, Poa pratensis, Agrostis stolonifera); Gr. cu ritm de dezvoltare foarte lent si vivacitate foarte mare (Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, Festuca rupicola).

Precocitatea gramineelor
Reprezinta

perioada de timp de la pornirea in vegetatie pana la inspicare.

Gramineele din pajisti pot fi: Foarte timpurii (precoce) 30-40 zile pana la inspicare: Poa pratensis, Poa bulbosa;
Semitimpurii

(intermediare) 50-60 zile pana la inspicare: Dactylis glomerata, Festuca pratensis; (tardive) 60-70 zile pana la inspicare: Phleum pratense, Agropyron repens.

Tarzii

Particularitati ecologice ale gramineelor perene

* Cerinte fata de apa

Sunt mari consumatoare de apa - Coeficientul de transpiratie este de 1,5-2 (3) ori mai mare decat la cereale, fiind cuprins intre 500-1000 - Sunt sensibile la excesul de apa gr. cu rizomi si cu tufa mixta

* Cerinte fata de temperatura

Sunt rezistente la temperaturi scazute, exceptie Lolium perenne care la -17C pe sol fara zapada dispare; Temperatura minima de germinatie- 1-2C; Temperatura minima de pornire in vegetatie Lolium perenne 6-7C 5C,
cu unele exceptii: Phleum pratense 0C Dactylis glomerata 6-7C Lolium multiflorum 3-4C

Temperatura optima de crestere 15-25C; Temperatura maxima de crestere 30 35C.

Cerinte fata de sol si elementele nutritive

Sunt mari consumatoare de elemente nutritive Sunt mai pretentioase fata de N si mai putin pretentioase fata de fosfor, calciu si potasiu Dupa modul cum isi procura hrana gr.pot fi: autotrofe si micotrofe; Majoritatea gr. sunt adaptate sa creasca pe soluri acide (pH 4,5 6); Prefera soluri: nisipoase (gr. cu rizomi) argiloase (gr. cu tufa deasa) mijlocii (gr. cu tufa rara si mixta)

Valoarea economica a gramineelor perene

Se apreciaza prin productia obtinuta si calitatea furajera a plantelor;

Productia este determinata de: Ereditate; Conditiile de crestere; Infratire, otavire; Talia plantei; Modul de exploatare si de intretinere din anii anteriori.

Calitatea gramineelor (valoarea furajera) este determinata de: Gradul de consumabilitate; Gradul de digestibilitate; Compozitia chimica; Indicii de palatabilitate; Faza de vegetatie.

Raspandirea gramineelor pe pajisti

Sunt adapatate la conditii ecologice diferite; Se intalnesc in toate zonele naturale din tara si pe toate tipurile de pajisti; Prezinta plasticitate ecologica ridicata.

Exemplicare de la laborator.

Leguminoasele perene
Reprezinta a II-a grupa importanta de plante care participa la alcatuirea covorului vegetal (5-10% din vegetatia pajistilor) Bogate in proteina si vitamine sunt bine consumate de animale; Sunt considerate plante ferilizante, lasand solul bogat in N; Unele specii de leguminoase consumate in stare verde produc meteorizatii; Au cerinte mari fata de factorii ecologici; La pregatirea fanului o parte din frunze se scutura.

Particularitati biologice

Ciclul de dezvoltare este anual (formeaza seminte in primul an):

faza

vegetativa: de la germinare pana la imbobocire; faza generativa: de la imbobocire la formarea semintelor.

Sistemul radicular
Profund, pivotant; Simbioza cu bacterii fixatoare de N; 7-10% din masa radiculara este reprezentata de nodozitati; Radacinile leg. asimileaza foarte usor cationii bivalenti (Ca si Mg);

Lastarirea leguminoaselor
Este un proces analog cu infratirea, dar nu identic; Consta in formarea lastarilor ramificati din mugurii de pe colet; - specie; Lastarirea depinde de: conditiile de

mediu.
si este stimulata de: - aeratia solului, - aprovizionarea cu apa si elemente nutritive; - adancimea coletului; - modul de exploatare.

Prin procesul de lastarire leguminoasele formeaza: Lastari scurti (pl. de talie joasa) Lastari alungiti (pl.de talie inalta)

vegetativi generativi

Dupa pozitia pe care o au lastarii in timpul cresterii, leguminoasele pot fi cu: - tufa: Trifolium pratense, Medicago sativa, Lotus corniculatus,
Melilotus officinalis

- tulpini taratoare: Trifolium repens, Trifolum fragiferum - tulpini agatatoare: Vicia cracca, Lathyrus pratensis

Otavirea leguminoaselor

Refacerea masei vegetative dupa cosit sau pasunat este mai rapida, comparativ cu gramineele.
Dupa viteza si energia de otavire leg. pot fi: cu otavire rapida: 3-5 recolte/an (Medicago sativa, Trifolium pratense, Trifolium repens);

Leguminoase

Leguminoase

cu otavire moderata: 1-2 recolte/an (Medicago falcata, Medicago lupulina, Lotus corniculatus);
maxim recolta/an (Trifolium montanum, Onobrychis viciifolia). cu otavire slaba: o

Leguminoase

Ritmul de dezvoltare si vivacitatea

Leguminoasele au un ritm de dezvoltare mai rapid si o vivaciate mai scurta, comparativ cu gramineele. Din acest punct de vedere, leg. pot fi:
Leg. cu ritm de dezvoltare rapid si vivaciate scurta: Medicago lupulina, Melilotus albus, Trifolium
pratense;

Leg. cu ritm de dezvoltare mijlociu si vivacitate

mijlocie: Trifolium repens, Lotus corniculatus, Onobrychis
viciifolia;

Leg. cu ritm de dezvoltare lent si vivacitate mare:

Particularitati ecologice ale leguminoaselor perene

Cerinte fata de apa

Sunt mai putin pretentioase fata de apa decat gramineele; Nu suporta excesul de apa; Sunt specii cu cerinte mari fata de apa, care nu suporta seceta (Trifolium pratense, Trifolium repens, Lathyrus pratensis) si specii mai putin pretentioase, foarte rezistente la seceta (Medicago sativa, Melilotus officinalis)

Cerinte fata de temperatura

Suporta destul de bine atat temperaturile scazute cat si cele ridicate; Sunt mai sensibile la oscilatiile bruste de temperatura; Mai rezistente la inghet sunt Lotus corniculatus, Medicago falcata, Onobrychis viciifolia; La temperaturi mai mari de 35C isi stagneza cresterea

Cerinte fata de lumina

Leguminoasele sunt pretentioase fata de lumina; Cele mai pretentiaose leg. sunt: Trifolium repens. Trifolium fragiferum, Medicago falcata; Suporta umbrirea: Trifolium pratense, Lathyrus pratensis, Lotus corniculatus

Cerinte fata de sol si elemente nutritive

Leg. prefera solurile mijlocii, bogate in calciu, fara execes de apa, bine aerisite; Au cerinte reduse fata de azot si mai ridicate fata de fosfor, potasiu, magneziu si unele microelemente: bor, molibden; pH ul cuprins intre 4,5 7,5
Medicago sativa: 6-6,2 Trifolium pratense: 5,5 Trifolium repens: 5,0 Lotus corniculatus: 4,5 Onobrychis viciifolia: >7- 7,5

Valoarea economica a leguminoaselor perene

Leg. sunt plante productive pentru ca otavesc mai bine; In stare verde sunt bine consumate, dar unele leg. prezinta toxicitate (meteorizatii); Bogate in Ca, Mg, vitamine, Continut mai scazut de celuloza; Contin de 2 ori mai multa proteina decat gramineele; Unele leg. au un grad mai redus de consumabilitate, datorita gustului amar (Lotus corniculatus, Melilotus officinalis); Exista si unele leguminoase toxice: Galega officinalis, Coronilla varia

Raspandirea leguminoaselor pe pajisti

Au plasticitate ecologica ridicata;

Trifolium repens: de la campie munte; Lotus corniculatus: de la campie munte; Medicago falcata: campie; Trifolium pratense: deal; Trifolium montanum: munte.

Cyperaceae si Juncaceae (Rogozuri)

Procentul de participare in vegetatia pajistilor scazut (2-3%); Multe dintre specii prefera statiunile umede; Nevaloroase din punct de vedere furajer; Au grad redus de consumabilitate (contin celuloza si siliciu); Prezinta perisori impregnati cu siliciu; Sunt mai bine consumate in faza tanara.

Cyperaceae

Carex praecox

Carex caryophyllea

Carex curvula

Juncaceae

Juncus trifidus

Luzula campestris

Plante din alte familii botanice (Diverse)

20-25% participare in covorul vegetal Din punct de vedere al valorii economice speciile din alte familii botanice, intalnite in pajisti, se clasifica in:

Specii consumate; Specii neconsumate sau slab consumate; Specii daunatoare vegetatiei pajistilor; Specii daunatoare produselor obtinute de la animale; Specii vatamatoare sanatatii animalelor; Specii toxice; Vegetatia lemnoasa de pe pajisti.

Toxicitatea depinde de:

Compozitia

chimica a plantei; Faza de vegetatie; Starea in care se afla planta Cantitatea consumata Conditiile de crestere; Specia de animale.

Tipologia pajistilor
Tipul de pajiste = comunitatea de plante uniforma din punct de vedere al compozitiei floristice, al conditiile stationale si al insusirilor agronomice ( productie, calitate, mod de folosire, masuri de imbunatatire). Este o grupare de fitocenoze. fundamental (natural)

Tipul de pajiste

derivat (modificat tehnologie)

prin

Masuri de imbunatatire a pajistilor

- de suprafata (pastreaza integritatea covorului vegetal); - radicale (presupun desfiintarea covorului vegetal si inlocuirea acestuia cu pajisti temporare).

Metodele de suprafata sunt:

tehnico culturale: (curatirea de

Lucrari

resturi vegetale, nivelarea terenului si distrugerea musuroaielor, eliminarea excesului de apa, combaterea vegetatiei nefolositoare, combaterea eroziunii si alunecarilor);
Imbunatatirea

regimului (fertilizarea pajistilor) Suprainsamantarea.

de

hrana

Fertilizarea pajistilor permanente

- ingrasaminte chimice - ingrasaminte organice - amendamente Fertilizarea chimica

Cs

pentru 1 t SU: 20 kg N 3 kg P2O; 23 Kg K2O; 4 kg Ca

Efectele ingrasamintelor chimice asupra pajistilor permanente

Sporul de productie: 10-30 kg SU/kg N;

10-15 kg SU/kg P2O5; 2-4 kg SU/ kg K2O.

Constanta productiei prin aplicarea

ingrasamintelor chimice se obtin productii constante si ridicate.

aplicarea fractionata a ingrasamintelor cu azot contribuie la o mai buna repartizare a productiei pe cicluri de folosire.

Dinamica

productiei

Compozitia

floristica

Ingrasamintele

cu N determina simplificarea compozitiei floristice si cresterea % de participare a gramineelor in detrimentul leguminoaselor; Ingrasamintele cu fosfor si potasiu stimuleaza cresterea leguminoaselor.
Compozitia
Ingras aminte N P K N ++ ++ ++ -

chimica
Continut in plante P K Ca Mg -

Raportul Ca/P este sub 1,5% la majoritatea pajistilor; Ingrasamintele cu N mentin constant sau de cele mai multe ori scad continutul plantelor in celuloza bruta. Deficitul de Mg determina tetania de iarba (hipomagneziemie); Azotul nitric maxim 0,4% din SU pentru a nu fi toxic pentru animale.

Consumabilitatea

si digestibilitatea

Ingrasamintele imbunatatesc gradul de consumabilitate si de digestibilitate a furajelor de pe pajisti; Sub actiunea ingrasamintelor creste proportia de frunze si lastari tineri; Creste proportia tesutului asimilator in detrimentul celui mecanic.

Productia

animala

Se imbunatateste din punct de vedere cantitativ si calitativ, obtinandu-se productii superioare de la animale (sporuri de 300800 kg/ha in masa vie).

Indicii

agrochimici ai solului

scade pH-ul solului o data cu aplicarea ingrasamintelor cu azot

Epoci de aplicare

Ingrasamintele cu azot se administreaza fractionat: din doza primavara inainte de pornirea plantelor in vegetatie si restul dozei la ciclul I de pasunat.

Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se administreaza toamna, la sfarsitul perioadei de vegetatie.

Ingrasamintele cu azot se administreaza anual, iar cele cu fosfor se pot aplica si o data la 2 ani.

Fertilizarea organica
Este cea mai economica metoda de fertilizare. 40 t/ha gunoi de grajd influenteaza productia in mod asemanator cu ingrasamintele chimice cu azot, in doza de 50-60 kg/ha.

Gunoiul de grajd se administreaza la suprafata. Aplicarea gunoiul ded grajd nefermentat sau putin fermentat duce la imburuienarea pajistii.

- ingrasaminte solide (gunoi de grajd) 20-40 t/ha; - ingrasaminte semilichide 150 m/ha - ingrasaminte lichide 20-30 m/ha nediluate

Metode de aplicare:
directa
in timpul pasunatului

Aplicare
Tarlire

Autofertilizare

Fertilizarea prin tarlire

Este cea mai simpla si mai economica metoda de fertilizare Efectul fertilizarii se mentine 3-4 ani

Elemente necesare executarii ingrasarii prin tarlire

Specia de animal Suprafata necesara /animal (m) Timpul de tarlire (nopti) Pasuni bune Pasuni mediocre Dimensiunile suprafetei Pasuni ingradite pentru degradate 100 capete

10 x 10 (20)
Ovine Bovine 1-2 2-3 2-3 3-4 5-6 (10) 20 x 10 (20)

Aplicarea amendamentelor

Asigura corectarea reactiei acide Efectul amendarii se mentine 5-8 ani Se diminueaza participarea speciilor acidofile si creste participarea speciilor mai valoroase Creste % de participare a leguminoaselor Creste continutul de P.B. si productia de P.B. la ha Aplicate impreuna cu ingrasaminte chimice si organice au efecte deosebite in special de ordin calitativ.

Criterii pentru aplicarea amendamentelor

Ph-ul

< 5,2; Continutul in Al mobil > 100 ppm; Gradul de saturatie in baze (VAh) < 70% Se aplica toamna in doze 3-4 t/ha CaCO3 o data la 8-10 ani

Suprainsamantarea

A II-a metoda de sporire a productiei si de imbunatatire a calitatii pajistilor permanente, dupa fertilizare suprainsamanteza:

Se

Pajistile

cu compozitie floristica nevaloroasa; Pajistile cu grad redus de acoperire a solului; Pajistile fertilizate prin tarlire; Pajistile pe care s-au efectuat lucrari de combatere a buruienilor, a vegetatiei lemnoase si care prezinta multe goluri in vegetatie.

 Epoca

optima de efectuare a suprainsamantarii este primavara devreme. Suprasamantarea se face in primul rand cu specii de leguminoase. Inainte de semanat este indicat sa se realizeze o mobilizare superficiala a solului cu grapa sau cu freza. In anul suprainsamantarii se aplica doze reduse de azot (50-60 kg N/ha) impreuna cu 50 kg P2O5/ha si 50 kg K2O/ha. In anul suprainsamantarii pajistea se foloseste numai prin cosit.

Infiintarea pajistilor temporare (semanate)

In regiunile de deal si munte, crearea pajistilor temporare reprezinta o alternativa la metodele de imbunatatire de suprafata. Destelenirea pajistilor permanente si infiintarea de pajisti temporare se face cand: Prin masurile de suprafata nu s-au obtinut rezultate corespunzatoare; Procentul plantelor nevaloroase este ridicat (8085%); Pajistile au un potential de productie foarte scazut; Pajistile au peste 25-30% goluri in vegetatie; Pajistile sunt pe terenuri erodate.

Nu

se destelenesc:

Pajistile situate pe terenurile cu panta mai mare de 30%; Pajistile situate pe soluri cu apa freactica la 50 cm adancime; Pajistile situate pe soluri cu orizontul A foarte subtire. Destelenirea se poate face pe cale mecanica (plug, freza, grapa) sau chimica (erbicide cu efect total). Epoca optima pentru destelenire este toamna.

Fertilizarea de baza

ingrasaminte

chimice (azot, fosfor, potasiu) ingrasaminte organice (gunoi de grajd) La infiintarea pajistilor temporare se folosesc doze mici de ingrasaminte cu azot. Gunoiul de grajd se administreaza inainte de destelenire, fiind incorporat sub brazda o data cu aceasta lucrare. Doze: 50-60 kg/ha N 50 kg/ha P2O5 50 kg/ha K2O 30-40 t/ha gunoi de grajd

Materialul de semanat

Amestecuri de specii leguminoase perene

de

graminee

si

Principiile alcatuirii amestecurilor de graminee si leguminoase perene Stabilirea duratei si modului de folosire a pajistilor temporare Stabilirea numarului de specii care participa la alcatuirea amestecurilor Stabilirea participarii procentuale a gramineelor si leguminoaselor in cadrul amestecurilor Alegerea speciilor si stabilirea procentului de participare a fiecarei specii in amestec Alegerea soiurilor in cadrul fiecarei specii Calculul cantitatii de samanta

 Epoca

de semanat

Primavara devreme Sfarsitul verii inceputul toamnei

Lucrari

de intretinere

Udare de rasarire (15-20 mm) Combaterea crustei Completarea golurilor Combaterea buruinilor Fertilizarea

Folosirea pajistilor temporare in anul I de vegetatie se face numai prin cosit

BIBLIOGRAFIE

Brbulescu C., Motc Gh., Puia I., Moisuc Al., 1991 Cultura pajitilor i a plantelor furajere. Editura Didactic i Pedagocic, Bucureti. Motc Gh., Oancea I., Geamnu Lidia-Ivona, 1994 Pajitile Romniei (tipologie i tehnologie). Editura Tehnic Agricol, Bucureti. Motc Gh., Dinc N., Glvan Ana-Maria, 2008 Cultura pajitilor i a plantelor furajere. Caiet de Lucrri practice. Editura Bucureti Vntu V., Moisuc Al., Motc Gh., Rotar I., 2004 Cultura pajitilor i a plantelor furajere. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iai.