Aceste combine diferă între ele prin: modul de acţionare (tractate sau autopropulsate), fluxul tehnologic (flux direct şi indirect), metoda de recoltare (direct din lan, cu o singură lucrare sau divizată, din două lucrări). Cele mai folosite combine sunt cele autopropulsate, datorită avantajelor pe care le prezintă în comparaţie cu cele tractate şi acţionate de la priza de putere a tractorului, şi anume: manevrabilitatea mai ridicată, lăţime de lucru mai mare, viteză de lucru mai mare, posibilitatea de a fi adaptate şi pentru recoltarea altor culturi. Principalele părţi componente ale unei combine (din punct de vedere al recoltării culturii) sunt secerătoarea (hederul), batoza şi colectorul de seminţe (buncărul), montate pe un cadru prevăzut cu organe de rulare. O combină autopropulsată este prevăzută cu motor propriu şi include în componenţă şi organele specifice unei maşini autopropulsate, respectiv: transmisia la organele de rulare (ambreiaj, cutie de viteze, diferenţial etc.), organe de conducere, mecanism de direcţie, mecanism de frânare, instalaţie hidraulică pentru comandă şi reglare, instalaţie electrică, cabină. Schema de principiu a unei combine de recoltat cereale(fig.12.1), indiferent de tipul acesteia, respectă principiul dispunerii organelor componente conform unei scheme tehnologice care să asigure executarea operaţiilor necesare pentru obţinerea produsului final – seminţele.
uniformizator
Fig.12.1. Schema de principiu constructiv funcţională a unei combine
autopropulsate
Succesiunea operaţiilor executate de organele combinei este următoarea:
fâşia de plante supusă recoltării este separată de către separatoarele de lan, plantele fiind înclinate către heder de către rabator şi tăiate de către aparatul de tăiere; plantele tăiate sunt preluate de către transportorul melcat cu degete excamotabile şi aduse în zona centrală, spre transportorul cu racleţi, care le transportă şi le introduce în aparatul de treier; la trecerea plantelor prin spaţiul dintre bătător şi contrabătător se efectuează treieratul propriu-zis; o parte din fracţiunile rezultate (seminţe, pleavă, paie scurte) trec prin grătarul contrabătătorului şi cad pe un plan înclinat ce determină ajungerea acestora pe site. Restul materialului este dirijat prin intermediul uniformizatorului pe scuturători; pe scuturători se continuă separarea paielor lungi, a seminţelor, plevei şi a paielor scurte; paiele lungi sunt evacuate din combină şi cad pe sol, iar materialul separat la nivelul scuturătorilor este condus tot prin planul înclinat la sistemul de curăţire; curăţirea boabelor netreierate, paielor scurte şi plevei din masa de seminţe se realizează după dimensiuni, cu ajutorul a două site, şi după proprietăţile aerodinamice, cu ajutorul curentului de aer debitat de către un ventilator; de la nivelul sistemului de curăţire materialul poate urma două căi: boabele ce trec prin site ajung la un transportor melcat şi apoi la un elevator cu racleţi, care le conduce în buncărul combinei; pleava şi paiele (fracţiunile uşoare) sunt evacuate din combină de către curentul de aer, iar spicele netreierate şi fracţiunile mai grele sunt preluate de un transportor melcat şi un elevator cu racleţi şi sunt trimise din nou la aparatul de treier. Unele combine se prevăd şi cu un al doilea sistem de curăţire (dezaristator, site şi ventilator) realizându-se în final un produs mult mai curat.