Noțiuni introductive

Eficienţa lucrărilor agricole depinde în primul rând de gradul de mecanizare,

deoarece prin folosirea maşinilor agricole în executarea diverselor lucrări din
cadrul proceselor de lucru se asigură creşterea productivităţii muncii, reducerea
costurilor şi a duratei de efectuare a lucrărilor, precum şi realizarea unor lucrări cu
indici calitativi ridicaţi.

Maşinile agricole trebuie să răspundă următoarelor cerinţe principale:

- să asigure în întregime indicii calitativi de lucru, corespunzător cu cerinţele

agrotehnice ale agriculturii moderne;
- să aibă capacitate mare de lucru, să efectueze concomitent pe cât posibil mai
multe operaţii tehnologice şi să încarce complet sursele energetice ce le acţionează;
- să fie diversificate ca tipo-dimensiuni şi corelate cu puterea motoarelor care le
acţionează pentru a utiliza raţional sursele energetice;
- să asigure mecanizarea tuturor operaţiilor din cadrul proceselor tehnologice de
producţie;
- să aibă fiabilitate ridicată, la un preţ de cost scăzut, pentru a putea fi deservite
uşor în condiţiile ergonomice cele mai corespunzătoare.

Procesul tehnologic reprezintă totalitatea operaţiilor de lucru, executate

concomitent sau ordonate în timp, necesare fie pentru realizarea unei lucrări sau a
unui grup de lucrări, fie pentru obţinerea unui produs. De exemplu, procesul
tehnologic de semănat cuprinde lucrările următoare: încărcarea seminţelor,
transportul seminţelor, descărcarea lor în cutia de seminţe a semănătorii şi
executarea semănatului.

Lucrarea agricolă mecanizată este o parte componentă a procesului tehnologic,

care se caracterizează prin executarea mecanizată a unei sarcini de muncă concrete.
Lucrările agricole executate mecanizat pot fi simple (arat, grăpat, semănat etc.) sau
complexe (semănatul concomitent cu pregătirea terenului, fertilizat + erbicidat
etc.).

Prin proces de producţie mecanizat se înţelege un proces tehnic complex prin

care se obţine un produs. El este constituit din unul sau mai multe procese
tehnologice de lucru şi din procese tehnologice de transport, de control şi de
pregătire a producţiei.
Prin tehnologie de mecanizare se înţelege un ansamblu de procese de producţie,
procese tehnologice, lucrări şi operaţii agricole justificate din punct de vedere
economic şi tehnic.

Definiția și clasificarea mașinilor agricole.

Agregate agricole. Sistema de mașini agricole.

Maşinile agricole sunt maşini de lucru, destinate a efectua o diversitate de lucrări

în cadrul proceselor de producţie din agricultură, în conformitate cu cerinţele
agrotehnice impuse fiecărei lucrări în parte. Prin folosirea maşinilor agricole se
asigură creşterea productivităţii muncii, reducerea costurilor de producţie şi a
timpului de efectuare a lucrărilor, realizarea unor lucrări cu indici calitativi ridicaţi,
în perioada optimă, ceea ce contribuie la creşterea producţiei şi reducerea
pierderilor. Toate aceste aspecte justifică tendinţa generală ce se manifestă privind
dotarea agriculturii cu tractoare şi maşini agricole performante.

Clasificarea maşinilor agricole:

După lucrarea pe care o execută, maşinile agricole se clasifică în:

- maşini pentru lucrările solului;
- maşini pentru semănat şi plantat;
- maşini pentru administrat îngrăşăminte (organice şi minerale);
- maşini pentru protecţia plantelor;
- maşini de recoltat;
- maşini de curăţat, sortat şi condiţionat produse agricole;
- maşini şi utilaje pentru prelucrarea primară a produselor agricole;
- maşini şi instalaţii pentru zootehnie;
- maşini şi utilaje de încărcat, descărcat şi transport;
- maşini şi instalaţii pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare.

După modul în care execută procesul de lucru maşinile agricole pot fi:
- maşini agricole mobile;
- maşini agricole staţionare.
Maşinile agricole mobile după modul în care sunt cuplate la sursa de energie pot
fi: tractate, purtate, semipurtate şi autodeplasabile (autopropulsate).
Maşinile tractate sunt prevăzute cu organe proprii de deplasare pe care se sprijină
atât în lucru cât şi în transport.
Maşinile purtate se montează pe tractoare, nu au organe proprii de deplasare, dar
pot fi prevăzute cu roţi care îndeplinesc rol de limitare a adâncimii sau rol de
acţionare.
Maşinile semipurtate se montează pe tractoare şi sunt prevăzute cu organe proprii
de deplasare pe care se sprijină atât în lucru cât şi în transport.
Maşinile autopropulsate sunt prevăzute cu surse de energie proprii, montate pe
maşină, destinate atât pentru acţionarea organelor de lucru cât şi a organelor de
deplasare.

După modul de acţionare a organelor de lucru, maşinile agricole se clasifică în:

- maşini ale căror organe active execută procesul de lucru datorită acţiunii de
tractare (de tragere) a maşinii pe direcţia deplasării (pluguri, grape, tăvălugi etc.);
- maşini ale căror organe de lucru primesc mişcări suplimentare (de rotaţie,
translaţie etc.) de la priza de putere a tractorului sau de la motorul propriu (freze
agricole, combine de recoltat etc.);
- maşini la care o parte din organele active sunt acţionate prin tractarea maşinii de
la roţile de sprijin iar o altă parte sunt acţionate de la priza de putere a tractorului
(maşini de semănat, maşini de administrat îngrăşăminte minerale etc.).

După sursa de acţionare maşinile agricole pot fi:

- cu acţionare manuală;
- cu acţionare mecanică.
RASADURI
Cultivarea legumelor se poate face atât prin însămânțarea directă în sol a semințelor, cât
și prin răsaduri, care presupun înființarea unei culturi prin plantarea de plante tinere (40-
85 de zile), crescute anterior în răsadnițe.

Răsadurile contribuie la obținerea unor producții timpurii, dar și a unor culturi uniforme
care se pot dezvolta ulterior în condiții optime. Folosirea plantelor crescute în răsadnițe
asigură un randament crescut de prindere a plantei de sol și grăbirea vegetației și
fructificării, oferind și producții timpurii. În sere și solarii, culturile de legume se pot face
numai prin plantarea de răsaduri de plante tinere, cu rădăcini bine dezvoltate.

Prin răsaduri putem cultiva o varietate largă de legume: tomate, ardei (gras, iute, capia),
vinete, varză albă, varză roșie, conopidă, salată verde, pepene galben pentru sere, ceapă
de apă, sparanghel, țelină de rădăcină etc.

Producerea răsadului se realizează într-un spațiu special amenajat. Acesta trebuie să fie
curat, dezinfectat și luminos. Spațiul destinat producerii răsadurilor trebuie să permită un
bun control al microclimatului - al temperaturii, umidității și ventilației.

Pentru culturile din sere, solarii și pentru culturile timpurii din câmp, răsadurile se produc
în sere înmulțitor încălzite sau în răsadnițe, iar pentru culturile de vară și toamnă în solarii
încălzite sau parțial neîncălzite, în răsadnițe semicalde sau pe straturi, în aer liber.

Pentru că răsadurile se produc în spații controlate, ele se produc în funcție de perioada

estimată pentru plantarea în grădină. Majoritatea legumelor sunt plantate în grădină când
temperatura depășește 12 grade Celsius - sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai -
astfel încât în funcție de acest aspect începem și însămânțarea. De pildă, dacă producem
răsaduri pentru o cultură ale cărei răsaduri se plantează în grădină la circa 60 de zile de la
semănat, calculăm în funcție de acest aspect momentul de însămânțare, care în acest caz
ar fi finalul lui februarie - începutul lui martie.

Semănatul în răsaduri se face la o temperatură a solului de 22-26 grade Celsius, pentru

plantele care au nevoie de căldură (ardei, vinete, tomate), iar pentru cele mai rezistente la
temperaturi mai mici (varza de toate soiurile, salata verde etc.) să fie în jur de 18-20
grade Celsius. Doar așa semințele vor germina și vor fi gata de plantare în grădină în
primăvară.

Instalarea răsadnițelor calde începe în luna ianuarie, se continuă în februarie și martie.

Răsadnițele reci utilizează doar căldura solară și sunt destinate în special producerii de
răsaduri pentru culturile târzii de legume.
Maşini de plantat răsaduri

Maşinile de plantat răsaduri sunt destinate pentru plantarea răsadurilor de legume

(tomate, varză, vinete, ardei, tutun, a ghivecelor nutritive, pe teren modelat sau
nemodelat, cu sau fără udare concomitent cu plantarea.

Procesul de lucru executat de maşinile de plantat răsaduri constă în executarea

următoarelor operaţii: deschiderea rigolei, introducerea răsadului în rigolă,
udarea şi fixarea răsadului prin presarea solului şi uneori încorporarea
îngrăşămintelor.

Maşinile de plantat răsaduri pot executa parţial sau total operaţiile arătate mai sus,
cu introducerea manuală sau automată a răsadurilor în aparatul de plantare.

În funcţie de modul de ataşare la tractor, maşinile de plantat răsaduri pot fi

tractate sau purtate, ultimele fiind cele mai răspândite.

O maşină de plantat răsaduri este alcătuită din următoarele componente:

cadrul cu dispozitivul de cuplare la tractor, roţile de sprijin, secţiile de plantare
prinse articulat la cadru, marcatoare de urmă, instalaţia de udare şi în unele cazuri
echipamente de încorporat îngrăşăminte, mecanismul de transmisie, suport pentru
lădiţe cu răsad.

O secţie este alcătuită din: cadrul secţiei, brăzdarul, aparatul de plantat, organe de
fixare a răsadului în sol, dispozitiv de udare, suport pentru lădiţe cu răsad, scaun
pentru muncitorul plantator, transmisie (figura 5.7).

Cadrul maşinii de plantat răsaduri este realizat dintr-o ţeavă de secţiune pătrată pe
care se montează articulat secţiile de plantare şi suportul cu lădiţe cu răsaduri,
precum şi roţile.

Brăzdarele sunt de tip pană de forme diferite cu unghi de pătrundere ascuţit sau
obtuz şi au aripile alungite pentru a putea menţine pereţii rigolelor în timpul
aducerii răsadului (distanţa între ele fiind de 40-90 mm), pentru ca după trecerea
lor, rigolele să se închidă şi să menţină răsadul în poziţie verticală. Adâncimea de
lucru a brăzdarelor este reglabilă între 6-20 cm.
În timpul lucrului, muncitorul care deserveşte secţia de plantat aşează răsadul în
clemă cu rădăcina în sus, iar discul îl transportă şi îl eliberează în poziţia
inferioară, cu rădăcina în jos, în rigola deschisă de brăzdar, iar roţile de tasare
realizează fixarea acestuia în sol. Concomitent cu plantarea se poate efectua şi
udarea răsadului, caz în care pe cadrul maşinii se montează un echipament pentru
udare.

Aparatele de plantat au rolul de a transporta răsadurile, fără a le vătăma, în rigolele

deschise de brăzdare, şi de a le ţine până sunt fixate în sol, în poziţie verticală. Ele
sunt de tipul: lanţ cu cleme, cu disc cu cleme şi cu discuri elastice.

Aparatul de plantat cu prinzătoare montate pe disc (figura 5.8.a) este format

dintr-un disc vertical 2 prevăzut la periferie cu lamelele 1, prinse prin arcuri şi
căptuşite cu burete pentru a nu vătăma răsadurile şi o bară de ghidaj 3. Discul
primeşte mişcarea de la roata de acţionare a secţiei prin intermediul unei transmisii
cu roţi dinţate. Bara de ghidaj menţine clemele închise, cu răsadul prins în ele,
până la fixarea lui în sol.

Aparatul de plantat cu discuri elastice (figura 5.9) este alcătuit din două discuri
elastice plate 1, montate independent pe câte un ax, sub un anumit unghi, astfel
încât părţile periferice ale acestora sunt în contact pe circa 1/4 din lungimea
circumferinţei. Unul din discuri este acţionat de la roata de acţionare 3 a secţiei,
celălalt fiind antrenat prin contact de către primul. La periferia discurilor se
montează bandaje din cauciuc pentru a evita strivirea răsadurilor.
Pe partea laterală a unui disc, spre periferie se dispun indicatoarele 2 (butoni din
material plastic) în dreptul cărora se introduce răsadul manual, cu rădăcina în sus,
de către muncitorul aflat pe scaunul 5. Prin rotirea discurilor răsadul este introdus
cu rădăcina în rigola deschisă de brăzdarul 4, roţile 3 realizând fixarea răsadului în
sol.
Exploatarea agregatelor de plantat

Problemele generale privind pregătirea pentru lucru şi exploatarea agregatelor

formate cu maşini de plantat sunt asemănătoare celor prezentate la maşinile de
semănat. Referitor la pregătirea pentru lucru, la executarea schemelor de
montare a secţiilor pe cadrul maşinii, se va ţine cont că întreţinerea culturilor se
face mecanizat. În cazul unor culturi cu distanţe mici între rânduri, sau a
executării lucrării de plantat pe terenuri modelate în straturi înălţate, plantarea se
va face în benzi cu intervale între ele, de mărime, care să permită deplasarea
roţilor tractorului la întreţinerea culturilor. Astfel plantarea bulbilor se face în
general în benzi la distanţe de 50 – 65 cm, fiecare bandă cuprinzând patru rânduri
cu distanţa între ele de 25 sau 30 cm.

Referitor la pregătirea pentru lucru a maşinilor se vor executa toate reglajele pe

platformă şi se vor verifica în câmp sau seră. În câmp trebuie să se verifice
distanţa dintre rânduri, dintre bulbi, tuberculi sau plante pe rând, adâncimea
de plantare, poziţia plantelor. Determinarea şi reglarea lungimii marcatoarelor se
efectuează la fel ca şi la maşinile de semănat. Realizarea unei lucrări de calitate
este condiţionată în mare măsură şi de calitatea materialului ce se plantează.
Agregatele se vor deplasa în timpul lucrului în parcursuri liniare, după metoda în
suveică, cu jalonarea primului parcurs.

Deoarece secţiile de plantare sunt alimentate manual, viteza de lucru este

limitată de experienţa muncitorilor plantatori respectiv de frecvenţa posibilă de
introducere a răsadurilor în aparatul de plantat. Ţinând cont că frecvenţa de
plantare maximă este de 35-40 răsaduri/minut, viteza de lucru este mai mică de un
kilometru pe oră şi se poate realiza numai cu tractoare prevăzute cu reductoare
pentru viteze foarte mici.