FISA DE DOCUMENTARE

Metode de combatere a buruienilor

Prin combaterea buruienilor se înţelege, o reducere a gradului de îmburuienare până la nivelul
la care acesta nu mai produce pagube.

Pentru combaterea buruienilor se utilizează în prezent o gamă largă de metode şi mijloace.

---metode preventive,

- metode agrotehnice

- metode fizico-mecanice,

- metode biologice

- metode chimice.

Alegerea şi folosirea acestor metode este în funcţie de gradul de îmburuienare a culturilor, de

raportul între planta de cultură şi speciile de buruieni, particularităţile biologice ale
buruienilor, sursele de îmburuienare, modificarea îmburuienării iniţiale prin utilizarea
diferitelor măsuri precum şi de eficienţa economică a metodei de combatere. Dar, este
unanim recunoscut faptul că în lupta cu buruienile nu poate fi vorba de folosirea unilaterală a
unei singure măsuri ci a unui complex de metode sau mijloace.

1.Metodele preventive
Acestea se referă la:

- curăţarea materialului de semănat,

-pregătirea raţională a gunoiului de grajd,

-evitarea transportului seminţelor de buruieni prin intermediul maşinilor agricole,

-curăţarea apelor de irigat de seminţe de buruieni,

-distrugerea diferitelor focare de infestare cu seminţe de buruieni (întreţinerea corectă a

marginilor de drumuri agricole, neagricole, a canalelor, a suprafeţelor de teren din preajma
stâlpilor de telegraf sau de transport a energiei electrice, a zonei căilor ferate etc.),

- organizarea serviciilor de carantină şi controlul seminţelor.

2.Metodele agrotehnice se referă în special la: îngrăşămintele chimice şi amendamente,

lucrările solului, tehnica de semănat, folosirea mulciului, lucrări de întreţinere (prăşit şi
plivit), irigarea şi desecarea precum şi cositul şi păşunatul raţional

-Rotaţia culturilor. Prin folosirea asolamentelor raţionale se uşurează mult lupta cu

buruienile întrucât unele culturi înăbuşă buruienile iar altele luptă mai greu cu buruienile. De
asemenea, în orice cultură (sau grup de culturi cu însuşiri asemănătoare) se întâlnesc anumite
buruieni caracteristice care sunt adaptate la particularităţile biologice ale plantei cultivate şi la
tehnologia care-i este specifică. În cadrul asolamentului plantele fiind într-o continuă
succesiune în timp şi în spaţiu, se realizează o reducere evidentă a numărului de buruieni.

-Îngrăşămintele chimice şi amendamentele.

Influenţa îngrăşămintelor asupra gradului de îmburuienare

Astfel, speciile de măzăriche pot fi puternic stânjenite în culturile de cereale prin aplicarea
unor doze masive de îngrăşăminte .Prin aplicarea îngrăşămintelor plantele de cultură s-au
dezvoltat puternic, înăbuşind buruienile cât şi cazuri în care mazărea fertilizată a fost mai
puternic îmburuienată decât cea nefertilizată.

Unele îngrăşăminte chimice printre care cianamida de calciu şi cainitul au fost folosite şi se
mai folosesc încă pentru combaterea buruienilor. Ele intră în categoria îngrăşămintelor-
erbicide.

Aplicarea amendamentelor cu calcar pe solurile acide micşorează gradul de îmburuienare. În

acest caz se împuţinează în special buruienile calcifuge .

Pe de altă parte amendamentele favorizând dezvoltarea plantelor cultivate, acestea luptă mai
bine cu buruienile. Pe solurile puternic acide şi neamendate, prin aplicarea azotatului de
amoniu se reduce valoarea pH, ceea ce favorizează înmulţirea puternică a unor specii de
buruieni.

Majoritatea cercetărilor arată că folosirea raţională a îngrăşămintelor chimice şi

amendamentelor influenţează pozitiv puterea de concurenţă a plantelor cultivate şi ca urmare
se realizează o reducere a gradului de îmburuienare.

Lucrările solului.

Lucrările de bază ale solului, de întreţinere a arăturilor de vară ca semiogor cât şi lucrările
de pregătire a patului germinativ au un rol deosebit în combaterea buruienilor.

Astfel, prin efectuarea, în anumite condiţii a dezmiriştirii în vară, după recoltarea culturilor
semănate des, se crează posibilitatea germinării unui număr mare de seminţe de buruieni, care
vor fi distruse printr-o lucrare ulterioară.

Dar efectul cel mai pronunţat asupra combaterii buruienilor îl are aratul, operaţie prin care se
asigură tăierea şi încorporarea buruienilor în sol. De asemenea, seminţele de buruieni sunt
introduse la adâncimi mari unde unele îşi pierd viabilitatea iar altele, din cauza slabei
capacităţi de străbatere a stratului de deasupra, pier între germinare şi răsărire.

Prin arătura combinată cu lucrarea de discuire se pot combate cu destulă eficienţă

buruienile care se înmulţesc prin rizomi (Agropyron repens, Cynodon dactylon, ş.a.). Arătura
se va executa până la adâncimea de unde se găseşte densitatea mare a rizomilor, aceştia sunt
scoşi în cea mai mare parte la suprafaţă apoi sunt fragmentaţi prin două discuiri. După
lăstărirea în masă se execută o nouă arătură la 20-22 cm prin care se îngroapă sub brazdă
fragmentele de rizomi, ajunse la epuizare. În combaterea buruienilor anuale care germinează
şi răsar primăvara timpuriu un rol important îl are lucrarea cu grapa care se execută imediat
ce se poate intra cu agregatul pe teren.

În anumite situaţii grăpatul poate fi folosit şi înaintea răsăririi culturilor prăşitoare pentru
distrugerea buruienilor apărute după semănat.

Lucrarea solului cu grapa cu discuri, cultivatorul sau combinatorul, după caz, în vederea
pregătirii patului germinativ, are un rol deosebit în combaterea buruienilor.

- Tehnica de semănat. Însămânţarea în mod raţional şi la timp a fiecărei culturi creează

condiţii mai bune pentru plante în sensul că acestea acoperă repede terenul putând concura
mai uşor cu buruienile.

Densitatea plantelor, sporită până la limitele ei optime, contribuie substanţial la combaterea

buruienilor, acestea fiind stânjenite din cauza umbririi mai puternice a terenului. Dimpotrivă,
semănatul prea rar, ca şi greşurile din lanuri, favorizează îmburuienarea.

-Prăşitul şi plivitul, sunt singurele metode agrotehnice a căror scop principal îl constituie
combaterea buruienilor. Numărul praşilelor depinde de gradul de îmburuienare. De regulă, la
culturile de câmp, se execută 2-5 praşile. Distrugerea buruienilor trebuie să se facă imediat
după apariţia lor. Acest lucru este necesar pentru că buruienile mici sunt combătute mult mai
uşor şi pentru faptul că la începutul perioadei de vegetaţie culturile sunt deosebit de sensibile
faţă de concurenţa buruienilor.

-Plivitul se foloseşte la culturile semănate des, care nu pot fi prăşite. Fiind o lucrare foarte
costisitoare, care necesită un volum mare de muncă, se execută ,doar în răsadniţe, în procesul
de ameliorare a plantelor şi de producere de sămânţă din verigile superioare, precum şi la
culturi de o mare valoare economică.

- Pe terenurile irigate există tendinţa de creştere a gradului de îmburuienare. Înmulţindu-se

speciile de buruieni acvatice. Din această cauză irigarea de aprovizionare se va aplica mai
timpuriu pe terenurile unde predomină buruienile anuale şi ceva mai târziu - după uscarea
fragmentelor vegetative – pe suprafeţele puternic infestate cu buruieni perene.

În orezării, prin aplicarea de lucrări raţionale şi reglarea corectă a nivelului apei de irigat, se
pot combate în mod eficace cele mai dăunătoare buruieni ca: iarba bărboasă (Echinochloa
crus-galli), costreiul orezului (E. oryzicola), stuful (Phragmites cumunis) etc.

Pe terenurile umede, cu drenaj natural slab, se dezvoltă buruieni caracteristice . Prin

desecarea acestor terenuri gradul de îmburuienare se reduce simţitor favorizându-se
dezvoltarea normală a plantelor cultivate şi în acelaşi timp şi puterea de concurenţă a acestora
cu buruienile.

-Cositul şi păşunatul raţional. Cositul fâneţelor la epoca optimă de dezvoltare a plantelor

furajere permite să se împiedice formarea şi răspândirea mai multor specii de buruieni. Sunt
însă şi cazuri când momentul cositului trebuie stabilit tinându-se seama de creşterea
buruienilor şi nu de cea a plantelor furajere.

De asemenea, păşunatul raţional, pe parcele, combinat cu distrugerea prin cosire a vetrelor

rămase neconsumate de către animale, contribuie la combaterea buruienilor.

3.Metodele fizico-mecanice au la bază utilizarea forţei mecanice sau termice.

Prin folosirea unor maşini şi utilaje speciale sau a uneltelor obişnuite se poate distruge
mecanic vegetaţia lemnoasă de pe pajişti sau din luncile râurilor.

S-a încercat combaterea buruienilor dintre rândurile plantelor prăşitoare, a vetrelor de

cuscută din culturile de leguminoase perene după cosiri, a buruienilor din plantaţiile de pomi,
de pe canalele de irigaţie sau de desecare cu ajutorul unor maşini speciale prevăzute cu
arzătoare a căror poziţie poate fi reglată. Astfel circulaţia substanţelor nutritive de la rădăcini
spre frunze se întrerupe. Din cauza multor inconveniente, printre care şi acela că flăcările
dăunează şi plantelor de cultură, această metodă nu s-a generalizat în practică.

4.Metodele biologice se referă la folosirea organismelor vii pentru combaterea

buruienilor, aceste metode fiind considerate ca foarte economice. Folosirea acestor metode
presupune însă studii temeinice asupra biologiei organismului viu folosit în combatere,
asupra menţinerii vitalităţii sale, asupra arealului său de acţiune momentan şi de perspectivă
cât şi a consecinţelor determinate. Acest lucru este absolut necesar, deoarece lupta biologică
odată declarată nu poate fi nici oprită la dorinţă şi nici circumscrisă la o anumită arie. În lupta
biologică se utilizează diferiţi agenţi patogeni ca virusuri, bacterii, ciuperci precum şi
insecte, peşti, melci, etc.

Până în prezent cele mai bune rezultate s-au obţinut în combaterea buruienilor acvatice.
Rezultate promiţătoare s-au obţinut în combaterea buruienilor din culturile de câmp.
Răspândirea palamidei poate fi mult limitată prin expansiunea coleopterului, care consumă
frunzele şi ale cărei larve distrug la bază tulpinile de pălămidă.

Cu toate rezultatele obţinute, metodele biologice de combatere a buruienilor nu au fost

generalizate în practică, în special în cultura mare. Printre cauzele care determină acest lucru
există şi teama justificată că înmulţind o insectă sau o ciupercă, care atacă anumite specii de
buruieni, să atace şi plantele cultivate după ce buruiana preferată a dispărut.