Controlul buruienilor, agentilor patogeni si al daunatorilor pentru culturile legumicole

ecologice

În legumicultură, buruienile, bolile şi dăunătorii provoacă o diminuare a producţiei

cu aproximativ 30%, astfel, buruienile reduc producţia cu 8,9%, bolile cu 10,1% iar
dăunătorii cu 8,7%. Pentru ca pierderile de recoltă sa fie minime plantele trebuie ajutate
prin anumite măsuri de protecţie, specifice fiecărei culturi.

Combaterea buruienilor
Buruienile sunt plante salbatice fara valoare economica, adaptate sa traiasca impreuna cu plantele
cultivate, pe pajisti sau pe terenurile necultivate si care sub o forma sau alta dauneaza productiei
agricole. Reduc spatiul care revine plantelor cultivate, le umbresc, determina scaderea
temperaturii la suprafata solului cu 2-4 grade C, iau lumina plantelor, saracesc atmosfera in bioxid
de carbon de care plantele cultivate au nevoie. De asemenea, buruienile ingreuneaza efectuarea
lucrarilor agricole si incarca costurile de productie. Cea mai importanta sursa de imburuienare
este rezerva de seminte de buruieni din sol, provenite de la speciile care au invadat in anii
precedenti culturile si care este, de obicei, de ordinul sutelor de milioane de seminte la hectar.

Prin buruieni se înţelege totalitatea plantelor nedorite într-o cultură. Pe de o parte

ele reprezintă concurenţi ai plantelor de cultură, dar multe sunt plante medicinale sau cu
valoare furajeră, sau constituie o componentă esenţială care permite structurarea
ecosistemului natural în cadrul unei comunităţi de plante.
Ţinând seama de principiile agriculturii ecologice, trebuie renunţat la aplicarea
erbicidelor în combaterea buruienilor, principala măsură este folosirea îngrăşămintelor
verzi, acoperirea (mulcirea) şi aerarea solului fără întoarcerea brazdelor, cosirea, tăierea,
smulgerea buruienilor înainte de a forma seminţe şi utilizarea acestora ca mulci şi la
compostare, fără a afecta grav viaţa organismelor din sol cu substanţe chimice, dar şi
a consumatorilor umani şi animali.
Combaterea buruienilor se poate realiza prin:
a) Măsuri preventive: măsură sau succesiune de măsuri care au drept scop
împiedicarea apariţiei sau răspândirii buruienilor.
Pentru prevenirea apariţiei buruienilor pot fi luate o serie de măsuri preventive, după cum
urmează:
• carantina fitosanitară,
• respectarea asolamentelor
• practicarea de rotaţii lungi
• alternarea adâncimii de lucrare a solului
• curăţirea materialului de semănat,
• semănatul în epoca optima
• asigurarea densităţii plantelor
• respectarea adâncimii de semănat
• ocuparea neîntreruptă a terenului prin introducerea culturilor succesive şi a
îngrăşămintelor verzi
• asigurarea raportului optim între substanţele nutritive
• înlăturarea excesului de apă, fertilizarea cu compost fermentat, distrugerea focarelor de
buruieni de pe suprafeţele necultivate, curăţirea maşinilor agricole înainte de semănat,
folosirea la irigat a apei libere de seminţe de buruieni, efectuarea la timp a lucrărilor
agricole.
b) Măsuri curative: procedee prin care se urmăreşte distrugerea buruienilor
apărute în cultură.
Pentru distrugerea buruienilor apărute în cultură pot fi folosite mai multe metode,
asfel:

• Metodele agrotehnice
- combatere manuală: plivit, prăşit cu sapa, cosit;
- combatere termică;
- combatere hidrică (inundare);
• metode biotehnice: mulcirea, pregătirea terenului pe întuneric sau cu utilaje acoperite,
forţarea germinaţiei seminţelor;
• metode biologice:combatere alelopatică, entomofagă, fungică;
• metode biodinamice: reproducerea noilor buruieni este inhibată de introducerea în sol a
cenuşii obţinută prin arderea propriilor seminţe.
Metodele agrotehnice prezinta cateva avantaje importante: asigura combaterea tuturor speciilor de
buruieni in vegetatie; odata cu combaterea se realizeaza pregatirea patului germinativ, se
incorporeaza ingrasaminte, se combat boli si daunatori, se deschid brazde pentru irigat; nu lasa
reziduuri in sol; nu deranjeaza echilibrul ecologic.
Aceste metode au si unele dezavantaje: efectuate repetat, unele din ele pulverizeaza solul, il
taseaza excesiv, necesita multa forta de munca, in caz de precipitatii abundente nu se pot aplica la
timp si de calitate.
Principalele metode agrotehnice sunt:
- rotatia rationala a culturilor in asolamente. Semanand aceleasi culturi sau din aceeasi
grupa pe acelasi teren cativa ani in sir, se poate ajunge la o infestare crescanda a solului cu
aceleasi buruieni;
- lucrarile solului sunt in prezent cele mai importante masuri agrotehnice de combaterea
directa a buruienilor (dezmiristirea, aratura, lucrarile de diferite tipuri de grape, lucrari cu
cultivatorul);
- semanatul la timp in realizarea unei desimi optime;
- intretinerea culturilor in timpul vegetatiei prin plivit si prasit.
- folosirea amendamentelor pe solurile acide sau alcaline reduce foarte mult numarul de
buruieni specifice acestor soluri;
- mulcitul (acoperirea intervalului dintre randuri cu resturi oraganice sau masa plastica);
- desecarea terenurilor cu exces de umiditate contribuie la reducerea numarului de buruieni
specifice unui continut sporit de apa.
Metode fizice
- arderea cu flacara, metoda de distrugerea buruienilor din culturile prasitoare, din jurul
pomilor fructiferi sau din randurile de pomi fructiferi;
- sterilizarea solului, se practica in sere, rasadnite, la solul pentru ghivecele nutritive. In
camp se realizeaza prin arderea miristei.
In sere, intre doua cicluri de productie se folosesc vapori de apa supraincalzita.
Metode biologice
- Alelopatia reprezinta influenta nefavorabila a unei plante asuprea alteia prin intermediul
unor substante toxice eliberate in sol odata cu moartea plantei.
 - folosirea unor insecte a dat rezultate in combaterea unor buruieni care erau preferate in
hrana, carora le consuma frunzele, tulpinile si uneori radacinile.
- agenti patogeni care pot distruge sistemul enzimatic al unor buruieni.

Rotatia culturilor
Cea mai buna metoda de control a buruienilor, a agentilor patogeni si al daunatorilor este rotatia
culturilor. Rotaţia culturilor este principalul mijloc de diminuare a consumului de materiale şi de
forţă de muncă datorită scăderii semnificative a atacului de buruieni, boli, insecte şi alţi dăunători
care afectează planta și solul. De asemenea, rotaţia stimulează densitatea şi activitatea
organismelor utile din sol, ca urmare a surplusului de materie organică şi a îmbunătăţirii
proprietăților fizice ale solului.

În agricultura ecologică sunt importanți cei doi factori principali, planta și solul, iar cei doi
factori sunt sănătoși, doar unul în funcție de celălalt. Fiecarea specie are nevoi minerale diferite,
determinate de un metabolism specific, în consecință, fiecare specie va absorbi preferential din
sol anumite elemente.

La stabilirea rotatiei trebuie sa se urmareasca atingerea urmatoarelor obiective:

- mentinerea fertilitatii solului;

- reducerea gradului de imburuienare;

- prevenirea si reducerea atacului de boli si daunatori;

- asigurarea bazei furajere pentru animalele din ferma. In cadrul rotatiei culturilor trebuie
sa fie incluse leguminoasele perene şi anuale, dar si gramineele perene (pajisti
temporare). Leguminoasele au capacitatea de a trai în simbioza cu bacteriile fixatoare de
azot din genul Rhizobium. Ca atare, plantele leguminoase (mazare, fasole, soia, naut,
linte, bob, lucerna, trifoi ş.a.) au capacitatea de a-si asigura necesarul de azot prin această
simbioza, iar dupa recoltarea lor ramane in sol o cantitate apreciabila de azot.
Culturile perene (graminee, leguminoase) duc la cresterea continutului de materie organica din
sol, imbunatatesc structura solului si capacitatea acestuia de a retine apa. In cadrul asolamentului,
culturile perene (lucerna, trifoi, graminee) de 2-4 ani sunt urmate de 3-4 ani de culturi anuale.

In cadrul fermei ecologice trebuie asigurata rotatia:

• plantelor de toamna cu cele de primavara;

• plantelor cu sisteme radiculare diferite;

• plantelor anuale cu cele perene;

• culturilor semanate in randuri rare cu cele semanate in randuri dese;

• plantelor cu particularitati diferite in ceea ce priveste consumul de apa si elemente

nutritive;

• plantelor care nu au boli si daunatori comuni; si culturilor cu elemente tehnologice

diferite.

Controlul daunatorilor

Metodele integrate de ținere sub control a dăunătorilor și bolilor în sistemul ecologic includ
măsuri de prevenire, cum ar fi: dezinfectarea terenului, alegerea semințelor de calitate, iar atunci
când daunele produse de dăunători sunt substanțiale și depășesc pragul economic de dăunare,
sunt aplicate măsuri de combatere.

Toate soluțiile pentru problema dăunătorilor și buruienilor trebuie să fie non-toxice, care pot
asigura sănătatea omului și a mediului.Cel mai important este să fie monitorizate permanent
câmpurile și culturile agricole, deoarece unele produse sau lucrări, dacă nu au fost efectuate la
timp, nu mai au efect.
Metode ce pot fi aplicate pentru a menține sub control bolile și dăunătorii

Ținând cont de faptul că, în agricultura ecologică nu sunt admise tratamentele severe chimice,
producătorii trebuie să se axeze pe metode de prevenire a apariției bolilor.

• Este foarte important de a planta soiuri, varietăți și hibrizi rezistenți și adaptați la condițiile de
mediu, astfel, vor putea face față concurenței de atac.

• Toate semințele utilizate pentru semănat trebuie să fie sănătoase trebuie să nu conțină semințe
de buruieni și să aibă o capacitate germinativă bună. Pentru agricultura ecologică sunt admise
doar semințe certificate eco.

• Plantarea sau semănarea culturilor trebuie realizată la distanțele recomandate, pentru ca

acestea să fie suficient aerisite, să aibă o suprafață de nutriție corespunzătoare și să se reducă
riscul de infectare a altor plante cu patogeni.

• Asigurarea fertilității și sănătății solului. Dacă planta are substanțe nutritive și organice
suficiente, este mai rezistentă la atacul bolilor și dăunătorilor.

• Aplicarea mulciului organic – poate crea confuzie olfactivă și masca locurile preferate pentru
depunerea ouălor de către insecte și reduce răspândirea bolilor de către picăturile de ploaie

• Utilizarea culturilor capcană – unele culturi plantate alături de cultura de bază alungă bolile și
dăunătorii, cum ar fi levănțica (combate musculițele și diverse specii de fluturi, molii),
rozmarinul (alungă limacșii, melcii și musculița morcovului), crizantema împotriva puricilor),
menta sălbatică (împotriva limacșilor), mărarul (respinge acarienii prezenți pe varză și roșii,
cimbru (respinge larvele de varză, viermii de spic, musculița albă de roșii), pătrunjel-
respinge gândacii.

• Rotația culturilor – un interval de 2-3 ani întrerupe ciclul vital al patogenilor plantelor din
aceeași familie. Floarea soarelui poate fi semănată pe același teren peste 6-7 ani, plantele ce
sunt atacate de mană pot fi replantate pe același teren peste 4 ani, iar cele atacate de fuzarioză
peste 6 ani.

• Utilizarea rațională a apei – dacă plantele nu au suficientă apă, intră în stresul hidric și sunt
vulnerabile la boli și dăunători. Prea multă apă duce la răspândirea infecțiilor.
• Toate resturile de plante ce au fost atacate de boli trebuie înlăturate din câmpuri.

• Plantarea gardurilor vii din arbuști mici cu flori sau fâșiilor de iarbă pentru a atrage prădătorii
naturali (carabide, stafinide și păianjeni) ai insectelor.

Pentru a menține sub control bolile și obține o recoltă bogată, este important să realizați
următoarele procedee:

1. Tratarea cu aburui fierbinti a semintelor sau a solului

2. Arderea partilor de plante infectate de indata ce au fost depistate pentru a evita

raspandirea bolii.

3. Tratarea semintelor inainte de semanat sau a rasadurilor cu permanganate de potasiu( cu

o concentratie de 0,01-0,03%).