CAPITOLUL 1.

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR

1.1.IMPORTANȚA CULTURII DE CASTRAVEȚI

Castravetele ( Cucumis sativus )este o plantă comestibilă din familia Curcubitaceae şi

este originar din India. În România este cultivat în sere şi culturi intense. Planta de castravete este
târâtoare, ajunge până la 2 metri lungime şi se agaţă pe suprafete de susţinere cu ajutorul
cârceilor. ( BÎLTEANU, 1988)
Castravetele este cultivat de cel puțin 3000 de ani, în Asia de vest; în Europa a ajuns în
timpul Imperiului Roman. Sunt cronici din secolul al IX-lea, din Franta, care amintesc de
cultivarea castravetelui.
Bune premergătoare pentru castraveți sunt lucerna, fasolea, cartoful, tomatele, ardeiul,
varza, usturoiul. ( BÎLTEANU, 1989)

1.1.1. CULTURA CASTRAVEȚILOR: ÎNFIINȚARE, CONDIȚII OPTIME.

Castravetele (Cucumis sativus) este o plantă legumicolă ce poate fi cultivată atât în câmp,
cât și în sere și solarii. Planta își are originea în sudul Asiei, iar acum se cultivă în toate județele
din România, preponderent în zonele din sud și vest, deoarece acestea oferă cele mai bune
condiții de mediu. Cultura de castraveți este profitabilă pe termen lung, deoarece castraveții pot fi
cultivați atât timpuriu, vara, cât și toamna. În funcție de sezon, se va alege specia, forma și
tehnologia pentru cultivare.
Pregătirea terenului şi solului începe toamna prin efectuarea următoarelor lucrări:
nivelarea de întreținere, discuirea, fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice, 30-60 t/ha gunoi
de grajd, 50-70 kg/ha superfosfat, 70- 90 kg/ha sare potasică, încorporându-se în sol odată cu
arătura adâncă, la 25-28cm. Primăvara se pregăteşte terenul cu grapa cu colți reglabili şi cu,
cultivatorul. ( GUȘ și colab., 1998)
Semănatul are loc la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai, când în sol la o adâncime
de 8-10cm se realizează o temperatură de 10-120C, folosinduse la 100 mp 0,05kg sămânță.
Adâncimea de semănat este de 3-4 cm. La cultura pe sol, pentru soiurile tip cornişon schema de
semănat este 70-80 cm între rânduri şi 9-10cm pe rând.( BÎLTEANU,1974)
 Lucrări de întreținere :
● optimizarea desimii plantelor se face cu semințe, uneori umectate şi preîncolțite;
● răritul se aplică la apariția primei frunze adevărate, prin ruperea tulpinii şi nu prin smulgere,
lăsându-se câte o plantă la distanțele menționate, sau se lasă câte 2-3 plante în cazul semănatului
în cuiburi;
● udarea culturilor se face cu norme de 300-400m3 /ha repartizate într-un număr de 7-10;
● fertilizarea fazială se aplică în momentul apariției florilor, repetându-se de 3-4 ori, (50-60kg/ha
azot şi 40-60 kg kg/ha potasiu substanță activă). ( MUNTEAN și colab.,2003)

Bolile des întâlnite la castraveți sunt:

♦ Pătarea unghiulară ( Pseudomonas syringae pv. Lachrymans);
♦ Mana ( Pseudoperonospora cubensis sin. cu Peronoplasmopara cubensis );
♦ Alternarioza ( Alternaria cucumerin );
♦ Antracnoza ( Colletotrichum lagen );
♦ Făinarea (Sphaerotheca fuliginea sin. Erysiphe fuliginea ); ( BĂRBULESCU și colab.,2002)

Combaterea ecologică presupune măsuri preventive cum ar fi:

● revenirea culturii pe aceeaşi parcelă după 4-5 ani;
● dezinfecția seminței, înainte de semănat, cu soluție de piatră vânătă în concentrație de 5% timp
de 15 minute;
● respectarea densităților recomandate;
● semănatul în cultură asociată cu porumbul zaharat;
● efectuarea de tratamente preventive sau curative la primele simptome de apariție a bolilor cu
zeamă bordoleză 0,3-0,5 %, Funguran 0,2-0,3%;
● tratarea cu sulf micronizat a făinării plantelor. ( TABĂRĂ, 2005)
Recoltarea fructelor se face în general manual, la maturitate tehnică şi la intervale de 2-4
zile în funcție de soi. Recoltarea are loc dimineața, când temperatura este mai scăzută, dar după
ce s-a zvântat roua. Fructele se detaşează de la nivelul pedunculului, prin rupere cu mâna sau
folosind un cuțit.
Producerea semințelor de castraveți. Tehnologia generală este asemănătoare cu tehnologia
castraveților pentru consum.
 Fiind plantă care se polenizează cu ajutorul insectelor, trebuie păstrat spațiul de izolare de
1500-2000m (vezi fişierul „distanțe minime de izolare la culturile semincere de legume).La 8
rânduri de castraveți este bine să se semene 2 rânduri de porumb.
Lucrările de întreținere speciale sunt:
- purificarea culturii de trei ori (înainte de înflorit, când fructele sunt bune pentru consum
şi la maturitatea fiziologică);
- limitarea numărului de fructe pe plantă la 3-4.
Recoltarea fructelor are loc înaintea căderii brumelor de toamnă. După recoltare, fructele se
lasă 6-8 zile în câmp, acoperite cu paie sau vreji, pentru înmuierea pulpei.Semințele se extrag
manual, după care se spală şi se usucă pentru a nu se înnegri. ( ZAMFIRESCU și colab.,1959)

1.1.2. MĂSURI DE PREVENIRE ȘI COMBATERE.

Factorii care determină apariția agenților patogeni (ce produc boli plantelor) și a unui număr
mare de dăunători sunt:
● temperaturile nefavorabile;
● umiditatea din sol și aer în afara limitelor cerute;
● fertilizare abundentă cu azot;
● picături de apă pe frunze (provenite din irigarea prin aspersiune,
condens în cazul culturilor din spații protejate, ploi abundente);
● managementul defectuos al buruienilor; (
Toți acești factori, la un loc sau separat pot provoca pagube în culturile de legume și de aceea
trebuie luate măsuri de prevenire și combatere adecvate pentru a limita aceste pagube.
Multi ignoră aceste masuri si renunta la combaterea eficace a bolilor si daunatorilor care se
înmulțesc necontrolat și contaminează legumele cu toxine “naturale” dar care sunt, uneori, mai
periculoase decât cele de sinteză.
♦ Măsurile preventive
Primele măsuri pe care ar trebui să le luăm ar fi cele de prevenție. Aceste măsuri sunt cele
mai adecvate, mai puțin costisitoare și mai prietenoase cu mediul. Cum prevenim? Prin dirijarea
corectă a condițiilor climatice și a celor agro-fitotehnice în care se efectuează culturile de
legume.
♦ Măsurile agro-fitotehnice cuprind:
● alegerea celui mai adecvat loc de cultivare pentru specia din cultură;
● respectarea rotației culturilor;
● executarea de lucrări de ameliorare și îmbunătățire a solului;
● executarea în condiții optime a lucrărilor de pregătire a terenului;
● semănatul/ plantatul să se facă în condiții și la epoca optimă;
● fertilizarea cu NPK în doze și epoci optime;
● utilizarea de soiuri ameliorate sau hibrizi cu diverse rezistențe la boli si
dăunători;
● îndepărtarea organelor plantelor deteriorate sau atacate din cultura;
● tratamente profilactice a materialul săditor cu substanțe fungice și insecticide;
În momentul cand atacul de boli si dăunători este mult prea puternic sau măsurile preventive
nu s-au luat, măsurile curative de protecție a plantelor se aplică imediat folosind produse
specifice bolii si alternand aceste produse pentru a nu crea rezistență în plantă.
♦ Măsurile curative
Măsurile curative (de combatere) de protecție a plantelor se grupează în:
a) Combatere biologică, utilizând diferite organisme vii sau substanțe de tip feromoni,
hormoni, repelenți, atractanți pentru distrugerea dăunătorilor și agenților patogeni.
b) Combatere microbiologică – folosește microorganisme (virusuri, bacterii, fungi,
protozoare) pentru diminuarea și distrugerea bolilor, buruienilor și dăunătorilor.
Combatere prin mijloace fitoterapeutice utilizând infuzii, macerate, extracte din plante
(POPESCU și colab., 1997)
c) Combatere chimică cu insecticide, acaricide, fungicide, etc.
Utilizarea produselor chimice a dus la sporuri de producții agricole, dar a creat o serie de
efecte cu consecințe grave asupra mediului, reziduuri chimice în produsele alimentare și hrana
animalelor.
 1.2. BOLI FRECVENTE ÎN CULTURA CASTRAVEȚILOR.
1.2.1. VIROZE.
● Mozaicul castraveților produs de Cucumber mosaic virus. Virusul are o mare răspândire,
fiind cunoscut la dovlecel, pepene, tomate, vinete, ardei, precum și la alte specii de plante
spontane. Se manifestă prin apariția pe frunze a simptomelor unui mozaic slab, care evoluează în
arsuri paralele pe țesuturi, care ulterior duc la ofilirea acestora. Plantele atacate produc fructe
mici, deformate, care prezintă petele de mozaicare. Virusul se transmite de la planta la planta
prin intermediul speciilor de Cuscuta, semințe infecte și afide. ( BOBEȘ, 1983)

Fig.1.1. Mozaicul castraveților

(https://www.pestre.ro/blog/bolile-castravetilor/)
Măsuri de prevenire și combatere:
- igienă culturală;
- distrugerea buruienilor din cultură;
- aplicarea insecicidelor pentru a ține sub control populația de afide;
- folosirea de samânță sănătoasă;
- utilizarea soiurilor rezistente; ( BAICU și colab.,1986)

1.2.2. BACTERIOZE.
● Pătarea unghiulara este produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv. lachrymans.
Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor (cotiledoane, frunze, flori și fructe).
Încă de la începutul vegetației apar pete mici, umede, de culoare brună și formă circulară
neregulată. Ulterior aceste pete se brunifică, iar în dreptul lor țesutul se usucă și se desprinde.
Pe fructe atacul produce pete mici, circulare, adâncite în țesut, cu aspect umed și cu o zonă
centrală albicioasă. În dreptul acestor pete țesutul se umple cu lichid bacterian pe vreme umedă,
iar pe vreme uscata se crapă.
 Apariția bolii este favorizată de umiditate ridicată (peste 90%) și temperaturi între 18-28º C.
Boala se transmite prin sămânță infectată, prin vectori (vânt, irigații, ploi, oameni sau uneltele
agricole). ( POPESCU,1993)

Fig.1.2. Pseudomonas syringae pv. Lachrymans la castraveți (https://www.cartiagricole.ro/bolile-daunatorii-

legumelor/)
Măsuri de prevenire și combatere:
- tratarea semințelor înainte de semănat;
- igienă culturală;
- evitarea irigării prin aspersiune; (BAICU și colab.,1986)
- tratamente chimice cu Funguran OH 50 WP, Dithane M45, Champ 77 WG, Zeamă
Bordeleză, Melody Compact 49 WG;

● Ofilirea bacteriana a cucurbitaceelor este produsă de bacteria Erwinia tracheiphila. La

plantele atacate frunzele se ofilesc și se lasă în jos sub forma unei umbrele. Ulterior se ofilește,
iar tulpina și planta se usucă. Simptomul de ofilire se datorează faptului că bacteria astupă vasele
liberiene ale plantei. În urma secționării rădăcinilor și tulpinilor, din vasele liberiene se scurge un
lichid bacterian, de culoare alb-cenușie. Bacteria nu rezistă pe resturile vegetale decât câteva
săptămâni, dar este transmisă de către gândacul dungat (Acalymma vittata) și gândacul pătat
(Diabrotica undecimpunctata). Bacteria rezistă o perioadă lungă de timp în intestinele acestor
specii de insecte. ( SĂVULESCU, 1967)

Fig.1.3. Ofilirea bacteriana a cucurbitaceelor

(https://www.pestre.ro/blog/bolile-castravetilor/)
 Măsuri de prevenire și combatere:
- igienă culturală;
-tratamente cu insecticid pentru distrugerea insectelor care contribuie la răspândirea
bolii; Decis Mega 50 EW, Calypso 480 SC, Kaiso Sorbie 5 WG, Faster 10 CE;

1.2.3. MICOZELE CASTRAVEȚILOR

● Făinarea cucurbitaceelor produsă de ciuperca Sphaerotheca fuliginea. Este o boală
omniprezentă în culturile de castraveți, pepeni, dovlecel și alte cucurbitacee, sere și solarii
producând pagube însemnate. Boala se manifestă prin apariția pe frunze a unor pete mari, albe
pâsloase care devin făinoase odată cu formarea fructificațiilor ciupercii.
Frunzele acoperite în întregime de ciupercă se brunifică, se usucă și cad. Apariția ciupercii este
favorizată de temperaturi de peste 24º C și vreme uscată. ( IACOB, 1994)

Fig.3. Făinarea la castraveți

(https://www.pestre.ro/blog/bolile-castravetilor/)
Măsuri de prevenire și combatere:
-igienă culturală;
-tratamente chimice cu Topas 100 EC, Kumulus DF, Ortiva 250 SC, Thiovit Jet 80 WG,
Systhane Forte.

● Mana cucurbitaceelor produsă de ciuperca Pseudoperonospora cubensis. Este cea

mai importantă boală a cucurbitaceelor, producând pagube însemnate atât în culturile de câmp,
cât și în cele din spațiile protejate. Boala se manifestă prin apariția pe partea superioară a
frunzelor a unor pete de culoare galben-verzui, care ulterior devin galbene și în final se brunifică.
Pe partea inferioară a frunzelor în dreptul petelor apare un puf de culoare violet-cenușiu,
format din fructificațiile ciupercii. În urma atacului frunzele se usucă și cad, iar fructele rămân
mici. Apariția infecției este favorizată de prezența picăturilor de apă pe frunze și temperaturi
între 10º- 30º C. ( MITITIUC, 1993)

Fig.4. Mana la castraveți

(https://www.pestre.ro/blog/bolile-castravetilor/)
Măsuri de prevenire și combatere:
- igienă culturală;
- evitarea irigării prin aspersiune;
- cultivarea de soiuri rezistente;
- tratamente chimice cu Aliette 80 WG, Ridomil Gold MZ 68 WG, Antracol 70 WP,
Polyram DF;

● Ofilirea fuzariană este produsă de ciuperca Fusarium oxysporum.Este o boală vasculară,

primul semn este reprezentat de îngălbenirea frunzelor și ofilirea acestora, după care boala
progresează treptat către vârful plantei. În secțiune pe tulpină se observă brunificarea țesutului
vascular.
Temperaturile între 28- 32º, pH-ul solului între 5-5.6, umiditatea ridicată și nivelul scăzut de
potasiu, sunt factori care favorizează apariția acestei boli. Dacă temperaturile au valori sub 20º și
peste 34º C, boala nu se manifestă. ( BOOTH, 1971)

Fig.5. Ofilirea fuzariană la castraveți

(https://www.pestre.ro/blog/bolile-castravetilor/)
 Masuri de prevenire si combatere:
- igienă culturală;
- dezinfectarea substratului din răsadniță și tratarea semințelor înainte de semănat.
- dezinfecție a solului și tratarea semințelor ;
- fertilizare ratională; ( HATMAN și colab.,1986)
- tratamente chimice în perioada de vegetație cu Topsin 70 WDG. Se prepară o soluție de
0.1 % (10 g la 10 l de apă) și se stropește fiecare plantă cu 0.5 l (din soluția respectivă);

● Putregaiul cenușiu este produs de ciuperca Botrytis cinerea.Atacul se manifestă în sere,

solarii și în anii cu precipitații abundente și în câmp. Simptomul cel mai frecvent este ofilirea
bruscă a țesuturilor suculente (tulpini, fructe).
Pe fructe atacul se manifestă prin apariția unor pete adancite, umede, de culoare brună, de forme
și mărimi neregulate. Atacul este favorizat de umiditate ridicată (peste 95% mai multe zile la
rând), lipsa aerisirii, nebulozitate persistentă, fertilizarea și udarea excesiva. ( LAZĂR și
colab.,1987)

Fig.6. Putregaiul cenușiu la castraveți

(https://www.pestre.ro/blog/bolile-castravetilor/)
Măsuri de prevenire și combatere :
- igienă culturală;
- fertilizare ratională;
- tratamente chimice în perioada de vegetație cu Rovral 500 SC, Folpan 80 WDG, Teldor
500 SC, Switch 62.5 WG;
 ● Antracnoza cucurbitaceelor este produsă de Colletotrichum lagenarium.Boala se
manifestă pe toate organele aeriene în condiții de umiditate atmosferică și temperaturi de 25
grade Celsius.
Pe frunze și pe tulpini apar pete uleioase, apoi brune. Țesuturile afectate se scufundă. Pe
fructe apar pete mari, circulare, de culoare brună. Cu timpul, petele se acoperă cu un mucegai
roz. Pe aceste leziuni se pot instala alți agenți patogeni. ( MITITIUC, 1994)

Fig.7. Antracnoza la castraveți, atât pe fruct, cât și pe frunză

(https://www.pestre.ro/blog/bolile-castravetilor/)
Măsuri de prevenire și combatere:
- utilizarea semințelor tratate și dezinfectate ;
- adunarea și distrugerea resturilor vegetale după recoltare;
- tratamente chimice în perioada de vegetație cu Dithane M45, Merpan 50 WP, Captan
80 WDG, Melody Compact 48 WG, Champ 77WG;

● Verticilioza produsă de ciuperca Verticilium dahliae. Această boală produce o ofilire

înceată, însoțită de îngălbenirea și arsura frunzelor. În final toată planta este distrusă.
În funcție de gradul de atac, pe plantă se găsesc plante mici, brune, care se usucă.Vasele
conducatoare sunt astupate de micielul ciupercii. Ciuperca trăiește în sol, iar cand condițiile de
mediu permit, aceasta se dezvoltă și atacă plantele. ( MITITIUC, 1995, 1994)

Fig.8. Verticilioza la castraveți

(https://www.folie-solar.ro/cele-mai-raspandite-boli-la-castraveti)
 Măsuri de prevenire și combatere:
- rotația corectă a culturilor;
- dezinfecția solului și a semințelor;
- tratamente chimice în perioada de vegetație cu Topsin 70 WDG. Se prepară o soluție de
0.1 % (10 g la 10 l de apă) și se stropește fiecare plantă cu 0.5 l (din soluția respectivă) ;

● Alternarioza produsă de Alternaria cucumerina.Este o boală întâlnită frecvent pe plantele

din familia Cucurbitaceae (castraveți, dovlecei, pepeni, etc.). Pe frunzele infectate apar pete mici
de decolorare, care se pot uni.
Petele sunt înconjurate de o margine galbenă, iar pe suprafața petelor apar zone concentrice,
ce reprezintă fructificațiile ciupercii. Ciuperca rezistă pe resturile vegetale de la suprafața solului
și pe cucurbitaceele spontane. ( MITITIUC, 1995 )

Fig.9. Alternarioza la castraveți)

(https://www.botanistii.ro/blog/tratamente-informatii-legume-castraveti/)
Măsuri de prevenire și combatere:
- rotația corectă a culturilor;
- strângerea și distrugerea resturilor vegetale după recoltare;
- combaterea buruienilor;
- tratarea semințelor înainte de semănat;
- tratamente chimice cu: Dithane M45, Score 250 EC, Bravo 500 SC, Antracol 70 WP.
 SURSE BIBLIOGRAFICE

1.Baicu, T.,Săvescu, A.,1986 – Sisteme de combatere integrate a bolilor și dăunătorilor de pe

culturi, Ed. Ceres, București;

2.Bărbulescu Al., Popov C.,Mateias M.C.,2002 – Bolile și dăunătorii culturilor de câmp, Ed.
Ceres, București;

3.Bîlteanu Gh.,Bârnaure, V.,1989 – Fitotehnie, vol. I, Ed. Ceres, București;

4.Bîlteanu Gh.,și colab.,1988 – Mica enciclopedie agricolă, Ed. Ceres, București;

5.Bobeș, I., 1983 – Atlas de Fitopatologie și protecția agroecosistemelor, Ed. Ceres, București;

6.Booth C., 1971 – The genus Fusarium, Ed. C.A.M.,Surrey, England;

7.Guș D., Lăzureanu A.,Săndoiu D.I., Jităreanu G.,Stancu I.,1998 – Agrotehnică, , Ed. Risoprint,
Cluj – Napoca;

8.Hatman M.,Bobeș I.,Lazăr Al.,Perju T.,Săpunaru T., 1986 - Protecția plantelor cultivate, Ed.
Ceres, București;

9.Iacob Viorica ,1994 – Fitopatologie, Tipografia Institutului Agronomic, Iași;

10.Mititiuc M.,1993 – Bolile plantelor legumicole, Ed. Universitară Alexandru Ioan Cuza, Iași;

11.Mititiuc M.,1994 – Fitopatologie, Ed. Universitară Alexandru Ioan Cuza, Iași;

12.Mititiuc M.,1995 – Micologie , Ed. Universitară Alexandru Ioan Cuza, Iași

13.Muntean, L.,Borcean, I., Axinte, M.,Roman ,Gh.,2003 – Fitotehnie, Ed. Ion Ionescu de la
Brad, București;

14.Popescu Gh., Giuchici Camelia, 1997 – Combaterea non-poluantă a patogenilor plantelor prin
măsuri biologice și culturale, Ed. Brumar, Timișoara;

15.Popescu Gh.,1993 – Fitopatologie, Ed. Tehnica, București;

16.Săulescu N.,1947 – Fitotehnică. Tiparul “Cartea Românească “, București;

17.Săvulescu Olga, 1967 – Patologie vegetală, Ed. Didactică și pedagogică, București;

18.Săvulescu Olga, Eliade Eugenia, 1965 – Lucrări practice de Fitopatologie, Ed. Didactică și
pedagogică, București;

19.Zamfirescu N.,Velican V.,Vlăhuță Gh.,1956 – Fitotehnie, Vol. I., Ed. Agro-silvică, București;

https://www.pestre.ro/blog/bolile-castravetilor/

https://www.botanistii.ro/blog/tratamente-informatii-legume-castraveti/

https://www.folie-solar.ro/cele-mai-raspandite-boli-la-castraveti

https://www.cartiagricole.ro/bolile-daunatorii-legumelor/