FACULTATEA DE AGRICULTURA.

SPECIALIZARE MASTER
PROTECTIE SI EXPERTIZARE FITOSANITARĂ

COMBATEREA INTEGRATĂ A
PATOGENILOR ŞI DĂUNĂTORILOR DIN
CULTURA DE FASOLE

HANGANU MIHAELA (MÎRZA)

2023
 CUPRINSUL PROIECTULUI

Capitolul 1. Importanţa economică şi cerinţele ecologice ale culturii de fasole.

Capitolul 2. Patogenii şi dăunătorii cu importanţă economică prezenţi în cultura

de fasole (descriere, biologie, plante atacate şi modul de dăunare).

Capitolul 3. Măsurile profilactice şi terapeutice de combatere a patogenilor şi

dăunătorilor.

3.1. Măsuri de carantină fitosanitară

3.2. Metode agrofitotehnice

3.2.1. Pregătirea şi drenarea terenului

3.2.2. Asolament şi rotaţia culturii

3.2.3. Lucrările solului

3.2.4. Fertilizarea

3.2.5. Soiuri cultivate (cu rezistenţă la patogeni sau dăunători)

3.2.6. Data semănatului (plantatului)

3.2.7. Adâncimea de semănat (plantat)

3.2.8. Distanţa dintre rânduri

3.2.9. Lucrările de întreţinere a culturii

3.2.10. Recoltarea

3.3 Metode fizico-mecanice

3.4. Metode chimice

3.6. Metode biologice

3.7. Prognoza şi averizarea ca măsuri de diminuare a poluării

chimice

Capitolul 4. Concluzii

Bibliografie
 Capitolul 1

Importanţa economică şi cerinţele ecologice ale culturii de fasole

Fasolea se cultivă pentru păstăile tinere și pentru semințele bogate în proteine, glucide, vitamine și
săruri minerale. Planta de fasole are un sistem radicular superficial, care pătrunde în sol până la o
adâncime 30-40 cm. Rădăcinile sale formează nodozități populate cu bacterii din
genul Rhizobiumk, care are capacitatea de a fixa azotul atmosferic în sol. Tulpina fasolei este
acoperită cu perișori, ramificată și are o înălțime variabilă. Frunzele sunt compuse din trei foliole
ovale, ascuțite la vârf și grupate în inflorescențe de tip racem.

Alături de mazăre, soia, năut, linte, bob, fasoliță, arahide, fasolea face parte din categoria
plantelor leguminoase pentru boabe, din ordinul Leguminosales (Fables), familia Leguminosa.
Fasolea comună (Phaseolus vulgaris L.), la fel ca alte trei specii cultivate (P. coccineus, P.
acutifolius şi P. lunatus), provine din P. aborigenus, originară din Brazilia și Argentina. Potrivit
lucrării „Legumicultură - Volumul III”, coordonator Prof. univ. dr. Nistor T. Stan, 2003, fasolea
comună a fost cultivată încă din anul 7.600 î.Hr., în Peru, iar în Europa a fost adusă în 1493, de
Cristofor Columb.

În România, este cunoscută din secolele XVIII-XIX. Fasolea este cultivată în toate zonele
agricole din țară, dar cele mai bune producții se obțin în zonele de câmpie, în luncile râurilor
importante și în regiunile colinare din Moldova și Transilvania.

Fasolea este o plantă productivă, însă pentru a obține recoltele dorite, este important să respecți
tehnologia de cultivare, de la efectuarea corectă și la timp a lucrărilor de întreținere, până la
aplicarea eficientă a măsurilor fitosanitare de prevenire și combatere a buruienilor, bolilor și
dăunătorilor.

Odată cu dezvoltarea culturilor legumicole forţate în sere, a celor protejate în diferite adăposturi
din mase plastice transparente cu trecerea la concentrarea legumiculturii, profilarea şi
specializarea unităţilor, dezvoltarea industriei specializate în prelucrarea produselor legumicole
etc., importanţa economică a culturii legumelor a căpătat noi dimensiuni. Astfel a devenit
factorul determinant pentru crearea şi dezvoltarea unor noi direcţii şi unităţi şi unităţi de
producţie economică şi industrială specializate, ca de exemplu: producerea elementelor
constructive de sere şi adăposturi din mase plastice, realizarea maşinilor agricole şi tractoarelor
specifice pentru cultura legumelor (protejate şi în câmp liber), fabricarea mijloacelor de transport
adecvat, prelucrarea industrială a produselor legumicole etc.

Problemele de ecologie legumicolă, oferă numeroase elemente fundamental-aplicative pentru

perfecţionarea tehnologiilor se caracterizează printr-o serie de fenomene care pot fi sintetizate
prin următoarele concluzii principale:

- Legumele au o deosebită însemnătate pentru economia naţională, datorită calităţii produselor ce

se obţin (calitate dată şi de valoarea nutritivă a produselor), ele sunt solicitate de către populaţie
şi industria alimentară într-un sortiment mult mai larg, comparativ cu celelalte produse agricole;
- Distribuţia legumelor reprezintă un din laturile procesului de comercializare care nu corespunde
cerinţelor unui comerţ civilizat (în ţara noastră). Într-o economie de piaţă fiecare producător de
legume este liber în a alege canalul de distribuţie care îi satisface cel mai bine interesele sale
(obţinerea unui profit maxim). În prezent, există 4 canale de distribuţie a legumelor: canalul
direct, canalul scurt (cu un intermediar), canalul lung (caracteristic comerţului cu ridicata) şi
canalul de distribuţie prin piaţa de gros (canal foarte lung).

- Legumele fiind produse în marea lor majoritate perisabile, este preferat ca să se acorde o mai
mare importanţă logisticii de distribuţie, în vederea diminuării perisabilităţilor pe timpul
transportului, manipulării, depozitării, stocării.

Fasolea a fost pentru Romania, pana in anul 1989, o cultura leguminoasa aproape nelipsita din
oricare asolament agricol, asa incat, daca in anul 1965 se cultivau 27 mii ha, cu o productie totala
de 77,8 mii tone, s-a ajuns in anul 1985, dupa un parcurs ascendent, la 168,9 mii ha si o
productie totala de 189,2 mii tone, potrivit datelor publicate de cercetatorii de la Statiunea
Fundulea.

Dupa 1989 se inregistreaza declinul cel mai accentuat al culturii, cand suprafetele cultivate cu
fasole scad cu peste 150 mii ha. Astfel, productia interna nu acopera necesarul de consum, ceea
ce inseamna ca este loc suficient pe piata pentru fermierii romani care se orienteaza catre acest
tip de cultura.

Capitolul 2

Patogenii şi dăunătorii cu importanţă economică prezenţi în cultura de fasole

(descriere, biologie, plante atacate şi modul de dăunare)

Principalele boli ale fasolei:

VIROZE
Mozaicul galben al fasolei (Bean yellow mosaic virus)

Se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete mici, de culoare galbena, dispuse in special in
apropierea nervurilor. In cazul soiurilor sensibile, zonele ingalbenite cuprind in intregime
frunzele, plantele atacate sunt slab dezvoltate si formeaza pastai mici. Virusul este transmis de
afide.
Masuri de prevenire si combatere:

 folosirea de samanta sanatoasa si certificata;

 distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare;
 eliminarea plantelor afectate din cultura;
 cultivarea soiurilor rezistente;
 aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide;

Mozaicul comun al fasolei (Bean common mosaic virus)

Simptomele bolii isi fac aparitia la temperaturi de 18-36 ℃. Pe frunzele atacate apar pete de
culoare verde deschis sau mate, in contrast cu tesut verde. Plantele raman mici, au inflorire slaba
si formeaza pastai mici si deformate. Virusul este transmis de catre afide, prin polen sau prin
intermediul echipamentelor de lucru.
Masuri de prevenire si combatere:

 folosirea de samanta sanatoasa;

 distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
 eliminarea plantelor afectate din cultura;
 cultivarea soiurilor rezistente;
 aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide;

BACTERIOZE
Arsura comuna a fasolei (Xanthomonas campestris pv phaseoli)

Boala se manifesta in toate fazele de dezvoltare ale plantei, incepand din momentul rasaririi si
pana in momentul recoltarii (la boabe). Pe frunze apar pete colturoase, de culoare verde galbui,
iar in conditii de umiditate ridicata, pe suprafata acestora apare exudatul bacterian. Pe tulpini,
boala se manifesta prin aparitia unor dungi de culoare brun-roscata, urmata de uscarea
tesuturilor. Ca urmare a infectiei, boabele raman mici, zbarcite si prezinta pete galbene, care
ulterior se brunifica.
Masuri de prevenire si combatere:

 folosirea de samanta sanatoasa;

 distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
 respectarea unui asolament de 4ani;
 tratamente chimice cu fungicide pe baza de cupru;

BOLI PRODUSE DE CIUPERCI

Antracnoza (Colletotrichum lindemutianum)

Este o boala ce se manifesta in zonele umede din tara noastra si apare mai ales la plantele din
seminte netratate. Boala se manifesta inca de la rasarirea plantelor cu pete mici, inchise la
culoare, care apar pe cotiledoane, se extind pe toata planta si ii putrezesc radacinile, pe care
apare un mucegai roz. La plantele mature ataca frunzele, tulpinile, pastaile si boabele.

Pe frunzele plantei petele apar pe partea inferioara a limbului, de culoare rosiatica si se observa o
brunificare a nervurilor in acea zona. In dreptul petelor tesutul atacat se brunifica, se scufunda,
necrozeaza si poate cadea. Pe tulpini si pe petiol se dezvolta pete alungite, scufundate, inchise la
culoare. Pe pastai, atacul produce pete circulare, ruginii pe margine si cu mijlocul inchis la
culoare, scufundat, ce se maresc pana la 1 cm diametru.

Pe zonele scufundate apar miceliile ca niste pernite mucilaginoase, roz. Pastaile atacate isi pierd
valoarea comerciala, devin sterile sau formeaza boabe patate de ciuperca patogena. Ciuperca se
transmite prin semintele infectate si prin resturile vegetale in care se formeaza miceliul de
rezistenta.Boala se transmite mai ales in anii cu precipitatii bogate si temperaturi cuprinse intre
13-27°C.

Masuri de prevenire si combatere:

 folosirea de samanta sanatoasa;

  tratarea semintelor cu fungicide;
 distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
 tratamente chimice cu Captan 50 WP-0,25%, Captadin 50 PU-0,25%, Merpan 50 WP-
0,25%, Dithane -2%, Tiuram 75 PU-02%.

Rugina fasolei (Uromyces appendiculatus)

Ataca plantele cultivate in zonele umede si produce pagube mari in cultura succesiva de fasole.
Boala se manifesta prin aparitia pe ambele fete ale frunzelor unor puncte mici, galbene-maronii
deasupra carora apar pe partea superioara a frunzei fructificatiile de vara, iar pe partea inferioara
a petelor se formeaza niste pustule in care se aduna grupuri de spori.

Spre sfarsitul verii apar puncte negre cu fructificatii de rezistenta, inconjurate cu zone prafoase,
cu spori. Rugina se raspandeste foarte repede in acest stadiu si toate frunzele se usuca rapid,
afectand recolta. Rugina se poate dezvolta si pe cele mai mari pastai, scazand valoarea calitativa
acestora.

Masuri de prevenire si combatere:

 folosirea de samanta sanatoasa si rezistenta;

 rotatia culturii la 3 ani;
 distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
 tratamente chimice cu fungicidul Polyram DF-03% sau Zeama bordeleza WGD -50 g in 8
l de apa.

Fainarea fasolei (Erysiphe polygoni)

Se manifesta prin aparitia unor pete de decolorare pe partea superioara a frunzei, pe care se
dezvolta miceliul ca o pasla fina cu spori albi, prafosi. Petele se intind, iar frunzele se
ingalbenesc si mor.

Masuri de prevenire si combatere:

 folosirea de samanta sanatoasa si rezistenta;

 distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
 tratamentele chimice se fac folosind fungicidele: Topsin 70 WDG, Topsin 500 SC,
Topsin Al 70 PU-0,1%, Aliette WG 80-0,2%, Dithane M 45-0,2%, Topas 100 EC-
0,025%

Ofilirea vasculara-Fuzarioza fasolei-Verticiloza (Fusarium spp., Verticilium spp.)

Este una dintre cele mai grave boli la sol si se manifesta la multe specii de plante printre care
este si fasolea, mai ales in anii cu precipitatii abundente. Imediat la aparitia bolii e necesar sa se
faca tratamente cu fungicide pentru a opri raspandirea ei.
Fuzarioza -Verticiloza fasolei se manifesta in momentul in care planta infloreste sau incepe
fructificarea prin ofilirea treptata. Planta se vestejeste, fructele nu se mai dezvolta, raman mici, se
coc inainte de vreme. Orice planta atacata de fuzarioza stagneaza, tanjeste si se usuca. Prin
sectionarea tulpinii se observa brunificarea vaselor lemnoase din interiorul acesteia. Boala este
favorizata de temperaturi ridicate de 27-28°C, de o umiditate crescuta si un pH al solului acid,
cuprins intre valorile 5-5,5.

Plantele care prezinta rani de la prasit, de la nematozi sau alti daunatori sunt atinse primele de
boala.

Masuri de prevenire si combatere:

 dezinfectia solului cu fungicide;

 rotatia culturii la 3 ani;
 distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
 folosirea de soiuri certificate si rezistente la aceasta boala

 evitarea folosirii excesive de ingrasaminte pe baza de azot.

Daunatorii fasolei

Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporarium sin. Aleyrodes vaporarium)

Este o insecta minuscula de 1-1,5 mm, alba, cu aripi bine dezvoltate, polifaga ce ataca legumele,
arbustii fructiferi (coacaz, agris), florile: crizanteme, petunii, muscate, etc. Musculitele albe de
sera ataca plantele de fasole pe partea inferioara a frunzelor unde dezvolta colonii in dreptul
carora frunzele se grofeaza, devin lipicioase de la excrementele pe care le elimina. Larvele si
adultii inteapa frunzele si se hranesc cu sucul celular, fiind un vector in raspandirea virusurilor.
Pe zonele lipicioase se dezvolta ciupercile Alternaria, Fusarium, Penicillium.

Musculita alba de sera poate dezvolta 3-6 generatii, dar in sere poate fi prezenta in toata perioada
anului. In scurt timp daunaorul produce uscarea prematura a frunzelor, afectand productia.

Prevenirea raspandirii acestui daunator se face prin dezinsectia solului si a scheletelor serelor,
solariilor, distrugerea prin ardere a resturilor vegetale infestate.

Se combate prin tartamente chimice folosind alternativ insecticidele: Lanate -0,03%, Aplaud -
0,02%, Movento 100 SC-0,075%( 7,5 ml10 l apa), Confidor Energy(1,3 l/ha), Decis Mega EW-
0,05%, Fastac 10EC -0,02%.

Paianjenul rosu comun (Tetranicus urticae)

Este un acarian minuscul, de 0,4-0,6 mm, polifag ce ataca frunzele si florile fasolei. Dezvolta
colonii care sunt prinse in panze foarte fine, mai intai pe partea inferioara, apoi trece si pe cea
superioara. In locul de atac frunzele prezinta puncte caracteristice decolorate, de-a lungul si pe
marginea frunzei. Frunzele devin cenusii sau rosiatice si se curbeaza, pergamentoase, casante, ori
pot chiar sa se usuce cand atacul este puternic.

Paianjenul rosu ataca in special in lunile iunie-august si poate dezvolta 6-10 generatii pe an. Se
dezvolta mai ales cand temperaturile sunt ridicate si umiditatea aerului este scazuta. Se hraneste
prin inteparea organelor plantelor din care suge sucul celular, fiind un vector in raspandirea
virusurilor. Ierneaza in stadiul de femela adulta sub scoarta copacilor de unde migreaza
primavara, la temperaturi de peste 10°C.

Ca masuri de prevenire a atacului sunt: strangerea si arderea tuturor resturi vegetale infestate,
araturi adanci din toamna, distrugerea plantelor gazda ce se pot afla printre buruienile din culturi.

Se combate la aparitia sa cu acaricidele: Afix-0,2%, Omite 30 W-0,2%, Nissorun-0,03%,

Demitan 200 SC-0,05%, Pyranica 20WP -0,25kg/ha, Mitigan 18,5 EC 0,2%, Apollo 50 SC -
0,04%, Bye-Bye 20 EC 0,2%, Plictran-0,1%, Afis-0,2%, Carbetox 37 CE-0,5%, Kelthane 18,5
EC-0,02%, Ortus 5SC-0,1%, Torque 550SC-0,05% etc.

Paduchele negru de frunze (Aphis fabae)

Este o afida, un daunator polifag cu corpul moale ce ataca plantele mai ales in sezoanele reci si
umede intepand si sugand seva celulara din frunze, flori si pastai. Pe partile atacate daunatorul
lasa dejectii lipicioase care sunt medii de dezvoltare a bacteriilor si ciupercilor. Organele atacate
se rasucesc si se usuca. Acest daunator ierneaza in stadiul de ou depus pe arbusti, iar primavara
formele aripate ataca asupra culturilor. Paduchele negru este si un vector de raspandire a
virusului mozaicului.

Tratamente bio:

a)200ml de apa la care se adauga putin sapun lichid si 10 ml de ulei de masline

b) se pot razui 2 linguri pline de sapun de casa ieftin la 1 litru apa si solutia se pulverizeaza pe
toate felurile de afide

c)insecticidul universal : se fierb 1000ml apa cu 400 ml sapun lichid, cand se raceste se adauga
50 ml spirt medicinal.

Pentru stropire se dilueaza 100ml solutie in 1000ml apa. Se repeta stopirea plantelor din 3 in 3
zile pana dispar daunatorii. In tratamentele chimice se combate cu insecticidele: Polytrin 200
EC-0,1%, Sumi Alfa 2,5 CE-02 l/ha, Sumithion 50 EC-0,1%. Fasolea poate fi atacata de
Paduchele verde al piersicului (Myzus persicae), care dauneaza asemanator.
Musca cenusie a plantulelor (Phobia platura sin. Delia platura)

Este un daunator polifag si ataca semintele de fasole in timpul germinarii prin saparea de galerii
in tulpinite si cotiledoane, putand compromite o cultura intreaga de fasole. Dezvolta 3 generatii
pe an, dintre care numai primele doua sunt pe mazare si fasole, iar ultima pe cereale. Masuri de
prevenire: asolament la 3-4 ani, amplasarea culturilor noi la distanta de culturile leguminoase,
tratarea semintelor, araturi adanci.

Se fac tratamente chimice pentru combaterea acestui daunator tratand semintele cu Rovral 5 kg/t,
Dividend 030 PS-1,7 kg/t, Cruiser 35 ST-6kg/t, Tiramet 60-4 kg/t. Tratamentele chimice aplicate
plantelor in vegetatie se fac inainte de aparitia in masa a daunatorilor din primele doua generatii
si inainte de depunerea oualor, cu produse organofosforice.

Omida-Fluturele-scaietilor (Vanessa cardui)

Este un daunator polifag, specific zonelor temperate din Europa, Asia, Australia, America de
Nord. In tara noastra se intalneste frecvent de la litoral pana in zona montana. Este un fluture
mare, deosebit de frumos colorat, ce are ca gazde peste 300 de plante printre care si ciulinul-
scaiete(cardui), anghinarea, soia, fasolea. Adultii au aripile cu anvergura de 5-6 cm si 3-4 cm
latime, impresioneaza prin coloritul armonios al aripilor pe care predomina pete de culoare
portocalie, fiind numit si „fluturele caramiziu al scaietilor”.

Pe aripile posterioare de un galben spre portocaliu sunt patru randuri de pete negre, iar pe aripile
anterioare, mai brune, are doua randuri de pete albe. Corpul sau este roscat, capul maro si
antenele negre. Oul este verde, ovoidal, mic, cu dungi orizontale, depus solitar. Inainte de
eclozare, oul isi schimba culoarea in gri. Larvele sunt omizi lungi de 3-4 cm, negre, cu cate o
dunga alb-galbuie pe fiecare parte laterala si prezinta spini conici, ramificati. Pupa este maro cu
puncte aurii, are forma literei „J” si se gaseste atarnata de plante, cu capul in jos.

Acesti fluturi pot zbura in timpul ploilor, deci si a irigatiilor, depunandu-si ponta. Fluturele de
scaieti in forma larvara este foarte vorace si consuma frunzele in intregime, invelindu-se cu
nervurile ramase intr-un cuib de matase. Insecta dezvolta 3 generatii pe an si ierneaza in stadiul
de pupa. Atacul acestui daunator este semnalat in vetre, mai ales in apropierea padurilor.
Prevenirea raspandirii acestului daunator este facuta prin combaterea buruienilor gazda,
informarea corecta dintre fermieri pentru a nu se extrinde vetrele, monitorizarea atenta a
culturilor de soia si fasole si evitarea infiintarii culturii de fasole langa soia sau liziere, padure.

Tratamentele chimice se fac cu insecticidele Alfametrin 10 CE, Fastac10 CE si insecticide pe

baza de deltametrin sau lambda-cihalotrin, fiind preferata aplicarea tramentului pana sa se
formeze cuiburile larvare invelite in matase.
 Capitolul 3

Măsurile profilactice şi terapeutice de combatere a patogenilor şi

dăunătorilor

3.1. Măsuri de carantină fitosanitară

Gestionarea cu succes a bolilor şi dăunătorilor se asigură prin aplicarea unui program de

protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice,
agrofitotehnice, mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului
integrat al organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător
sub pragul economic de dăunare.

Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, semănatul în perioada

optimă, care asigură protecţie faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care
reduc mecanic o mare parte din rezerva biologică a organismelor dăunătoare (rotaţia culturilor,
lucrările solului – arături, discuit, distrugerea samulastrei) sunt câteva măsuri aplicabile în
contextul managementului integrat. Înmulţirea şi lansarea dirijată a paraziţilor şi prădătorilor,
amplasarea capcanelor feromonale, utilizarea preparatelor microbiologice (virusuri, bacterii,
ciuperci, protozoare) sunt alte căi abordabile care au ca efect reducerea nivelului populaţiiilor de
organisme dăunătoare fără a aplica tratamente chimice. Un avantaj pentru plantele furajere este
reprezentat de alegerea epocii de recoltare a fânului, după necesităţile profilaxiei bolilor şi
dăunătorilor.

Scara de apreciere a influenţei factorului de prevenire şi combatere.

 0- nu influenţează atacul
 +- nu se cunoaşte acţiunea
 -1 reduce atacul cu pondere mică
 -2 reduce atacul cu pondere mijlocie
 -3 reduce atacul cu pondere mare
 +1 intensifică atacul cu pondere mică
 +2 intensifică atacul cu pondere mijlocie
 +3 intensifică atacul cu pondere mare.

Tabelul 1.

Relaţia dintre factorii profilactici şi terapeutici asupra patogenilor prezenţi în cultură de fasole:
 Nr.crt. Factorii Patogeni /Boli
profilactici şi
terapeutici de
combatere

1. Măsuri de Bean yellow mosaic virus -2

carantină Mozaicul galben al fasolei
fitosanitară

Bean common mosaic -2

virus

mozaicul comun al fasolei

-2
Xanthomonas campestris
pv phaseoli
Arsura comuna a fasolei

3.2. Metode agrofitotehnice

3.2.1. Pregătirea şi drenarea terenului

Pregătirea terenului Toamna, după eliberarea terenului de resturi vegetale, se realizează o
arătură adâncă de 28-32 cm. Pentru ca solul să fie fără buruieni se realizează o erbicidare
preemergentă. Primăvara, la începutul lunii aprilie se aplică o lucrare de discuit şi grăpat în
vederea pregătirii patului germinativ. Dat fiind faptul ca fasolea este o specie sensibilă la
atacul bolilor şi dăunătorilor se recomandă o rotaţie anuală. Bune premergătoare sunt
culturile de tomate, ardei, vinete, ţelină.

3.2.2. Asolament şi rotaţia culturii

Dat fiind faptul ca fasolea este o specie sensibilă la atacul bolilor şi dăunătorilor se
recomandă o rotaţie anuală. Bune premergătoare sunt culturile de tomate, ardei, vinete,
ţelină.

3.2.3. Lucrările solului

Luând în considerare caracteristicile morfologice și biologice ale fasolei, lucrările solului trebuie
să asigure un sol mărunțit, nivelat, așezat, cu o bună rezervă de apă atât în profunzime cât și în
partea superficială, împiedicând astfel formarea crustei.
 3.2.4. Fertilizarea

Tipuri de îngrășăminte pentru fasole

Există trei tipuri de îngrășăminte care pot fi folosite la fertilizarea fasolei: organic, sintetic și
mineral. Fiecare tip are propriile beneficii și dezavantaje.

Îngrășămintele organice sunt fabricate din materiale vegetale sau animale. De obicei, acestea
își eliberează nutrienții încet, ceea ce le face bune pentru hrănirea pe termen lung. Cu toate
acestea, ele pot fi, de asemenea, scumpe și dificil de găsit.
Îngrășămintele sintetice sunt fabricate din substanțe chimice anorganice. Acestea tind să își
elibereze nutrienții rapid, ceea ce le face bune pentru hrănirea pe termen scurt. Cu toate acestea,
ele pot fi, de asemenea, dăunătoare pentru mediu și pot cauza probleme cu calitatea solului în
timp.
Îngrășămintele minerale sunt fabricate din roci sau minerale. De obicei, au un impact redus
asupra mediului și sunt ușor de găsit. Cu toate acestea, ele pot fi, de asemenea, scumpe și dificil
de utilizat corect.
În general, cele mai multe fasole au nevoie de azot (N), fosfor (P) și potasiu (K) amestecate sub
formă de îngrășăminte NPK. Azotul este important pentru creșterea frunzelor, fosforul ajută la
dezvoltarea rădăcinilor, iar potasiul menține plantele sănătoase în general.

3.2.5. Soiuri cultivate (cu rezistenţă la patogeni sau dăunători)

Există multe soiuri de fasole, această cultură este împărțită în funcție de mai multe
caracteristici:

 felul de a mânca (păstăi sau semințe, fasole);

 tipul de plantă (soiuri de tufiș și cățărătoare);
 metoda de creștere (pentru teren deschis și sere);
 caracteristicile gustului;
 culoarea și forma fructelor / păstăilor.

Randamentul excelent, coacerea prietenoasă a fasolei și gustul excelent sunt caracterizate de

varietăți roșii cu formă de semințe în formă de rinichi - maturare precoce Miracolul din
Canada, Dnepropetrovsk roșu, mijlocul lui Augustus, Kalinka Nezhinskaya.

Foarte productiv (250-300 g / mg) cu semințe în formă ovală și gust picant soi american Model
roșu de semănat Dragon - 40-50 × 15-20 cm, adâncimea de plasare a semințelor 3-5 cm.

Producerea soiurilor la mijlocul sezonului cu semințe albe mijlocii este populară. Laponia
(Polonia), Albă de zăpadă, Igolskaya, Rândune (tufiș)precum și bej, cu gust picant Acasă,
Copii, Regele untului. Soiuri foarte frumoase cu fasole de culoare pestriță Borlotto, Râul
Colorado, Limba Dragonului, Rattlesnake-ul lui Polle (SUA), Hood Red Riding. Aceste
soiuri sunt semănate conform schemei de 45 × 10-15 cm, adâncimea de plasare a semințelor este
de 3-5 cm.

Soiuri foarte fructuoase și gustoase Nomad, Gnome, înghițit curly, ochi de pește, roșu și alb
(Brazilia). Lima fasole (Phasoleus Lunatus L.) este o specie rară, deși a fost cunoscută încă din
secolul al XVI-lea. Europenii l-au găsit în Lima - capitala Peru (de aici și numele).

Soiuri care diferă prin culoarea originală a păstăilor: Blauhilda, Borlotto, Harmony, Gerda,
nectar de aur, Lambada, roz, aur Aida, Cenușăreasa, păstăie purpurie regală, Panteră, regină
purpurie, Flamingo.

3.2.6. Data semănatului (plantatului)

Pentru prevenirea răspândirii atacului gărgăriţei fasolei seminţele ce urmează să fie

semănate se vor trata chimic de către personal autorizat sau termic timp de 5-6 zile cu
temperaturi de -3ºC.

Semănatul se face pe teren bine mărunţit, când în sol se realizează temperaturi de 14-16 C,
frecvent în perioada 20 aprilie – 10 mai.

3.2.7. Adâncimea de semănat (plantat)

Adâncimea de semănat este de 3-4 cm. Se foloseşte 1-1,4 kg sămânţă la 100 m2 pentru
fasolea pitică şi 0,6-0,8 kg/100 m2 pentru fasolea urcătoare.

3.2.8. Distanţa dintre rânduri

Fasolea pitică se seamănă în rânduri distanţate la 40 cm şi la 4-5 cm distanţă între
plante/rând, iar cea urcătoare, se seamănă în cuiburi (2-3 seminţe la cuib), la 90 cm între
rândurile de cuiburi şi 40-50 cm între cuiburi pe rând.

3.2.9. Lucrările de întreţinere a culturii

Se aplică 2-3 praşile mecanice sau manuale pentru distrugerea buruienilor. Ultima praşilă se
efectuează înainte de înflorit şi legarea păstăilor. La fasolea urcătoare se face răritul
plantelor pe rând, lăsând la cuib câte 2-3 plante.

Fertilizarea fazială se aplică la începutul înfloririi, administrând 25 kg/ha azot, 50 kg/ha

fosfor şi 30 kg/ha potasiu.

În zonele secetoase se recomandă aplicarea a 3-4 udări cu norme de 300-400m³/ha, în

perioada de înflorit şi cea corespunzătoare legatului păstăilor. Se recomandă ca udările să se
facă seara sau dimineaţa pentru a nu provoca arsuri ale plantelor.
Cultivarele de fasole urcătoare necesită susţinerea plantelor. Pe suprafeţe mici, acestea se
arăcesc, folosind araci de 2-2,5 m.

La cultura fasolei, pagube importante sunt produse de boli ca: mozaicul galben, arsura
bacteriană, antracnoza, rugina fasolei etc. Pagube importante produce dăunătorul gărgăriţa
fasolei care înţeapă florile şi depune ouă ce vor ajunge în boabele de fasole.

Combaterea ecologică presupune măsuri preventive ca:

 revenirea culturii pe aceeaşi parcelă după 4 ani pentru evitarea atacului de

bacterioză;
 cultivarea fasolei în benzi alternative cu porumb cu rândurile orientate perpendicular
pe direcţia vântului dominant;
 se recomandă semănatul după data de 15 mai pentru a se evita temperaturile scăzute
care pot surveni în timpul răsăririi şi care sensibilizează planta la atacul principalelor
boli foliare.

3.2.10. Recoltarea

Recoltarea se face la maturitatea fiziologică, cu combinele din dotare, reglate pentru a nu sparge
boabele. Fasolea se recoltează dimineața pe rouă, pentru evitarea pierderilor prin scuturare.
Producția de semințe este de 600-800 kg/ha.

3.3 Metode fizico-mecanice

Metodele fizice sunt de preferat, deoarece exista un risc minim de a contamina culturile agricole,
consumatorul sau mediul. Aceste metode fizice reprezinta de fapt arderea echipamentului
contaminat, sterzlizarea echipamentelor, folosirea unor plase impotriva insectelor, a capcanelor
lipicioase, folosirea foliei profesionale, folosirea foliei de mulcire etc.

Dintre practicile agrotehnice și fizice care reduc atacul gărgăriței fasolei, se recomandă:

 recoltarea fasolei cât mai curând posibil pe câmp (înainte de desfacerea păstăii);
 însămânțarea timpurie cu semințe sănătoase, neinfectate;
 cultivarea soiurilor cu o perioadă de vegetaţie mai scurtă;
 efectuarea arăturilor adânci, pentru a îngropa în sol boabele scuturate;
 umiditatea semințelor în timpul depozitării trebuie menținută la 8-10%;
 păstrarea semințelor, iarna, în depozite reci. Pe vreme geroasă, larvele, pupele și
insectele adulte mor.
 3.4. Metode chimice

Nr. Fenofaza/momentul Boli/daunatori Produse recomandate pentru Doza/ha Timp de pauza (zile
tr. aplicarii protectia plantelor

1 Germinare musca cenuşie Lebron (150-200 g/mp) 15-20 kg/ha –

a plantulelor

2 Faza de plantuta putregaiul alb Luna Sensation 500 0,8 l/ha 14

SC (16 ml/10 L apa/100 mp)

3 Inflorit fainare, mana Ortiva Top (10 ml/10 L 1 l/ha 7

apa/100 mp)

4 Inceputul formarii antracnoza, Switch 62.5 WG (10 g/10 L 1 kg/ha 28

pastailor putregai alb, apa/100 mp)
putregai
cenusiu

afide Fizimite (10 ml/10 L apa/100 1 L/ha nu necesita

mp)

5 Dupa formarea arsura Amistar (7,5-10 ml/10 L 0,75-1 l/ha 7

pastailor comuna, apa/100 mp)
arsura
aureolata,
antracnoza,
rugina

6 Inainte de recoltare antracnoza Amistar (7,5-10 ml/10 L 0,75-1 l/ha 7

apa/100 mp)

7 Depozitare gargarita K-Obiol EC 25 (50 ml/5 L – nu necesita

fasolei apa/100 mp)
RECOMANDARI DE APLICARE A TRATAMENTELOR

 Se recomanda aplicarea alternanta a produselor cu substante active diferite, pentru

evitarea aparitiei rezistentei agentilor patogeni la pesticidele aplicate.
 Dozele recomandate in tabel pentru 10 litri de apa sunt valabile atunci cand se utilizeaza
un volum de 1000 litri apa/hectar, pentru efectuarea tratamentului. In cazul utilizarii unui
volum de apa diferit de acesta, se recomanda respectarea dozei la hectar, mentionata pe
eticheta produsului.
 Intervalul de timp dintre tratamente poate varia, in functie de presiunea de infectie.
 Pentru a depista prezenta anumitor daunatori (musculite, afide etc.) si pentru a putea
aplica astfel un tratament, inca din faza incipienta a atacului, se recomanda utilizarea cu
regularitate a capcanelor de monitorizare.

3.6. Metode biologice

Metodele biologice reprezinta utilizarea de organisme vii, pentru combaterea bolilor si
daunatorilor. Aceste organisme vii pot fi: pradatori, paraziti si microorganisme.

Datorita acestor organisme vii se pot combate un numar mare de daunatori, buruieni si boli insa
cei mai des intalniti in conditiile din tara noastra sunt musculita alba, thrips-ul, paianjenul, tuta
absoluta, afidele.

Utilizarea acestei metode are un rol foarte important in combaterea integrata, deoarece plantele
se dezvolta armonios, lipsite de stresul cauzat de efectuarea abuziva a tratamentelor chimice.

De exemplu, Tricholine ce are la baza viespea Trichogramma achaeae si este conceput pentru
combaterea daunatorului Tuta absoluta prin parazitarea oualor de Tuta.

3.7. Prognoza şi averizarea ca măsuri de diminuare a poluării chimice

Metodele chimice reprezinta utilizarea pesticidelor care sunt obtinute prin formularea si
conditionarea unor ingrediente biologic active pentru combaterea bolilor si daunatorilor existenti
intr-o cultura.

Aceasta metoda este folosita pe scara larga de multi fermieri si prezinta atat avantaje cat si
dezavantaje.

Un dezavantaj foarte important este rezistenta pe care o capata bolile si daunatorii la folosirea
indelungata. Alt dezavantaj ar fi poluarea mediului si acumularea de reziduri, daunatoare omului.

La utilizarea acestei metode trebuie sa respectam:

- Omologarea pesticidului pentru cultura si daunator

- Doza aplicata, aceasta sa fie mai redusa in functie de gradul de atac

Capitolul 4

Concluzii

Pentru minimalizarea problemelor cauzate de boliile și dăunatorii care afectează

fasolea sepot lua urmatoarele masurii:

1. Să se selecteze soiurile care sunt cel mai bine adaptate la nivel local. Utilizarea rotației
culturilor, practicile culturale și de irigare care ajută la gestionarea dăunătorilor. Mențineținerea
unui habitat potrivit pentru insectele benefice. Reducerea creșterii buruienilor și a bolilor prin
gestionarea adecvată a reziduurilor post-recoltare. Utilizarea de semințe tratate sau tratarea când
este necesar.
2. A doua etapă constă în monitorizarea lotului, verificarea rezultatelor practicilor de prevenire
utilizate, depistarea prezenței dăunătorilor și a nivelurilor de daune produse. Monitorizarea
adecvată și în timp util este esențială pentru luarea deciziilor legate de metoda de control care
urmează să fie aplicată.
3. În final, și pe baza rezultatelor obținute în timpul monitorizării lotului, se va defini cea mai
adecvată măsură pentru combaterea eficientă a dăunătorului. Trebuie luate în considerare stadiul
de dezvoltare a culturii și a dăunătorului, precum și factorii economici, de mediu și
sociali. Măsurile de control pot fi fizice, culturale, biologice sau chimice. Dacă se utilizează
produse agrochimice, faceți acest lucru în mod responsabil și în siguranță, urmând indicațiile de
pe eticheta corespunzătoare.

BIBLIOGRAFIE
https://npkfilter.com/ro/fertilizarea-fasolei

https://www.plantmaster.ro/blog/legumicultura/fasolea-tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-cultura-de-
fasole/

https://www.pistil.ro/tratamentele-la-fasole-impotriva-principalelor-boli-si-daunatori-ale-acestor-
legume/

Bălaşa, M., Legumicultura, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1973

Viorica Iacob, bolile plantelor cultivate- prevenire și combatere, Iași, Editura Alfa, 2010