CUPRINS

Cap. I Principalii agenți responabili de putregaiuri în cultura de castraveți 3

1.1 Importanța culturii. Origine și răspândire 3
1.2 Agenți patogeni responsabili de putregaiuri în cultura de castraveți 4
1.2.1 Putregaiul alb al tulpinii si fructelor de castraveti - Sclerotinia sclerotiorum 4
1.2.2 Putregaiul cenușiu – Botrytis cinerea 5
1.2.3 Fuzarioza rădăcinilor și bazei tulpinii - Fusarium oxysporum f.sp. radicis 7
cucumerinum
1.3 Potențialul fungicid al extractelor vegetale 9
Cap. II Rezultate privind eficacitatea unor uleiuri esențiale in controlul patogenilor 14
Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea și Fusarium oxysporum
2.1 Justificarea temei 14
2.2 Obiective 15
2.3 Material și metode 15
2.3.1 Material biologic fungic 15
2.3.2 Uleiuri esențiale 16
2.3.3 Metode pentru evidențierea potențialului fungicid al uleiurilor esențiale 17
2.4 Rezultate privind eficacitatea uleiurilor esențiale în controlul patogenilor 22
Botrytis cinerea, Sclerotinia sclerotiorum, Fusarium oxysporum
2.4.1 Rezultate privind eficacitatea uleiurilor esențiale în inhibarea creșterii 22
miceliene a patogenilor Botrytis cinerea, Sclerotinia sclerotiorum, Fusarium
oxysporum – testări in vitro
2.4.2 Rezultate privind eficacitatea uleiului esențial de busuioc în controlul 31
patogenilor Botrytis cinerea și Sclerotinia sclerotiorum după recoltare – teste
in vivo
2.4.3 Concluzii
Bibliografie

2
 CAPITOLUL I
PRINCIPALII AGENȚI PATOGENI RESPONSABILI DE
PUTREGAIURI ÎN CULTURA DE CASTRAVEȚI

1.1. Importanța culturii. Origine și răspândire

Castravetele (Cucumis sativus L.) este o plantă legumicolă din familia Cucurbitaceae,
cultivată în câmp, sere, solarii și răsadnițe, care asigură consumul lui eșalonat pe o perioda cât
mai lungă de timp. Castraveții se valorifică atât pe piață internă cât și la export.
Fructele sunt consumate la maturitatea tehnică, fiind apreciate în alimentație pentru
însușirile nutritive, cât și pentru efectul lor terapeutic. Se pot consuma în stare proaspătă, în
diferite salate cu alte legume sau prelucrat sub formă de ghiveci, tocană ori se pot conserva
prin murat sau marinat.
Valuarea alimentară a castraveților este redusă (19 calorii/100 g substanță proaspătă),
cu un conținut scăzut de substanță uscată 4-6%, ale cărei limite variază în funcție de cultivar,
precum și de mărimea fructelor la recoltare, cele tinere având valori mai ridicate. Fructele
conțin în medie 0,7-1,1% substanțe pectice, 0,44-0,57% săruri minerale, vitamine (acid
ascorbic, acid pantotenic, acid micotic, compexul B). Aroma specifică este data de uleiuri
eterice.
Sucul de castraveți are acțiune diuretică, ajută la creșterea părului și a unghiilor.
Extractele din pulpă se utilizează la prepararea unor produse emoliente pentru întreținerea
tenului. Semințele sunt folosite ca materie primă în industria farmaceutică pentru prepararea
unor medicamente recomandate la tratarea bolilor de piele.
Castravetele își are originea în sudul Asiei (India, Indochina, China etc.) și în sudul
Africii, fiind una dintre cele mai vechi plante de cultură, datând de cca 3000 ani î.e.n.
Țări mari cultivatoare de castraveți în Europa sunt : Rusia, Polonia, Moldova, Spania,
Ungaria, Bulgaria și România.
În România se cultivă aproape în toate județele țării, dar cele mai bune condiții sunt
întâlnite în sud, sud-este, sud-vest și vest, pe o suprafață de 8000 ha, ceea ce reprezintă 2-3%
din totalul suprafeței legumicole, iar în sere în funcție de ciclul de cultură practicat.

1.2. Agenți patogeni responsabili de putregaiuri în cultura de castraveți

3
 1.2.1. Putregaiul alb al tulpinii și fructelor de castraveți - Sclerotinia sclerotiorum

Simptome. Boala se manifestă pe tulpini, pe pețiolii frunzelor și pe fructe.

Pe tulpini, în porțiunea bazală și mai sus până la 1,5 m înălțime la nivelul
ramificațiilor, apar pete hidrozate, moi, de culoare gălbuie la început, apoi brună-deschis, care
se extind repede de jur împrejurul vrejului. Pe măsură ce țesuturile invadate se descompun în
fascicule, petele se acoperă cu un mucegai fîn, albicios (asemănător cu vata), care reprezintă
miceliul ciupercii, pe cae se formează, după câteva zile, corpușoare negre, tari de mărimea
boabelor de mazăre – scleroții ciupercii (fig. 1.1).
Fructele, în special cele din apropierea solului, sunt atacate în diferite stadii de
dezvoltare, numai în condiții de umiditate ridicată. Ele se înmoaie și putrezesc începând de la
vârf spre bază și se acoperă, ca și pețiolii frunzelor, cu un mucegai vătos, albicios, în care se
diferențiază scleroții ciupercii (fig. 1.1).
Sursa: http://www.apsnet.org/publications/imageresources/Pages/IW000050.aspx

Fig. 1.1 Simptome caracteristice atacului de putregai alb la castraveți

Factori de risc. Boala este favorizată de umiditate ridicată (peste 90%) din sol și
atmosferă. Patogenul este puțin pretențios față de temperatură, fiind capabil să producă
infecții între 0 și 28°C, cu optimul cuprins între 16 și 21°C.
În câmp boală apare mai rar, numai când cucurbitaceele se cultivă timp de mai mulți
ani pe aceeași parcelă sau după alte specii sensibile la atacul acestui patogen.
Agentul patogen. Putregaiul alb este produs de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum. Pe
mediu nutritiv, ciuperca formează miceliu alb şi scleroţi, care la maturitate sunt negri (Fig.
1.2).
Scleroţii au rol important în supravieţuirea şi răspândirea ciupercii. În condiţii
favorabile de mediu, scleroţii germinează şi formează apotecii cu asce și ascospori ovoidali,
unicelulari, hialini.

4
 Sursa: http://www.sclerotia.org/lifecycle/sclerotial-development

Fig. 1.2 Miceliu și scleroți - Sclerotinia sclerotiorum

Management. Patogenul Sclerotinia sclerotiorum este greu de combătut, datorită

faptului că este o ciupercă polifagă, care formează scleroţi ce pot rezista în sol mai mulţi ani.
Combaterea acestei specii se realizează mai ales prin măsuri preventive, precum: eliminarea şi
distrugerea din cultură a exemplarelor bolnave, rotaţia culturii, combaterea buruienilor din
culturi.

1.2.2 Putregaiul cenușiu – Botrytis cinerea

Simptome. Boala poate apărea pe toate organele aeriene ale plantei, deseori pe
inflorescențe.
Simptomul cel mai frecvent este ofilirea bruscă a țesuturilor suculente cum sunt
tulpinile și frunzele tinere (fig. 1.3). Zona atacată prezintă la început simptome de decolorare
apoi se acoperă cu un mucegai cenușiu, alcătuit din fructificațiile ciupercii.
Atacul cel mai păgubitor și caracteristic apare pe fructe, sub forma unui putregai umed
și moale la locul de inserție al pedunculului, la suprafața căruia se dezvoltă din abundență
sporii ciupercii de culoare cenușie (fig. 1.3). Fructele bolnave se desprind cu ușurintă și cad
la suprafața solului.

Sursa: http://www.apsnet.org/publications/imageresources/Pages/IW000077.aspx

Fig. 1.3 Simptome caracteristice atacului de putregai cenușiu – B. cinerea

Agentul patogen. Patogenul Botrytis cinerea dezvoltă conidiofori lungi, simpli, bruni-
olivacei la bază, ramificaţi în treimea superioară. La capătul ramificaţiilor, pe sterigme mici,

5
se formează conidii unicelulare, incolore sau uşor gălbui, grupate sub formă de ciorchine
(figura 1.4).

http://www.cannagardening.ca/fr-ca/botrytis_cinerea_en_detail
Fig. 1.4 B. cinerea – fructificații caracteristice

Factori de risc. Zilele înnorate și ploioase urmate de zile cu soare favorizează

puternic apariția și dezvoltarea putregaiului cenușiu. atât în spații protejate cât și în câmp.
Atacul ciupercii este favorizat de umiditatea ridicată (peste 90% mai multe zile la rând,
temperaturi scăzute, lipsa aerisirii, nebulozitate persistentă, fertilizarea și udarea).
Măsuri de management. Pentru  a preveni apariția bolii sunt necesare urmatoarele
măsuri:
• aerisirea cât mai bună a serelor/solariilor pentru scăderea umidității relative a aerului;
• evitarea irigării seara sau în timpul nopții;
• evitarea cât mai mult a lucrului când plantele sunt pline de rouă;
• îndepărtarea din cultură cu mare grijă în pungi de plastic a fructelor/plantelor infectate
• asigurarea fertilizării conform fazelor de dezvoltare a plantei;
• densitatea optimă a plantelor;

6
• aplicarea rațională a îngrășămintelor (excesul sau carența de elemente nutritive poate cauza
modificări în rezistenta plantelor la putregai, mărind sensibilitatea la boli).
În caz de condiții favorabile atacului se recomandă efectuarea tratamentelor cu
următoarele produse: Switch, Signum, Teldor, Bravo, Rovral
(https://www.marcoser.ro/consultanta/articole-profesionale-probleme-si-solutii/putregaiul-
cenusiu-la-legume/).

1.2.3. Fuzarioza rădăcinilor și bazei tulpinii - Fusarium oxysporum f.sp. radicis

cucumerinum

Simptome. Castraveții și pepenii sunt foarte sensibili la Fusarium oxysporum f. sp.

radicis-cucumerinum. La castraveți, simptomele inițiale se manifestă la 6-8 săptămâni după
semănat, prin leziuni decolorate la colet. Aceste leziuni se pot lărgi și cauza putrezirea bazei
tulpinii dar și a rădăcinilor. In acest stadiu, miceliul ciupercii nu eset încă evident.
Patogenul colonizează, ulterior, tulpina, distrugând țesutul cortical. La plantele
puternic afectate, la suprafața țesuturilor atacate se observă zone de culoare roz, cu aspect
vătos – sporii ciupercii. Plantele care poartă fructe grele se brunifică și pier, în special în
condiții de temperatură ridicată
(http://www.seminis-us.com/resources/disease-guides/cucurbit/fusarium-root-stem-rot-
cucumber/). Simptomele sunt mai vizibile în faza de fructificare și pe vreme caldă.
Într-o fază avansată a bolii are loc o colonizarea a tulpinii. O secțiune longitudinală în
zona coletului evidențiază o degradare a țesuturilor corticale și infecții secundare cu bacterii.
Rădăcinile plantelor rămân ferme, în contrast cu alte putregaiuri, când acestea
putrezesc.

7
 sursa: http://www.omafra.gov.on.ca/english/crops/facts/01-081.htm

Fig. 1.5 Simptome caracteristice atacului de F. oxysporum f.sp. radicis-

cucumerinum

Agentul patogen. Fusarium oysporum f.sp. radicis-cucumerinum Fructificațiile

caratreistice patogenului sunt prezentate în figura 1.6: conidii (macro și microconidii) și
clamidospori (oregane de rezistență).
Transmitere și răspândire. Patogenul supraviețuiește timp de câțiva ani sub formă de
clamidospori în sol sau pe resturi vegetale.
Răspândirea patogenului Fusarium oxysporum f. sp. radicis-cucumerinum se
realizează prin resturi vegetale, vânt care antrenează particule de sol, apa din precipitații și
irigații, echipamente. Infecția apare, în general, la vârful rădăcinilor sau prin răni ale
rădăcinilor în timpul transplantării și cultivării.
Rănile reprezintă porți de intrare pentru micro și macroconidiile patogenului.
In culturile protejate, Fusarium oxysporum f. sp. radicis-cucumerinum poate coloniza
substraturile artificiale de cultură.

8
 Patogenul este favorabil influențat de temperaturile mai scăzute, în aer și sol (17–
20ºC).

Sursa: http://ephytia.inra.fr/fr/C/5270/Tomate-Biologie-epidemiologie
Fig. 1.6 Fructificații caracteristice patogenului F. oxysporum f.sp. radicis-
cucumerinum

Management. Două elemente cheie ajută în controlul patogenului Fusarium

oxysporum f. sp. radicis-cucumerinum: rotația și stricta dezinfecție a tuturor echipamentelor
de lucru. Monitorizarea culturii este, de asemenea, necesară pentru identificarea precoce a
atacului. Distrugerea resturilor vegetale după recoltare este obligatorie, ca și a substraturilor
artificiale utilizate. Dacă substratul de cultură trebuie reutilizat, acesta va fi sterilizat.
In prezent, nu există fungicide formulate pentru controlul acestui patogen.

1.3 Potențialul fungicid al extractelor vegetale

În prezent, aplicarea produselor chimice este considerată medoda cea mai ieftină și cel
mai des întalnită în controlul bolilor plantelor. Cu toate acestea efectele adverse produse
asupra sănătății omului și a mediului înconjurător, a determinat producerea pesticidelor
naturale.
Compușii biologici activi găsiți în plante par să fie mai siguri, acceptabili și adaptabili
decât compușii sintetici. Acești compuși biologici s-au dovedit a fi o sursă mai sigură în
controlul agenților patogeni.

9
 Uleiurile esențiale cât și extractele din plantele medicinale sunt eficiente împotriva
bacteriilor și a fungilor agenților patogeni. Compușii sunt biodegradabili și au un potențial
ridicat în programele ce prevăd gestionarea dăunătorilor.
Utilizarea compușilor biologici extrași din plante poate fi o alternativă pentru
utilizarea în mod convențional asupra ciupercilor fitopatogene datorită substanțelor bioactive
cum ar fi : flavonoizi, fenoli, tanini, alcaloizi, chinoni, sapoine, steroli, etc.
În ultimii ani, companiile comerciale au folosit rezultatele cercetărilor, în privința
proprietăților pesticide a uleiurilor esențiale din plante și au prezentat un nou compus de
pesticide pe piață ( ex: firma Mycoteh face un produs fungicid și acaricid pe nume Cinnamite
™, folosit pentru culturile de struguri, citrice și nuci) .
Există multe rapoarte despre impactul extractelor și uleilor esențiale din plate asupra
fungilor, agenților patogeni foliari, a fungilor dezvoltați în sol și a nematozilor din depozitele
cu cereale și produse alimentare.
Rezultatele mai multor cercetări au arătat că unele componente pot controla agenții
patogeni din plante sau măcar sunt folosite ca un model pentru producerea noilor componente
din pesticide.
Numeroase cercetări au avut ca obiectiv screening-ul potenţialului antimicrobian al
extractelor vegetale din plante medicinale, a uleiurilor esenţiale (Alma şi al., 2003) sau a unor
compuşi izolaţi – ca, de exemplu, alcaloizii (Klausmeyer şi al., 2004), flavonoizii (Sohn şi al.,
2004), lactonele sesquiterpene (Lin şi al., 2003), di- şi triterpenele (El-Seedi şi al., 2002,
(Katerere şi al., 2003) sau naftochinonele (Machado şi al., 2003).
Necesitatea produselor mai “curate” şi fără reziduuri deschide noi posibilităţi în
utilizarea biopesticidelor.
Interesul faţă de folosirea plantelor cu efect pesticid este tot mai mare datorită
multiplelor calităţi ale acestora, cele mai importante fiind lipsa toxicităţii pentru om, protecţia
mediului înconjurător, selectivitatea, biodegradabilitatea, absenţa reziduurilor toxice.
Literatura de specialitate citează peste 4 000 de specii de plante cu proprietăţi pesticide: plante
acvatice, pomi gigantici, plante tropicale, plante suculente, plante de deşert, plante
comestibile sau otrăvitoare.
Studiile din literatură evidenţiază faptul că extractele vegetale reprezintă una dintre
cele mai mari perspective în ceea ce priveşte protecţia plantelor. Impactul lor este suficient de
eficicace, procedeele de extracţie nu sunt complicate şi nu necesită mult timp, sunt inofensive
faţă de mediu şi oameni, se descompun rapid în agrocenoza iar folosirea lor în mod obişnuit
se amortizează (Biever, 2003; Mareş şi al., 2004).

10
 Plantele produc zeci de mii de compuşi secundari sau metaboliţi secundari dar puţin
evidenţiaţi în vederea acţiunii lor pesticide. Dintre aceştia amintim: compuşii fenolici,
alcaloizii, terpenele, tiocianaţii etc.
Compuşii fenolici reprezintă majoritatea metaboliţilor secundari ai plantelor, unii
dintre ei fiind cunoscuţi, pentru efectul lor erbicid (acţionează asupra germinaţiei şi creşterii
rădăcinii). Flavonoidele şi-au dovedit acţiunea insecticidă în combaterea speciilor de Heliothis
iar unele studii au demonstrat şi activitatea fungicidă a acestora faţă de patogenii
Cladosporium cucumerinum, Rhizoctonia solani, Fusarium oxysporum f. sp. phaseoli,
Botrytis cinerea. Substanţele terpenoide, produse în orice parte a plantei dar concentrate în
glandele care acoperă suprafaţa organelor aeriene ale acestora, pot avea efect erbicid,
insecticid, moluscocid dar şi fungicid.
Extractele vegetale utilizate în controlul agenţilor fitopatogeni aparţin atât unor specii
lemnoase - eucalipt şi neem (24% din studiile referitoare la acţiunea fungicidă a plantelor) cât
şi speciilor erbacee - usturoi, mentă, ghimbir, busuioc, cimbru, turmeric – 54% din studii
(Stangarlin şi al., 2011).
In ceea ce priveşte patogenii test, majoritatea aparţin genurilor Alternaria, Bipolaris,
Crinipellis, Corynespora şi Colletotrichum (34% din studii). Patogenii de sol (Rhizoctonia,
Sclerotium, Sclerotinia, Fusarium şi Phytophthora) au reprezentat 20% din astfel de studii iar
patogenii post recoltare (Penicillium, Aspergillus şi Rhizopus) doar 9%.
Unele plante medicinale acţionează prin uleiurile volatile - uleiuri eterice, uleiuri
esenţiale sau uleiuri aromatice. Uleiurile esenţiale pot fi folosite ca o alternativă a
tratamentelor chimice fungicide sau bactericide aplicate recoltelor (fructelor proaspete în
special). Se consideră că potenţialul fungicid/fungistatic sau bactericid/bacteriostatic al
acestor compuşi este considerabil şi o resursă care rămâne încă de explorat.
Uleiul de neem (Azadirachta indica) a fost utilizat pentru controlul a numeroase
ciuperci fitopatogene: Fusarium oxysporum f.sp. ciceris, Rhizoctonia solani, Sclerotium
rolfsii, Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Penicillium expansum, Glomerella
cingulata, Alternaria alternata, Aspergillus niger, Sphaerotheca fuliginea, Plasmopara
viticola, Diplocarpon rosae şi unele Uredinales.
Concentraţiile utilizate pentru inhibarea completă a acestor patogeni, din diferite
familii şi cu simptomatologie diferită (făinări, mănări, pătări foliare, putregai cenuşiu,
putregai alb).
Extractele din neem (Azadirachta indica) au fost evidenţiate pentru eficacitatea lor în
controlul a diferite specii de Alternaria (Nashwa şi Abo-Elyousr, 2012; Singh Suredra şi al.,

11
2012; Nikumbh şi Saler, 2011; Varma Kishore, 2011; Aslam şi al., 2010; Seetha, Raja şi
Ramanjaneylu, 2010; Vivek Singh, Jyoti Singh. 2007) sau Fusarium (Chohan si al., 2011;
Obongoya şi al., 2010; Alkhail, 2005; Okigbo şi Emoghene, 2004).
Aslam şi al. (2010) semnalează acţiunea fungicidă a extractelor din Azadirachta indica
faţă de patogenii Alternaria solani, Rhizoctonia solani şi Macrophomina phaseolina,
cunoscuţi pentru pagubele economice importante în timpul perioadei de vegetaţie. Pentru A.
solani, rezultate similare au fost semnalate de Hassaneein şi al. (2008).
Nashwa şi Abo-Elyousr (2012) au investigat potenţialul fungicid al extractelor din
Azadirachta indica faţă de Alternaria solani, in vitro şi in vivo, semnalând un puternic efect
fungicid, în concentraţia de 5%.
Varma (2011) evidenţiază proprietăţile fungicide ale extractelor apoase obţinute la
rece din Azadirachta indica. Extractele pot avea un efect inhibitor direct sau pot induce
mecanisme de rezistenţă, cu reducerea severităţii simptomelor (Singh Suredra şi al., 2012;
Kagale, 2004).
Uleiurile esențiale extrase din Zataria multiflora, Thymus vulgaris și Thymus
kotschyanus au inhibat total creșterea miceliană a patogenilor Pythium aphanidermatum,
Rhizoctonia solani, Fusarium graminearum și Sclerotinia sclerotiorum la o concentrție de
200 μl/l (Owlia, P., Saderi, H., Matloob, F. N. și Rezaee, M. B., 2006; Alipour Eskandani, M.,
2009). Efectele antimicrobiene ale uleiurilor esențiale din Z. multiflora au fost în prealabil
studiate pe patogeni preluați din industria alimentară, cât și din microorganisme aflate în
mâncarea alterată.
Eficacitatea extractelor uleioase de Thymus capitatus (cimbru) şi Syzygium
aromaticum (cuişoare) în inhibarea creşterii miceliene, germinării conidiilor şi elongării
tubului germinativ la Botrytis cinerea, unul din patogenii care produce pagube economice
importante la o gamă largă de plante cultivate a fost evaluată şi demonstrată şi „in vitro” .
A fost semnalat şi potenţialul fungitoxic al uleiurilor extrase din Origanum
compactum şi Thymus glandulosus - plante aromatice din familia Labiatae, eficace la
concentraţii de 100 ppm în inhibarea totală a creşterii miceliene a patogenului Botrytis
cinerea. Uleiurile esenţiale extrase din aceste plante conţin cantităţi considerabile de timol
şi/sau carvacrol, compuşi responsabili de acţiunea fungicidă (Bouchra, Achouri, Idrissi
Hassani şi Hmamouchi, 2003).
Uleiul de lavandă (Lavandula angustifolia) şi cel de rozmarin au inhibat complet
creşterea patogenului Botrytis cinerea sau în proporţie de 72-83% pe cea a speciilor de
Fusarium la concentraţii mai mari: 1000g/ml (Daferera, Ziogas şi Polissiou, 2003).

12
 Uleiurile volatile din plante au o acţiune fungistatică şi fungicidă mai puternică decât
extractele vegetale din plantele respective, ale căror produse sunt mult mai eficiente prin
emanaţia de vapori decât prin contactul direct.
Uleiurile volatile din Carum carvi (chimion), Majorana hortensis (maghiran),
Anethum graveolens (mărar), Foeniculum vulgare (fenicul), Pimpinella anisum (anason) şi
Levisticum officinalis (leuştean) au o acţiune puternic toxică faţă de S. sclerotiorum inhibând
formarea scleroţilor patogenului.
Aceste uleiuri vegetale reprezintă o alternativă pentru reducerea pierderilor înregistrate
mai ales pentru legumele depozitate, afectate de S. sclerotiorum. Aceste uleiuri nu afectează
gustul produselor tratate, în special a legumelor rădăcinoase.
La utilizarea uleiurilor volatile trebuie să se ţină seama şi de cantitatea
corespunzătoare pentru un anumit volum, precum şi de durata variabilă a timpului eficient de
acţiune.
Proprietăţile uleiurilor esenţiale sunt, în general, bine documentate, literatura de
specialitate semnalând acţiunea antibacterienă şi fungicidă a acestora.
Avantajul uleiurilor esenţiale constă în bioactivitatea lor în faza vaporizată,
caracteristică ce le face atrăgătoare în folosirea drept fumiganţi pentru protejarea produselor
stocate împotriva microorganismelor fitopatogene.
Potenţialul utilizării uleiurilor esenţiale prin pulverizarea sau îmbăierea produselor a
fost studiat perntru a controla putregaiuri de depozit la fructe şi legume.

13
 CAPITOLUL II
REZULTATE PRIVIND EFICACITATEA UNOR ULEIURI ESENȚIALE
IN CONTROLUL PATOGENILOR SCLEROTINIA SCLEROTIORUM,
BOTRYTIS CINEREA ȘI FUSARIUM OXYSPORUM

2.1 Justificarea temei

Utilizarea intensivă a pesticidelor a generat numeroase probleme legate de: poluarea

mediului înconjurător (apă, sol, animale, contaminaţi ai produselor alimentare), eliminarea
organismelor non-ţintă, selecţia patogenilor rezistenţi la unii compuşi chimici (Stangarlin şi
al., 2011).
Alternativele la controlul chimic, în vederea minimizării efectelor negative ale
acestora sunt controlul biologic, inducerea mecanismelor de rezistenţă în plante, utilizarea de
compuşi naturali care activează/induc rezistenţa plantelor faţă de patogeni sau care au efect
direct antimicrobian, în această ultimă categorie fiind incluse extractele vegetale şi uleiurile
esenţale din plante medicinale (Schwan - Estrada şi Starling, 2005).
In ultimii ani, o atenţie deosebită a fost îndreptată către identificarea de noi compuşi
antimicrobieni. Numeroase cercetări au avut ca obiectiv estimarea potenţialului antimicrobian
al compuşilor naturali de origine vegetală şi animală.
Studiile din literatura evidenţiază faptul că extractele vegetale (aşa numitele „pesticide
verzi”) reprezintă una dintre cele mai mari perspective în ceea ce priveşte protecţia plantelor.
Impactul lor este suficient de eficicace, procedeele de extracţie nu sunt complicate şi nu
necesită mult timp, sunt inofensive față de mediu și oameni, se descompun rapid în
agrocenoză iar folosirea lor în mod obișnuit se amortizează.
In acest context, cercetările noastre au fost direcţionate către evaluarea performanţei
fungicide a unor uleiuri esențiale comercializate în România în controlul patogenilor care
generează putregaiuri în culturile de castraveți – în special ale fructelor, înainte și după
recoltare.
Puţine studii sunt îndreptate către folosirea efectivă a uleiurilor esenţiale sub formă de
produse comerciale. Uleiurile esenţiale care au fost înregistrate ca aditivi alimentari sunt mult

14
mai uşor de omologat pentru utilizarea produselor recoltate decât pesticidele sintetice nou
formulate.
2.2. Obiective

Interesul faţă de folosirea plantelor cu efect pesticid este tot mai mare datorită
multiplelor calităţi ale acestora, cele mai importante fiind lipsa toxicităţii pentru om, protecţia
mediului înconjurător, selectivitatea, bio-degradabilitatea, absenţa reziduurilor toxice.
Numeroase cercetări au evidenţiat acţiunea fungicidă sau fungistatică a extractelor de
plante. Dacă extractele vegetale (apoase sau hidroalcoolice) au atras mai mult atenţia în
direcţia cercetării efectului lor fungicid/fungistatic, puţine studii sunt îndreptate către folosirea
efectivă a uleiurilor esenţiale sub formă de produse comerciale.
Uleiurile volatile din plante au o acţiune fungistatică şi fungicidă mai puternică decât
extractele vegetale din plantele respective. Uleiurile esenţiale care au fost înregistrate ca
aditivi alimentari sunt mult mai uşor de omologat pentru utilizarea produselor recoltate decât
pesticidele sintetice nou formulate.
Ca urmare, obiectivele cercetărilor noastre au fost focalizate pe evaluarea acţiunii
biologice a unor uleiuri esențiale standardizate asupra unor patogeni importanţi ai culturii
castraveților, responsabili de producerea de putregaiuri ale fructelor și/sau radiculare: Botrytis
cinerea, Sclerotinia sclerotiorum și Fusarium oxysporum. Potențiala acțiune
fungicidă/fungitoxică a fost evaluată in vitro dar și in vivo.

2.3 Material și metode

Studiile au fost realizate în cadrul laboratorului de Protecția plantelor, Departamentul

Stiinţele Plantelor, Facultatea de Agricultură – USAMV Bucureşti.
Laboratorul de Protecţia plantelor (A III 125) este dotat cu aparatură de bază necesară
derulării cercetărilor clasice de micologie, bacteriologie, microbiologie. Astfel, în dotarea
laboratorului există aparatură necesară izolării, identificării, cultivării şi studiului diferiţilor
agenţi fitopatogeni (ciuperci, bacterii).

2.3.1. Material biologic fungic

Pentru testarea acțiunii biologice a unor uleiuri volatile în controlul patogenilor
responsabili de producerea de putregaiuri în culturile de castraveți (putregaiuri ale fructelor
sau ale rădăcinii) au fost inițiate teste in vitro și in vivo.

15
 Testările in vitro au urmărit acțiunea uleiurilor esențiale asupra creșterii miceliene a
patogenilor test. Elementele de identificare pentru patogenii test sunt prezentate în tabelul 2.1.
Toate izolatele supuse studiului au provenit de la plante de castraveți (fructe sau rădăcini).

Tabel 2.1
Elemente de identificare ale variantelor test – testări in vitro

Var. Patogen test Cod izolat TEST Proveniență

1 Botrytis cinerea BC 1191 Fructe

2 Sclerotinia sclerotiorum SS 0186 Fructe
3 Fusarium oxysporum FO 1613 Rădăcini

Pentru testările in vivo, pe baza rezultatelor testului in vitro au fost selectați doar doi
patogeni, frecvent identificați pe fructe, înainte de recoltare dar și după recoltare: B. cinerea și
S. sclerotiorum.
Elementele de identificare sunt prezentate în tabelul 2.2.
Tabel 2.2
Elemente de identificare ale variantelor test – testări in vivo

Var. Patogen test Cod izolat TEST Proveniență

1 Botrytis cinerea BC 1191 Fructe

2 Sclerotinia sclerotiorum SS 0186 Fructe

2.3.2. Uleiuri esențiale

Au fost testate din punct de vedere al eficacității de inhibare a creșterii miceliene, in
vitro, șase uleiuri esențiale: busuioc, cimbru, fenicul, lavandă, mentă și rozmarin. Pentru
testările in vivo, a fost ales doar uleiul esențial de busuioc.
Uleiurile esențiale supuse studiului sunt prezentate în tabelul 2.3.

Tabelul 2.3

16
 Uleiuri esențiale testate in vitro și invivo

Var. Ulei Denumire științifică a Proveniență Testări Testări

plantei in vitro in vivo
1 Busuioc Ocimum basilicum Solaris plant
2 Cimbru Satureja hortensis Solaris plant
3 Fenicul Foeniculum vulgare Adams, Târgu Mureș
4 Lavandă Lavandula sp. Solaris plant
5 Menta Mentha piperita Adams, Târgu Mureș
6 Rozmarin Rosmarinus officinalis Adams, Târgu Mureș

2.3.3. Metode pentru evidențierea potențialului fungicid al uleiurilor esențiale

2.3.3.1. Metode in vitro

Testarea acțiunii biologice a uleiurilor esențiale asupra creșterii miceliene a
patogenilor test a fost realizată in vitro.
Metoda constă în incubarea patogenului test pe mediu de cultură artificial în prezența
uleiului esențial, fără contactul dintre patogen și ulei. Pentru aceasta, din culturi ale
patogenilor test au fost decupate discuri (cu diametrul de 8 mm) și incubate în vase petri, pe
mediu artificial de cultură (PGA – Potato Glucose Agar, Roth GmBh). Paralel discului
patogen, intr-o alveolă decupată din mediu (cu diametrul de 8 mm) a fost depus uleiul esențial
(20 microlitri). Vasele Petri au fost incubate în termostat, la 22 0C. Pentru fiecare variantă test
și patogen au fost realizate câte trei repetiții.
Observațiile au urmărit creșterea miceliană a patogenilor test în prezența uleiurilor
esențiale, fiind măsurat diametrul coloniei dezvoltate în variantele analizate.
Rezultatele sunt exprimate sub forma inhibării creșterii miceliene (%) sau eficacității
uleiului esențial, comparativ cu martorul netratat. Pentru variantele martor, în alveola
destinată uleiului esențial a fost depus ulei de parafină.
Aspecte din timpul derulării testului in vitro sunt prezentate în figura 2.1

2.3.3.1. Metode in vivo

17
 Eficacitatea uleiului de busuioc a fost testată prin studii in vivo, pe fructe de castraveți
contaminate artificial cu izolatele patogene ale speciilor Botrytis cinerea și Sclerotinia
sclerotiorum.
Pentru aceasta, fructe de castraveți din soiul Cornichon comercializate pe piață au fost
contaminate artificial cu izolatele patogene. Contaminarea a fost realizată prin depunerea unui
disc din cultura patogenă la extremitatea fructelor, în dreptul unei mici răni realizată prin
înțeparea țesutului pe o adâncime de 2mm.
Pentru fiecare izolat test și variantă au fost contaminate artificial câte 15 fructe.
Martorul a fost reprezetat de fructe la care discul de inoculare a fost reprezentat de
geloză.
Fructele contaminate artificial au fost incubate în cutii de plastic, în prezența sau
absența uleiului esențial de busuioc. Uleiul esențial a fost depus pe hartie de sugativă.
Observațiile au fost efectuate zilnic și a fost monitorizată apariția zonei cu putregai,
caracteristică fiecărui patogen în parte: zone cu țesut decolorat, înmuiat și acoperit de un
mucegai cenușiu, în cazul patogenului Botrytis cinerea și de un mucegai alb, vătos, în care se
diferențiază scleroți, în cazul patogenului Sclerotinia sclerotiorum.

Variantele experimentale sunt redate în tabelul 2.4

Tabelul 2.4

Variantele test – eficacitatea uleiului de busuioc in vivo

Var. Specificare Cod

1 Fructe contaminate artificial B. cinerea - Martor C Bc M
2 Fructe contaminate artificial B. cinerea – Ulei esențial busuioc C Bc UEB
3 Fructe contaminate artificial S. Sclerotiorum - Martor C Ss M
4 Fructe contaminate artificial S. Sclerotiorum - Ulei esențial busuioc C Ss UEB

Aspecte din timpul montării testului in vivo sunt redate în figurile 2.2 și 2.3.

18
Fig. 2.1 Aspecte din timpul montării experinței in vitro

19
Fig. 2.2 Aspecte din timpul montării experinței in vivo – contaminarea artificială a
fructelor de castraveți

20
 Fig. 2.3 Aspecte din timpul montării experineței in vivo – testarea eficacității uleiului
esențial de busuioc

2.4. Rezultate privind eficacitatea uleiurilor esențiale în controlul

patogenilor Botrytis cinerea, Sclerotinia sclerotiorum, Fusarium oxysporum

2.4.1. Rezultate privind eficacitatea uleiurilor esențiale în inhibarea creșterii miceliene a

patogenilor Botrytis cinerea, Sclerotinia sclerotiorum, Fusarium oxysporum – testări in
vitro

Eficacitatea uleiurilor esențiale în inhibarea creșterii miceliene a patogenului B.

cinerea este prezentată în tabelul 2.4. Remarcăm inhibarea totală a creșterii miceliene a
izolatului test în prezența uleiurilor esențiale de busuioc, lavandă și mentă (eficacitate 100%).
O eficaitate medie a fost înregistrată la varianta uleiul de fenicul (53,56%). Uleiul de
cimbru a inhibat creșterea miceliană doar în procent de 26,21%. Cea mai redusă eficacitate a
fost înregistrată la uleiul de rozmarin (2,98%), în prezența căruia colonia patogenului s-a
dezvoltat asemănător martorului.

Tabelul 2.4

Eficacitatea uleiurilor esențiale în inhibarea creșterii miceliene a patogenului

Botrytis cinerea – testări in vitro

Var Ulei esențial Creștere miceliană Inhibarea creșterii

. miceliene /eficacitate
(cm) (%)
1 Busuioc 0 100
2 Cimbru 3,1 26,21
3 Fenicul 1,95 53,56

21
 4 Lavandă 0 100
5 Menta 0 100
6 Rozmarin 4,07 2,98
7 Martor 5 -

Aspecte ale influenței ueiurilor esnțiale asupra creșterii miceliene a izolatului de B.

cinerea sunt prezentate în figura 2.4.

22
 Fig. 2.4. Acțiunea biologică a uleiurilor esențiale asupra creșterii miceliene a izolatului
de B. cinerea

Eficacitatea uleiurilor esențiale supuse testului în inhibarea creșterii miceliene a

patogenului S. sclerotiorum este prezentată în tabelul 2.5.
Remarcăm inhibarea totală a creșterii miceliene în prezența uleiurilor de busuioc,
lavandă și mentă, ca în cazul patogenului B. cinerea.
Uleiul de cimbru a înregistrat o eficacitate redusă (9,52%) în timp ce în prezența
uleiurilor de rozmarin și fenicul creșterea miceliană nu a fost afectată.
Aspecte ale influenței ueiurilor esențiale asupra creșterii miceliene a izolatului de S.
sclerotiorum sunt prezentate în figura 2.5.
Tabelul 2.5

Eficacitatea uleiurilor esențiale în inhibarea creșterii miceliene a patogenului

Sclerotinia sclerotiorum – testări in vitro

Var. Ulei esențial Creștere miceliană Inhibarea creșterii

(cm) miceliene / eficacitate
(%)
1 Busuioc 0 100
2 Cimbru 4,2 9,52
3 Fenicul 5 0
4 Lavandă 0 100
5 Menta 0 100
6 Rozmarin 5 0
7 Martor 5 -

23
Fig. 2.5. Acțiunea biologică a uleiurilor esențiale asupra creșterii miceliene a izolatului
de S. sclerotiorum

24
 Uleiu de cimbru a inhibat total creșterea miceliană a patogenului F. oxysporum
(tabelul 2.6). A fost urmat de uleiul de busuioc (86,31%), uleiul de mentă (76,78%), lavandă
(69,49%) și rozmarin (60,71).
Cea mai scăzută eficacitate a fost observată la uleiul de fenicul (48,81%).
Aspecte ale influenței ueiurilor esnțiale asupra creșterii miceliene a izolatului de F.
oxysporum sunt prezentate în figura 2.6.
Tabelul 2.6

Eficacitatea uleiurilor esențiale în inhibarea creșterii miceliene a patogenului

Fusarium oxysporum f.sp. radicis cucumerinum– testări in vitro

Var Ulei Creștere miceliana Inhibarea creșterii

. miceliene / eficacitate
(cm) (%)
1 Busuioc 0,57 86,31
2 Cimbru 0 100
3 Fenicul 2,15 48,81
4 Lavandă 1,27 69,49
5 Menta 0,97 76,78
6 Rozmarin 1,65 60,71
7 Martor 5 -

În sinteză, urmărind comportamentul izolatelor supuse studiului în prezența uleiurilor

esențiale, putem semnala eficacitatea de 100 % a uleiului de busuioc în inhibarea creșterii
miceliene a patogenilor B. cinerea și S. sclerotiorum. Față de patogenul F. oxysporum,
eficacitatea a fost ridicată, înregistrând o valoare de 86.31%. (fig. 2.7).
Eficacitatea ridicată a uleiului de busuioc poate fi explicată prin potențialul
antimicrobian cunoscut al componentelor uleiului volatil de busuioc: camfor, cineol, eugenol,
estrargol- pana la 80%, linalol pana la 50%, sitosterol, anetol (http://www.terapii-
naturiste.com/plante/plante_medicinale/Busuioc.htm).

25
 Inhibarea totală a creșterii miceliene a patogenilor B. cinerea și S.sclerotiorum s-a
evidențiat și în prezența uleiurilor de lavandă și mentă (fig. 2.7). Și în acest caz, această
eficacitate se poate explica prin compoziția chimică a uleiurilor.
Astfel, uleiul de mentă conține mentol, menthone, 1,8-Cineol, acetat de metil,
methofuran, isomenthone, limonen, b-pinen, un-pinen, germacrene-d, trans-sabinene hidrat şi
pulegonă (http://www.uleiurivolatile.ro/uleiuri_pure_ulei_menta.html).

26
Fig. 2.6. Acțiunea biologică a uleiurilor esențiale asupra creșterii miceliene a izolatului
de F. oxysporum f.sp. radicis-cucumerinum

27
Fig. 2.7 Sinteza eficacității uleiurilor esențiale de busuioc, lavandă și menta în inhibarea
creșterii miceliene a patogenilor test
Uleiul de lavandă are o structură chimică complexă, cu peste 150 de constituenți
activi.
Constituenții principali ai uleiului de lavandă sunt linalil acetatul, linaloolul (un alcool
terpenic non-toxic care are proprietăți germicide naturale), terpinen-4-ol și camfor.
Alți constituenți din uleiul de lavandă care sunt responsabili pentru proprietațile lui
antibacteriene includ cis-ocimena, lavandulil acetatul, 1,8-cineol, limonen și geraniolul
(https://viataverdeviu.ro/uleiul-de-lavanda-proprietati-beneficii-utilizari-reteta?page=2).
In prezența acestor uleiuri, izolatul de F. oxysporum s-a dovedit sensibil, eficacitatea
înregistrată fiind de 76,78% - mentă și 69,49 – lavandă).
Uleiul de fenicul a avut o eficacitate medie în inhibarea patogenilor B. cinerea și F.
oxysporum în timp ce izolatul test de S. sclerotiorum nu s-a dovedit sensibil (fig. 2.8).
Uleiul volatil extras din fructele de fenicul conține anetol, transanetol și cisanetol,
limonen, alfa-pinen, fenconă, metilcarvicol, extragol; lipide, aleuronă, derivați cumarinici,
flavonoide (cvercitin, camferoglicozid, flavonol-3-glucuronid), zaharuri, substanțe minerale,
ceruri, mucilagii, stigmasterină (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fenicul).
Creșterea miceliană a izolatelor de B. cinerea și F. oxysporum au fost puțin sau deloc
inhibată de uleiul de rozmarin sau cel de cimbru. In schimb, izolatul de F. oxysporum s-a
dovedit sensibil în prezența acestora, uleiul de cimbru inhibând total creșterea coloniilor.
Uleiul de rozmarin este un ulei volatil bogat în borneol, camfor, eucaliptol, precum şi
flavonozide, acid rozmarinic şi un alcaloid, rozmaricină
(http://www.formula-as.ro/2014/1129/medicina-naturii-44/din-retetele-domnului-farmacist-
bobaru-plante-aromatice-rozmarinul-rosmarinus-officinalis-18095).
Uleiul eteric din cimbru este format din timol, carvocrol, hidrocarburi terpenice (p-
cimen, alfa- pimen, beta- pimen, camfen, gama- terpine, miscen, terpiden, beta- felandren,
alfa- felandren, geraniol, codinen, etc), linolol, nerol, citronel, terpen, acetat de geraniel,
tujona (http://www.terapii-naturiste.com/plante/plante_medicinale/Cimbru_gradina.htm).
Rezultatele noastre completează semnalările din literatură privind potențialul
antimicrobian al uleiurilor esențiale față de patogeni ai plantelor. Proprietăţile uleiurilor
esenţiale sunt, în general, bine documentate, literatura de specialitate semnalând acţiunea
antibacterienă şi fungicidă a cestora. Activitatea antifungică a uleiului esnțial de cimbru s-a
dovedit a fi bună împotriva fungilor precum Botrytis cinerea, Rhizopus stolonifer, Aspergillus
spp., Rhizoctonia solani, Pythium ultimum, Fusarium solani, Haematonectria haematococca

28
și Colletotrichum lindemuthianum. Uleiurile esențiale din cimbru pe lângă faptul că au inhibat
creșterea fungilor din depozitele de cereale, a prevenit și producerea de toxine (Soliman, K.
M. și Badeaa, R. I., , 2002).
Explicația acțiunii fungicide a uleiurilor esențiale din cimbru este faptul că determină
modificări morfologice ale filamentelor miceliene, rupturi în membrana plasmatică și
distrugerea mitocondriilor (Rasooli, I., Rezaei, M. B. and Allameh, 2006).
În general, literatura de specialitate semnalează modificări la nivelul citoplasmei (până
la absența acesteia), plierea membranei nucleare și îngroșarea pereților celulari la ciupercile
aflate în prezența uleiurilor esențiale ( Knobloch, K., Pauli, P., Iberl, B., Weigand, H. și
Weiss, N., 1989).
Performanța unui ulei poate fi legată de proprietățile lipofile și abilitatea de a penetra
membrana plasmatică (Knobloch, K., Pauli, P., Iberl, B., Weigand, H. și Weiss, N., 1989).

29
Fig. 2.8 Sinteza eficacității uleiurilor esențiale de fenicul, cimbru și rozmarin în
inhibarea creșterii miceliene a patogenilo

30
 2.4.2. Rezultate privind eficacitatea uleiului esențial de busuioc în controlul
patogenilor Botrytis cinerea și Sclerotinia sclerotiorum după recoltare – teste in vivo

Eficacitatea uleiului esențial de busuioc a fost evaluată in vivo, în prevenirea instalării

patogenilor B. cinerea și S. sclerotiorum, cunoscuți pentru putregaiurile dezvoltate pe fructele
de castraveți, atât în timpul perioadei de vegetație cât și după recoltare. Testul a fost realizat
pe fructe inoculate artificial și menținute într-o incintă închisă, în prezența uleiului volatil.
Rezutatele privind eficacitatea uleiului de busuioc în protecția fructelor de castraveți
sunt prezentate în tabelul 2.7.
Semnalăm absența simptomelor caracteristice celor doi agenți patogeni pe fructele
contaminate și menținute în incinta cu ulei volatil de busuioc. Menționăm că acest efect a fost
păstrat pe toata perioada de observații și peste (testul a fost încheiat dupa 5 zile, timp în care
fructele martor – contaminate, netrtate) au putrezit.
Astfel tratamentele cu ulei volatil în spațiile de depozitare/conservare ar putea mări
capacitatea de păstare a fructelor de castraveți. Nu au fost observate efecte vizibile fitotoxice
la fructele de castraveți tratate.
Aspecte ale eficacității acestui tip de aplicare a uleiurilor volatile sunt prezentate în
figurile 2.9 și 2.10

Tabelul 2.7
Eficacitatea uleiului esențial de busuioc în protecția fructelor de castraveti

Var. Specificare Cod Prezență simptome

1 Fructe contaminate artificial B. cinerea C Bc M +++

Martor
2 Fructe contaminate artificial B. cinerea C Bc UEB -
Ulei esențial busuioc
2 Fructe contaminate artificial C Ss M +++
S. Sclerotiorum - Martor
4 Fructe contaminate artificial S. C Ss UEB -
Sclerotiorum - Ulei esențial busuioc

31
Fig. 2.9 Efectul uleiului de busioc în protecția fructelor de castraveți față de B. cinerea

Fig. 2.10 Efectul uleiului de busioc în protecția fructelor de castraveți față de S.

sclerotiorum

32
 Rezultatele noastre evidențiază capacitatea uleiului esențial de busuioc de a proteja
fructele de castraveți de atacul putregaiurilor alb (S. sclerotiorum) și cenușiu (B. cinerea), în
perioada după recoltare. Astfel, datele prezentate se înscriu în cele semnalate deja în literatura
internațională, cu privire la potențialul fungicid al uleiurilor esențiale și posibilitatea utilizării
lor în protecția culturilor horticole.
Astfel, numeroase uleiuri esențiale cu origine vegetală au fost evaluate pentru
activitatea lor antimicrobiană față de o gamă largă de patogeni ai plantelor (Isman, 2000;
Bajpai et al., 2011; Sivakumar și Bautista-Baños, 2014).
Faptul că bolilele produse culturilor de ciuperci și bacterii patogene pot fi reduse prin
aplicarea tratmentelor cu uleiuri esențial a fost semnalat. De exemplu, tratamentele aplicate
prin pulverizare au fost larg folosite pentru a limita boli foliare ca făinarea la in, putregaiul
cenușiu al strugurilor sau diferite pătări foliare la arahide, în câmp (Aly et al., 2013; Kishore
et al., 2007; Walter et al., 2001).
De asemenea, tratamentele cu uleiuri esențiale au fost evidențiate ca fiind prietenoase
cu mediul și eficace în controlul unor patogeni post-recoltare, care produc pagube importante
în timpul depozitării (Sivakumar and Bautista-Baños, 2014).

2.5 Discuții și concluzii

Exploatarea produselor naturale în controlul degradărilor microbiene şi prelungirii

perioadei de stocare a produselor horticole atrage din ce în ce mai multă atenţie.
Fungicidele sintetice au întâmpinat două obstacole majore: creşterea preocupării
publice asupra contaminării produselor alimentare cu pesticide şi proliferarea rezistenţei în
rândul populaţiilor patogene.
Astfel, obiectivul cercetărilor în acest domeniu a devenit identificarea, evaluarea şi
dezvoltarea de strategii alternative de control care să reducă utilizarea fungicidelor sintetice.
Rezultatele nostre evidențiază potențialul fungicid al unor uleiuri volatile în inhibarea
creșterii miceliene a patogenilor test B. cinerea, S. sclerotiorum și F. oxysporum f.sp. radicis-
cucumerinum. Evidențiem, în acest sens, uleiurile de busuioc, lavandă și mentă (pentru primii
doi patogeni, responsabili de putregaiul cenușiu și putregaiul alb) și pe cel de cimbru, pentru
patogenul responsabil de fuzarioza radiculară și a bazei tulpinii la castraveți.
Dintre izolatele patogene supuse studiului, cel de F. oxysporum f.sp. radicis-
cucumerinum pare a fi mai rezistent la acțiunea uleiurilor esențiale analizate.

33
 Rezultatele studiului in vitro se înscriu în semnalările din literatura de speialitate
referitoare la acțiunea antimicrobiană a uleiurilor esențiale cu origine vegetală.
De asemenea, studiul nostru semnalează eficacitatea uleiului esențial de busuioc,
aplicat în perioada de depozitare/conservare în protecția fructelor de castraveți față de
putregaiul cenușiu și putregaiul alb.
De menționat faptul că nu au fost identificate fenomene vizibile de fitotoxicitate la
fructele tratate. Cercetări sunt în curs pentru a stabili doza de aplicare, de a studia impactul
componentelor volatile asupra calității fructelor și de a stabili mijloacele de aplicare,
intervalul dintre aplicări (aerosoli).
Produsele naturale biologic active au potenţialul de a înlocui fungicidele sintetice, sau
măcar de a oferi o alternativă la acestea.
Avantajul uleiurilor esenţiale constă în bioactivitatea lor în faza vaporizată,
caracteristică ce le face atrăgătoare în folosirea drept fumiganţi pentru protejarea produselor
stocate împotriva microorganismelor fitopatogene.

34
BIBLIOGRAFIE

35