NUTRIŢIA PLANTELOR

Soluţii nutritive pentru culturile hidroponice

Calitatea apei - salinitate

Factori luaţi în
considerare la pregătirea pH-ul soluţiei
soluţiilor nutritive
Conductivitatea electrică

Toleranţa speciei
 - Multe surse de apă folosite în instalaţiile cu circuit
închis conţin minerale (bicarbonat de calciu,
magneziu, sulf) şi oligoelemente (bor, fier mangan,
zinc)

- Reacţia este neutră sau uşor bazică (pH 7-7,2)

CALITATEA APEI - Apa de izvor ar putea conţine concentraţii mari de

minerale nedorite, improprii pentru hidroponice
(clorură de sodiu sau de fluor).

-Încărcătura cu microorganisme dăunătoare

Apa care conţine în cantitate mare calciu şi magneziu peste 70 ppm (mg /
litru) este "dură“ şi poate crea probleme serioase
 Asigure menţinerea
Echipamentele şi unei stări fitosanitare foarte bune
metodele
pentru
dezinfecţia apei şi
soluţiei nutritive
trebuie să:
Elimine riscul infectării plantelor
cu germeni fitopatogeni
care se transmit
prin sistemul radicular
 METODE DE DEZINFECTAREA APEI ŞI SOLUŢIEI
NUTRITIVE
1. Filtrare
Baterii de filtre 2. Decantare
- filtre grosiere şi dedurizare 3. Radiaţii ultraviolete
- filtre fine

Dezinfecţia apei cu clor - pentru a distruge bacteriile şi agenţii patogeni.

Eliminarea clorului – prin aerisirea apei potabile
Dezavantaj – mirosul puternic
- clorul reacţionează cu materia organică formând trihalometani care
au un risc ridicat la cancer
Dezinfecţia apei cu cloramină - Cloramina este mult mai persistentă decât clorul
Plantele suferă la concentraţii de 0,18 mg Cl / g - greutate rădăcină proaspătă,

Sunt concepute special filtre cu carbon activ,care poate elimina cloramina

BATERII DE FILTRE
 Filtrarea apei bazată pe
nanotehnologii

Nano tuburile de carbon sunt

structuri tubulare din atomii de
carbon.

A fost creat un model de calculator

a nano tuburilor care
interacţionează cu moleculele de
apă. Diametrul nano tuburilor de
carbon a variat :0,8 – 2,7 nm.
Savanţii au descoperit că fizica
procesului depinde direct de
diametrul tuburilor.
Bateria de filtre pentru soluţia
nutritivă
- Filtre grosiere – plăci textile- pentru
reţinerea impurităţilor de peste 50
microni
Filtrele cu carbon activ cu capacitatea
de 145 l reţin impurităţile grosiere.

- Filtre fine – Sunt instalate în

interiorul filtrelor grosiere, au
elemente de filtrare cu granulaţie fină
ce reţin impurităţile cu diametrul de
peste 10-12 microni.
La intrarea soluţiei prin filtru se asigură o
presiune cu 0,5 bari mai mare faţă de
cea necesară la ieşire.
FILTRELE CU NISIP Avantaj
- elimină complet din soluţiile nutritive
unii agenţi patogeni ca:

Phytophtora şi Pythium
- elimină parţial (90-99,9%) agenţi
patogeni ca Fusarium, viruşi şi nematozi
Debitul filtrelor – 100-300 l/m3/oră

Granulaţia nisipului

 Spălarea nisipului se poate face fie manual fie automat prin inversarea
sensului de curgere a apei prin intermediul unui circuit “by-pass”.

    Daca se dorește spălarea nisipului făra întreruperea alimentarii

sistemului de irigații se poate opta pentru filtre cu camera dubla.
 Sisteme prevazute suplimenar cu
LAMPI CU ULTRAVIOLETE
pentru dezinfectia apei sau cu
aparate de control a calitatii
acesteia.

Camera pentru dezinfecţie cu

ultraviolete este prevăzută cu o
lampă cu ultraviolete cu
lungimea de 80 cm, diametru
de 34 mm şi puterea de 100W.
Debitul este de circa 1400 l/oră.

Soluţia dezinfectată poate fi stocată într-un rezervor intermediar,

de unde este pompată pentru alimentarea rigolelor de cultură
Tratarea apei –DEDURIZAREA APEI

Duritatea apei este conţinutul total în cationi de

calciu şi magneziu, raportat la unitatea de
volum de apǎ.
Se exprimǎ în unitǎţi caracteristice numite grade
de duritate. Gradul de duritate (ºd), la noi în
ţarǎ, este egal cu 10 mg de oxid de calciu la
un litru de apǎ sau cu 7,142 mg oxid de
magneziu la un litru de apǎ.

Numim " apă dură" apa care conţine o cantitate

ridicată de calciu sau magneziu.
Principalele probleme pe care le putem întâmpina
din cauza apei dure sunt:
1. apariţia depunerilor de piatră pe instalaţii,
înfundarea ţevilor, defecţiuni la aparatele care
folosesc apă .
2. transferul termic între apă şi elementul de
încalzire este diminuat, datorită faptului că
depunerile de calcar reprezintă un izolator
termic foarte puternic
O staţie de dedurizare a apei este doar un tip special de "filtru",
care înlătură calciul şi magneziul din apa dură, prin
utilizarea unor mărgele de plastic. Acestea se curăţă periodic
printr-un proces numit "regenerare".
Dedurizatoarele de apa au trei componente principale: 
1. Un rezervor de minerale
2. Un rezervor de saramură 
3. Supapa de control. 
DEZINFECŢIA TERMICĂ A SOLUŢIEI CIRCULANTE

Scop – distrugerea totală a agenţilor patogeni

Încălzirea soluţiei nutritive la temperatura de:
- 95oC timp de 30 secunde sau;
- 90oC timp de 2 minute sau;
Mod de realizare - 85oC timp de 3 minute;
- 60oC timp de 2 minute –
pentru dezinfecţia selectivă şi înlăturarea fungilor,
bacteriilor şi nematozilor.

Consumul este de 0,6-1 m3 gaz pentru a realiza temperatura necesară

dezinfectării unui metru cub de soluţie nutritivă

Dezavantajele metodelor (UV şi termic)

- Distrugerea microflorei active care inhibă proliferarea rapidă a
agenţilor patogeni. Ex. Pytium proliferează foarte rapid în soluţiile
nutritive sterile, lipsite de microfloră utilă.
 ECHIPAMENTUL PENTRU DIRIJAREA
TEMPERATURII SOLUŢIEI NUTRITIVE
Temperatura soluţiei nutritive trebuie menţinută la 20-25oC

Pentru încălzirea sau răcirea soluţiei nutritive din bazinul

instalaţiei se utilizează o serpentină din ţeavă de oţel inoxidabil
prin care circulă apă caldă sau rece.

Circulaţia apei calde – provine de la instalaţia de încălzire a serei.

Temperatura scăzută la nivelul sistemului radicular, determină

reducerea ritmului de creştere a rădăcinilor, de absorbţie a
soluţiei nutritive şi de transpiraţie al plantelor.
• Scăderea temperaturii soluţiei în rigolele de cultură este datorată în
proporţie redusă, influenţei solului pe care au fost amenajate rigolele

• Evaporarea soluţiei din rigolele de cultură poate determina răcirea

acesteia cu 1-2oC faţă de temperatura aerului din sere.

• Scăderea temperaturii soluţiei nutritive nu trebuie să depăşească

pragul minim de 17oC.

• Încălzirea soluţiei nutritive până la 22-25oC, în funcţie de cerinţele

speciei cultivate, are consecinţe asupra creşterii intense sau
regenerării rădăcinilor.

• În cazul scăderii temperaturii părţii aeriene a plantelor, o

temperatură ridicată în zona sistemului radicular are efecte negative
asupra calităţii fructelor de tomate din primele inflorescenţe.
pH-ul soluţiei nutritive

Diferiti electrozi de sticla

• Soluţii corespunzătoare
La un pH de 6,5 – concentraţia
ideală pentru soluţia
nutritivă este de 350 ppm

• Soluţii slab concentrate

La un pH de 6,5 și la
concentraţia la 250 ppm
apar simptome de carenţe –
frunze galbene, peţiol şi
tulpina roşie,

• Soluţii cu un nivel crescut al

concentraţiei
La un pH de 6,5 poate apărea
fenomenul de blocare a
nutrienţilor
 Aerarea soluţiilor nutritive în sistemele NFT

Se realizează permanent prin modul de circulare al soluţiei

nutritive.

În scopul realizării unei suprafeţe de contact cât mai mare

între soluţia nutritivă şi aer se asigură condiţii bune prin:
-Rigole late;
-Strat foarte subţire de soluţie nutritivă – film nutritiv;
-Debitul soluţiei;
-Viteza adecvată pentru circulaţia acesteia.
Rădăcinile plantelor consumă oxigen
• La tomate – o uşoară descreştere a
conţinutului de oxigen al soluţiei
nutritive – de la 8,3 mg O2 la litru la
intrare, la 7,5 mg O2 la litru la
ieşirea din rigola de cultură.

• La castraveţi – consumul este mai

mare – de la 6,2 la 2,9 mg O2 la litru
de soluţie nutritivă.
Valorile sub 3 mg O2 la litru sunt
necorespunzătoare.

Creşterea consumului de oxigen este

generată de prezenţa
microorganismelor din soluţia
nutritivă.
Creşte şi în cazul în care există alge sau
microorganisme saprofite care apar
în cazul bolilor sistemului radicular.
 Concentraţia în oxigen
scade:

- în condiţii de temperatură ridicată

- în apropierea rădăcinilor
- în funcţie de pH-ul soluţiei

La castraveţi necesarul pentru creştere

şi fructificare – 5,0 mg O2 la litru de
soluţie nutritivă.
La scăderea peste acest prag se
diminuează producţia cu circa 40%.

Pericolul este mai ales în primele faze după plantare şi suprasaturarea cu soluţie
nutritivă a ghivecelor cu care au fost plantate răsadurile, mai ales cele din turbă sau la
cele care predomină turba, la cele din vată minerală sau perlit.
Îmbunătăţirea aerării soluţiilor nutritive în instalaţiile NFT se realizează
prin:
- Căderea soluţiei recuperate în jet subţire de la înălţime cât mai mare în
rezervorul instalaţiei;
- Barbotarea în rezervor a soluţiei nutritive prin injecţie de aer sub
presiune;
- Omogenizarea oxigenării prin amestecarea soluţiei nutritive în
rezervorul instalaţiei sau prin utilizarea unor pompe de aerare a soluţiei
Nutriţia în sistemul NFT

În sistemele de cultură cu soluţii circulante curgerea soluţiei peste şi printre

rădăcinile plantelor elimină şi uniformizează concentraţiile scăzute care se
realizează lângă suprafaţa rădăcinilor plantelor

Concentraţia soluţiilor nutritive

- Pentru soluţii nutritive statice - Trebuie să fie mai ridicată, mai ales în condiţii
de lumină puţin intensă - 100-300 mg N şi 120-250 mg K/litru

- Pentru soluţii nutritive circulante – concentraţia este mult mai scăzută, se pot
folosi concentraţii mult diferite

- Pentru instalaţiile NFT – nu s-au înregistrat diferenţe semnificative de

producţie la tomatele cultivate pe soluţii la care concentraţiile au variat între
10-320 mgN/litru. La acest tip au fost înregistrate diferenţe de producţie când
concentraţia fosforului a scăzut de la 200 mg/l la 5-10 mg/l
Electroconductivitatea

Soluţia nutritivă poate avea un EC în intervalul 0,5 la 4,5

mS /cm2.
Creşterea sau scăderea peste aceste limite duce la simptome
de ofilire, arsuri pe frunze sau alte anomalii.

NIVELUL CONDUCTIVITĂŢII PE GRUPE DE PLANTE

Conductivitate mică
Verdeţurile, salata verde sau fasolea necesită un coeficient
scăzut de conductivitate 0,7 la 1,5 mS / cm2 în timpul iernii şi
de 1,5 la 1,8 mS /cm2 în timpul verii.
Conductivitate medie
Castraveţii, pepenii, grupa vărzoaselor 1,6-1,8 mS / cm2 în
timpul verii şi 1,8-2,2 mS / cm2 în timpul iernii.
Conductivitate ridicată
tomatele, ardeii şi vinetele 2,5 - 3,6 mS / cm2 în vara şi 3,6 la
5,0 mS / cm2, în timpul iernii.
 Elemente minerale considerate necesare sau benefice pentru creşterea plantelor

-carbon (C), hidrogen (H) oxigen (O) sunt furnizate de aer şi de apă.
-Macronutrienţi - azot (N), fosfor (P), potasiu (K), calciu (Ca), magneziu (Mg), şi
sulf (S) sunt consumate de către plante în cantităţi mari.

Micronutrienţi - sunt necesari plantelor în cantităţi foarte mici. Elementele esenţiale

sunt: bor (B), clor (Cl), cupru (Cu), fier (Fe), mangan (Mn), sodiu (Na), zinc (Zn),
molibden (Mo), nichel (Ni), siliciu (Si) şi cobalt (Co).
Cobaltul este esenţial pentru fixarea azotului.
Siliciul, depus în pereţii celulelor, a îmbunătăţeşte rezistenţa la temperaturile
extreme şi la secetă.

Pentru cultura tomatelor în sistem NFT se recomandă ca soluţia nutritivă să conţină:

150-225 mgN/l;
30-45 mg P/l;
300-500 mg K/l;
150-300 mg Ca/l;
40-50 mg Mg/l;
3-6 mg Fe/l;
0,5-1 mg Mn/l;
0,1 mg Cu/l;
0,1 mg Zn/l;
0,3-0,4 mg Mo/l