În zilele noastre aplicarea produselor chimice este considerată medoda cea mai ieftină și

cel mai des întalnită în controlul bolilor plantelor. Cu toate acestea efectele adverse produse
asupra sănătății omului și a mediului înconjurător, a determinat producerea pesticidelor naturale.
Compușii biologici activi găsiți în plante par să fie mai siguri, acceptabili și adaptabili
decât compușii sintetici. Acești compuși biologici s-au dovedit a fi o sursă mai sigură în
controlul agenților patogeni.
Uleiurile esențiale cât și extractele din plantele medicinale sunt eficiente împotriva
bacteriilor și a fungilor agenților patogeni. Compușii sunt biodegradabili și au un potențial ridicat
în programele ce prevăd gestionarea dăunătorilor.
Utilizarea compușilor biologici extrași din plante poate fi o alternativă pentru utilizarea în
mod convențional asupra ciupercilor fitopatogene datorită substanțelor bioactive cum ar fi :
flavonoizi, fenoli, tanini, alcaloizi, chinoni, sapoine, steroli, etc.
În ultimii ani, companiile comerciale au folosit rezultatele cercetărilor, în privința
proprietăților pesticide a uleiurilor esențiale din plante și au prezentat un nou compus de
pesticide pe piață ( ex: firma Mycoteh face un produs fungicid și acaricid pe nume Cinnamite ™,
folosit pentru culturile de struguri, citrice și nuci) .
Există multe rapoarte despre impactul extractelor și uleilor esențiale din plate asupra
fungilor, agenților patogeni foliari, a fungilor dezvoltați în sol și a nematozilor din depozitele cu
cereale și produse alimentare.
Rezultatele mai multor cercetări au arătat că unele componente pot controla agenții
patogeni din plante sau măcar sunt folosite ca un model pentru producerea noilor componente
din pesticide.
În ciuda potențialului ridicat a uleiurilor esențiale extrase din plantele medicinale Iraniene
nu sunt multe studii făcute despre efectele pe care le au asupra fungilor patogeni de pe plantă.
Obiectivele acestui studiu au fost:
 să testeze efectele inhibatorii ale trei uleiuri esențiale derivate din trei plante medicinale
iraniene pe nume: Thymus vulgaris L., Zataria multiflora Boiss. și Thymus Kotschyanus
Boiss. & Hohen, asupra creșterii miceliului a patru patogeni Pythium aphanidermatum,
Rhizoctonia solani , Fusarium graminearum și Sclerotinia sclerotiorum. Acești patogeni
atacă și provoacă pierderi masive pe culturi importante.
 să determine cea mai apropiată concentrație minimă inhibatorie (MIC) și concentrația
minimă de fungicid (MFC) din aceste uleiuri esențiale care reduc creșterea miceliului.

Materiale și metode;

1. Material vegetal

Componentele aeriene din Thymus vulgaris L., Zataria multiflora Boiss. și Thymus
Kotschyanus Boiss. & Hohen, au fost colectate din câmpuri întregi aflate în habitatul lor natural
din Iran. Plantele au fost uscate în condiții de umbră, cu ventilatoare corespunzătoare și apoi
menținute la o temperatură de -24°C, ca la final să fie hidrodistilate pentru a extrage uleiurile
esențiale.

2. Extragerea uleiului esențial

Extracția uleiului esențial din plante a fost realizată utilizând un aparat modificat de tip
Clevenger în urmatoarele condiții: 40 g material vegetal uscat la aer, 500 ml apă distilată și 4 ore
de distilare. Sulfatul de sodiu anhidru a fost folosit pentru a elimina apa, după extragere. Uleiul
rezultat a fost introdus în fiole din plastic sigilate și ținute la frigider la o temperatură de 4°C.

3. Culturi fungice

Fungii patogeni, incluzând Pythium aphanidermatum, Rhizoctonia solani , Fusarium

graminearum și Sclerotinia sclerotiorum, au fost furnizați de Departamentul de patologie a
plantelor din cadrul Universității Tarbiat Modares. Culturile fungice au fost întreținute și
cultivate Potato Dextrose Agar ( PDA).

4. Testul de activitate antifugică in-vitro

Testul antifugic a fost făcut în vase Petri ( 9 cm in diametru ) conținând mediu de cultură
PDA. Când temperatura mediului PDA a ajuns aproape la 40°C, concentrația inițială specifică (0
și 200 μl/l) la 50% din stocurile de uleiuri esențiale din plante ( diluate in etanol 96% și
sterilizate folosind filtre de 0,2 μm) au fost adăugate la PDA și mixate complet. Rata creșterii
miceliului inhibat a fost măsurat după plasarea unui miceliu activ cu fungi, pe un disc în vasul
Petri, pe mediu de cultură PDA cu concentrația specifică inițială a uleiului esențial și incubat la
28±1 °C. Observațiile au fost notate la fiecare 12 ore după primele 10 ore de dup ă perioada de
aclimatizare pentru a finaliza creșterea controlului tratamentelor. Rata creșterii miceliului inhibat
( GI%) a fost calculat prin următoarea formulă: GI% = dc-dt/dc*100 ( dc – diametrul coloniilor
din probele controlate, dt – diametrul coloniilor di probele cu tratamente, ). Experimentele
inițiale au fost luate randomizat (CRD) cu două concentrații și două replici.
Într-un mod complet randomizat a fost făcut un experment factorial destinat acelor uleiuri
esențiale din plante care au prezentat o inhibare de 100% a creșterii miceliului într-o concentrație
de 200 μl/l

5. Rezultat

Rezultatele au arătat că trei uleiuri esențiale din plante au cauzat o creștere inhibitorie
asupra tuturor speciilor de fungi la o concentrație de 200 μl/l. Aceste uleiuri esențiale din plante
au expus un spectru larg fungitoxic prin inhibarea creșterii miceliilor fungilor. Prin urmare am
folosit concentrații scăzute ( 50, 100 și 150 μl/l) să aflăm MIC (concentrație minimă de inhibiție)
și MFC (concentrația minimă de fungicid) din fiecare ulei esențial din plante asupra acestor
fungi.
 Discuții

Uleiurile esențiale extrase din Z. multiflora, T. vulgaris și T. kotschyanus au arătat o

creștere inhibitorie de 100% pe patru specii de fungi - Pythium aphanidermatum, Rhizoctonia
solani, Fusarium graminearum și Sclerotinia sclerotiorum la o concentrție de 200 μl/l. Efectele
antimicrobiene ale uleiurilor esențiale din Z.multiflora au fost în prealabil studiate pe patogeni
preluați din industria alimentară, cât și din microorganisme aflate în mâncarea alterată.
Până acum nu au existat rapoarte asupra efectelor pe care Z. multiflora și T. kotschyanus
le au asupra fungilor patogenici care pot conlucra simultan. Bazându-ne pe descoperirile noastre
Z. multiflora și T. kotschyanus au avut un efect puternic asupra creșterii inhibitorii pe fungii
studiați, în special pe Pythium aphanidermatum și Fusarium graminearum.
Cele mai importante componente ale uleiurilor esențiale din Z. multiflora și T.
kotschyanus sunt carvacrol și timol, deși nivelul de carvacrol este mai mare decât cel al
timolului. Timolul este cel mai important compus al uleiului esențial din T. vulgaris. Alți
compuși biologici activi cum ar fi limonen, p-cimen, alfa- pimen, beta- pimen, linolol, camfor,
borneol, mircen se găsesc în aceste uleiuri esențiale din plante. Toate aceste plante medicinale
studiate aparțin familiei Lamiaceae. Studii anterioare au arătat că uleiurile esențiale ce aprțin
aceleiași familii pot conține compuși activi similiari și asemănători. Uleiurile esențiale din
cimbru au cauzat schimbări morfologice în hife, rupturi în membrana plasmatică și distrugerea
mitocondriilor. În conformitate cu descoperirile noastre crșterea în concentrațiile din uleiurile
esențiale din plante duc la creșterea ratei de inhibare a creșterii fungilor. Acest lucru este în
concordanță cu Rasooli et al.,a căror rezultate au demonstrat că majorarea în concentrație a
uleiului esențial din Thymus spp. a cauzat o lipsă de citoplasmă, plierea membranei nucleare și
îngroșarea pereților celulari. O astfel de performanță a speciilor de Thymus poate fi legată de
proprietățile lipofile și abilitatea de a penetra membrana plasmatică. Asemenea tulburări ale
uleiurilor esențiale din cimbru pot fi cauzate de interferențe ale compușilor uleiurilor esențiale cu
reacții enzimatice ale pereților ce produc modificări în morfologia fungilor și inhibarea creșterii
acestora.
Activitatea antifungică a uleiului esnțial de cimbru s-a dovedit a fi bună împotriva
fungilor precum Botrytis cinerea (De Bary.) Whetzel., Rhizopus stolonifer (Ehrenb. Fr.) Vuill. ,
Aspergillus spp. , Rhizoctonia solani, Pythium ultimum ,Trow., Fusarium solani,
Haematonectria haematococca (Berk. & Broome.) Samuels. & Rossman.), și Colletotrichum
lindemuthianum (Sacc. & Magnus.) Briosi & Cavara. Uleiurile esențiale din cimbru pe lângă
faptul că completează creșterea inhibitorie a fungilor din depozitele de cereale, previne
producerea de toxine.
Carvacrolul este un compus fenolic, activitatea sa antimicrobiană poate fi atribuită
prezenței unui nucleu aromatic și a grupei OH fenolică care este activă și formează legături de
hidrogen cu enzimele active țintă. Efectul antifugic al carvacrolului este ușor mai puternic decât
al timolului. Carvacrolul reacționează cu membrana celulară prin modificările în permanență ale
canalelor H+/K+. Modificările gradate ale ionului duc la afectarea fucțiilor fundamentale ale
celulei, chiar și la moartea acesteia. Interacțiunea compusilor esențiali unii cu alții joacă un rol
important în efectele antimicrobiene ale uleiurilor esențiale din plante. Timolul și carvacrolul au
efecte sinergice. Efecte mari atifugice ale uleiurilor esențiale din plante studiate pot fi atribuite
prezenței compușilor fenolici cum ar fi timolul și carvacrolul. Compușii fenolici cauzează
tulburări asupra enzimelor de pe pereții celulari precum chitinază, sintetază de chitină și α- și β-
glucanază. Timolul nu o are un efect specific asupra creșterii parametrilor din țesutul plantelor.
Uleiurile esențiale au două caracteristici proieminente; au o toxicitate scăzută pentru
mediu și oameni datorită proprietăților lor naturale și un risc scăzut de dezvoltarea a rezistenței
prin microorganisme patogene. Din aceste motive și luând în considerare rezultatele noi
recomandăm folosirea acestor uleiuri esențiale din plantele medicinale iraniene pentru
dezvoltarea de noi și sigure fungicide. Pentru a atinge acest target vor fi necesare experimente pe
teren precum și ulterioare cercetări.