Lucrari Practice Ampelografie II, Marinela Stroe

CAPITOLUL III.
DESCRIEREA MORFOLOGICĂ A PRINCIPALELOR

SOIURI DE STRUGURI DE MASĂ
3.1. SOIURI DE MASĂ CU MATURARE TIMPURIE
MUSCAT PERLĂ DE CSABA

ORIGINE - Soi creat în Ungaria de Mathiasz Ianoş din încrucişarea
soiurilor Bronnerstraube şi Muscat Ottonel.
SINONIME – Csaba Gyongue, Jemciug Csaba
CARACTERE MORFOLOGICE
În faza de dezmugurire
Rozeta este scămoasă, de culoare verde cu nuanţă cafenie.
În faza de înfrunzire
Vârful lăstarului este scămos, de culoare verde cu nuanţă arămie.
Lăstarul este verde-castaniu, glabru. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-
conică, de mărime mijlocie.
În faza de înflorire
Floarea este hermafrodită normală, cu deschiderea corolei normală,
rareori cleistogamă. Staminele sunt în număr de 5, ovarul este conic şi stilul
este foarte scurt, cilindric, cu stigmat discoidal. Polenul este fertil.
În faza de creştere a bobului
Cârceii sunt glabri, bifurcaţi. Frunza adultă are formă aproape
rotundă, de mărime mijlocie, colorată în verde închis, mată şi uşor gofrată.
Poate să fie întreagă, trilobată sau pentalobată, cu sinusurile laterale în
formă de V sau eliptice. Sinusul peţiolar este deschis sub formă de liră sau
închis. Caracteristic pentru acest soi este faptul că, marginile limbului sunt
îndreptate spre partea superioară, formând o mică pâlnie la nivelul
punctului peţiolar. Limbul este glabru pe partea superioară şi prezintă peri
pe nervuri pe partea inferioară. Nervurile sunt uşor roşietice spre bază, iar
dinţii sunt ascuţiţi şi înclinaţi. Peţiolul este glabru, de culoare roşietică,
egal sau mai scurt decât lungimea nervurii mediane.
În faza de maturare a strugurilor
Strugurele este de mărime mijlocie, de formă cilindro-conică, deseori
aripat, lax. Pedunculul este verde roşietic, mijlociu, lemnificat. Bobul este
discoidal, mijlociu, de culoare verde-gălbuie. Miezul este semicărnos, cu
aromă uşoară de muscat. Pieliţa acoperită cu puţină pruină prezintă pete
cafenii. Sămânţa este mică, ovoidală, cu şalaza asimetrică, ridată cu rostru
mijlociu.
În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

Coarda este subţire, de culoare cafenie-ruginie, striată şi punctată
glabră, cu meritale mijlocii. Scoarţa lignificată, se exfoliază în fâşii.
66
Temă: De codificat principalele caracteristici de Cod O.I.V. 084- Peri orizontali între nervurile
descriere şi identificare: principale pe faţa inferioară
Cod O.I.V. 085 - Peri erecţi între nervurile
Cod O.I.V. 001 - Forma vârfului lăstarului principale pe faţa inferioară
Cod O.I.V. 003 - Intensitatea pigmentaţiei Cod O.I.V. 151 - Tipul florii
antocianice Cod O.I.V. 202 - Mărimea strugurilor
Cod O.I.V. 004 - Desimea perilor orizontali Cod O.I.V. 206 - Lungimea pedunculului
(etalaţi) pe vărful lăstarului Cod O.I.V. 220 - Mărimea bobului
Cod O.I.V. 011 - Desimea perilor erecţi pe Cod O.I.V. 223 - Forma bobului
noduri Cod O.I.V. 225 - Culoarea pieliţei
Cod O.I.V. 016 - Distribuţia pe lăstar a Cod O.I.V. 230 - Coloraţia pulpei
cârceilor Cod O.I.V. 236 - Gustul
Cod O.I.V. 065 - Mărimea frunzei Cod O.I.V. 241 - Prezenţa seminţelor în bob
Cod O.I.V. 068 - Lobia frunzei Cod O.I.V. 244 - Striaţii transversale pe partea
Cod O.I.V. 076 - Forma dinţilor dorsală a seminţei
Cod O.I.V. 079 - Forma generală a sinusului
peţiolar
CARDINAL
ORIGINE - Soiul a fost obţinut de către Elmer Snyder şi F. Harmon la

Staţinunea Fresno-California, prin încrucişarea soiurilor Ahmeur bou
Ahmeur şi Alphonse Lavallée.
SINONIME – Nu se cunosc
Rozeta este de culoare verde cu nuanţă arămie, cu scame rare.
Vârful lăstarului este verde, cu nuanţă arămie şi prezintă scame
rare. Lăstarul este glabru, lucios, de culoare verde cu nuanţă cafenie.
Inflorescenţa este uniaxială, conică sau rămuroasă, mare.
Floarea este hermafrodită normală, cu un număr de stamine mare
(6-7), lungi, ovarul este tronconic, costat, cu 2-3 loji şi 4-6 ovule. Stilul este
scurt şi cilindric. Polenul este fertil.

Cârceii sunt trifurcaţi, de culoare verde cu nuanţă cafenie. Frunza
adultă este mare, uşor gofrată, de culoare verde-metalic, pentalobată.
Sinusurile laterale superioare sunt oviforme, uneori lobii se petrec, iar
cele inferioare atunci cănd există sunt slab schiţate.
Sinusul peţiolar este deschis în liră largă. Limbul este glabru pe
partea superioară şi prezintă scame rare pe nervuri pe partea inferioară.
Nervurile sunt roşietice spre bază, iar dinţii au baza lăţită şi
marginile convexe. Peţiolul este glabru, uneori prezintă şi urme de scame,
este de culoare verde-roşietic, lai lung decât lungimea nervurii mediane.
67
Strugurele este mare spre foarte mare, de formă cilindro-conică,
deseori rămuros cu o aşezare a boabelor foarte rară. Pedunculul este
mijlociu ca mărime, erbaceu. Bobul este foarte mare, iar forma variază de la
uşor discoidală la uşor ovală şi are culoarea roşie-violacee. Pieliţa este
destul de groasă, acoperită cu un strat de pruină persistentă. Miezul este
cărnos, cu gust ierbos. Sămânţa este mare, cu şalaza rotundă şi rostru
lung.

Coarda este de culoare alunie-gălbuie, cu meritate mijlocii, glabre.
Scoarţa se exfoloază în plăci şi aşchii. Toamna frunzişul capătă nuanţe
roşietice.
peţiolar
AUGUSTA
ORIGINE - Soiul a fost obţinut de către Marin Neagu şi Mihai

Georgescu la U.S.A.M.V. Bucureşti din încrucişarea soiurilor Italia şi Regina
viilor şi omologat în anul 1984.
SINONIME – Nu are.
Rozeta este glabră, verde, cu nuanţe bronzate.
Vârful lăstarului este verde, iar frunzele tinere sunt gofrate şi
bronzate. Lăstarul este glabru şi prezintă striuri fine. Inflorescenţa este
uniaxială, cilindro-conică, mare.
Floarea este hermafrodită normală, pe tipul 5. Polenul este fertil.
68
Cârceii sunt bifurcaţi, de culoare verde cu nuanţă cafenie. Frunza
adultă este de mărime mijlocie, glabră, cuneiformă, trilobată sau
pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt închise elipsoidal cu lobii
suprapuşi, iar sinusurile inferioare atunci când frunza este pentalobată,
sunt deschise în forma literei V. Sinusul peţiolar este deschis în forma
literei U sau liră largă. Limbul este glabru pe partea superioară şi prezintă
smocuri de peri pe nervuri pe partea inferioară. Nervurile sunt roşietice spre
bază, iar dinţii sunt de mărime mijlocie, au baza lăţită şi marginile uşor
convexe. Peţiolul este glabru, erbaceu, mai lung decât nervura mediană, cu
o coloraţie antocianică puternică la baza sinusului peţiolar.

Strugurele este mijlociu spre mare, de formă cilindro-conică, cu o
compactitate a boabelor mijlocie spre laxă. Pedunculul este lung, erbaceu.
Bobul este mare, oval, de culoare verde-gălbuie cu o pieliţă destul de
groasă, acoperită cu un strat de pruină persistentă.
Miezul este cărnos-crocant, cu gust plăcut.

Coarda este de culoare galben-brună, cu meritale de lungimi medii,
fin striată, iar în secţiune este eliptică.
peţiolar
VICTORIA
ORIGINE - Soi nou obţinut la S.C.V.V. Drăgăşani prin hibridare

sexuată a soiurilor Cardinal şi Afuz Ali şi omologat în 1978 (Autori:Victoria
Lepădatu şi Gh. Condei).
Rozeta este glabră, de culoare verde-cafenie.
69
Vârful lăstarului este verde, iar frunzele tinere sunt glabre, lucioase,
de culoare verde-arămie. Lăstarul este de culoare verde şi prezintă striuri
fine. Inflorescenţa este cilindro-conică, mare.
Floarea este hermafrodită normală, pe tipul 5. Polenul este fertil.

Cârceii sunt bifurcaţi, de culoare verde cu nuanţă cafenie. Frunza
adultă este de mărime mijlocie-mare, glabră, pentalobată, cuneiformă, uşor
lăţită. Sinusurile laterale superioare sunt deschise elipsoidal iar uneori
închise ovoidal, iar sinusurile inferioare sunt deschise în forma literei V sau
sunt slab schiţate. Sinusul peţiolar este deschis în forma literei V sau liră.
Limbul este gros, glabru pe ambele feţe. Nervurile sunt verzi, iar dinţii
sunt de mărime mijlocie, cu margini drepte, mucronaţi, de culoare gălbuie
pe margine. Peţiolul este lung, glabru, cu o pigmentaţie antocianică
evidentă.

Strugurele este mare şi foarte mare, de formă cilindro-conică, lax. Cu
pedunculul erbaceu. Bobul este foarte mare, oval, de culoare galben-verzuie,
cu o pieliţă acoperită cu un strat de pruină persistentă. Miezul este cărnos,
semicrocant, cu gust echilibrat, nearomat. Sămânţa este mare, uşor
asimetrică cu şalază evidentă.

Coarda are meritale de lungimi medii, este de culoare brună-cafenie,
cu striuri fine, iar în secţiune este eliptică.
Temă: De codificat principalele caracteristici de Cod O.I.V. 079 - Forma generală a sinusului
descriere şi identificare: peţiolarCod O.I.V. 084- Peri orizontali între
nervurile principale pe faţa inferioară
Cod O.I.V. 001 - Forma vârfului lăstarului Cod O.I.V. 085 - Peri erecţi între nervurile
Cod O.I.V. 003 - Intensitatea pigmentaţiei principale pe faţa inferioară
antocianice Cod O.I.V. 151 - Tipul florii
Cod O.I.V. 004 - Desimea perilor orizontali Cod O.I.V. 202 - Mărimea strugurilor
(etalaţi) pe vărful lăstarului Cod O.I.V. 206 - Lungimea pedunculului
Cod O.I.V. 011 - Desimea perilor erecţi pe Cod O.I.V. 220 - Mărimea bobului
noduri Cod O.I.V. 223 - Forma bobului
Cod O.I.V. 016 - Distribuţia pe lăstar a Cod O.I.V. 225 - Culoarea pieliţei
cârceilor Cod O.I.V. 230 - Coloraţia pulpei
Cod O.I.V. 065 - Mărimea frunzei Cod O.I.V. 236 - Gustul
Cod O.I.V. 068 - Lobia frunzei Cod O.I.V. 241 - Prezenţa seminţelor în bob
Cod O.I.V. 076 - Forma dinţilor Cod O.I.V. 244 - Striaţii transversale pe partea
dorsală a seminţei
70
3.2. SOIURI DE MASĂ CU MATURARE MIJLOCIE
CHASSELAS DORÉ
ORIGINE - Este un soi foarte vechi, origine necunoscută încă, părerile

fiind variate: după unii autori ar fi de origine franceză, (localitatea
Chasselas) unde se cultivă încă din sec. XIII; după alţii ar fi de origine
elveţiană, unde se găseşte în cultură sub numele de Fendant din Evul
mediu; după alţii ar avea origine egipteană, unde se pare că se cultivă din
anul 1200, în oaza Fayoum, unde se găseşte în cultură şi soiul Chasselas
noir, din care se presupune că s-a desprins soiul Chasselas doré.
SINONIME – Chasselas de Thomery, Chasselas de Moissac, Gutedel,
Fendant, ş.a.
Rozeta este scămoasă, are o culoare verde-roşietică foarte
caracteristică, fiind practic un caracter de soi.
Vârful lăstarului este scămos, de culoare verde-roşietică, iar
lăstarul este glabru, cu o coloraţie antocianică puternică pe partea însorită.
Inflorescenţa este uniaxială, scurtă, de formă cilindrică sau cilindro-conică,
de mărime mijlocie.
Floarea este hermafrodită funcţional normală. Staminele sunt în
număr de 5, lungi, înclinate normal. Ovarul este tronconic, stilul este
alungit, stigmatul rotund. Polenul este fertil.

Cârceii sunt glabri, bifurcaţi şi trifurcaţi, galbeni cu o nuanţă cafenie,
prezentând pe suprafaţa lor urme de scame. Frunza adultă este uşor
băşicată, mijlocie ca mărime, pentalobată, glabră şi cu peri scurţi pe nervuri
pe partea inferioară a limbului. Sinusurile laterale superioare sunt
variabile ca formă, mai mult sub formă de liră cu baza ascuţită sau uşor
ovoidală, destul de profunde, iar cele inferioare sunt superficiale. Sinusul
peţiolar este deschis sub formă de V. Nervurile sunt verzi, iar limbul este
glabru pe partea inferioară şi prezintă peri pe nervuri. Dinţii sunt mărunţi,
cu marginile convexe. Peţiolul este de culoare verde-roşietică, mai lung
decât lungimea nervurii mediane şi prezintă peri scurţi.

Strugurele este de mărime mijlocie, are formă cilindrică sau cilindro-
conică, uneori aripat, cu o ramificaţie a strugurelui transformată în cârcel şi
cu o aşezare a boabelor potrivit de deasă. Pedunculul este verde roşietic,
scurt, lemnificat. Bobul este sferic, mijlociu ca mărime, cu pieliţa colorată
galben-verzui chiar auriu cu pete de rugină pe partea însorită. Miezul este
semicărnos, suculent, cu gust specific soiului (franc de Chasselas).
Sămânţa este mică mijlocie, uşor ovală, cu şalaza ovală, puţin distinctă.
71
Coarda are culoare cafenie-roşcată, cu reflexe violacee, uşor striată,
cu meritale mici-mijlocii, iar în secţiune este eliptică.
peţiolar
CHASSELAS ROSE
ORIGINE - Este considerat a fi o variaţie mugurală a soiului

Chasselas Royale, obţinută în Franţa.
SINONIME – Chasselas rose Royale, Chasselas rose de Falloux, Roter
Gutedel, Roter Mosler, etc.
De subliniat că prezintă aproximativ aceleaşi caractere fenotipice ca
soiul Chasselas doré, de care se deosebeşte doar prin coloritul roz al
boabelor.
Rozeta este scămoasă, are o culoare roşietică-cafenie, foarte
caracteristică, fiind practic un caracter de soi.
Vârful lăstarului este verde scămos cu merginea roşietică. Lăstarul
are o coloraţie antocianică puternică pe partea însorită şi către vârf,
prezentând scame rare la noduri. Inflorescenţa este uniaxială, scurtă, de
formă cilindrică sau cilindro-conică, de mărime mijlocie.
Floarea este hermafrodită normală, cu deschiderea corolei normală.
Staminele sunt în număr de 5, uneori 6 lungi, înclinate normal. Ovarul este
de culoare verde închis, cu 2-3 loji, cu câte 2 ovule fiecare. Stilul este
alungit, stigmatul rotund, iar polenul este fertil şi abundent.
72
Cârceii sunt glabri, bifurcaţi şi trifurcaţi, verzi. Frunza adultă este
uşor alungită, mijlocie ca mărime, trilobată - pentalobată, glabră pe partea
superioară şi cu peri scurţi pe nervuri pe partea inferioară a limbului.
Limbul este uşor gofrat, cu marginile adesea întoarse către partea inferioară,
constituind un caracter de soi. Sinusurile laterale superioare sunt
variabile ca formă, adânci, deseori închise, cu baza uşor ascuţită. Sinusul
peţiolar este deschis sub formă de V, liră sau închis prin suprapunerea
lobilor. Nervurile sunt verzi. Dinţii sunt mărunţi, ascuţiţi, înclinaţi.
Peţiolul este de culoare verde - roşietic, striat mai lung decât nervura
mediana şi prezintă peri scurţi.

Strugurele este de mărime mijlocie, dar mai mare decât la soiul
Chasselas doré are formă cilindrică sau cilindro-conică, uneori aripat, cu o
aşezare a boabelor destul de rară. Pedunculul este verde roşietic, scurt,
lemnificat. Bobul este sferic, mijlociu ca mărime, cu pieliţa colorată roz-
roşietică, subţire, acoperită cu un strat subţire de pruină. Miezul este
nearomat, dulce acrişor şi cu mustul necolorat. Sămânţa este mică mijlocie,
de culoare cafenie, cu şalaza ovală, puţin distinctă.

Coarda are culoare cafenie-roşcată, cu puncte mici şi negre şi cu
nodurile mai intens colorate. Este fin striată, cu canelurile şterse, cu
meritale mici-mijlocii, iar în secţiune este eliptică.
Cod O.I.V. 079 - Forma generală a sinusului dorsală a seminţei
peţiolar
MUSCAT DE HAMBURG
ORIGINE - Se pare că este originar din Anglia, unde se cultivă de

foarte mult timp în sere, iar după unii autori ar fi provenit din localitatea
Snow lângă Bristol. Pierre Galet (1964) presupune că ar fi un hibrid rezultat
din încrucişarea soiurilor Muscat de Alexandria şi Frankental (Trollinger).
SINONIME – Black Muscat, Zibibbo nero.
73
Rozeta este pufoasă, de culoare verde-albicioasă, cu margini cafenii.
Vârful lăstarului este verde albicios, pufos, iar lăstarul este glabru,
cu striuri cafenii. Inflorescenţa este rămuroasă, de mărime mijlocie.
Floarea este hermafrodită normală, dar în mod frecvent, prezintă
fenomenul de cleistogamie. Staminele sunt în număr de 5, cu abatere către
6. Ovarul este tronconic, cu 2-3 loji şi 4-6 ovule. Stilul este scurt şi
stigmatul proieminent. Polenul este fertil, având adesea o capacitate de
germinare scăzută.
Cârceii sunt verzi, glabri, bi- şi trifurcaţi. Frunza adultă este mare,
uşor alungită şi ondulată, cu 3-5 lobi. Limbul este scămos pe partea
inferioară, iar lobul terminal este alungit. Sinusurile laterale superioare
sunt adânci, variabile ca formă, uneori fiind închise prin suprapunerea
lobilor, iar cele inferioare sunt unghiulare sau în formă de liră. Sinusul
peţiolar este deschis în formă de liră şi foarte rar semiînchis. Nervurile
sunt verzi, cu slabă nuanţă roşietică pe partea inferioară şi prezintă peri.
Dinţii sunt mărunţi, cu marginile convexe de culoare gălbuie. Peţiolul este
de culoare verde, mai scurt decât lungimea nervurii mediane.
Strugurele are formă rămuroasă şi mai rar conică, este de mărime
mijlocie, cu o aşezare a boabelor laxă, iar pedunculul este verde, lung,
erbaceu. Bobul este sferic, negru intens la biotipul valoros şi oval, de culoare
roşie-verzuie, mai neuniform, la celălalt biotip. Mărimea bobului este
mijlocie spre mare, cu pieliţa relativ groasă, acoperită cu un strat subţire
de pruină. Miezul este cărnos, semicrocant şi cu o aromă intensă de
muscat. Sămânţa este ovoidală, mare şi prezintă o şalază rotundă şi rostru
scurt cu vârful retezat.
Coarda are culoare cafenie-roşcată, cu meritale mijlocii, iar în
secţiune este eliptică.
peţiolar
74
MUSCAT D’ ADDA
ORIGINE - A fost obţinut în anul 1892 de către Luigi Pirovano, din
seminţe rezultate în urma autopolenizării soiului Muscat de Hamburg, fiind
considerat un Muscat de Hamburg ameliorat.
SINONIME – Muscat del Adda
Rozeta este scămoasă, de culoare alb-verzuie, cu nuanţe cafenii.
Vârful lăstarului este uşor scămos, iar lăstarul este glabru, cu
meritale mijlocii, iar pe suprafaţa acestuia se disting striuri fine, cafenii.
Inflorescenţa este de mărime mijlocie, de formă cilindro-conică.
cu 5 stamine şi ovarul este rotund, cu depresiuni pe suprafaţa lui şi stilul
scurt, de formă cilindrică. Polenul este fertil.
Cârceii sunt glabri, verzi, bifurcaţi. Frunza adultă este mare, cu
contur pentagonal, uşor scămoasă pe partea inferioară, pentalobată.
Sinusurile laterale superioare sunt profunde, cu lumen mare ovoidal, iar
cele inferioare sunt variabile ca formă, cel mai adesea în formă de U sau
ovoidale. Sinusul peţiolar este deschis şi are forma unei ogive, cu lumen
mare. Nervurile sunt verzi, iar dinţii sunt grupaţi, unul mare şi doi mici,
formând mici lobişori, au margini drepte şi vârf ascuţit, gălbui. Peţiolul este
de culoare verde şi egal sau mai mare decât lungimea nervurii mediane.
Strugurele este de mărime mijlocie spre mare, are formă cilindro-
conică, de compactitate medie, şi cu pedunculul verde, scurt, erbaceu.
Bobul este sferic, mare, cu pieliţa colorată în roşu foarte închis, groasă,
acoperită cu un strat de pruină abundent. Miezul este cărnos, crocant, cu o
aromă slabă de muscat. Sămânţa este mare, alungită, cu şalaza ovală şi
rostru scurt şi gros.
Coarda are culoare galbenă-cafenie, fin striată, cu meritale mijlocii,
iar în secţiune este eliptică.
Cod O.I.V. 079 - Forma generală a sinusului dorsală a seminţe
peţiolar
75
3.3. SOIURI DE MASĂ CU MATURARE TÂRZIE
AFUZ ALI
ORIGINE - Soiul este originar din Asia Mică, de unde a pătrun în

Europa (se presupune că este o selecţie din sortogrupul Rozaki). La noi în
ţară s-a cultivat mai întâi în Dobrogea şi s-a răspândit de-a lungul teraselor
Dunării. Face parte din Proles orientalis, subproles antasiatica.
SINONIME – Aleppo, Dattier de Beyrouth, Karaburnu, Bolgar, Altân
taş, Regina, etc.
Rozeta este de culoare cafenie-roşietică, glabră cu aspect lucios.
Vârful lăstarului este lucios, verde, cu marginea pigmentată roşietic.
Lăstarul este verde şi glabru. Inflorescenţa este uniaxială, de mărime
mijlocie, de formă cilindrică sau cilindro-conică.
Staminele sunt în număr de 5-6 şi sunt lungi, înclinate normal. Ovarul este
bombat, cu stil scurt, gros care are 2-3 loji cu 4-6 ovule. Polenul este fertil şi
abundent.

Cârceii sunt glabri, bifurcaţi şi trifurcaţi, foarte dezvoltaţi, de culoare
verde cu nuanţă cafenie. Frunza adultă este mijlocie ca mărime, uşor
lăţită, plană, netedă, glabră, trilobată sau pentalobată. Sinusurile laterale
superioare sunt variabile ca formă, de cele mai multe ori sunt îngust
elipsoidale, iar cele inferioare au adesea forma de V. Sinusul peţiolar este
deschis în formă de U, fiind un principal caracter de recunoaştere a acestui
soi. Limbul frunzei este subţire, de culoare verde deschis, glabru pe ambele
feţe cu nervurile fine şi albicioase, iar dinţii sunt de mărime mijlocie, uşor
ogivali, cu vârful rotunjit. Peţiolul este de culoare verde, glabru şi mai scurt
decât lungimea nervurii mediane.

Strugurele este mare şi foarte mare, are formă cilindrică sau cilindro-
conică, uneori poate să fie şi rămuros, cu o aşezare a boabelor destul de
rară. Pedunculul este verde, scurt, erbaceu. Bobul este mare, uşor cilindric,
cu pieliţa colorată verde-gălbui, cu nuanţă ruginie pe partea însorită,
relativ subţire, acoperită cu pruină. Miezul este cărnos, suculent, nearomat.
Sămânţa este mare, asimetrică, cu rostru scurt şi gros şi şalaza ovală,
puţin distinctă.

Coarda are culoare cafenie-roşcată, cu reflexe violacee, pronunţat
striată, cu meritale mici-mijlocii, iar în secţiune este eliptică.
76
peţiolar
COARNĂ NEAGRĂ
ORIGINE - Soi vechi oriental, considerat un soi autohton, datorită

răspândirii acestuia în podoriile sud-carpatice, înainte de apariţia filoxerei.
Face parte din sortogrupul Coarnă care este neomogen, cu însuşiri
divergente. Cele trei soiuri care alcătuiesc acest sortogrup (Coarnă albă,
Coarnă neagră, Coarnă roşie) sunt foarte diferite din punct de vedere
morfologic, ceea ce duce la ipoteza că nu au origine comună. Faptul că toate
trei au florile hermafrodite funcţional femele dovedesc totuşi că sunt soiuri
mai evoluate, după părerea academicianului Gherasim Constantinescu,
provenienţa lor fiind de natură hibridă. Soiul Coarnă neagră nu are ca
sinonim Asma, cum apare în unele lucrări, deoarece acesta din urmă, are
flori hermafrodite normale.
SINONIME – Moldavskii, Cerna razachia, Ciornâi crâmskii.
Rozeta este uşor scămoasă, de culoare verde deschisă, cu margini
cafenii.
Vârful lăstarului este aproape glabru, de culoare verde, iar lăstarul
este glabru, cu o coloraţie verde – slab cafenie. Inflorescenţa este uniaxială,
de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie.
Floarea este hermafrodită funcţional femelă. Staminele sunt în număr
de 5-6, scurte, recurbate. Ovarul este uşor tronconic, costat, cu stilul scurt
şi gros. Polenul este steril, puţin abundent.

Cârceii sunt glabri, bifurcaţi. Frunza adultă este mijlocie, uşor
alungită, cu mezofil neted şi glabru, trilobată sau pentalobată. Sinusurile
laterale superioare sunt variabile ca formă, putând fi oviforme sau sub
formă de U, iar cele inferioare au formă de V. Sinusul peţiolar este deschis
77
sub forma literei V sau liră, cu unul sau doi pinteni la bază. Nervurile sunt
verzi şi glabre. Dinţii sunt mijlocii ca mărime, ascuţiţi, înclinaţi, cu laturile
uşor convexe. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană, fiind colorat
cafeniu roşietic.

Strugurele este de mărime mijlocie, de formă cilindrică sau cilindro-
conică, cu o aşezare a boabelor deasă. Pedunculul este scurt către mijlociu,
şi lemnificat. Bobul este ovoidal-alungit, cu vârf teşit, de mărime mijlocie
spre mare. Pieliţa este de culoare neagră-roşietică, potrivit de subţire,
acoperită cu pruină. Miezul este cărnos, crocant, cu gust specific de coarnă.
Sămânţa este mare, oval-alungită, colorată cafeniu închis, cu şalaza ovală
şi rostru scurt şi subţire.

Coarda are culoare cafenie-deschisă, pronunţat striată, cu internodii
mijlocii, iar scoarţa se exfoliază în fâşii şi solzi mici, iar în secţiune este
eliptică cu muchii. Toamna frunzele se pătează în roşu vinos.
peţiolar
COARNĂ NEAGRĂ SELECŢIONATĂ
ORIGINE - Soiul a fost obţinut de academicianul Gherasim

Constantinescu şi cercetător Elena Negreanu în 1948 şi a fost omologat în
anul 1970 prin fecundarea liberă a soiului Coarnă neagră.
Rozeta este pufoasă, verzuie-albicioasă, cu uşoară nuanţă violacee.
Vârful lăstarului este scămos, albicios-verzui. Lăstarul este
castaniu, colorat neuniform. Inflorescenţa este uniaxială, conică, cu aspect
rămuros, de mărime mijlocie.
78
Floarea este hermafrodită normală, cu deschiderea corolei normală.,
cu staminele înclinate normal. Ovarul este tronconic, de culoare verde
închis, cu 2 loji şi 4 ovule. Stilul este scurt şi stigmatul discoidal, iar polenul
are formă normală.
Cârceii sunt verzi, bifurcaţi şi trifurcaţi. Frunza adultă are uneori
lungimea egală cu lăţimea, este de mărime mijlocie, glabră, pentalobată.
Sinusurile laterale superioare sunt închise, oviforme, uneori cu un pinten
în interior, iar sinusurile inferioare sunt profunde în formă de U. Sinusul
peţiolar este elipsoidal, oviform închis prin suprapunerea lobilor. Nervurile
au nuanţe de vineţiu-roşietic, iar limbul este glabru pe partea superioară şi
cu scame rare pe partea inferioară şi este mărunt băşicat. Dinţii sunt lungi,
înclinaţi, cu mucronii de culoare gălbuie, cu marginile uşor convexe.
Peţiolul este colorat neuniform în roşietic-cafeniu, striat, uşor mai scurt
decât lungimea nervurii mediane.
Strugurele este uniaxial, cilindro-conic, de mărime mijlocie-mare, iar
aşezarea boabelor este destul de deasă. Pedunculul este de culoare verde
nelemnificat. Bobul este oval, uniform ca mărime, cu pieliţa intens colorată
în negru roşietic, subţire şi rezistentă, acoperită cu un strat de pruină
densă. Miezul este cărnos-crocant, cu o aromă slabă. Sămânţa este
piriformă-alungită, de culoare măslinie-deschisă, cu şalaza mare, distinctă şi
cu rostru lung.
Coarda are culoare cafenie-deschisă, pronunţat striată, cu internodii
mijlocii, iar în secţiune este eliptică.
peţiolar
ITALIA
ORIGINE - Soiul a fost creat în Italia de către Alberto Pirovano în

anul 1911, din încrucişarea soiurilor Bicane şi Muscat de Hamburg. Face
parte din Proles pontica, subproles georgica.
SINONIME - Ideal
79
Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă, cu nuanţă roz-violacee.
Vârful lăstarului şi prima frunză sunt pufoase, alb-gălbui, cu
nuanţă roz-violacee, iar lăstarul este verde. Inflorescenţa este uniaxială,
conică sau rămuroasă, de mărime mijlocie.
cu 5-6 staminele înclinate normal. Ovarul este uşor bombat, prezentând în
general 3 loji cu 6 ovule. Stilul este scurt şi gros. Polenul este fertil.
Cârceii sunt glabri, verzi, bifurcaţi şi trifurcaţi. Frunza adultă este
mare, uşor gofrată, de culoare verde închis, pentalob ată, având de
asemenea, lobul terminal alungit ca la soiul Muscat de Hamburg.
Sinusurile laterale superioare sunt variabile ca formă, de cele mai multe
ori sunt adânci, oviforme, cu margini suprapuse mult, iar sinusurile
inferioare sunt deschise în formă de liră. Sinusul peţiolar este deschis sub
forma unei lire deformate, uneori acesta poate fi închis prin suprapunerea
lobilor. Nervurile sunt verzi, iar pe partea inferioară nu prezintă peri pe
nervuri. Dinţii sunt mijlocii ca mărime, cu marginile convexe şi Peţiolul
este verde-roşietic, cu urme de scame, mai scurt decât lungimea nervurii
mediane.
Strugurele este de formă conică sau rămuroasă, mare, cu aşezarea
boabelor destul de rară. Pedunculul este verde, erbaceu şi mijlociu ca
mărime. Bobul este mare, de formă ovoidală, cu pieliţa destul de groasă,
colorată galben-verzui, cu nuanţe chihlimbarii pe partea însorită. Miezul
este cărnos, crocant, cu aromă fină de muscat.Sămânţa este mare,
ovoidală, cu şalaza ovală, slab distinctă.

Coarda are culoare cafenie, fin striată, cu internodii mici-mijlocii şi cu
scoarţa ce se exfoliază în plăci mici. Toamna frunzele se pătează în galben.
peţiolar
80
3.4. SOIURI APIRENE
PERLETTE
ORIGINE - Soiul a fost creat de H.P. Olmo la Davis (California), în

anul 1936, prin hibridare sexuată între soiul Regina viilor şi soiul
Sultanină. Face parte din Proles orientalis, subproles antasiatica.
SINONIME - Perleta
Rozeta este glabră, cu urme de scame, de culoare verde deschis cu
uşoare reflexe gălbui-bronzate.
Vârful lăstarului este verde-gălbui, cu urme de scame, iar lăstarul
este glabru, striat, verde, uşor arămiu.
Inflorescenţa este conică, mijlocie ca mărime, cu primele ramificaţii
mai dezvoltate.
Staminele sunt în număr de 5, de lungime medie, înclinate normal. Ovarul
este tronconic, bombat, bilocular, cu 4 ovule, stilul lung şi cilindric. Polenul
este fertil.

Cârceii sunt glabri, verzi, subţiri. Frunza adultă este mare, uşor
alungită, netedă şi glabră.
Sinusurile laterale superioare sunt slab schiţate sau oviforme.
Sinusul peţiolar este deschis sub formă de liră sau U.
Nervurile sunt verzi, iar dinţii sunt mijlocii ca mărime, cu marginile
drepte şi cu baza lată.
Peţiolul este galbru, verde, uşor roşietic, egal sau mai scurt decât
lungimea nervurii mediane.

Strugurele este de mărime mijlocie-mare, uniaxial, tronconic, cu
boabe aşezate des. Pedunculul este lemnificat spre punctul de inserţie.
Bobul este sferic, mic spre mijlociu, cu pieliţa colorată galben-verzui,
subţire, acoperită cu un strat de pruină slab persistentă. Miezul este
cărnos, nearomat. În bob se găsesc rudimente şistave de seminţe.

Coarda are culoare alunie deschisă, cu striuri şi puncte, cu internodii
mici, iar scoarţa se exfoliază în plăci. Toamna limbul frunzelor se pătează în
galben. În secţiune coarda este eliptică.
81
peţiolar
KIŞMIŞ ALB
ORIGINE - Se pare că provine din oraşul Sultani (Iran). Face parte

din Proles orientalis-subproles antasiatica.
SINONIME – Sultanină albă, Thompson seedless.
Rozeta este de culoare verde-gălbuie, lucioasă cu perişori rari.
Vârful lăstarului este verde-gălbui, uşor scămos, iar lăstarul este
glabru, fin striat.
Inflorescenţa este rămuroasă sau conică, de mărime mijlocie, cu
prima ramificaţie adesea transformată în cârcel.
Staminele sunt în număr de 5, mijlocii ca mărime. Ovarul este costelat, bi-
sau triocular. Stilul este scurt, de forma unui gât, iar stigmatul teşit. Polenul
este fertil.

Cârceii prezintă urme de scame, sunt bifurcaţi sau trifurcaţi şi au o
culoare verde-gălbuie. Frunza adultă este mare, netedă şi lucioasă, glabră,
întreagă, trilobată, pentalobată, de culoare verde crud, destul de variabilă ca
formă, uneori fiind asimetrică.
Sinusurile laterale superioare sunt de asemenea variabile ca formă,
mai mult înguste şi superficiale. Sinusul peţiolar este în general complet
închis, prin suprapunerea lobilor, mai rar sub formă de liră imperfectă.
Nervurile sunt verzi, iar dinţii sunt uşor rotunjiţi, mucronaţi.
Peţiolul este glabru, verde cu striuri cafenii, mai scurt decât lungimea
nervurii mediane.
82
Strugurele este de mărime mijlocie spre mare, de formă rămuroasă
sau conică, cu boabele aşezate destul de rar. Pedunculul este de lungime
medie, ierbaceu. Bobul este oval, de mărime mijlocie, cu pieliţa colorată
galben-auriu, subţire, acoperită cu un strat fin de pruină. Miezul este
cărnos, crocant, nearomat. În bob se găsesc rudimente şistave de seminţe.

Coarda are internodii scurte sau mijlocii, de culoare cafenie-cenuşie,
cu striuri îngroşate şi colorate mai intens, iar în secţiune este eliptică.
peţiolar
KIŞMIŞ NEGRU
ORIGINE - Se presupune că provine din Iran. Face parte din Proles

orientalis-subproles antasiatica.
SINONIME – Black Monnukka, Sultanină neagră.
Rozeta este lucioasă, acoperită cu peri fini, de culoare verde-gălbuie.
Vârful lăstarului este lucios, verde-gălbui, cu urme de scame, iar
lăstarul este verde cu striuri cafenii, aproape glabru.
Inflorescenţa este rămuroasă, mare.
Staminele sunt în număr de 5, lungi,ovarul este tronconic şi costelat, cu 2
loji şi 4 ovule. Stilul este cilindric şi stigmatul uşor lăţit. Polenul este fertil.

Cârceii sunt glabri, verzi, bifurcaţi şi trifurcaţi. Frunza adultă este
mare,uşor alungită, cu 5 lobi, cu limb plan şi neted, glabră. Sinusurile
83
laterale superioare sunt variabile ca formă, sunt adânci, închis-ovoidale,
iar sinusurile laterale inferioare sunt mai înguste, unghiulare sau ovoidale.
Sinusul peţiolar este în general deschis, în formă de liră cu baza ascuţită
sau este închis oviform. Nervurile sunt uşor roşietice spre punctul peţiolar,
iar liziera este alcătuită din dinţi mari, obtuzi, mucronaţi. Peţiolul este
verde cu striuri roşcate, mai scurt decât lungimea nervurii mediane.

Strugurele este de mărime mijlocie spre mare, de formă conică sau
rămuroasă, cu boabele aşezate potrivit de des. Pedunculul este lung,
ierbaceu. Bobul este oval, de mărime mijlocie, cu pieliţa colorată negru-
roşietic, subţire, acoperită cu un strat fin de pruină. Miezul este cărnos şi
crocant, nearomat. În bob se găsesc rudimente şistave de seminţe.

Coarda are meritalele scurte, scoarţa este colorată cafeniu-deschis şi
se exfoliază în plăci. Toamna frunza se pătează cu galben.
Temă: Cod O.I.V. 079 - Forma generală a sinusului

De codificat principalele caracteristici de peţiolar
descriere şi identificare: Cod O.I.V. 084- Peri orizontali între nervurile
principale pe faţa inferioară
84
CAPITOLUL IV. DESCRIEREA MORFOLOGICĂ A SOIURILOR DE
STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE MASĂ
ŞI A VINURILOR CU INDICAŢIE GEOGRAFICĂ
4.1. SOIURI AUTOHTONE PENTRU VINURI ALBE DE MASĂ
CRÂMPOŞIE
ORIGINE - Soi autohton, care face parte din Proles pontica- subproles
balcanica.
SINONIME - Cârlogancă
Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu marginile violacee.
Lăstarul este verde, uşor cafeniu, striat, scămos. Inflorescenţa este
cilindro-conică, de mărime mijlocie spre mare, adesea aripată.
Floarea este hermafrodită normală funcţional femelă. Staminele în
număr de 5 sau 6 sunt mici, cu tendinţa de recurbare. Ovarul are 2-3 loji cu
4-6 ovule, este bombat, stilul este gros şi cilindric. Polenul este steril.

Cârceii sunt verzi, bifurcaţi, glabri.
Frunza adultă este mare, asimetrică, întreagă sau trilobată, rar cu
lobul terminal alungit, colorată verde închis pe partea superioară şi puternic
scămoasă pe faţa inferioară. Sinusurile laterale sunt superficiale, slab
schiţate, iar sinusul peţiolar are formă de liră. Dinţii sunt şterşi, cu baza
lăţită şi marginile drepte şi mucronaţi. Nervurile sunt verzi, iar peţiolul este
de culoare verde-vineţie, mai lung decât nervura mediană.

Strugurele este cilindro-conic, de mărime mijlocie, aripat, cu o
aşezare a boabelor rară care prezintă de cele mai multe ori boabe neomogene
ca mărime. Bobul este mijlociu, de formă sferică, având la maturitatea
deplină o culoare verde-gălbuie cu pete ruginii. Miezul este cărnos, crocat,
nearomat. Sămânţa este mijlocie ca mărime, uşor rotundă, cu şalaza
rotundă slab aparentă şi rostru scurt şi ascuţit.

Coarda este pronunţat striată şi punctată, de culoarea castanie
deschisă, cu meritale mijlocii. Scoarţa se exfoliază în plăgi.
85
peţiolar
CRÂMPOŞIE SELECŢIONATĂ
ORIGINE - Soi creat la S.C.V.V. Drăgăşani de un colectiv de autori

(I.Dobrescu şi colab.) prin fecundarea liberă a soiului Crâmpoşie, omologat
în anul 1972.
Rozeta este vătoasă, de culoare verde-albicioasă.
Vârful lăstarului este pufos, verde-gălbui. Lăstarul este verde cu
striuri roşietice. Inflorescenţa este cilindro-conică, de mărime mijlocie spre
mare.
Floarea este hermafrodită normală, cu 5 stamine mijlocii, ovarul este
cilindric, cu 2-3 loji, iar polenul este fertil.

Cârceii sunt verzi, bifurcaţi, glabri. Frunza adultă este mijlocie,
întreagă sau uşor trilobată, colorată verde închis şi puternic scămoasă pe
faţa inferioară. Limbul este gros şi gofrat. Sinusurile laterale sunt
superficiale, iar sinusul peţiolar este o liră. Dinţii sunt mijlocii, cu margini
rotunjite şi mucronaţi. Nervurile sunt verzi, iar peţiolul este de culoare
verde-vineţie, mai lung decât lungimea nervurii mediane.

Strugurele este cilindro-conic, de mărime mijlocie spre mare, cu o
aşezare a boabelor foarte densă, astfel încât acestea se deformează. Bobul
este mijlociu, de formă sferică, având la maturitatea deplină o culoare verde-
gălbuie cu pete ruginii. Miezul este zemos, iar sămânţa este mijlocie ca
mărime, uşor rotundă.
86
Coarda este pronunţat striată, punctată, de culoarea castanie
deschisă, cu meritale mijlocii.
peţiolar
GALBENĂ DE ODOBEŞTI
ORIGINE - Soi autohton originar din comuna Căpătanu. Face parte
din Proles pontica- subproles balcanica.
SINONIME - Galbenă de Căpătanu, Galbenă uriaşă.
Rozeta este vătoasă, de culoare alb-liliachie.
Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui cu marginile roşietice.
Lăstarul este striat, scămos, verde castaniu, la început, apoi devine roşietic.
Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică, bi sau triaripată, mijlocie ca
mărime.
Floarea este hermafrodită normală. Staminele sunt în număr de 5-6
mijlocii ca mărime. Ovarul este cilindric, costat cu 2-3 loji, iar stilul este
scurt şi gros. Polenul este fertil.
Cârceii sunt glabri, de culoare verde roşietică. Frunza adultă este de
mărime mijlocie, cu limbul gofrat şi uşor pliat, verde-închis, mat şi scămos
pe faţa inferioară, întreg sau uşor trilobat. Sinusurile laterale sunt slab
schiţate iar sinusul peţiolar este în general deschis, ovoidal sau liră.
Nervurile sunt roşietice, dinţii sunt de mărime mijlocie cu marginile uşor
convexe, aşezaţi în trepte. Peţiolul este mai lung decât nervura mediană,
colorat în roşu vineţiu.
Strugurele este de mărime mijlocie cilindro-conic, uni sau biaripat,
cu aşezare densă a boabelor. Pedunculul este mijlociu, semilemnificat.
87
Bobul este mijlociu, sferic, de culoare galben-verzuie, iar miezul este
zemos. Sămânţa este mare, uşor ovală, cu şalaza uşor conturată, de formă
ovală, cu srostru lung şi subţire.
Coarda este cafenie roşietică, cu puncte lungi, costat crestată, cu
meritale mijlocii, violacee la noduri, iar în secţiune este eliptic-alungită.
Toamna frunzele se pătează cu galben.
peţiolar
PLĂVAIE
ORIGINE – Soi autohton cultivat de sute de ani în Moldova.

SINONIME - Bălană, Plăvană.
Rozeta este vătoasă, de culoare albă.
Vârful lăstarului este puternic pufos, de culoare alb-verzuie.
Lăstarul este verde castaniu, striat, muchiat, scămos. Inflorescenţa este
uniaxială cilindro-conică, de mărime mică.
Floarea este hermafrodită normală. Staminele în număr de 5 sunt
lungi. Ovarul este tronconic-costat cu 2-3 loji, iar stilul este gros. Polenul
este fertil.

Cârceii au o culoare uşor castanie. Frunza adultă este mare,
întreagă sau uşor trilobată, cu limbul gofrat, de culoare verde închis, pufos
pe partea inferioară. Sinusurile laterale sunt unghiulare, iar sinusul
peţiolar este închis de formă elipsoidală. Dinţii sunt de mărime mijlocie cu
laturile uşor convexe, iar cei din dreptul nervurilor sunt proeminenţi.
88
Nervurile sunt verzi cu peri pe partea inferioară, iar peţiolul este de culoare
verde cafenie, mai lung decât nervura mediană.
Strugurele este de mărime mijlocie, cilindric, aripat, cu boable
aşezate dens şi peduncul scurt şi ierbos. Bobul este mijlociu, sferic, de
culoare verde albicioasă, cu pieliţa subţire, acoperită cu pete ruginii şi
pruină densă. Miezul este foarte zemos, nearomat. Sămânţa este mijlocie
ca mărime, alungită cu şalaza ovală, proeminentă, cu rostru lung şi cilindric.
Coarda este de culoare alunie, pronunţat striată şi punctată, cu
meritale mijlocii şi scoarţă ce se exfoliază în fâşii lungi. Toamna frunzele se
pătează neuniform în galben.
peţiolar
ZGHIHARĂ
ORIGINE - Soi autohton cultivat doar în zona Huşi.

SINONIME - Zghihară de Huşi.
Rozeta este foarte pufoasă, albă cu marginea liliachie.
Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este verde -
roşietic. Inflorescenţa are formă rămuroasă.
Floarea este hermafrodită normală. Staminele în număr de 5 sau 6
sunt foarte lungi. Ovarul este tronconic, cu 2-3 loji şi stilul scurt şi gros.
Polenul este fertil şi abundent.

Cârceii au culoare verde- roşietică. Frunza adultă adultă este mare,
întreagă sau trilobată, uşor cordiformă, cu lobul terminal mai pregnant
89
decât la soiul Galbenă cu care formează un sortogrup, gofrată, colorată verde
închis pe partea superioară, iar pe partea inferioară puternic scămoasă.
Sinusurile laterale sunt unghiulare, iar sinusul peţiolar este semiînchis
sau închis-ovoidal. Nervurile sunt vineţii spre bază. Dinţii sunt lăţiţi la
bază, mari, cu laturi uşor convexe şi mucronaţi. Peţiolul este roşu, mai
lung decât nervura mediană.

Strugurele este rămuros, de mărime mijlocie, lax, cu boabe
neomogene ca mărime, adesea prezentând boabe mărgeluite. Pedunculul
este scurt şi lemnificat. Bobul este sferic, de mărime mijlocie, cu pieliţa
subţire, colorată verde-gălbui, cu pete ruginii pe partea însorită, acoperită cu
puţină pruină. Miezul este zemos şi nearomat. Sămânţa este mare, ovală,
şalază slab evidentă şi rostru lung şi subţire.

Coarda are meritale mijlocii cu scoarţă cafenie-gălbuie, evident
punctată şi striată care se exfoliază în fâşii înguste. Toamna frunza se
colorează galben intens.
peţiolar
FRÂNCUŞĂ
ORIGINE - soi vechi autohton. Face parte din Proles pontica, subproles
balcanica.
SINONIME – Mustoasă de Moldova, Ţârţâră, Vinoasă, Poamă creaţă
Rozeta este puternic pufoasă, verde-albicioasă.
Vârful lăstarului este pufos, verde-albicios. Lăstarul este verde,
scămos. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică.
90
Floarea este hermafrodită normală cu 5 stamine, de lungime mijlocie.
Ovarul bilocular este tronconic cu baza largă şi stilul scurt. Polenul este
abundent dar cu germinaţie slabă.
Cârceii sunt glabri şi verzi. Frunza adultă este de mărime mijlocie,
uşor rotunjită, colorată verde deschis, cu 3-5 lobi, gofrată cu adâncituri
“amprente” pe partea superioară şi pufoasă pe partea inferioară. Sinusurile
laterale superioare sunt închise, de formă ovoidală, cu un pinten la bază, iar
cele inferioare sunt în formă de V. Sinusul peţiolar este închis ovoidal.
Nervurile sunt verzi. Dinţii sunt foarte caracteristici, ascuţiţi, cu marginile
drepte şi mucronaţi, iar cei din dreptul lobilor prezintă vârful îndoit. Peţiolul
este verde cu nuanţe roşietice, mai scurt decât nervura mediană.
Strugurele are formă cilindro-conică, este mic, de compactitate
diferită în funcţie de biotip: Mustoasă şi Ţârţâră. La cel de-al doilea biotip
boabele sunt neuniforme ca mărime, iar multe sunt mărgeluite datorită
fenomenului de cleistogamie. La biotipul Mustoasă, boabele sunt omogene
ca mărime, sferice, colorate galben-verzui şi bogate în must.Miezul este
zemos, nearomat, cu gust ierbos. Sămânţa este mijlocie ca mărime, ovală,
cu şalaza ovală formă de V aşezată central, iar rostru este lung şi subţire.
Coarda este de culoare cafenie-ruginie, cu meritale mijlocii ca mărime,
cu suprafaţa costată-crestată, iar în secţiune este eliptic-alungită.
peţiolar
CREAŢĂ
ORIGINE - Incertă. Se cultivă de foarte mult timp în zona Banatului,

unde a fost adus probabil din Serbia.
SINONIME – Riesling de Banat
91
Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă.
Vârful lăstarului este pufos, verde-gălbui. Lăstarul este scămos,
verde cu striuri roşietice. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică,
aripată şi se inseră începând de la nodurile 6-7.
Floarea este hermafrodită normală. Staminele sunt în număr de 5 şi
mijlocii ca lungime.Ovarul este uşor alungit cu două loji şi 4 ovule, iar stilul
este lung şi stigmatul circular. Polenul este abundent şi fertil.

Cârceii sunt bifurcaţi sau trifurcaţi, de culoare verde. Frunza adultă
de mărime mijlocie, de formă pentagonală cu 5 lobi, gofrată şi scămoasă pe
partea inferioară cu marginile îndreptate către faţa superioară. Sinusurile
laterale sunt profunde, de formă triunghiulară sau ovoidală, cu lumen
mare. Sinusul peţiolar are forma unei lire sau este ovoidal. Nervurile sunt
roşietice spre punctul peţiolar, dinţii sunt mari de formă convexă, iar cei
aflaţi în dreptul nervurilor principale sunt uşor curbaţi. Peţiolul este
roşietic, mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele este mic, cilindro-conic, aripat, foarte compact şi
pedunculul scurt şi lemnificat. Bobul este mijlociu, uşor oval, suculent,
verde-gălbui, cu pieliţa groasă. Miezul este zemos, nearomat. Sămânţa este
mică, ovală, cu şalaza mare, distinctă, ovală şi rostru scurt.

Coarda este de culoare cafenie-gălbuie, striată şi punctată cu meritale
scurte, iar în secţiune este eliptic-alungită.
Temă: De completat principalele caracteristici Cod O.I.V. 084- Peri orizontali între nervurile
de descriere şi identificare: principale pe faţa inferioară
peţiolar
92
IORDANĂ
ORIGINE - Se presupune că este soi autohton, originar din Moldova.

Face parte din Proles Pontica – subproles balcanica.
SINONIME –Iordovană
Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu nuanţă liliachie.
Vârful lăstarului este alb-verzui, pufos. Lăstarul este vineţiu,
scămos şi muchiat. Inflorescenţa este uniaxială, deseori aripată, de formă
cilindro-conică.
Floarea este hermafrodită normală. Staminele în număr de 5 sunt
foarte lungi. Ovarul este foarte bombat, prezintă 2 loji şi se termină cu un
stil scurt şi gros. Polenul este fertil.
Cârceii sunt uşor cafenii, scămoşi. Frunza adultă este mijlocie spre
mare, uşor alungită, cordiformă, întreagă sau trilobată, cu limbul gros,
gofrat şi uşor ondulat, colorat verde-închis, pufos. Sinusurile laterale sunt
slab schiţate în V. Sinusul peţiolar este variabil – liră sau închis ovoidal.
Nervurile sunt roşietice spre bază. Dinţii sunt uşor alungiţi şi ascuţiţi.
Peţiolul are aceeaşi lungime cu nervura mediană şi este verde-vineţiu.
Strugurele este cilindric, aripat, de mărime mijlocie, compact. Bobul
este sferic, de mărime mijlocie, de culoare verde-gălbuie, iar miezul este
zemos. Sămânţa este mijlocie, ovală, cu şalaza puţin evidentă, ovală, cu
Coarda prezintă meritale mijlocii, de culoare gălbuie-roşcată, cu
striuri şi caneluri pronunţate. În secţiune coarda are formă poligonală din
cauza unor striuri mai îngroşate care sunt şi mai intens colorate. Scoarţa
este lignificată şi se exfoliază în fâşii.
peţiolar
93
MUSTOASĂ DE MĂDERAT
ORIGINE – Necunoscută. Face parte din Proles Pontica – subproles
balcanica.
SINONIME – Lampor
Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu nuanţă roz.
Vârful lăstarului este scămos, alb-gălbui. Lăstarul este verde cu
striuri cafenii şi scame rare. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică.
Floarea este hermafrodită normală. Staminele în număr de 5 sau 6
sunt mijlocii ca lumgime. Ovarul este rotund, bombat cu 2-3 loji şi stil foarte
scurt. Polenul este fertil şi abundent.
Cârceii au culoare verde-gălbuie şi prezintă scame. Frunza adultă
este de mărime mică spre mijlocie, întreagă sau trilobată, prezentând de-a
lungul lăstarului o variaţie mare de formă şi lobie. Limbul este gros şi gofrat,
verde închis, scămos pe parte inferioară. Sinusurile laterale sunt slab
schiţate, în formă de „V”, având un pinten la baza lumenului, iar sinusul
peţiolar este deseori închis elipsoidal. Nervurile sunt roşietice la bază.
Dinţii sunt mărunţi şi ascuţiţi. Peţiolul este roşu-vineţiu, mai scurt decât
nervura mediană.
Strugurele este de mărime mijlocie şi are formă cilindro-conică, cu
pedunculul scurt, semilignificat, foarte compact. Bobul este sferic, mijlociu,
de culoare verde-gălbuie cu pete ruginii şi acoperit cu pruină abundentă, iar
miezule este zemoc. Sămânţa este mijlocie ca mărime, uşor alungită, cu
şalaza rotundă, rostru scurt şi încovoiat.
Coarda este viguroasă, de culoare cafenie-gălbuie, cu meritale scurte.
Scoarţa este lignificată şi se exfoliază în plăci. Toamna frunzele se colorează
în galben.
peţiolar
94
MAJARCĂ ALBĂ
ORIGINE - Se pare că este originar din Serbia unde se cunoaşte de
foarte mult timp sub denumirea de Slankamenka. Face parte din Proles
pontica- subproles balcanica.
SINONIME - Slankamenka.
Rozeta este pufoasă, de culoare alb-verzuie, cu nuanţe gălbui.
Vârful lăstarului este pufos, albicios cu reflexe arămii. Lăstarul este
glabru, muchiat, striat şi uşor scămos. Inflorescenţa este uniaxială,
cilindro-conică.
Floarea este hermafrodită normală, de tipul 5 sau 6, cu staminele
înclinate normal. Ovarul este sferic, uşor turtit lateral, cu două loji şi patru
ovule. Polenul este fertil şi abundent.
Cârceii sunt verzi şi glabri. Frunza adultă este mijlocie, pentalobată,
cu limb subţire, verde-deschis, lucios şi glabru pe parte superioară şi
scămos pe partea inferioară. Sinusurile laterale superioare sunt relativ
adânci, deschise sau închise, oviforme. Sinusul peţiolar este deschis în
formă de liră sau V, prezentând adesea un pinten. Nervurile sunt verzi,
proeminente pe partea inferioară. Dinţii sunt mărunţi cu marginile
rotunjite, uşor mucronaţi. Peţiolul este viguros, mai scurt decât nervura
mediană, cu peri fini şi foarte rari.
Strugurele este cilindro-conic, uniaxial, de mărime mijlocie, compact.
Bobul este oval, de mărime mijlocie, cu pieliţa groasă, de culoare verzuie, cu
pete ruginii pe partea însorită. Miezul este zemos, nearomat. Sămânţa este
piriformă, de culoare cafenie-cenuşie, cu rostru subţire, iar şalaza ovală.
Coarda are culoare cafenie-gălbuie, pronunţat striată. Meritalele sunt
de lungime medie. Scoarţa este lignificată şi se exfoliază în plăci.
peţiolar
95
4.2. SOIURI DIN SORTIMENTUL MONDIAL
PENTRU VINURI ALBE DE MASĂ.
ALIGOTÉ
ORIGINE - Soi de origine franceză, făcând parte din Proles
occidentalis.
SINONIME - Plant de trois, Plant gris, Vert blanc, Troyen blanc.
Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă, cu margini roşietice.
Vârful lăstarului este pufos, alb verzui. Lăstarul este striat, roşu
vineţiu, uşor scămos. Inflorescenţa este uniaxială, uneori aripată,
cilindrică.
Floarea este hermafrodită normală, cu stamine lungi şi gineceu
piriform, cu stil scurt şi gros. Polenul este fertil şi puţin abundent.
Cârceii au culoarea verde castanie. Frunza adultă este de mărime
mijlocie, rotundă, plană, trilobată, foarte uşor gofrată, colorată verde-închis,
lucioasă pe partea superioară şi scămoasă pe partea inferioară. Sinusurile
laterale sunt slab schiţate, iar sinusul peţiolar este în formă de V sau liră
imperfectă. Nervurile sunt roşietice, iar dinţii de mărime mijlocie, au
laturi uşor convexe. Peţiolul este roşietic, mai scurt decât nervura mediană.
Strugurele este cilindric, mic, uniaxial, uneori aripat, foarte compact.
Axul strugurelui este uşor îndoit lateral. Bobul este sferic, dar din cauza
presării îşi schimbă forma, de mărime mijlocie, colorat verde-gălbui cu pete
bronzate pe parte însorită şi puncte negricioase. Miezul este zemos,
nearomat. Sămânţa este de mărime mijlocie, cu şalază mică, uşor ovală şi
un rostru scurt şi gros.
Coarda este roşcat-vineţie, cu pete cenuşii, meritale scurte şi prezintă
striuri şi caneluri distincte, iar în secţiune este eliptică.
Temă: De codificat principalele caracteristici de CodO.I.V. 084-Peri orizontali între nervurile
peţiolar
96
NEUBURGER
ORIGINE - Este incertă. După unii autori, numele provine de la

comuna Neuburg din Austria. Se pare că este hibrid între Pinot blanc şi
Sylvaner. Face parte din Proles occidentalis.
Rozeta este pufoasă, alb-violacee.
Vârful lăstarului este pufos, alb-violaceu. Lăstarul este scămos,
verde – cafeniu, cu scame rare, striat. Inflorescenţa este uniaxială, deseori
aripată, cilindrică.
Floarea este hermafrodită normală, cu 5 stamine mijlocii ca mărime,
cu ovarul sferic, bilocular şi stil scurt şi gros. Polenul este fertil.
Cârceii sunt cafenii-roşietici la bază. Frunza adultă este plană, de
mărime mijlocie-mică, colorată verde închis, cu 3-5 lobi, scămoasă pe partea
inferioară. Sinusurile laterale superioare sunt elipsoidale, iar sinusul
peţiolar este o liră perfectă. Nervurile sunt roşiatice spre bază. Dinţii de
mărime mijlocie au laturile convexe. Peţiolul este roşietic, egal sau mai lung
decât nervura mediană.
Strugurele este cilindric şi aripat, mic, foarte compact. Bobul este
sferic, mic-mijlociu, verde deschis din cauza stratului gros de pruină şi
acoperit cu multe puncte de culoare neagră. Miezul este crocant, semi-
cărnos şi nearomat. Sămânţa este mijlocie, ovală, cu şalaza mare, de formă
ovală, amplasată central şi rostru scurt şi gros.
Coarda este de culoare cafenie-gălbuie, cu nuanţe roşietice la noduri,
cu striuri şi caneluri distincte şi meritale mijlocii. Scoarţa lignificată se
exfoliază în fâşii lungi.
Temă: De codificat principalele caracteristici de CodO.I.V. 084-Peri orizontali între nervurile
peţiolar
97
CAPITOLUL V. DESCRIEREA MORFOLOGICĂ A SOIURILOR DE
STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CALITATE
5.1. SOIURI AUTOHTONE PENTRU VINURI ALBE DE CALITATE (D.O.C.)
GRASĂ DE COTNARI
ORIGINE - Soi autohton. Face parte din Proles pontica, subproles

georgica.
SINONIME - Grasă
Rozeta este pufoasă, de culoare verde-roşiatică.
Vârful lăstarului este pufos, de culoare roşie verzuie. Lăstarul este
roşietic, uşor scămos. Inflorescenţa este cilindro-conică, mijlocie.
Floarea este hermafrodită normală, cu 5 stamine şi ovar bi- sau tri-
ocular, bombat, cu stil scurt. Polenul este fertil, dar neabundent.

Cârceii sunt glabri şi au culoarea verde-cafenie. Frunza adultă este
de mărime mijlocie, întreagă sau trilobată, de formă cordiformă. Pe partea
superioară prezintă nişte adâncituri, „amprente” de un verde mai închis şi
este scămoasă pe faţa inferioară. Sinusurile laterale sunt slab schiţate, iar
sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. Nervurile sunt roşietice spre
bază. Dinţii au marginile drepte sau uşor convexe, de mărime mijlocie.
Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană, de culoare verde roşietică.

Strugurele este cilindro-conic, lax, de mărime mijlocie, uneori
prezintă ramificaţiile de la bază mai dezvoltate, cu boabe neomogene ca
mărime. Pedunculul este mijlociu şi semilignificat. Bobul este uşor oval, de
mărime mijlocie, de culoare galben-ruginie, acoperită cu un strat subţire de
pruină. Miezul este semicărnos, suculent. Sămânţa este ovoidală, mare, cu
şalază distinctă, amplasată spre centrul seminţei şi cu rostru lung şi subţire.

Coarda are culoarea arămie-gălbuie, ruginie la noduri, cu puncte şi
striuri, iar meritalele sunt scurte. Scoarţa este lignificată, se exfoliază în fâşii
înguste şi solzi mici.
98
peţiolar
FETEASCĂ ALBĂ
ORIGINE - Soi autohton cultivat înainte de apariţia filoxerei la noi în

ţară. Face parte din Proles orientalis – subproles caspica.
SINONIME – Leanka (Leanuka), Poama fetei, Păsărească albă,
Mädchentraube.
Rozeta este uşor scămoasă, de culoare verde-arămie.
Vârful lăstarului este verde-arămiu, cu scame rare. Lăstarul este
glabru, verde-cafeniu. Inflorescenţa este cilindrică, uniaxială.
Floarea este hermafrodită normală. Prezintă 5-6 stamine lungi, ovar
bilocular, ovoidal şi stil scurt. Polenul este fertil şi abundent.

Cârceii au culoare verde-cafenie. Frunza adultă este mijlocie, uşor
lăţită, cu limbul terminal evident, pentalobată, colorată verde deschis,
glabră. Sinusurile laterale superioare sunt foarte profunde, cu lumen mare
de formă elipsoidală, iar sinusul peţiolar este o acoladă. Nervurile sunt
verzi, iar dinţii sunt lungi cu margini drepte şi vârful ascuţit. Peţiolul este
verde-roşietic este egal sau mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele are formă cilindrică, de mărime mică, cu primele
ramificaţii mai dezvoltate, cu boabe dense şi peduncul scurt, lemnificat.
Bobul este sferic, mic, colorat verde-gălbui şi cu miez zemos.
Sămânţa este mijlocie, uşor lăţită, cu şalază ovală, mare, ridată şi
99
Coarda este viguroasă de culoare cafenie-gălbuie, striată, prezintă
meritale destul de scurte, cu scoarţa colorată cafeniu-gălbui.
peţiolar
FETEASCĂ REGALĂ
ORIGINE - Soi autohton descoperit după anul 1930 în comuna Daneş

de lângă Sighişoara. Se presupune a fi un hibrid natural între Grasă de
Cotnari şi Fetească albă. Face parte din Proles pontica – subproles georgica.
SINONIME - Dănăşană, Galbenă de Ardeal, Kirayleanka,
Känigstraube.
Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă, cu marginea alb liliachie.
Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este scămos,
roşietic-verzui. Inflorescenţa este cilindro-conică, aripată.
Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine şi ovar bi- sau tri-
ocular, sferic, cu stil lung.

Cârceii sunt glabri, cafenii. Frunza adultă este de mărime mijlocie,
uşor lăţită, întreagă sau trilobată, colorată verde închis, cu limbul ondulat şi
cu amprente slabe pe faţa superioară şi scămos pe faţa inferioară.
Sinusurile laterale sunt superficiale în formă de liră sau V, iar sinusul
peţiolar este în formă de U sau liră. Dinţii au baza largă şi laturi uşor
convexe. Nervurile sunt verzi, iar dinţii sunt mijlocii, cu baza largă şi
laturile uşor convexe, cu vârfuri acuminate. Peţiolul este verde – cafeniu,
aproape egal cu nervura mediană.
100
Strugurele este mijlociu, cilindro-conic, uni sau biaripat, compact.
Pedunculul este scurt şi ierbos. Bobul este sferic, mijlociu, galben-verzui cu
punct pistilar persistent şi miez zemos. Sămânţa este mare, ovală, cu
şalază bine conturată, ovală, cu marginea uşor ridată şi rostru scurt şi
subţire.

Coarda are meritale de culoare cafenie-gălbuie, sunt scurte şi aşezate
în zig-zag.
peţiolar
101
5.2. SOIURI DIN SORTIMENTUL MONDIAL PENTRU
VINURI ALBE DE CALITATE (D.O.C.)
RIESLING ITALIAN
ORIGINE - Necunoscută. Se pare că provine din Europa Centrală;

după Jancis Robinson (1994) acest soi ar proveni din România (velsh =
valahi).
SINONIME - Welschriesling.
Rozeta este pufoasă, alb-verzuie.
Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este verde cu
striuri cafenii, uşor scămos. Inflorescenţa este cilindrică.
Floarea este hermafrodită normală şi se observă uneori fenomenul de
cleistogamie. Staminele în număr de 5 au mărime mijlocie, iar ovarul
bilocular este conic, cu baza rotunjită şi costelat, cu stilul scurt. Polenul este
fertil, slab abundent.

Cârceii sunt lungi şi subţiri de culoare verde. Frunza adultă este
uşor alungită, de mărime mijlocie, colorată verde deschis, cu limb neted,
subţire, scămoasă, cu 3-5 lobi. Sinusurile laterale sunt sunt în formă de
V, iar cele superioare se întâlnesc şi sub formă ovoidală, iar sinusul
peţiolar este deschis, în formă de liră. Dinţii sunt foarte caracteristici,
lungi, foarte ascuţiţi şi cu marginile drepte. Nervurile sunt verzi. Peţiolul
verde-roşietic este mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele este cilindric, de mărime mijlocie, cu o ramificaţie lungă
cât jumătatea strugurelui tot de formă cilindrică, foarte compact. Bobul este
mic, sferic, cu pieliţa subţire, colorată verde-deschis şi cu punct pistilar
persistent. Miezul este zemos, iar mustul necolorat. Sămânţa este uşor
alungită, cu şalaza mare, ovală, amplasată spre centrul ei, cu rostru gros şi
încovoiat.

Coarda are o culoare galben-limonie, cu striuri pronunţate. Meritalele
sunt mijlocii ca mărime, iar în secţiune coarda este circulară.
Temă: De codificat principalele caracteristici de Cod O.I.V. 011 - Desimea perilor erecţi pe
descriere şi identificare: noduri
Cod O.I.V. 001 - Forma vârfului lăstarului Cod O.I.V. 016 - Distribuţia pe lăstar a
Cod O.I.V. 003 - Intensitatea pigmentaţiei cârceilor
antocianice Cod O.I.V. 065 - Mărimea frunzei
Cod O.I.V. 004 - Desimea perilor orizontali Cod O.I.V. 068 - Lobia frunzei
(etalaţi) pe vărful lăstarului Cod O.I.V. 076 - Forma dinţilor
102
Cod O.I.V. 079 - Forma generală a sinusului Cod O.I.V. 220 - Mărimea bobului
peţiolar Cod O.I.V. 223 - Forma bobului
Cod O.I.V. 084- Peri orizontali între nervurile Cod O.I.V. 225 - Culoarea pieliţei
principale pe faţa inferioară Cod O.I.V. 230 - Coloraţia pulpei
Cod O.I.V. 085 - Peri erecţi între nervurile Cod O.I.V. 236 - Gustul
principale pe faţa inferioară Cod O.I.V. 241 - Prezenţa seminţelor în bob
Cod O.I.V. 151 - Tipul florii Cod O.I.V. 244 - Striaţii transversale pe partea
Cod O.I.V. 202 - Mărimea strugurilor dorsală a seminţei
Cod O.I.V. 206 - Lungimea pedunculului
PINOT GRIS
ORIGINE - Soi originar din Franţa; este o variaţie mugurală a soiului

Pinot noir. Face parte din Proles occidentalis.
SINONIME – Rülander, Burgunder roter, Pinot cendré, Affumé.
Rozeta este pufoasă, alb-verzuie cu nuanţă liliachie.
Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este scămos,
verde-castaniu, striat. Inflorescenţa este uniaxială, cilindrică, mică.
Floarea este hermafrodită normală, cu stamine şi ovar tronconic,
bilocular, cu stil gros şi lung, iar stigmatul are o mică depresiune în partea
de mijloc. Polenul este fertil şi abundent.

Cârceii sunt verzi, cu scame rare. Frunza adultă este uşor rotunjită,
de mărime mijlocie-mică, cu limbul gros, gofrat, verde-închis, cu scame fine
pe partea inferioară. Se observă o mare variabilitate în ceea ce priveşte
numărul lobilor, profunzimea şi forma sinusurilor laterale. Spre vârful
lăstarilor se întâlnesc frunze întregi, iar spre baza acestuia frunze cu 3-5
lobi. Lobul terminal este scurt şi rotunjit. Sinusurile laterale superioare
sunt închise cu lumen ovoidal sau deschise în formă elipsoidală. Sinusul
peţiolar este deschis în formă de liră. Dinţii sunt mărunţi cu laturi
convexe. Nervurile sunt verzi pe ambele feţe, iar peţiolul este glabru, egal
cu nervura mediană.

Strugurele este mic, cilindric, compact, uneori aripat. Bobul este mic,
sferic, cu pieliţa subţire de culoare gris şi cu miezul zemos. Sămânţa este
mijlocie ca mărime, uşor lăţită, cu şalaza amplasată spre centrul seminţei,
foarte evidentă, rotundă, cu rostru scurt şi gros.

Coarda este de culoare cafenie-roşcată, cu puncte negre, cu striuri şi
caneluri şi prezintă meritale scurte.
103
peţiolar
GROS SAUVIGNON
ORIGINE - Nu este cunoscută. Se cultivă de secole în Franţa şi face

parte din Proles occidentalis.
SINONIME – Sauvignon vert, Sauvignon mare, Tocai friulano,
Sauvignon gros, Sauvignonasse.
Rozeta este scămoasă, verde-gălbuie cu nuanţă roşiatică.
Vârful lăstarului este pufos şi de culoare alb-verzuie. Lăstarul
prezintă scame rare şi este verde. Inflorescenţa este cilindro-conică.
Floarea este hermafrodită normală cu 5 stamine destul de lungi şi
ovar alungit, bilocular, cu stil lung. Polenul este fertil.

Cârceii au culoarea verde, cu scame rare. Frunza adultă este
rotundă, de mărime mijlocie, întreagă, trilobată sau pentalobată, cu limb
gofrat, verde deschis, cu marginile orientate în sus formând o pâlnie la
punctul peţiolar, glabră. Sinusurile laterale sunt slab schiţate, iar sinusul
peţiolar este închis, ovoidal. Dinţii sunt mărunţi cu laturi convexe şi cu
vârf ascuţit. Nervurile sunt verzi, iar peţiolul este glabru, verde-roşietic,
mai lung decât nervura mediană.

Strugurele este cilindro-conic sau cilindric, în general biaripat, de
mărime mijlocie, compact. Bobul este de formă discoidală, mijlociu ca
mărime, cu pieliţa groasă de culoare verde şi miez zemos. Sămânţa este
uşor lăţită, cu şalaza ovală şi rostru lung, gălbui.
104
Coarda are culoarea cafenie-roşcată, cu striuri şi caneluri pronunţate,
cu meritale destul de scurte. Scoarţa este lignificată şi se exfoliază în plăci.
Temă: De codificat principalele caracteristici de

descriere şi identificare: Cod O.I.V. 084- Peri orizontali între nervurile
peţiolar
PETIT SAUVIGNON
ORIGINE – Necunoscută. Se cultivă în Franţa de secole. Face parte

din Proles occidentalis.
SINONIME – Sauvignon jaune, Sauvignon blanc, Sauvignon mic.
Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă cu liziera de culoare roşietică.
Vârful lăstarului este alb-verzui, pufos. Lăstarul este verde cu
scame rare spre vârf. Inflorescenţa este cilindro-conică.
Floarea este hermafrodită normală, cu 5-6 stamine şi ovar bi- sau
triocular, alungit, cu stil gros şi lung.

Cârceii sunt verzui şi glabri. Frunza adultă este rotunjită, de
mărime mijlocie, pentalobată, colorată verde închis, puternic ondulată,
scămoasă. Sinusurile laterale superioare sunt închise cu lumen elipsoidal,
iar sinusul peţiolar este deschis în formă de liră perfectă. Dinţii sunt
mărunţi cu baza lăţită şi laturi rotunjite. Nervurile sunt verzi. Peţiolul este
verde-roşietic, scămos, mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele este cilindric, mic, uneori aripat, foarte compact. Bobul
este sferic, mic, cu pieliţa groasă de culoare gălbuie şi miez zemos.
105
Sămânţa este mare, alungită, cu şalază mare, ovală, amplasată spre centru,
cu rostru scurt, gros, încovoiat.

Coarda este de culoare gălbuie-roşietică, pronunţat striată şi
punctată, cu meritale scurte. Scoarţa lignificată se exfoliază în fâşii şi plăci.
Cod O.I.V. 076 - Forma dinţilor dorsală a seminţei.
peţiolar
CHARDONNAY
ORIGINE - Se cultivă de secole în Franţa, în regiunea Bourgogne.

Face parte din Proles occidentalis.
SINONIME - Pinot blanc Chardonnay, Gentil blanc, Burgunder
Weisser, Weisser Rülander.
Rozeta este scămoasă, de culoare verde.
Vârful lăstarului este scămos, de culoare verde-albicioasă. Lăstarul
este scămos, verde-cafeniu. Inflorescenţa este cilindrică, uniaripată.
Floarea este hermafrodită normală, cu 5 stamine şi ovar bilocular,
rotund, cu riduri proeminente şi stil lung şi subţire. Polenul este fertil şi
abundent.

Cârceii au culoarea verde-cafenie, cu scame. Frunza adultă este
mică-mijlocie, rotundă, întreagă sau trilobată, uşor gofrată, colorată verde
închis, cu scame rare pe partea inferioară. Sinusurile laterale sunt în
formă de V, iar sinusul peţiolar este o liră cu baza nervurilor lipsită de
mezofil ceea ce constituie un caracter de soi. Nervurile sunt verzi. Dinţii
106
sunt scurţi, şterşi cu marginile drepte şi vârful ascuţit. Peţiolul este verde
vineţiu şi este mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele este mic, cilindric, uneori aripat, compact. Bobul este mic,
sferic, cu pieliţa groasă, colorată galben-verzui acoperită cu puncte cafenii
mici, cu miez zemos. Sămânţa este mijlocie, uşor rotunjită, cu şalază ovală,
ştearsă şi cu rostru scurt şi gros.

Coarda este de culoare cafenie-roşcată, cu caneluri evidente şi
meritale medii. Scoarţa este lignificată şi se exfoliază în aşchii.
peţiolar
FURMINT
ORIGINE - Neelucidată pe deplin. Se cultivă de foarte mult timp în

Ungaria, unde împreună cu soiul Harslevellü formează sortimentul de
Tokay. Alţi autori sunt de părere că soiul provine din Italia unde purta
numele de Furmentum.
SINONIME - Furmin, Weisser Mosler, Şom Szalai, Szegszölö, Moslavac
bijeli, Tokay.
Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă.
Vârful lăstarului este pufos, alb-gălbui. Lăstarul este verde cu
striuri cafenii, scămos. Inflorescenţa este cilindrică, uneori aripată.
Floarea este hermafrodită normală dar prezintă multe anomalii
florale. Are 6 stamine lungi şi ovar bi- sau trilocular, sferic, iar stilul este
lung. Polenul este fertil şi abundent.
107
Cârceii au culoarea verde-cafenie, cu scame rare. Frunza adultă este
de mărime mijlocie, întreagă sau trilobată cu margini laterale drepte,
scămoasă pe partea inferioară. Sinusurile laterale sunt slab schiţate,
deschise în formă de V, iar sinusul peţiolar este în formă de liră sau închis
ovoidal. Dinţii sunt mari, cu laturi convexe. Nervurile au culoare verde, iar
peţiolul este vineţiu şi este mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele este cilindric, mijlociu, aripat, compactitatea depinde de
biotip. Bobul este uşor oval, de mărime mijlocie, cu pieliţa subţire, colorată
verde – gălbui şi acoperită cu multă pruină. Miezul este zemos. Sămânţa
este mare, alungită, cu şalază foarte mare amplasată central şi cu rostru
subţire şi lung.

Coarda este elastică de culoare galben-arămie, pronunţat striată şi
acoperită de puncte ruginii, cu meritale scurte. Scoarţa lignificată, se
exfoliază în fâşii.
peţiolar
MUSCADELLE
ORIGINE - Necunoscută. Se cultivă de foarte mult timp în Franţa, în

podgoria Sauternes. Face parte din Proles occidentalis.
SINONIME - Mouscat douce, Moscatello bianco.
Rozeta este scămoasă, verde-albicioasă cu marginile roşietice.
Vârful lăstarului este pufos, verde-roşietic. Lăstarul este scămos.
Inflorescenţa este cilindro-conică, cu peduncul şi rahisul roşu.
108
Floarea este hermafrodită normală. Se observă în unii ani fenomenul
de cleistogamie. Ovarul este bilocular, tronconic, cu şănţuleţe longitudinale
şi stil foarte lung şi subţire, iar staminele sunt în număr de 4-5. Polenul este
fertil şi abundent.

Cârceii sunt verzi şi glabri. Frunza adultă este de mărime mijlocie,
întreagă, tri-, pentalobată, gofrată, scămoasă. Sinusurile laterale sunt
superficiale, în formă de V, iar sinusul peţiolar este deschis sub formă de
liră sau U. Nervurile au culoarea roşie-vineţie în treimea inferioară şi
prezintă peri rigizi pe partea inferioară a limbului. Dinţii au dimensiuni
mijlocii şi margini uşor convexe şi mucronai. Peţiolul roşu este mai scurt
decât nervura mediană.

Strugurele este conic, compact, de mărime mijlocie. Bobul este sferic,
cu pieliţa subţire de culoare verde-gălbuie, acoperită de un strat subţire de
pruină, iar miezul este zemos cu o uşoară aromă de muscat. Sămânţa este
mijlocie, uşor ovală, cu şalază bine conturată, mare, ovală, egală cu
jumătatea seminţei şi rostru scurt şi gros.

Coarda este cafenie-gălbuie, cu puncte şi striuri şi prezintă meritale
scurte.
peţiolar
TRAMINER ROZ
ORIGINE - Se pare că este un soi de origine germană. După unii

autori ar proveni din oraşul Tramin din Tirolul italian. În Austria şi
Germania se cultivă un biotip aromat – Gevürztraminer pus în evidenţă şi la
Blaj. Face parte din Proles occidentalis.
SINONIME - Savagnin roz, Kleiner Traminer, Piros Traminer.
109
Rozeta este pufoasă, alb-verzuie.
striuri cafenii, scămos. Inflorescenţa este cilindro-conică, uniaxială.
Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine scurte şi ovar
conic, bi- sau triocular, cu stil scurt şi gros. Polenul este fertil şi puţin
abundent.

Cârceii sunt glabri, de culoare verde-gălbuie. Frunza adultă este
mijlocie-mică, rotundă, puternic gofrată, cu lobie variabilă, mai des cu 5
lobi, prezentând fenomenul de heterofilie, cu lob terminal scurt şi rotunjit la
vârf, scămoasă. Sinusurile laterale superioare sunt închise sub formă
ovoidală sau deschise sub forma unei lire cu baza rotunjită, iar cele
inferioare au formă de U. Sinusul peţiolar are formă de V sau liră.
Nervurile spre bază au culoare roşie. Dinţii sunt mărunţi cu laturi convexe.
Peţiolul este de culoare roşietică, mai scurt decât lungimea nervurii
mediane.

Strugurele este mic spre mijlociu, cilindro-conic, cu boabe aşezate
dens şi peduncul scurt, semilemnificat. Bobul este rotund, mic, sferic, cu
pieliţa groasă, colorată roz, miezul este zemos şi mustul necolorat.
Sămânţa este bombată, mijlocie, cu şalază bine evidenţiată, rotundă şi

Coarda este de culoare castanie-roşietică, striată, punctată şi
prezintă meritale scurte. Scoarţa este lignificată şi se exfoliază în fâşii.
peţiolar
110
EZERFÜRTÜ
ORIGINE - Soiul a fost obţinut în Ungaria prin hibridare sexuată

între soiurile Harslevellü şi Traminer roz.
Rozeta este scămoasă, galben-verzuie.
striuri cafenii, scămos. Inflorescenţa este cilindro-conică, uniaxială.
Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine scurte şi ovar
conic, bi- sau triocular, cu stil scurt şi gros. Polenul este fertil dar slab
abundent.

Cârceii sunt glabri, de culoare verde-gălbuie. Frunza adultă este
rotundă, mijlocie, cu limbul gofrat, verde deschis, scămoasă, cu 3-5 lobi slab
schiţaţi. Sinusurile laterale precum şi sinusul peţiolar are formă de liră.
Dinţii sunt mărunţi, cu baza largă şi margini rotunjite. Nervurile spre bază
au culoare roşie. Dinţii sunt mărunţi cu laturi convexe. Peţiolul este mai
scurt decât lungimea nervurii mediane.

Strugurele este cilindro-conic, rar aripat, compact, de mărime mică
spre mijlocie. Bobul este sferic, mic, de coloare galben-aurie şi miez zemos.

Coarda este de culoare castanie-roşietică, uşor striată, punctată şi
prezintă meritale scurte.
peţiolar
111
CAPITOLUL VI. DESCRIEREA MORFOLOGICĂ A SOIURILOR DE
STRUGURI PENTRU VINURI ALBE AROMATE
TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ
ORIGINE - Se pare că alături de soiul Muscat Frontignan provine

dintr-un soi vechi grecesc.
SINONIME - Muscat Frontignan, Busuioacă de Moldova, Tămâioasă
albă de Drăgăşani, Muscat blanc a petit grains, Rumanische
weihrauchtraube.
Rozeta este uşor scămoasă, verde-albicioasă.
Vârful lăstarului este verde, uşor cafeniu, cu scame rare. Lăstarul
este verde striat, cu striuri roşietice. Inflorescenţa este cilindrică, rar
aripată.
Floarea este hermafrodită normală şi prezintă adesea fenomenul de
cleistogamie. Staminele sunt în număr de 5-6, au mărime mijlocie, ovarul
este conic, brăzdat de şanţuri şi cu stil scurt. Polenul este fertil.

Cârceii sunt glabri, verzi. Frunza adultă este mijlocie, ondulată,
rotunjită, de culoare verde cu liziera gălbuie, cu 3-5 lobi şi scame rare pe
partea inferioară. Sinusurile laterale superioare sunt înguste cu lumen
elipsoidal. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră sau închis cu
lumen elipsoidal.
Dinţii sunt caracteristici: înguşti, ascuţiţi cu laturi drepte. Nervurile
sunt verzi. Peţiolul este verde, mai scurt decât lungimea nervurii mediane.

Strugurele este cilindro-conic, rar aripat, mijlociu spre mare,
compact. Bobul este sferic, de mărime mijlocie, colorat galben-verzui. Miezul
este crocant dar suculent şi cu aromă de muscat. Sămânţa este mică,
rotunjită, cu şalază rotundă şi rostru caracteristic lung şi ascuţit.

Coarda este de culoare arămie cu nuanţă gălbuie, punctată şi striată,
cu meritale mijlocii. Scoarţa lignificată, se exfoliază în fâşii.
Temă:
De codificat principalele caracteristici de Cod O.I.V. 001 - Forma vârfului lăstarului
descriere şi identificare:
112
Cod O.I.V. 003 - Intensitatea pigmentaţiei Cod O.I.V. 085 - Peri erecţi între nervurile
antocianice principale pe faţa inferioară
Cod O.I.V. 004 - Desimea perilor orizontali Cod O.I.V. 151 - Tipul florii
(etalaţi) pe vărful lăstarului Cod O.I.V. 202 - Mărimea strugurilor
Cod O.I.V. 011 - Desimea perilor erecţi pe Cod O.I.V. 206 - Lungimea pedunculului
noduri Cod O.I.V. 220 - Mărimea bobului
Cod O.I.V. 016 - Distribuţia pe lăstar a Cod O.I.V. 223 - Forma bobului
cârceilor Cod O.I.V. 225 - Culoarea pieliţei
Cod O.I.V. 065 - Mărimea frunzei Cod O.I.V. 230 - Coloraţia pulpei
Cod O.I.V. 068 - Lobia frunzei Cod O.I.V. 236 - Gustul
Cod O.I.V. 076 - Forma dinţilor Cod O.I.V. 241 - Prezenţa seminţelor în bob
Cod O.I.V. 079 - Forma generală a sinusului Cod O.I.V. 244 - Striaţii transversale pe partea
peţiolar dorsală a seminţei
Cod O.I.V. 084- Peri orizontali între nervurile
MUSCAT OTTONEL
ORIGINE - Soi originar din Franţa, obţinut în anul 1852 de către

Robert Moreau. După ultimele cercetări s-ar părea că soiul Muscat Ottonel
este rezultatul hibridării dintre Chasselas doré şi Muscat de Saumur.
Rozeta este scămoasă, verde-roşiatică.
Vârful lăstarului este pufos, verde-gălbui. Lăstarul este scămos,
verde cu striuri roşietice. Inflorescenţa este de formă conică.
Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine mijlocii ca lungime
şi ovar bi- sau trilocular, tronconic, cu stil lung şi cilindric. Polenul este
fertil.

Cârceii sunt verzi cu scame rare. Frunza adultă este mijlocie,
rotundă, netedă, glabră, cu 3-5 lobi de culoare verde deschis. Marginile
frunzei sunt îndreptate către faţa superioară astfel încât formează o mică
pâlnie la punctul peţiolar. Sinusurile laterale superioare sunt destul de
profunde, închise, cu lumen elipsoidal la fel ca şi sinusul peţiolar.
Nervurile sunt verzi şi prezintă peri rigizi pe partea inferioară. Dinţii sunt
mărunţi, cu marginile convexe şi mucronaţi. Peţiolul verde-roşcat este mai
scurt decât nervura mediană.

Strugurele este mijlociu, de formă conică, uneori aripat, compact.
Bobul este sferic, mijlociu, cu pieliţa colorată galben-verzui, cu multă pruină
care îi imprimă o nuanţă albicioasă. Miezul este semi-cărnos şi prezintă
aromă de muscat. Sămânţa este mijlocie spre mare, de formă ovală, cu
marginea ridată, iar rostrul este evident.
114
Coarda este de culoare cafenie-roşcată, striată, cu meritale scurte, iar
în secţiune este eliptică.
peţiolar
115
CAPITOLUL VII. DESCRIEREA MORFOLOGICĂ A SOIURILOR DE
STRUGURI PENTRU VINURI ROŞII DE MASĂ
ŞI A VINURILOR CU INDICAŢIE GEOGRAFICĂ
7.1. SOIURI AUTOHTONE PENTRU VINURI ROŞII DE MASĂ
BĂBEASCĂ NEAGRĂ
ORIGINE - Soi vechi românesc cultivat în podgoria Nicoreşti. Face
parte din Proles orientalis-subproles caspica.
SINONIME - Crăcană, Rară neagră, Căldăruşă, Serecsia.
Rozeta este uşor scămoasă, verde cu nuanţe cafenii.
Vârful lăstarului prezintă scame rare şi este colorat verde-roşietic.
Lăstarul este verde cu striuri cafenii, uşor scămos spre vârf. Inflorescenţa
este rămuroasă, mijlocie ca mărime.
Floarea este hermafrodită normală cu 5-7 stamine şi ovar bilocular cu 4-5
ovule, cilindric, cu şanţuri longitudinale, stil subţire şi scurt şi stigmatul ovoidal.
Polenul este fertil şi abundent dar are o capacitate mică de germinare.
Cârceii sunt glabri, de culoare verde-cafenie. Frunza adultă mijlocie, cu
5 lobi, cu limbul neted, verde închis, glabru, doar cu smocuri de peri pe nervuri.
Sinusurile laterale superioare sunt închise, cu lumen ovoidal şi cu un dinte în
interiorul lui, iar sinusul peţiolar este o liră, de asemenea cu un dinte pe
margine. Nervurile sunt roşietice pe ambele feţe. Dinţii au marginile drepte şi
vârful ascuţit. Peţiolul are culoare roşietică, mai scurt decât nervura mediană.
Strugurele de mărime mijlocie, are formă rămuroasă, lax, cu boabe
neomogene ca mărime. Bobul are mărime mijlocie, este uşor discoidal, cu
pieliţa subţire, colorată în roşu închis la biotipul mai valoros şi roşu-verzui
la celelalte. Miezul este semi-zemos, nearomat şi cu must incolor. Sămânţa
este lăţită, cu şalaza ovală, distinctă şi rostru subţire.
Coarda este colorată cafeniu-ruginiu, punctată vizibil, cu meritale
scurte. Scoarţa este lignificată, se exfoliază în plăci şi aşchii.
Cod O.I.V. 004 - Desimea perilor orizontali (etalaţi) Cod O.I.V. 206 - Lungimea pedunculului
pe vărful lăstarului Cod O.I.V. 220 - Mărimea bobului
Cod O.I.V. 011 - Desimea perilor erecţi pe noduri Cod O.I.V. 223 - Forma bobului
Cod O.I.V. 016 - Distribuţia pe lăstar a cârceilor Cod O.I.V. 225 - Culoarea pieliţei
115
PENTRU VINURI ROŞII DE MASĂ.
CADARCĂ
ORIGINE - Incertă. Se pare că provine din Asia Mică şi a fost

identificat prima dată în Europa în localitatea albaneză Skadarsko. Face
parte din Proles pontica – subproles balcanica.
SINONIME – Lugojană, Gâmză, Fekete budai, Törökszölö, Skadarsko,
Schwarzer kadarca.
Rozeta este scămoasă, verde, cu liziera cafenie.
Vârful lăstarului este foarte scămos, de culoare alb-veruie. Lăstarul
este verde cu striuri, scămos, foarte muchiat. Inflorescenţa este uniaxială,
cilindro-conică.
Floarea este hermafrodită normală, cu 5-6 stamine mijlocii şi ovar
bilocular, cilindric, cu stil lung şi subţire. Polenul este fertil şi abundent.

Cârceii sunt lungi, de culoare galbenă. Frunza adultă este scămoasă,
mare, întreagă sau trilobată, de formă cordiformă. Limbul este gros, gofrat,
colorat verde închis şi prezintă nişte adâncituri ca nişte amprente.
Sinusurile laterale sunt superficiale, în formă de V, iar sinusul peţiolar
este închis ovoidal sau deschis în formă de liră. Dinţi sunt mijlocii, cu laturi
convexe, iar cei din dreptul nervurilor principale au baza foarte largă.
Nervurile sunt verzi. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele este mic spre mijlociu, cilindro-conic, compact. Bobul este
sferic, de mărime mijlocie, colorat negru-violaceu, cu miez zemos, cu gust
ierbos. Sămânţa este uşor lăţită, cu şalaza mică, slab conturată şi cu rostru
scurt şi gros.

Coarda are culoarea cafenie-roşietică, este pronunţat punctată şi
striată, cu meritale scurte. Scoarţa este lignificată, se exfoliază în plăci şi
aşchii. Toamna marginea frunzei se colorează în roşu.
Temă: De completat principalele caracteristici Cod O.I.V. 011 - Desimea perilor erecţi pe
de descriere şi identificare: noduri
Cod O.I.V. 016 - Distribuţia pe lăstar a
Cod O.I.V. 001 - Forma vârfului lăstarului cârceilor
Cod O.I.V. 003 - Intensitatea pigmentaţiei Cod O.I.V. 065 - Mărimea frunzei
antocianice Cod O.I.V. 068 - Lobia frunzei
Cod O.I.V. 004 - Desimea perilor orizontali Cod O.I.V. 076 - Forma dinţilor
(etalaţi) pe vărful lăstarului
116
Cod O.I.V. 079 - Forma generală a sinusului Cod O.I.V. 220 - Mărimea bobului
peţiolar Cod O.I.V. 223 - Forma bobului
Cod O.I.V. 084- Peri orizontali între nervurile Cod O.I.V. 225 - Culoarea pieliţei
principale pe faţa inferioară Cod O.I.V. 230 - Coloraţia pulpei
Cod O.I.V. 085 - Peri erecţi între nervurile Cod O.I.V. 236 - Gustul
principale pe faţa inferioară Cod O.I.V. 241 - Prezenţa seminţelor în bob
Cod O.I.V. 151 - Tipul florii Cod O.I.V. 244 - Striaţii transversale pe partea
Cod O.I.V. 202 - Mărimea strugurilor dorsală a seminţei
Cod O.I.V. 206 - Lungimea pedunculului
OPORTO
ORIGINE - Soi originar din Europa centrală, se pare că provine din

Austria.
SINONIME - Portugais bleu.
Rozeta este uşor scămoasă, lucioasă, verde cu nuanţă uşor gălbuie.
Vârful lăstarului este verde-gălbui, cu scame rare. Lăstarul este
verde cu striuri cafenii, aproape glabru. Inflorescenţa este uniaxială,
cilindro-conică şi aripată.
Floarea este hermafrodită normală cu 5 stamine scurte şi ovar bi- sau
trilocular, tronconic, cu şanţuri longitudinale şi stil scurt, cilidric. Polenul
este fertil şi abundent.

Cârceii sunt lungi, de culoare roşietică spre bază. Frunza adultă
este glabră, colorată verde închis, rotunjită, cu 3-5 lobi. La sfârşitul verii, pe
suprafaţa frunzelor apar nişte pete roşietice. Sinusurile laterale superioare
au formă elipsoidală sau ovoidală, iar sinusul peţiolar manifestă o gamă
largă de variaţii în ce priveşte forma. Uneori este închis şi are formă eliptică,
alteori este deschis sub formă de liră. Dinţii au margini convexe şi vârful
uşor rotunjit. Nervurile au o culoare slab roşietică spre punctul peţiolar.
Peţiolul este verde-roşietic, mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele are mărime mijlocie, conic, adesea aripat, compact. Bobul
este sferic sau uşor oval, colorat roşu închis cu nuanţă albăstruie şi miez
zemos, cu must slab colorat violet. Sămânţa este uşor lăţită, cu şalază
distinctă, uşor ovală.

Coarda prezintă culoarea castanie-roşietică pronunţat brumată, iar în
secţiune este eliptică. Toamna frunzele se colorează în roşu.
117
peţiolar
SANGIOVESE
ORIGINE - Soi de origine italiană din provincia Toscana, unde este

folosit la obţinerea vinurilor de Chianti.
SINONIME - Brunello di Montalcino, Calabrese Nerino, Morellino,
Montepulciano.
Biotipuri: Sangiovese romagnolo, Sangiovese toscano.
Rozeta este fin scămoasă, de culoare verde.
Vârful lăstarului este uşor pufos, verde-gălbui. Lăstarul este scămos,
verde cu striuri roşietice. Inflorescenţa este cilindro-conică, aripată.
Floarea este hermafrodită normală cu ovar tronconic, stil scurt şi
gros, cu 5-6 stamine.

Cârceii sunt verzi, glabri, bifurcaţi. Frunza adultă este glabră, cu
peri rari pe nervuri, în general pentalobată, cu lobul terminal alungit.
Sinusurile laterale sunt elipsoidale, neuniforme ca mărime. Sinusul
peţiolar este larg deschis sub formă de liră. La acest soi liziera este
caracteristică – dinţii au margini drepte şi vârf ascuţit. Nervurile sunt
verzi, iar peţiolul este mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele este de mărime mijlocie, compact, de formă cilindro-
conică, cu boabe ovoidale, colorat roşu închis şi miez zemos, cu must
colorat slab roz. Sămânţa este mijlocie, ovală, cu şalaza aşezată spre
extremitate, ovală, rostru lung şi gros.
118
Coarda este de culoare castanie, prezintă meritale scurte, iar în
secţiune este eliptică.
peţiolar
119
7.3. SOIURI ROZE PENTRU VINURI DE MASĂ
STEINSCHILLER ROZ
ORIGINE - Se presupune că ar fi originar din Germania.
SINONIME - Kövidinka, Schiller.
Rozeta este vătoasă, alb-liliachie.
Vârful lăstarului este pufos, verde-gălbui. Lăstarul este verde-
cafeniu, scămos. Inflorescenţa este cilindro-conică.
Floarea este hermafrodită normală, cu 5 stamine şi ovar bilocular,
tronconic, cu stil lung. Polenul este fertil.

Cârceii sunt verzi-cafenii. Frunza adultă este mică, rotundă, cu limbul
plan, gros, gofrat, vătos, întreg sau uşor trilobat. Sinusurile laterale sunt slab
schiţate, în V, iar sinusul peţiolar are formă de V sau liră deformată.
Nervurile sunt colorate roşietic spre bază. Dinţii sunt mici, cu baza lăţită şi
marginile uşor convexe. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele este mic, cilindro-conic sau cilindric, foarte compact.
Bobul este sferic, mic, cu pieliţa groasă, colorată roz şi miez zemos.
Sămânţa este mică, cu şalaza proeminentă şi cu rostru scurt.

Coarda este de culoare cafenie-violacee şi prezintă meritale scurte, iar
în secţiune este eliptică.
ROŞIOARĂ
ORIGINE - Soi originar din Bulgaria. Face parte din Proles pontica-
subproles balcanica.
SINONIME - Pamid
120
Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu liziera roşietică .
Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este scămos, roşu-
vineţiu. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică.
Floarea este hermafrodită normală, cu 5-6 stamine şi ovar bi- sau
trilocular, tronconic, cu stil cilindric. Polenul este fertil.

Cârceii sunt verzi-cafenii, uşor scămoşi. Frunza adultă este de
mărime mijlocie, uşor rotunjită, scămoasă, cu peri scurţi pe nervuri. Limbul
este pentalobat, trilobat sau întreg, în funcţie de biotip. Sinusurile laterale
sunt slab schiţate, în formă de V, putând ajunge la sinusuri profunde,
elipsoidale sau ovoidale, uneori închise. Sinusul peţiolar este, în general, în
formă de liră şi mai rar închis. Nervurile sunt roşietice. Dinţii sunt mici,
înguşti, cu margini drepte şi vârful ascuţit. Peţiolul este mai scurt decât
nervura mediană, de culoare vineţie, acoperit cu peri.

Strugurele este cilindric, cilindro-conic sau rămuros, în funcţie de
biotip, uneori aripat, de mărime mijlocie, semicompact sau lax. Bobul este
sferic sau discoidal, de mărime mijlocie. Pieliţa este groasă, de culoare roz
sau roşietic, în funcţie de biotip. Miezul este semizemos. Sămânţa este
destul de mare, ovală, cu şalază mare, rostru scurt, cilindric şi ascuţit.
În cadrul populaţiei soiului au fost descoperite trei biotipuri:
- Roşioară neagră, care are bobul de culoare roşie închisă şi este de
calitate superioară;
- Roşioară verde, cu coloraţie insuficientă a boabelor, dar foarte
productivă;
- Roşioară comună ,cu o coloraţie a boabelor intermediară.

Coarda este de culoare galben-ruginie cu striuri şi caneluri, iar
meritalele sunt de lungime medie.
Temă: De completat principalele caracteristici de Cod O.I.V. 084- Peri orizontali între nervurile
peţiolar dorsală a seminţe
121
CAPITOLUL VIII. DESCRIEREA MORFOLOGICĂ A SOIURILOR DE
STRUGURI PENTRU VINURI ROŞII DE CALITATE
8.1. SOIURI AUTOHTONE PENTRU VINURI ROŞII DE CALITATE (D.O.C.)

FETEASCĂ NEAGRĂ
ORIGINE - Soi vechi, dacic, care se pare a fi o selecţie din Vitis silvestris.
Este cunoscut din timpuri foarte îndepărtate în vechile podgorii din Moldova,
unde producea alături de soiuri locale negre, vestitul vin de Uricani. Face parte
din Proles orientalis – subproles caspica.
SINONIME - Poama fetei neagră, Păsărească neagră, Coada rândunicii.
Rozeta prezintă scame rare de culoare verde-cafenie.
Vârful lăstarului este glabru, lucios, verde-roşietic. Lăstarul este
glabru, roşu-închis. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică, cu două
aripioare mici.
Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine lungi şi ovar bi- sau tri-
locular, tronconic, cu uşoare riduri şi stil scurt. Polenul este fertil, puţin abundent.
Cârceii sunt glabri şi au culoarea verde-violacee. Frunza adultă este de
mărime mijlocie, cuneiformă, cu lobul terminal triunghiular alungit, colorată
verde deschis, pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt foarte pro-fun-
de, cu lumen ovoidal, iar sinusul peţiolar apare sub forma unei lire larg des-
chise. Nervurile sunt verzi. Dinţii sunt destul de mari, înguşti, cu marginile
drepte şi mucronaţi. Peţiolul este roşietic şi mai scurt decât nervura mediană.
Strugurele este de mărime mijlocie, de formă cilindro-conică sau cilin-
drică, uneori biaripat, compact. Pedunculul este scurt şi lemnificat. Bobul este
sferic, de mărime mijlocie, cu pieliţa de grosime mijlocie, colorată negru intens şi
acoperită cu multă pruină. Miezul este zemos şi mustul este necolorat. Sămânţa
este mare, bombată, cu şalază mare, ovală, evidentă şi rostru scurt şi gros.
Coarda este de culoare arămie cu meritale mijlocii. Toamna pe frunză
apar pete roşietice.
Cod O.I.V. 004 - Desimea perilor orizontali (etalaţi) Cod O.I.V. 202 - Mărimea strugurilor
pe vărful lăstarului Cod O.I.V. 206 - Lungimea pedunculului
Cod O.I.V. 011 - Desimea perilor erecţi pe noduri Cod O.I.V. 220 - Mărimea bobului
Cod O.I.V. 016 - Distribuţia pe lăstar a cârceilor Cod O.I.V. 223 - Forma bobului
Cod O.I.V. 065 - Mărimea frunzei Cod O.I.V. 225 - Culoarea pieliţei
Cod O.I.V. 068 - Lobia frunzei Cod O.I.V. 230 - Coloraţia pulpei
Cod O.I.V. 076 - Forma dinţilor Cod O.I.V. 236 - Gustul
Cod O.I.V. 079 - Forma generală a sinusului Cod O.I.V. 241 - Prezenţa seminţelor în bob
peţiolar Cod O.I.V. 244 - Striaţii transversale pe partea
122
PENTRU VINURI ROŞII DE CALITATE (D.O.C.)
CABERNET SAUVIGNON
ORIGINE - Soi francez care se cultivă pe suprafeţe mari în regiunile
Bordeaux şi Médoc. La noi în ţară a fost introdus înainte de filoxeră şi deţine
în prezent cea mai mare suprafaţă din grupa soiurilor pentru vinuri roşii.
SINONIME - Petit vidure
Rozeta este puternic scămoasă, verde albicioasă, cu margini roşii.
Vârful lăstarului este scămos, alb-liliachiu. Lăstarul este verde-
cafeniu, uşor scămos. Inflorescenţa este cilindro-conică, uneori aripată.
Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine mijlocii şi ovar
bilocular rotund cu stil scurt. Polenul este fertil şi abundent.

Cârceii sunt scămoşi, verde-roşiatic. Frunza adultă este de mărime
mijlocie, uşor rotunjită, gofrată, de culoare verde închis, scămoasă pe partea
inferioară, cu 5 până la 7 lobi. Sinusurile laterale superioare sunt pro-funde,
închise, cu lumen uşor triunghiular. Sinusurile suplimentare apărute pe lobul
terminal au formă de U. Sinusul peţiolar este semideschis ovoidal sau închis,
de formă circulară. Nervurile sunt puţin roşietice spre bază. Dinţii au baza
lăţită şi cu laturi uşor convexe. Peţiolul roşietic este egal cu nervura mediană.

Strugurele este mic, conic, adesea aripat, lax. Bobul este sferic, mic,
cu pieliţa groasă, colorată negru-albăstrui din cauza pruinei abundente, cu
miez zemos şi gust ierbos. Sămânţa este destul de mare, tronconică, cu
şalaza ovală, destul de ştersă situată spre centrul seminţei, cu uşoare riduri
şi cu rostru scurt, gros, gălbui.

Coarda are culoarea cafenie cu nuanţe arămii, de vigoare mijlocie, cu
meritale mijlocii. În secţiune este rotundă şi se exfoliază în plăci.
Cod O.I.V. 004 - Desimea perilor orizontali (etalaţi) Cod O.I.V. 202 - Mărimea strugurilor
pe vărful lăstarului Cod O.I.V. 206 - Lungimea pedunculului
123
MERLOT
ORIGINE - Soi originar din Franţa, din regiunea Médoc. Face parte
din Proles occidentalis.
SINONIME - Plant Médoc.
Rozeta este pufoasă, alb-verzuie cu nuanţă violacee.
Vârful lăstarului este pufos, verde-albicios. Lăstarul este verde cu
striuri cafenii, scămos. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică, uneori
aripată.
Floarea este hermafrodită normală manifestând adesea fenomenul de
cleistogamie. Are 5 stamine lungi, iar ovarul bilocular este conic cu riduri
longitudinale. Polenul este fertil şi abundent.

Cârceii sunt verzi şi scămoşi. Frunza adultă este de mărime mijlocie,
uşor lăţită, gofrată, de culoare verde închis, scămoasă pe partea inferioară,
pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt închise, de formă
ovoidală, iar sinusul peţiolar este în formă de liră bine conturată.
Nervurile sunt subţiri, glabre, de culoare verde deschis. Dinţii sunt
mărunţi, cu marginile drepte sau uşor convexe şi vârful ascuţit. Peţiolul
este mai scurt decât nervura mediană şi are o coloraţie antocianică la bază.

Strugurele este de mărime mijlocie, de formă conică, compact. Bobul
este sferic, mic-mijlociu, acoperit cu o pieliţă groasă, colorată negru intens.
Miezul este zemos şi mustul incolor. Sămânţa este mijlocie, ovală, cu
şalaza amplasată în mijloc, ştearsă, cu rostrul scurt şi gros.

Coarda are culoarea roşcat-cafenie, foarte muchiată şi striată având
în secţiune o formă aproximativ dreptunghiulară, cu meritale mijlocii.
Scoarţa lignificată se exfoliază în fâşii.
Temă: De completat principalele caracteristici de Cod O.I.V. 084- Peri orizontali între nervurile
124
PINOT NOIR
ORIGINE - Soi originar din Franţa. Face parte din Proles occidentalis.
SINONIME – Burgund mic, Plant fin, Franc Pinot, Noirien, Franc
Noirien, Petit Verot, Morillion noir.
Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu marginea rozie.
Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este verde-
castaniu, cu scame rare. Inflorescenţa este uniaxială, rar aripată.
Floarea este hermafrodită normală, cu 5 stamine lungi, cu ovar bi- şi
trilocular, cu stil scurt. Polenul este fertil şi foarte abundent.

Cârceii sunt verzi cu scame rare. Frunza adultă este în general
rotundă, pronunţat gofrată şi cu peri scurţi pe partea inferioară, mijlocie ca
mărime. Prezintă fenomenul de heterofilie: se întâlnesc pe acelaşi lăstar frunze
întregi, trilobate şi pentalobate, cu sinusurile laterale asimetrice şi neuniforme
ca profunzime. Sinusurile laterale superioare sunt ovale, iar sinusul
peţiolar este o liră cu baza ascuţită. Nervurile au culoarea verde. Dinţii sunt
mărunţi, cu laturi uşor convexe şi vârful ascuţit. Peţiolul este gros, verde,
mai scurt decât nervura mediană.

Strugurele este uniaxial, cilindric, aripat, mic, compact. Bobul este
sferic, de mărime mică cu pieliţa groasă colorată negru-albăstrui, miezul
este zemos, must necolorat şi cu gust specific. Sămânţa este mijlocie, cu
şalaza mare, uşor ovală, cu rostru gros.

Coarda prezintă meritale scurte, colorate galben-roşcat, iar în
secţiune este circulară. Toamna frunza se colorează în roşu.
peţiolar
125
BURGUND MARE
ORIGINE - Soiul provine din Europa centrală. Face parte din Proles
occidentalis.
SINONIME - Blaufränkish, Grosser Burgunder, Kekfrankos,
Limberger.
Rozeta este uşor scămoasă de culoare verde cu nuanţă cafenie.
Vârful lăstarului este uşor scămos, verde-gălbui. Lăstarul este
glabru, verde cu striuri fine roşietice. Inflorescenţa este uniaxială, conică.
Floarea este hermafrodită normală, cu 5 stamine, mai rar 6, normal
înclinate, ovarul verde-închis, cu 2 loji şi 4 ovule, de formă aproape sferică.
Cârceii sunt verzi, glabri, bifurcaţi. Frunza adultă este întreagă sau
uşor trilobată, cu limb neted şi glabru. Sinusurile laterale sunt slab
marcate, în formă de V, iar sinusul peţiolar este în formă de „V” sau liră.
Dinţii sunt mici, cu margini rotunjite. Nervurile sunt verzi, evidente, iar
peţiolul este de culoare verde-roşietic, glabru mai scurt decât lungimea
nervurii mediane.
Strugurele este conic, uniaxial, compact. Bobul este sferic, de mărime
mijlocie, cu pieliţa groasă colorată negru-albăstrui şi miez zemos. Soiul
Burgund mare se prezintă ca o populaţie din care s-au extras şi studiat trei
biotipuri la I.C.V.V.Valea Călugărească care prezintă struguri de forme
diferite: conică, cilindrică şi laxă. Biotipurile se deosebesc nu numai după
aspectul strugurilor şi a productivităţii, ci şi sub aspectul calităţii recoltei, a
caracterelor morfo-anatomice ale grăunciorilor de polen şi a capacităţii de
germinare a acestora. Sămânţa este piriformă, de culoare cafenie-roşietică,
având 6-7 mm lungime şi 4 mm grosime, iar şalaza are formă de lacrimă.
Coarda este de culoare cafenie-roşcată, cu striuri dese, meritale
mijlocii, iar în secţiune este circulară. Scoarţa se exfoliază în fâşii.
peţiolar
126
BLAUERZWEIGELT
ORIGINE - Soiul a fost obţinut în Austria de F. Zweigelt la staţiunea

Klosterneuburg prin hibridarea sexuată între Blaufränkish (Burgund) şi
Saint Laurent.
SINONIME - Zweigelt blau, Rotburger.
Rozeta este scămoasă, alb-verzuie.
Vârful lăstarului este pufos, verde-gălbui. Lăstarul este glabru,
verde cu striuri roşietice. Inflorescenţa este cilindro-conică, uniaxială.
Floarea este hermafrodită normală.

Cârceii sunt verzi, glabri. Frunza adultă este glabră, cu smocuri de
peri rigizi pe faţa inferioară, pentalobată, de mărime mijlocie, cu limb
rotunjit şi uşor ondulat. Sinusurile laterale sunt de profunzime medie, cu
lumen de formă ovoidală. Sinusul peţiolar este deschis, sub forma unei lire
largi, cu baza rotundă. Dinţii sunt de mărime mijlocie, cu laturi convexe.
Nervurile sunt verzi, cu o uşoară coloraţie antocianică spre bază, iar
peţiolul este uşor scămos, verde-roşietic.

Strugurele este compact, conic, aripat, de mărime mijlocie. Bobul este
sferic, mijlociu ca mărime, cu pieliţa de culoare roşie închis şi miez zemos.

Coarda este de culoare cafenie, cu meritale mijlocii.
peţiolar
127
8.3. SOIURI AUTOHTONE PENTRU VINURI ROZE
DE CALITATE (D.O.C.)
BUSUIOACĂ DE BOHOTIN
ORIGINE - Se pare că provine din Grecia de unde s-a răspândit în
principalele ţări vestice ale Europei. La noi în ţară a fost descoperit şi
înmulţit în anii 1926-1928 de profesorul Hogaş în localitatea Bohotin.
SINONIME – Muscat rouge de Frontignan, Muscat fioletovâi, Muscat
violet cyperius.
Rozeta este scămoasă, de culoare verde-deschis cu nuanţă liliachie.
Vârful lăstarului este pufos, verde-gălbui. Lăstarul este scămos, verde
cu striuri roşietice. Inflorescenţa este cilindro-conică, de mărime mijlocie.
Floarea este hermafrodită normală de tipul 5, uneori cu abateri către
tipul 6 sau 7; Are ovarul de culoarea verde, cu 2-3 loji şi 4-6 ovule.
Cârceii sunt verzi. Frunza adultă este mijlocie, cu 3-5 lobi cu scame
rare pe faţa inferioară, existente mai ales pe nervuri. Sinusurile laterale
superioare sunt înguste cu lumen elipsoidal, iar sinusul peţiolar este
uneori închis prin suprapunerea lobilor, alteori în formă de liră. Liziera este
caracteristică şi este formată din dinţi cu margini drepte, cu mucroni de
culoare gălbuie. Nervurile sunt verzi cu o coloraţie uşor roşietică spre bază,
iar peţiolul este roşietic, mai scurt decât nervura mediană.
Strugurele este foarte compact, cilindric. Bobul este sferic, mijlociu,
cu pieliţa colorată violet închis cu nuanţe vineţii, miezul crocant şi cu o
aromă puternică de muscat. Sămânţa are în medie 6 mm lungime şi 3 mm
lăţime, fiind de culoare cafenie deschisă, cu şalaza ovală, proeminentă şi
rostrul subţire, retezat oblic.
Coarda este de culoare cafenie-roşietică, pronunţat punctată. Scoarţa
lignificată se exfoliază în aşchii şi plăci.
peţiolar
128

Lucrari Practice Ampelografie II, Marinela Stroe

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrari Practice Ampelografie II, Marinela Stroe

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL III.

DESCRIEREA MORFOLOGICĂ A PRINCIPALELOR

3.1. SOIURI DE MASĂ CU MATURARE TIMPURIE

MUSCAT PERLĂ DE CSABA

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Soiul a fost obţinut de către Elmer Snyder şi F. Harmon la

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Soiul a fost obţinut de către Marin Neagu şi Mihai

În faza de maturare a strugurilor

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Soi nou obţinut la S.C.V.V. Drăgăşani prin hibridare

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a strugurilor

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Este un soi foarte vechi, origine necunoscută încă, părerile

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a strugurilor

ORIGINE - Este considerat a fi o variaţie mugurală a soiului

În faza de maturare a strugurilor

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Se pare că este originar din Anglia, unde se cultivă de

ORIGINE - Soiul este originar din Asia Mică, de unde a pătrun în

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a strugurilor

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Soi vechi oriental, considerat un soi autohton, datorită

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a strugurilor

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

COARNĂ NEAGRĂ SELECŢIONATĂ

ORIGINE - Soiul a fost obţinut de academicianul Gherasim

ORIGINE - Soiul a fost creat în Italia de către Alberto Pirovano în

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Soiul a fost creat de H.P. Olmo la Davis (California), în

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a strugurilor

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Se pare că provine din oraşul Sultani (Iran). Face parte

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Se presupune că provine din Iran. Face parte din Proles

SINONIME – Black Monnukka, Sultanină neagră.

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a strugurilor

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

Temă: Cod O.I.V. 079 - Forma generală a sinusului

4.1. SOIURI AUTOHTONE PENTRU VINURI ALBE DE MASĂ

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a strugurilor

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Soi creat la S.C.V.V. Drăgăşani de un colectiv de autori

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a strugurilor

ORIGINE – Soi autohton cultivat de sute de ani în Moldova.

În faza de creştere a bobului

ORIGINE - Soi autohton cultivat doar în zona Huşi.

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a strugurilor

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor

ORIGINE - Incertă. Se cultivă de foarte mult timp în zona Banatului,

În faza de creştere a bobului

În faza de maturare a strugurilor

În faza de maturare a lemnului şi de cădere a frunzelor