SUPORT CURS PENTRU DISCIPLINA

AMELIORAREA PLANTELOR

SPECIALIZAREA: MONTANOLOGIE
ANUL III

TITULAR CURS,
Sl. dr. ing. Cosac Corina

2013

1
 CAPITOLUL V.

PRODUCEREA SEMINŢELOR ŞI A MATERIALULUI SĂDITOR

Amelioratorii, prin metode specifice, se ocupa de crearea noilor soiuri şi hibrizi, mai
productivi şi cu însuşiri calitative superioare iar cultivatorii folosesc aceste creaţii pentru a
satisface atât cerinţele proprii dar, mai ales, cerinţele consumatorilor. Multiplicatorii
folosesc scheme adecvate pentru înmulţirea seminţelor la nivelul cerinţelor producătorilor.
Toţi cei care activează în agricultură ştiu că nu este posibil ca un soi nou – omologat şi
zonat să fie preluat spre cultivare direct, de către un singur cultivator.
Această imposibilitate se datorează cantităţilor mici de seminţe pe care le obţine
amelioratorul, cantităţi ce, obligatoriu, trebuie să rămână la dispoziţia amelioratorului (fiind
sămânţa-etalon sau sămânţa autorului). Uneori, această sămânţă, conform Legii 75 / 1995,
poate fi pusă la dispoziţia unităţii de cercetare (SCA), desemnată de Ministerul Agriculturii
şi Alimentaţiei, pentru a răspunde şi coordona producerea şi multiplicarea seminţelor acelui
soi. În acest caz, unitatea desemnată se numeşte menţinător al seminţei standard sau al
seminţei autorului.
Rezultă astfel că activitatea de producere şi multiplicare a seminţelor şi materialului
săditor se realizează de către specialişti cu o înaltă calificare profesională, în unităţi
specializate, ce dispun de o dotare şi o organizare superioară.
Conform Legii 75 / 1995, în România, există şi funcţionează o reţea zonală, teritorială
şi judeţeană de structuri specializate, care prin activitatea lor organizează, controlează şi
certifică întregul PROGRAM NAŢIONAL ANUAL DE PRODUCERE ŞI
MULTIPLICARE A SEMINŢELOR ŞI A MATERIALULUI SĂDITOR.
Mai precizăm că, în conformitate cu Legea 75 / 1995, se înţelege:
a) – PRODUCEREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR –
înseamnă obţinerea de categorii biologice superioare ca:
- sămânţa de prebază – I (Bază Superelită) – pentru soiurile plantelor autogame;
- sămânţa de prebază – II (Suprelită) – toate soiurile autogamelor;
- sămânţa de Bază (Elită) – toate soiurile autogamelor şi a plantelor alogame cu
polenizare liberă;
- sămânţă de linii consangvinizate sau linii homozigote ca forme parentale pentru hibrizii
simpli comerciali (F1)

2
- sămânţa de hibrizi simpli – forme parentale pentru hibrizi dubli şi triniari comerciali
(F1);
- liniile mutantelor şi poliploizilor destinate obţinerii hibrizilor comerciali;
- liniile homozigote destinate polycrossării la soiurile sintetice etc.
Activitatea de Producere a seminţelor si a materialului săditor se realizează numai în
Staţiunile de Cercetări Agricole şi Staţiunile Didactice. Acestea dispun de cadre
specializate – amelioratorii, de laboratoare dotate cu utilaje şi personal ajutător (de
specialitate), dar şi din specializările complementare (economişti, informaticieni,
programatori, chimişti, operatori, biologi etc.).
De asemenea, în cadrul Staţiunilor, categoriile biologice superioare se amplasează pe
terenuri şi în succesiuni de culturi stabilite prin aceeaşi Lege 75 / 1995.
Actele necesare certificării seminţelor din aceste categorii biologice se întocmesc de către
amelioratori şi se aprobă de directorul Staţiunilor de Cercetări Agricole.
b) MULTIPLICAREA SEMINŢELOR ŞI A MATERIALULUI SĂDITOR –
înseamnă obţinerea de categorii biologice inferioare (sămânţa destinată
cultivatorilor). Aceste categorii sunt:
- sămânţa certificată – anul I (C1) – provenită din sămânţa bază elită;
- sămânţa certificată - anul II (C2) –provenită din sămânţă C1 (I1);
- sămânţa comercială F1 pentru hibrizii simpli (HS), dubli (HD), triliniari (HT);
- sămânţa soiurilor sintetice (C1, C2 ETC.) la plantele furajere perene.
Activitatea de Multiplicare se realizează de către agenţii economici specializaţi, propuşi de
structurile judeţene (ICSMS) şi aprobaţi, pe bază de concurs, de către MAA.
Actele de certificare a acestor categorii biologice se întocmesc şi se eliberează de către
Inspectorii de Stat, ce aparţin Inspectoratelor Judeţene de Control şi analiză a Seminţelor şi
Materialului Săditor.
Procesul de producţie agricolă are un caracter permanent, ceea ce impune ca producerea şi
multiplicarea seminţelor să se desfăşoare an de an, având nevoie de verigile fiecărei etape
în parte. Nu este permisă întreruperea acestui ciclu al producerii şi multiplicării seminţelor
întrucât prin această activitate se menţine stabilitatea şi posibilitatea reluarii procesului de
producţie în fiecare an agricol.
Obiectivele principale în producerea şi multiplicarea seminţelor şi materialului de plantare
sunt:
- mentinerea structurii genetice, a capacităţii de producţie şi a însuşirilor de rezistenţă la
toate soiurile şi la toţi hibrizii, la nivelul avut în momentul omologării şi zonării;

3
 - păstrarea purităţii biologice a formelor parentale şi asigurarea unui grad înalt de
hibriditate seminţelor comerciale;
- menţinerea unei bune stări fitosanitare a semiţelor soiului / hibridul existent în cultură;
- asigurarea permanentă şi în totalitate cu cantităţile de seminţe necesare, de valoare
biologică ridicată.

Producerea seminţelor la soiurile plantelor autogame şi la soiurile cu polenizare

liberă ale plantelor alogame
Aşa după cum s-a menţionat, plantele autogame la care se cultivă soiuri sunt: grâul,
orzul,orzoaica, ovăzul, orezul, meiul, mazărea, fasolea, soia, năutul, lintea, inul,lupinul,
măzărichea.
Dintre plantele alogame care au soiuri cu polenizare liberă menţionăm: secara,gramineeele
şi leguminoasele furajere perene, cânepa, iarba de Sudan etc.
La această grupă de plante, în funcţie de structura genetică, distingem soiuri omogene,
soiuri plimorfe şi soiuri multiliniale.
Schema producerii categoriilor biologice superioare pentru fiecare tip de soi în parte, se
prezintă, în linii generale, cu următoarele componente:
a. Câmpul de alegere a elitelor (C.A.);
b. Câmpul de selecţie (C.S.) a descendenţelor;
c. Câmpul de producere a seminţei de prebază-l sau bază superelită (BSE)
d. Câmpul de producere a seminţei de prebază-II sau superelită (SE);
e. Câmpul de producere a seminţei de bază sau elită (E).
Aşa după cum s-a menţionat, producerea acestor categorii biologice superioare (prebază şi
bază) are loc în cadrul Staţiunilor de Cercetări Agricole- menţinătoare pentru soiul respectiv si
nominalizate de către Ministerul Agriculturii anual, în Lista oficiala a soiurilor şi hibrizilor.
Diferenţele care există în producerea seminţelor pentru fiecare tip de soi în parte se vor
prezenta dupa caracterizarea schemei generale.
Câmpul de alegere (C.A). În cazul unui soi recent omologat şi zonat, adică în faza de
început a producerii seminţelor, câmpul de alegere a elitelor se însămânţează cu materialul
autorului, denumit şi sămânţa standard.
Trebuie menţionat că producerea de samânţă pentru noul soi începe cu câmpul de alegere,
în Staţiunea unde s-a obţinut acest soi şi este înscris în Registrul Naţional pentru Soiuri şi
Hibrizi.

4
 Pentru soiurile aflate deja în cultură şi care posedă toate verigile producerii seminţelor,
câmpul de alegere a elitelor se însămânţează cu materialul provenit din aceste verigi superioare
(prebază şi bază, adică BSE, SE şi E). Uneori extragerea elitelor se poate face diresct din
câmpurile unde se produc aceste verigi superioare, fără a se mai constitui un câmp special de
alegere. Explicaţia acestui procedeu constă în aceea că plantele autogame îşi menţin mai uşor
valorile agroproductive ridicate, în special la soiurile omogene (unde structura genetică suferă
modificări mai lente).
Însămanţarea câmpului de alegere, special constituit, se execută cu deosebită atenţie, la
distanţe mai mari între rânduri (50 – 60 cm), pentru a permite accesul persoanelor care
înregistrează observaţiile fenologice care se realizează individual pentru toate elitele
identificate şi marcate. Densitatea plantelor este cu mult mai mică decât la cultura normală, iar
pentru unele plante cu habitusul mai dezvoltat, cum este cazul orezului, însămânţarea se face în
cuiburi la distanţa de 30 x 30 cm.
În cazul când nu se înfiinţează câmp de alegere special, atunci pa câmpurile de producere a
verigilor superioare (BSE, SE, E) însămânţarea se face după tehnologia specifică fiecărei
verigi.
Alegerea elitelor se desfăşoară în două etape: prima în câmp şi a doua în laborator.
Alegerea elitelor în câmp se face la maturitatea în pârgă, respectiv atunci când caracterele
inflorescenţelor sunt cel mai bine exprimate.
Criteriile care vor sta la baza alegerii acestor elite sunt următoarele:
În cazul cerealelor păioase:
- tipicitatea soiului (caracteristicile morfologice ale inflorescenţei şi ale plantei elită sunt
identice cu cele descrise de autorul soiului iniţial);
- perioada de vegetaţie;
- talia plantei elită;
- productivitatea;
- rezistenţa la iernare, temperaturi scăzute, secetă, cădere, scuturare;
- rezistenţa la boli şi dăunători etc.
În cazul leguminoaselor pentru boabe:
- înălţimea şi tipul tulpinii;
- culoarea florilor;
- mărimea şi forma păstăilor;
- forma, culoarea şi aspectul tegumentului boabelor;
- numărul total de păstăi şi al păstăilor cu boabe;
- înălţimea de inserţie a păstăilor bazale;

5
 - culoarea hilului boabelor;
- culoarea perişorilor de pe tulpină, păstăi etc.
La in, momentul alegerii elitelor în câmp este atunci când plantele sunt la maturitatea în
galben, când se pot identifica toate caracterele morfologice tipice soiului pentru care se
produce sămânţa, cum ar fi:
- tipul de inflorescenţă;
- mărimea, culoarea şi fertilitatea capsulelor;
- uniformitatea portului;
- gradul de desfrunzire şi culoarea tulpinii.
Alegerea definitivă a plantelor elită se face numai după analizele de laborator, care vizează
următoarele:
- numărul de capsule fertile şi sterile;
- porozitatea pereţilor falşi, despărţitori, ai capsulelor.
Modul în care se extrag plantele elită are o influenţă hotărâtoare în menţinerea şi păstrarea
purităţii biologice, a structurii genetice caracteristice soiului şi, prin acestea, a performanţelor
sale agroeconomice. În primul rând, numărul de plante elită ce se extrag trebuie să fie suficient
de mare, pe de o parte pentru a se asigura cantitatea de sămânţă de prebază-l (baza superelită)
necesară, iar pe de altă parte pentru ca elitele extrase să reprezinte cât mai fidel frecvenţa
biotipurilor (liniilor) ce compun soiul respectiv.
O atenţie deosebită trebuie acordată soiurilor multiliniale sau a celor polimorfe, unde
proporţia de elite extrase, pentru fiecare linie / biotip în parte, trebuie să fie menţinută la acelaşi
nivel cu proporţia iniţiala a soiului omologat şi zonat.
În caz contrar, la soiurile polimorfe şi multiliniale, prin lipsa ori prin modificarea proporţiei
unui biotip / linie, se modifică structura genetică prin acţiunea driftului genetic.
Analizele de laborator pentru elitele extrase în câmpul de alegere urmăresc identificarea
unor însuşiri şi caractere ca: procentul de boabe cu pericarpul roşu (la orez), forma, mărimea,
culoarea şi uniformitatea boabelor etc.
De asemenea, în cazul, în cazul leguminoaselor boabe, analizele de laborator vor identifica:
- indicii de productivitate (nr. boabe/ păstaie, pe plantă, MMB etc.);
- rezistenţa la boli, dăunători, secetă, cădere, scuturare;
- durata fazelor de vegetaţie;
- maturizarea simultană a păstăilor etc.
După toate asemenea analize, elitele reţinute se vor păstra în condiţii optime, separat, în
pungi speciale, până la însămânţare. Documentele de certificare se întocmesc de către
ameliorator şi se avizează de către conducerea S.C.A.

6
 b. Câmpul de selecţie (C.S.) – este destinat studiului valorii genetice a plantelor elită
extrase din câmpul de alegere. Pe câmpul de selecţie, toate elitele extrase şi păstrate separat, în
pungi, vor fi însămânţate tot separat, manual, bob cu bob, în rânduri lungi de 1-2 m, la distanţa
de 4-5 cm între boabe pe rând, după metoda un spic / panicul sau boabele unei elite pe rând.
La toate speciile autogame, pe câmpul de selecţie, după fiecare 9 biotipuri / linii, urmează
ca al zecelea rând să fie însămânţat cu sămânţa soiului martor omologat şi zonat. Martorul
reprezintă termenul de comparaţie, faţă de care vom analiza toate elitele amplasate pe câmpul
de selecţie.
Uneori, pentru ca descendenţele plantelor leguminoase-boabe să nu se încurce între ele,
este de recomandat ca separarea lor să se facă prin intercalarea unui rând cu o altă specie de
leguminoase. Pe durata vegetaţiei se aplică lucrările de întreţinere specifice leguminoaselor-
boabe ca: plivit, prăşit, tratamente fitosanitare etc.
Pe durata vegetaţiei plantelor şi în special, în fazele cu exprimare maximă a caracterelor şi
însuşirilor plantelor-elită, se execută examinarea riguroasă a fiecărei descendenţe, iar
rezultatele obţinute se trec în registrul de selecţie conservativă. Acest registru cuprinde
următoarele: data răsăritului, a apariţiei paiului, înspicatului, înfloritului, maturităţii, forma
tufei, sfârşitul înfrăţitului, culoarea frunzelor, talia plantelor, numărul de fraţi fertili, caracterele
spicului, rezistenţa la iernare, secetă, boli, cădere etc.
Concomitent cu efectuarea observaţiilor se execută şi eliminarea descendenţelor netipice şi
neuniforme, a celor bolnave sau atacate de dăunători, precum şi a celor ce prezintă caractere
morfologice necorespunzătoare.
Descendenţele rămase după această eliminare se recoltează individual şi sunt duse în
laborator pentru analize şi determinări privitoare la productivitate şi calitate. Vor fi eliminate
toate descendenţele ce nu satisfac cerinţele de productivitate şi calitate corespunzătoare soiului
original, omologat şi zonat. Aceste descendenţe reţinute în final se batozează separat şi vor fi
folosite la constituirea seminţei de prebază – I(bază superelită). Numărul şi proporţia de
participare la sămânţa de prebază – I este specifică soiului şi reprezintă formula originală a
noului soi omologat şi zonat.
De exemplu: un soi polimorf este constituit din 5 biotipuri în proporţiile: A = 22%; B =
18%; C = 20%; D = 16%; E = 24%. Pentru a obţine 100 kg sămânţă prebază – I (BSE) vom
constitui amestecul din 22 kg biotipul A, 18 kg biotipul B, 20 kg biotipul C, 16 kg biotipul D şi
24 kg biotipul E.
Numărul descendenţelor reţinute în câmpul de selecţie se calculează în funcţie de suprafaţa
pe care se cultivă soiul respectiv. De asemenea, este mai indicat ca în câmpul de selecţie să se
producă numărul de descendenţe necesar pentru un număr de 2 – 3 ani consecutivi; astfel ca,

7
pe un interval de circa 10 ani, sa se organizeze asemenea câmpuri de trei ori. Explicaţia acestei
idei constă în evitarea acţiunii repetate (anuale) a factorilor care determină alterarea structurii
genetice a soiurilor (factori menţionaţi anterior).
Documentele de certificare a descendenţelor se întocmesc de către ameliorator şi se
avizează de conducerea SCA.
c. Câmpul de producere a seminţei de prebază – I sau bază superelită (BSE) urmăreşte
înmulţirea seminţelor într-un ritm mai mare, cu păstrarea purităţii biologice la nivelul de 100%.
În acest scop, semănatul se face cu norme de sămânţă reduse la jumătate faţă de normal, iar
distanţele între rânduri sunt de 25-30 cm.
În câmpul de producere a prebazei – I sau a bazei superelită, pentru prima dată se execută
următoarele lucrări specifice:
- purificări biologice pentru eliminarea plantelor netipice soiului, ocazie cu care se
elimină şi toate plantele bolnave, buruienile cu sămânţă greu separabilă, buruienile de
carantină şi alte plante de cultură cu sămânţă greu separabilă.
Purificările biologice, în număr de două, se fac în următoarele faze: la înspicare şi la
coacerea în pârgă;
- semănatul în câmpul de prebază –I sau de baza superelită se face cu maşina, în benzi cu
lăţimea egală cu a semănătorii (100 – 200 cm) şi cu poteci de acces între benzi, de 37,5
– 40,0 cm, în funcţie de tipul soiului pentru care se produce sămânţa. Semănătoarea se
reglează la jumătatea densităţii normale, pentru înmulţiri rapide;
- recoltarea, treieratul şi condiţionarea – se fac mecanizat. În acest scop sunt necesare
măsuri severe pentru evitarea impurificărilor mecanice care pot deprecia valoarea
biologică a soiului respectiv.
Documentele de certificare a seminţei de prebază – I(bază superelită) se întocmesc de către
şeful laboratorului de ameliorare şi se avizează de către conducerile SCA. Puritatea biologică
la această categorie de sămânţă trebuie să fie egală cu 100%.

d. Câmpul de producere a seminţei de prebază – II sau superelită (SE)- însămânţarea

acestui câmp se face cu sămânţă de prebază – I (bază superelită) în benzi late de 200 cm (16
rânduri) cu rândurile echidistante la 12,4 cm. Între benzi, potecile au o lăţime de 37,5 cm (se
închid 2 tuburi la semănătoare). Densitatea la semănat este egală cu 400 – 500 boabe
germinbile / m2 (densitate normală).
Lucrările tehnologice aplicate sunt aceleaşi ca pentru cultura obişnuită la care se mai
adaugă lucrările specifice ca: purificările biologice (două / an); eliminarea plantelor bolnave, a
buruienilor cu sămânţă greu separabilă, a buruienilor de carantină, a plantelor de cultură cu

8
sămânţa greu separabilă, precum şi evitarea amestecurilor mecanice ce pot avea loc cu ocazia
recoltării, transportului şi depozitării.
Puritatea biologică la această categorie de sămânţă trebuie să fie egală cu 99,9%. O parte
din sămânţa de prebază – II (superelită) se expediază în reţeaua C.I.O.S. (Centrele de Încercare
şi Omologarea Soiurilor) pentru testarea capacităţii de producţie, în cadrul unor microculturi
comparative (MCC – CIS - vezi figura 53).
Certificarea seminţei de prebază – II se face de către Inspectorii Aprobatori de Stat.
Câmpul de producere a seminţei de Bază sau Elită (E) – se însămânţează cu sămânţă de
prebază – II, cu maşina, în acelaşi mod ca la cultura destinata consumului. Norma de sămânţă
se calculează în funcţie de numărul boabelor germinabile necesare pe m2. La cultura de ovăz şi
la orez, însămânţarea câmpului destinat producerii seminţei debază se face în benzi late de 150
cm la ovăz şi de 240-250 cm la orez, cu distanţa între rânduri de 25 cm. Între benzi, potecile
vor avea lăţimea de 40 cm. Lucrările tehnologice care se aplică pe aceste câmpuri sunt aceleaşi
care se aplică pe câmpurile cu prebază- - II. Puritatea biologică a seminţei de bază (B) trebuie
să fie de minimum 99,8%. De asemenea, o cantitate mică din această sămânţă se va expedia la
C.I.O.S., in vederea înfiinţării de microculturi comparative, pentru testarea capacităţii de
producţie a soiului respectiv.
Obişnuit, câmpul de producere a seminţei de bază (B) se organizează în sectorul de
producţie al SCA şi este supus controlului şi aprobării Inspectorilor Aprobatori de Stat din
cadrul I.J.C.S.M.S. (Inspectoratul Judeţean pentru controlul Calităţii Seminţelor şi Materialului
Săditor).

Producerea seminţei pentru formele parentale ce compun hibrizii plantelor alogame

Speciile alogame la care se cultivă hibrizi comerciali ce manifestă efect heterozis în F1 si
pentru care există o bogată activitate în producerea seminţelor formelor parentale necesare
loturilor de hibridare sunt: porumbul, sorgul, floarea soarelui, sfecla, gramineele şi
leguminoasele furajere perene etc.
Pentru aceste specii, producerea seminţelor din categoriile biologice superioare se referă la
obţinerea seminţelor necesare pentru formele parentale ce compun hibrizii comerciali.
Este ştiut că un nou hibrid omologat, deşi este zonat pe areale mari, acesta nu poate fi
cultivat din lipsa cantităţilor mari de seminţe. Acesta înseamnă că producerea categoriilor
biologice superioare (sămînţa formelor parentale), începe cu suprafaţa pe care se va cultiva
hibridul respectiv. De exemplu: suprafaţa de cultivare pentru HS – Podu Iloaiei-110 este de
100.000 hectare şi că MULTIPLICATORII (agenţii economici specializaţi) obţin, pe loturile

9
de hibridare o producţie medie egală cu 3.000 kg/ha sămânţă comercială F0 (se are în vedere un
randament de 60% boabe STAS).
Rezultă că suprafaţa loturilor de hibridare este de 667 hectare (100.000 ha х 20kg/ha
sămânţă = 2,000 tone : 3.000kg/ha = 667 ha). Pentru cele 667 ha loturi de hibridare sunt
necesare 4,5 tone sămânţă forma paternă şi aproape 9,0 tone forma maternă (raportul M:T =
2:1).
Obţinerea cantităţilor de sămânţă menţionate mai sus pentru formele parentale ce compun
hibridul Podu Iloaiei- 110 (9 t - mamă; 4,5 t tată) reprezintă obiectivul activităţilor de
producere a seminţelor.

Producerea seminţelor formelor parentale ce compun hibrizii de porumb

La porumb boabe, Lista Oficială a soiurilor şi hibrizilor avizaţi spre cultivare în 1998
cuprinde 72,0% hibrizi simpli (HS), 22,0% hibrizi triliniari (HT) şi 6,0% hibrizi dubli (HD).
Aceasta înseamnă că majoritatea seminţelor de forme parentale aparţin hibrizilor simpli, adică
liniilor consangvinizate.
Această importantă etapă în producerea seminţei la liniile consangvinizate de porumb se
realizează numai în Staţiunile de Cercetări Agricole sau Laboratoarele de Genetică şi
Ameliorare ale Universităţilor Agronomice.
Principalele obiective ale producerii liniilor consangvinizate sunt:
- menţinerea purităţii genetice a liniilor consangvinizate;
- menţinerea vitalităţii liniilor consangvinizate, la un nivel superior;
- menţinerea unor însuşiri genetice valoroase: capacitate combinativă specifică ridicată,
capacitate de fixare a sterilităţii sau a restaurării de fertilitate etc;
- înmulţirea mai rapidă a seminţelor pentru a satisface toate cerinţele pentru linia
respectivă în producerea de sămânţă hibridă.

Schema standard de menţinere şi înmulţire a liniilor consangvinizate androfertile

Această metodologie cuprinde patru etape (verigi), în următoarea succesiune:
a. Câmpul de menţinere a purităţii biologice a liniilor consangvinizate;
b. Câmpul de înmulţire sub izolator;
c. Câmpul de înmulţire a descendenţelor;
d. Câmpul de înmulţire izolată în spaţiu.

10
a. Câmpul de menţinere a purităţii biologice a liniilor consangvinizate – se
însămânţează cu sămânţa provenită de la 10-30 ştiuleţi, reţinuţi din anii anteriori de la
plantele autopolenizate consecutiv şi pentru care se organizează producerea de
sămânţă. Succesiunea lucrărilor pe acest câmp este următoarea:
- se împarte sămânţa fiecărui ştiulete în 2 sau 3 părţi, astfel ca să se asigure pentru fiecare
câte minimum 50 seminţe; seminţele se pun în pungi şi se etichetează;
- se repartizează pungile etichetate şi numerotate pe fiecare rând, după următoarea
schemă: câte 3 rânduri pentru fiecare ştiulete în cazul obţinerii a 3 părţi de sămânţă pe
ştiulete şi câte două rânduri / ştiulete în cazul obţinerii a două jumătăţi de sămânţă /
ştiulete;
- se însămânţează cele 50 de seminţe pe fiecare rând în parte, obţinând astfel câte două
sau câte trei rânduri de fiecare ştiulete al liniei consangvinizate pentru care se
organizează producerea de sămânţă;
- se aplică lucrările de întreţinere care se impun unei culturi de porunb menţinându-se
permanent terenul curat de buruieni iar plantele fără boli şi dăunători;
- înaintea înfloritului se izolează inflorescenţele mascule şi femele la toate plantele şi pe
toate rândurile cu pungi cu pungi de pergament după tehnologia cunoscută;
- pe timpul înfloritului:
- se autopolenizează toate plantele bine dezvoltate şi sănătoase (se transferă punga cu
polen de pe inflorescenţa masculă pe inflorescenţa femelă, de pe aceeaşi plantă, într-un
timp foarte scurt); de pe rândul mijlociu în cazul când am semănat trei rânduri / ştiulete,
sau de pe primul rând (notat 1;2;3;.......30) în cazul însămânţării câte 2 rânduri / ştiulete;
- se polenizează reciproc, tip SIB(soră x frate), toate plantele bine dezvoltate şi sănătoase
aflate pe câte două rânduri apropiate la ştiuleţii împărţiţi în trei, sau între plantele celui
de-al doilea rând neautopolenizat, atunci când ştiuletele a fost împărţit în două jumătăţi.
Polenizarea reciprocă va consta în transferul pungii cu polen de la o plantă pe
inflorescenţa femelă de la o plantă situată pe rândul imediat apropiat şi invers. Se
notează pe pungi perechea de plante polenizată.

11