Daunatorii cerealelor paioase: recunoastere

si combatere
Publicat de Redactia Sanatatea Plantelor pe apr. 23, 2018
Principalii daunatori ce pot produce probleme culturilor de cereale paioase, in aceasta
perioada sunt: larvele “mustelor cerealelor” (un complex de specii de diptere daunatoate,
fitofage, cunoscute ca mustele cerealelor, alcatuite din mai multe specii, fiind uneori greu
de identificat), plosnita asiatica a cerealelor (Eurygaster integriceps), tripsii cerealelor
paioase, gandacul balos al ovazului (Oulema melanopus) si pentru o zona limitata in/si in
jurul judetului Arges, viermele rosu al paiului (Haplodiplosis equestris).

Descriere

Mustele cerealelor. {n cursul lunii martie si inceputul lunii aprilie apar larvele de “muste” (in
culturile de cereale paioase exista, un complex de specii de diptere daunatoate, fitofage,
cunoscute ca mustele cerealelor, alcatuite din mai multe specii, fiind uneori identificate cu
greu, chiar de catre specialisti). Structura speciilor de diptere daunatoare difera in functie de
cultura, perioada, zona geografica. Atacul mustelor influenteaza o serie de particularitati ale
plantelor, care influenteaza in final nivelul productiei. Pagubele mari sunt produse de larvele
de muste, in urma vatamarii zonei de crestere, frunza centrala se ingalbeneste si se usuca,
iar daca este smulsa se desprinde cu usurinta. In cazul atacului plantelor avansate in
vegetatie se produce o ingrosare a bazei tulpinii si uneori o infratire exagerata, frunzele fiind
mai late, mai groase. La plantele de grau, cu frunza centrala ofilita, se observa o perforare a
tulpinii principale in zona coletului si colorarea in brun-rosiatic, precum si roaderea
mugurelui terminal si a tesuturilor bazale, la baza tulpinilor atacate aparand pete
brune. Indepartand ultima frunza, la baza tulpinii se depisteaza larva sau intr-o perioada de
vegetatie avansata, se gaseste o pupa maronie-lucitoare (asemanatoare cu o samanta de
in) (fig. 1).
(fig. 1)
Uneori plantele atacate de larvele generatiei de primavara prezinta o usoara indoire sau
“culcare” a plantei in zona ultimului sau penultimului nod. Toate aceste simptome se pot
datora si altor cauze, insa in cazul de fata, la punctul de indoire al plantei, tesuturile sunt
moi si aproape cu regularitate in zona respectiva se gaseste si insecta fie sub forma de
larva, fie, intr-o perioada mai tarzie de coacere, ca pupa. In cursul primaverii, plantele
atacate au frunzele inegale, partial sau in intregime vestejite, deformate, sfasiate sau
rasucite, prezentand adesea frunza desfacuta din verticil, cu perforari produse de larve
(orificii ordonate dispuse transversal) (fig.2). In general, in cazul constatarii atacului,
pagubele exista si nu mai pot fi evitate.
(fig.2)
Plosnitele cerealelor. In general, la mijlocul lunii martie, inceputul lunii aprilie, in culturile de
cereale paioase produc pagube mai multe specii de plosnite. Prin raspandire, dominanta,
modul de daunare si pagubele produse, problema majora o reprezinta specia E.
integriceps. In Romania specia E. integriceps hiberneaza de preferinta in padurile de stejar
din zona de stepa si silvostepa a sudului si estului tarii, ele devin active in cea de a III-a
decada a lunii martie. Odata cu incalzirea vremii, are loc migratia adultilor hibernanti (fig. 3)
dinspre padure spre lanurile de cereale. La inceput ele se regasesc in solele situate langa
padure apoi se raspandesc in sole de cereale situate mai departe.
(fig. 3)
Aceasta migrare se opreste odata cu atrofierea muschilor alari (ai aripilor), migratia poate
dura intre 9-38 de zile, plosnitele putand zbura (treptat) pana la 20-25 km. Adultii hibernanti
se hranesc pe organele vegetative, iar daunele sunt de natura cantitativa, adesea frunza
atacata se ingalbeneste, se rasuceste si se usuca de la locul intepaturii, atarnand ca o
sfoara (fig. 4). Tratamentele pentru combaterea adultilor hibernanti se fac in urma
avertizarilor, pe baza sondajelor efectuate, in functie de densitatea inregistrata, de aparitia
daunatorului in culturi si de starea culturii. Se vor emite recomandari de tratare a culturilor
pentru solele in care s-a atins pragul economic de daunare (PED-ul). Pentru generatia
hibernanta, PED-ul este de 7 exemplare adulti/m 2, pentru culturile cu densitate optima, bine
fertilizate si cu fenologia plantei corespunzatoare lunii in care s-a efectuat sondajul si de 5
exemplare adulti/m2, pentru culturile fara densitate optima, nefertilizate si cu fenologia
plantei necorespunzatoare lunii in care s-a efectuat sondajul.
(fig. 4)
Tripsii cerealelor paioase. In cultura de grau sunt cunoscute 11 specii principale de tripsi,
din care predomina specia Haplothrips tritici Kurd. In solele recent intrate in circuitul agricol,
imediat dupa rasarire se instaleaza specii de tripsi, dar dupa 1-2 ani tripsul graului devine
element faunistic primordial. Tripsii prezinta o singura generatie/an, ierneaza in stadiul de
larva de varsta a doua (in grupe de 35-70 larve), pe portiuni de plante din miristea de grau,
in interiorul resturilor de paie, la suprafata solului sau la adancimea de incorporare a miristii.
Transformarea larvelor in prenimfe, nimfe si adulti, are loc in primavara cand temperatura
solului la 10 cm adancime atinge 120C, iar la suprafata de 160C. Atentie! Aparitia adultilor
are loc in functie de conditiile meteorologice, in aprilie-mai, cand temperatura aerului trece
de 180C. Tripsii ataca gramineele paioase cultivate si spontane, daunele, inca (in aprilie) nu
sunt vizibile, dar acum se creeaza premizele ca adultii si larvele, aparute incepand din
aprilie, sa creeze mari probleme, inteapa si sug seva din organele florale (spice, rahis si
boabe). La aparitie, adultii stau grupati la baza ultimelor doua frunze pe plantele de cereale
paioase, inca neinspicate, iar in momentul desfacerii burdufului patrund in spice, fiind
preferate soiurile de cereale paioase cu inspicare tarzie. In urma atacului, florile avorteaza,
iar spicele au un aspect albicios. Spicele atacate sunt sterile, au glumele alungite, iar
aristele geniculate si zbarcite, simptomul este cunoscut sub numele de “albeata spicelor”
(fig. 5). Atacul la spice, provoaca atrofieri partiale, terminale sau bazale, cat si atrofieri
totale. Pe tulpina, prezinta incovoieri si rasuciri in regiunea superioara a ultimului internod si
la teaca-spicului, provocand macule albe cu nuante rosiatice. La atacuri puternice, plantele
raman mici, iar spicele nu se mai dezvolta normal si de multe ori raman inchise in teaca si
seci. Cand sunt atacate boabele in faza de lapte, acestea nu se mai dezvolta si devin
sistave.

(fig. 5)
La fel ca si in cazul mustelor cerealelor, in cazul tripsilor, cand atacul e vizibil (prezenta
“spicelor albe”), pagubele sunt deja produse. Este de subliniat ca tratamentele impotriva
adultilor hibernanti de plosnitele cerealelor asigura un control eficient al adultilor speciilor de
tripsi, ce sunt prezenti in timpul tratamentului, iar in cazul aplicarii unor insecticide sistemice
se pot distruge si larvele, prenimfele, nimfele de tripsi existente.

(fig. 6)
Gandacul balos al ovazului. In luna aprilie, apar din locurile unde au hibernat adultii
de Oulema melanopa (gandacul balos al ovazului) si intr-o proportie mai redusa apare si O.
lichenis. Adultii au corpul alungit, 4-5 mm lungime, avand capul, antenele si tarsele de
culoare neagra, iar toracele, abdomenul si elitrele sunt albastru verzui cu luciu metalic.
Pronotul si picioarele sunt de culoare portocaliu-roscat (fig. 6), O. lichenis este in intregime
verde. Adultii apar, in culturile de cereale paioase de toamna, iar in a doua jumatate a lunii
aprilie, adultii se grupeaza in colonii mai mici sau mai mari (manifesta fenomen de
gregarism). Insecta se hraneste, in stadiul de adult, cu graminee cultivate sau
spontane, planta preferata fiind ovazul. Adultii rod frunzele sub forma unor dungi
longitudinale, de diferite dimensiuni, perforand adesea cele doua epiderme si parenchimul.
Mult mai important decat atacul adultilor este cel al larvelor, care rod epiderma superioara si
mezofilul frunzei, lasand intacta, sub forma unei pielite albe, transparente, epiderma
inferioara. Atacul larvelor are loc, de obicei, in vetre, care se maresc pe masura dezvoltarii
larvelor, plantele avand un aspect albicios (vetrele localizandu-se cu usurinta in lan),
frunzele fiind ingalbenite si uscate.

Metoda chimica de combatere a adultilor hibernanti este cea mai eficienta si desigur cel mai
mult aplicata in practica agricola curenta. Pentru adultii hibernanti, PED-ul este de peste 10
exemplare/m2. Pagubele produse de atacul daunatorului, in stadiul de larve, se
exacerbeaza in anii secetosi, din cauza faptului ca prin ranile de la suprafetele afectate
planta pierde o cantitate mare de apa, putand ajunge la 70-80%.

Viermele rosu al paiului. In zona colinară a Munteniei şi Olteniei (judetele Argeş,

Dambovita, Teleorman şi Olt), se semnaleaza, in anumiti ani, atacul de „viermele rosu al
paiului” (Haplodiplosis marginata von Roser). De la mijlocul lunii aprilie-inceputul lunii mai,
deasupra culturilor de grau si orz, zboara, la joasa inaltime (1-3 m), roiuri de „tantari”. Adultii
de viermele rosu al paiului (fig. 7) apar in conditii normale la sfarsitul lunii aprilie (exceptie in
luna martie) inceputul lunii mai, iar aparitia lor se desfasoara de-a lungul a peste o luna de
zile. Ouale sunt depuse sub forma de ponte, pe frunzele din etajele superioare, de-a lungul
nervurilor. Stadiul daunator este cel de larva ce se hraneste cu diferite graminee, iar dintre
cerealele paioase prefera graul, orzul si numai exceptional secara si ovazul. Plantele
atacate isi incetinesc dezvoltarea, stagneaza inspicarea si au o coacere prematura, atacul
daunatorului scade inaltimea plantei si lungimea spicului, rezultand spice nedezvoltate,
sterile sau cu un numar redus de boabe. De asemenea, din cauza atacului, paiul se
subtiaza si se coloreaza in verde intens din cauza acumularii exagerate de clorofila. Mai
mult, vasele conducatoare fiind afectate, determina incetinirea cresterii plantei, a inspicarii,
sistavirea sau coacerea prematura a boabelor, iar in situatii extreme, sterilitatea plantei. Se
recomanda, in zonele cu atac endemic, in solele situate in vecinatatea solelor de risc
(identificate anterior), instalarea unor capcane adezive de culoare galbena, pe care se
captureaza „tantarii” si aplicarea a 1-3 tratamente. Primul la 2-3 zile de la inceputul zborului,
evidentiat cu ajutorul capcanelor adezive, prin captarea adultilor, mentionand faptul ca
atunci cand intervine o perioada excesiv de secetoasa, nu mai se aplica masuri de
combatere si ca atacul daunatorului este urmarit, ulterior pentru depunerea oualor si
aparitia larvelor/planta.
 (fig. 7)
 

Metode de combatere

Pentru combaterea plosnitei cerealelor se pot aplica o serie de insecticide printre care:

BISCAYA 240 OD, in doza de 0,2 l/ha, pentru grau si 0,16 l/ha pentru Oulema melanopa,
DECIS 25 WG, in doza de 0,03 kg/ha, DECIS MEGA 50 EW*, in doza de 0,15 l/ha,
FASTER 10 CE*, in doza de 0,15 l/ha, FASTER GOLD 50 CE*, in doza de 0,15 l/ha, FURY
10 EC*, in doza de 0,1 l/ha, KAISO SORBIE 5 WG*, in doza de 0,150 kg/ha, KARATE
ZEON* sau LAMDEX 5 EC*, in doza de 0,150 l/ha, MAVRIK 2 F, in doza de 0,2 l/ha,
MOSPILAN 20 SP, in doza de 0,1 kg/ha, NOVADIM PROGRESS, in doza de 3,0 l/ha,
PYRINEX 25 CS, in doza de 3 l/ha, PYRINEX QUICK* , in doza de 1,0 l/ha, SUMI ALPHA 5
EC*, in doza de 0,2 l/ha, VANTEX 60 CS*, in doza de 0,080 l/ha.

Pentru combaterea viermelui rosu al paiului se pot utiliza: DECIS MEGA 50 EW, in doza de
0,15 l/ha, FASTAC ACTIVE, in doza de 0,2 l/ha, FORZA, in doza de 0,3 kg/ha, KAISO
SORBIE 5 WG, in doza de 0,150 kg/ha, PYRINEX 25 CS, in doza de 1,0 l/ha, SCATTO, in
doza de 0,2 l/ha. Pentru combaterea tripsilor se poate utiliza: FORZA, in doza de 0,3 kg/ha,
sau eventual, prin extindere, la recomandarea specialistilor alte insecticide cu actiune
sistemica.

Nota: Produsele care sunt “semnalizate” cu steluta, sunt recomandate si pentru

combaterea Oulema melanopus.

Prof.univ. dr. Ioan ROSCA, USAMV Bucuresti