MINISTERUL AGRICULTURII, DEZVOLTĂRII REGIONALE

ȘI MEDIULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

-----------------------------------------------------------------------------------------
UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

Catedra Protecţia Plantelor

Fitopatologia agricolă
(teza anuală)

Bolile sfeclei şi argumentarea biologică a

măsurilor de prevenire şi combatere

A îndeplinit
anul 3, gr. 35

Titular Sergiu Bădărău

conferenţiar universitar

Prezentată la catedră

C H I Ş I N Ă U, 2 0 1 7

1
 CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………..................................3
1. SUMARUL ITERATURII………………………………………………………...........7
1. 1. Componenţa etiologică a microflorei fitoparazite……………………………………...7
1. 2. Bolile cheie ale sfeclei …………………………..................... ……………………....8
1. 3. Sistemul măsurilor de protecție a sfeclei…………………………………………….…20

2. STAREA FITOSANITARĂ A PLANTAŢIEI DE SFECLĂ ÎN PERIOADA DE

VEGETAŢIE 2017 .........................................................................................................24
2. 1. Componenţa etiologică a bolilor sfeclei în condiţiile climaterice
ale anului 2014...............................................................................................................24
2. 2. Fenologia dezvoltării bolilor cheie……………………………......................................26
2. 3. Monitoringul fitosanitar în agrocenoze……………………….. ....................................28
2. 4. Evaluarea pagubelor produse de bolile cheie…………………......................................29
3. ELABORAREA PLANULUI CALENDARISTIC AL MĂSURILOR DE
PROTECŢIE ………………………………………………………………………………..31
3. 1. Planul calendaristic al măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor……....................31
3. 2. Caracteristica pesticidelor preconizate pentru utilizare………......................................31
3. 3. Calculul necesarului de pesticide…………………………….......................................33
3. 4. Calculul necesarului de pesticide……………………………………………………...34
4. EFICIENŢA MĂSURILOR DE PROTECŢIE A PLANTELOR……………………37
ÎNCHEIERE…………………………………………………………………………..38
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE …………………………………………………39

2
 INTRODUCERE
Sfecla pentru zahăr este unicul furnizor de materie primă pentru căpătarea zahărului în
Republica Moldova. În afară de zahăr care este produsul principal, în urma prelucrării se mai
capătă şi produse secundare, aşa ca borhotul şi partea aeriană a plantei care se folosesc în
sectorul zootehnic. La o recoltă de 300 q/ha materia secundară poate să atingă cifra de 600
unităţi nutritive.
Procesele tehnologice se perfecţionează datorită lărgirii asortimentului şi creşterea
eficacităţii îngrăşămintelor şi pesticidelor care se întrebuinţează în culturile de sfeclă pentru
zahăr. Toate acestea creează condiţii favorabile pentru trecerea ramurii date la o treaptă mai
efectivă de producere, tehnologia intensivă ţinând cont de condiţiile pedo-climaterice a
raioanelor specializate în cultura dată. Principalele condiţii de intensificare a producerii sfeclei
pentru zahăr este lichidată lucrărilor de tip manual în toate operaţiile şi cu pierderi minime la
producerea şi prelucrarea rizocarpilor.

Fig. 1. Sfecla de zahăr – Beta vulgaris saccharifera.

Sfecla de zahăr – Beta vulgaris subsp. vulgaris var. altissima = Beta vulgaris
saccharifera este o plantă bienală, cultivată pentru obținerea zahărului. Este una din cele mai
valoroase culturi agricole în multe regiuni ale lumii în Republica Moldova este sursa de bază a
obţinerii zahărului şi are o mare importantă economică. Această cultură are un potenţial înalt de
productivitate, însă din păcate potenţialul acesta nu este utilizat pe deplin. Dacă în mediu pe
cîmpurile Comisiei de Stat pentru încercarea soiurilor de plante, pe anii 2001-2005 roada a
alcătuit 51 t/ha, atunci în producere media recoltei pe aceşti ani a alcătuit 24,7 t/ha, deci

3
potenţialul soiurilor şi hibrizilor studiaţi şi omologaţi în producere îşi realizează potenţialul dar
numai la 48,4%.
Soiuri şi hibrizi înalt productivi avem cît autohtoni şi străini însă ca aceste soiuri şi hibrizi
sa-şi realizează potenţialul biologic este necesar de a respecta corect şi la vreme toate elementele
tehnologiei de cultivare a acestei culturi. Tehnologia prezentă este elaborată în rezultatul
cercetărilor multianuale a ICCC „Selecţia” şi practica gospodăriilor de frunte din zona cultivării
sfeclei de zahăr. Sa ţinut cont şi de rezultatul cercetărilor ţarilor postsovietice şi din lume.
Tehnologia de cultivare a sfeclei de zahăr se bazează pe amplasarea ei după culturi
premergătoare asigurate cu umiditate destulă. Datele experimentale obţinute la ICCC „Selecţia”
şi experienţa în producere confirmă prioritatea culturilor cerealiere de toamnă amplasate după
premergători cu termeni de recoltare devremi în calitate de premergători pentru sfecla de
zahăr. Sfecla de zahăr este foarte sensibilă la cultura repetată scăzînd productivitatea cu 50% şi
mai mult. Nu se recomandă ca sfecla de zahăr să fie amplasată după floarea-soarelui, fiindcă
ambele au un sistem radicular adînc folosind apa din straturile adînci, floarea-soarelui lasă o
rezervă mică de umiditate pentru sfecla de zahăr, micşorînd considerabil posibilităţile productive
ale acestei culturi. Nu se recomandă în asolament rapiţa fiindcă această cultură favorizează
înmulţirea nemetodei. În afară de aceasta lupta cu samurasla rămasă de la această cultură aduce
la cheltuieli înalte. Gradul de saturare al asolamentului cu sfecla de zahăr este de dorit să
alcătuiească nu mai mult de 30%.
Inclinarea pantei pînă la 3o grade. Pentru sporirea producţiei cît şi menţinerea şi chiar
îmbunătăţirea fertilităţii solului se recomandă 5,0-6,0 t/ha gunoi de grajd bine fermentat – N60-
75 P2O5-60 K2SO4 50-60. C-ca 80-90% din doza recomandată se administrează sub arătura
adînca din toamnă, iar restul concomitent cu semănatul (N10 P20 K10).
Lucrarea de bază a solului constă din dezmiriştirea care se execută concomitent cu
recoltarea culturii premergătoare sau imediat după recoltare. Arătura se efectuează cel tîrziu
peste 15-30 zile după dezmiriştire. Tărăgănarea acestei lucrări aduce la micşorarea producţiei cu
2,5-4,0 t/ha. Arătura se execută la adîncimea de 32-35 cm obligatoriu cu plugul cu cormoană în
agregat cu tăvălug dintat sau grapă cu colţi. Arătura se menţine afînată, curată de buruieni şi se
nivelează minuţios pînă la starea de semănat prin lucrări de discuire, grapare, cultivare.
Primăvara, dacă arătura a fost calitativ executată şi terenul bine nivelat, pentru pregătirea
corespunzătoare a patului germinativ este suficientă o singură lucrare superficială în preajma
semănatului cu cultivatorul USMK-5,4, sau cu alte mijloace adecvate la adîncimea de
încorporare a seminţelor o asemenea lucrare a solului contribuie la micşorarea pierderilor de
umiditate, crearea condiţiilor necesare pentru germinaţia înaltă a seminţelor, răsărirea uniformă şi
explozivă a plantelor, reducerea consumului de energie şi carburanţi.
4
 Semînţa de sfecla de zahăr trebuie să intrunească următoarele condiţii conform STAS
10882-93: germinaţia nu mai mică de 80%; monocarpia nu mai mică de 85%; uniformitatea
85%; puritatea 98%. Epoca optimă de semănat este atunci cînd temperatura solului la adîncimea
de încorporare a seminţei ajunge la 4-5oC şi se menţine constant 2-3 zile. Este necesar ca
întreaga suprafaţa de sfeclă de zahăr din unitatea respectivă să fie semănată în 3-4 zile, iar pe un
anumit teren în 1-1,5 zile. Adîncimea de încorporare a seminţelor depinde de condiţiile
meteorologice concrete, calitatea pregătirii patului germinativ. Dacă umiditatea solului este
normală, patul germinativ are o structură omogenă, densitate favorabilă şi grad optim de
nivelare, seminţele se încorporează la adîncimea de 3,0-3,5 cm, iar dacă primăvara este secetoasă
la 3,5-4,0 cm. Obligatoriu este ca seminţele să fie încorporate uniform, la adîncimea dată într-un
strat de sol umed şi pe un pat tare. Densitatea optimă se stabileşte în funcţie de gradul de
aprovizionare cu apă, de potenţialul de fertilizare a solului, particularităţile soiurilor şi hibrizilor
cultivaţi şi este cuprinsă între 75-95 mii plante la recoltare la hectar.
Există o legătură strînsă între cantitatea necesară de seminţe la hectar, gradul de
germinaţie a acestora şi densitatea plantelor fapt ce trebuie de luat în consideraţie la determinarea
normei de semănat. Când executăm semănatul programat, însămînţarea se execută la 14-15 cm
între seminţe pe rînd (1,6-1,5 unităţi de semănat), distanţa între seminţe pe rînd poate fi mărită
pînă la 16-17 cm (1,4-1,3 unităţi de semănat), dacă se preconizează germinaţia seminţelor în
cîmp mai mare de 75%. În ambele cazuri trebuie să fie respectate următoarele cerinţe: arătură să
fie nivelată bine de cu toamnă; patul germinativ să posede o structură omogenă, densitate
favorabilă şi grad optim de nivelare; să se folosească semînţă monogermă cu germinaţia peste
95% şi tratate cu insectofungicide efective; să se asigure obligatoriu protecţia seminţelor şi
plantelor după răsărire de boli, dăunători şi buruieni; semănatul se efectuează în epoci optime.
Din 1994 în Republica Moldova se experimentează cultivarea sfeclei pentru zahăr după
tehnologia germană. Un lucru important în ridicarea eficienţei cultivării culturii date o
înfăptuieşte protecţia trainică a câmpurilor de dăunători, boli şi buruiene. La etapa actuală a
dezvoltării producţiei agricole, obţinerea unor cantităţi maxime de producţie pentru îndestularea
populaţiei cu zahăr aproape că este imposibilă fără aplicarea măsurilor chimice de protecţie. O
importanţă primordială în ridicarea productivităţii sfeclei pentru zahăr o are producerea
seminţelor, care este concentrată în şase gospodării specializate în nordul Moldovei. Până în
prezent recolta seminţelor de sfeclă este joasă 11–12 q/ha. Una din căile de sporire a
productivităţii culturilor semincere de sfeclă pentru zahăr este elaborarea şi argumentarea
ştiinţifică a unui sistem integrat de combatere a organismelor nocive.
Conform datelor din literatura de specialitate, principalele boli care pun în pericol
culturile de sfeclă sunt făinarea, cercosporioza şi fomoza sub acţiunea cărora scade nu numai
5
masa şi facultatea germinativă a seminţelor, dar se micşorează productivitatea şi conţinutul de
zahăr a rizocarpilor crescuţi din seminţe infectate. Numai din cauza cercosporiozei pierderile de
seminţe pot constitui până la 10% din recolta potenţială. De aceea, studierea bolilor culturilor de
sfeclă şi elaborarea măsurilor de protecţie se includ cu prioritate printre cele mai actule probleme
în aspectul măririi producţiei de seminţe şi a productivităţii culturii sfeclei pentru zahăr în
întregime.
Sfecla de zahăr – plantă bienală care face parte din familia Conopodiaceae. În primul an
sfecla de zahăr formează rizocarpul şi o rozetă de frunze. Rizocarpul conţine 17–20% de zahăr.
În al doilea an sfecla de zahăr formează lăstari floriferi cu un număr mare de flori, apoi şi
seminţe. La sfecla obişnuită cu multe seminţe florile sunt dispuse în infloriscenţă. Ele concresc,
formând fructe compuse – glomerule care conţin circa 4 seminţe. Ca material semincer a sfeclei
de zahăr servesc glomerulele cu o singură sămânţă sau glomerulă cu mai multe seminţe. În
tehnologiile intensive de cultivare se folosesc glomerule cu o singură sămânţă a căror normă de
semănat constituie 6–8kg la ha de sămânţă.
Temperatura minimală de germinare a seminţelor este de 34 0C, cu optim 25–300C. Deci
semănatul sfeclei se începe când solul la adâncimea de 5 cm se încălzeşte până la +6 +7 0C.
Însămânţarea se face cu semănătoare de sfeclă, pentru sfecla cu o singură sămânţă se folosesc
maşinile de semnat bob cu bob combinate, care odată cu seminţele introduc şi îngrăşăminte în
rânduri. La temperatura solului de 11–13 0C germenii apar la a 10–13 zi, iar la temperatura
solului de 18–200C germenii apar la a 6–7 zi.
Seminţele de sfeclă de zahăr sunt mărunte: greutatea a 1000 seminţe constituie 4g rezerva
substanţelor de nutriţie aproximativ este de 10 ori mai mică în comparaţie cu conţinutul în
seminţele de mazăre. Deaceea semănatul nu trebuie să fie adânc. Pe soluri uşoare şi
cernoziomuri adâncimea optimă a semănatului este de 3–4 cm, iar pe solurile grele respectiv
2,5–3,0 cm.
Stratul de sol pentru semănat trebuie să fie afânat şi să conţină o cantitate suficientă de
umiditate. Aerisirea seminţelor este asigurată de umiditate din contul pregătirii solului înainte de
semănat, care asigură distanţe optimă a particulelor de sol, ce constituie 1,0–1,2 gr/cm 2. Aceste
particularităţi biologice trebuie de luat în consideraţie în pregătirea solului şi petrecerea
semănatului.
Până la apariţia primelor frunzuliţe la suprafaţa solului, germenii se hrănesc din contul
substanţelor de rezervă a seminţelor. Cu cât mai viguros vor creşte plantele, cu atât mai puţin va
prezenta pericolul atacului de diferite organisme nocive şi în special de înnegrire şi putrezire a
germenilor şi plantelor care este produsă de diferiţi agenţi patogeni, ciupercile din genurile
Pythium, Phoma, Rhizoctonia, Aphanomyces, Fusarium etc.
6
 I. SUMARUL LITERATURII
1. 1. Componenţa etiologică a microflorei fitoparazite
După Docea, Severin (1990), Bădărău, Bivol (2007), Bădărău (2012), Bădărău, Gaibu
(2014) sfecla pentru zahăr, furaj și alimentară este un bun substart nutritiv pentru peste 100 de
specii de microorganisme, de la saprofite obligate care participă în fenomenul de putrezire și
cădere a plăntuțelor și de putrezire a sfeclei în silozuri, până la parazite obligate care provoacă
mana, făîinarea și rugina. În ,,Ghidul pentru recunoașterea bolilor plantelor sunt descrise
următoarele boli la sfeclă:

Bolile organelor aeriene

o Putrezirea şi căderea plantulelor – Pythium de baryanum Hesse, cl. Oomycetes, ord.

Peronosporales; Aphanomyces cochlioides Duchs, cl. Oomycetes, ord. Peronosporales;
Phoma betae Frank., cl. Deuteromycetes, ord. Pycnidiales; Rhizoctonia solani Kuehn.,
cl. Deuteromycetes, ord. Mycelialss; Fusarium beticola Fr., Fusarium javanicum K.,
Fusarium momiliforme Sheld, Fusarium oxysporum Schl., cl. Deuteromycetes, ord.
Hyphales; Penicillium spp., Aspergillius spp., Rhizopus spp., Erwinia spp.,
Psendomonas spp., ş.a.
o Mana – Perospora schachtii Feal (sin. P. farinosa f. sp. betae), cl. Oomycetes ord.
Peronosporales.
o Făinarea – Erisiphe communis Grev. f. betae Poteb., sin. Erysiphe betae cl.
Ascomycetes, ord. Erysiphales.
o Cercosporioza – Cercospora beticola Sacc., cl. Deuteromycetes, ord. Hyphales.
o Fomoza – Phoma betae Franc., cl. Deuteromycetes, ord. Pycnidiales.
o Rugina – Uromyces betae Lev., cl. Basidiomycetes, ord. Uredinales.
o Ramularioza – Ramularia betae Roste., cl. Deuteromycetes, ord. Hyphales.
o Pătarea bacteriană – Bacillus mycoides Flugge, Bacillus mesentericus pv. vulgatus
Flugge.
o Mozaicul – Beta virus 2 Smith.
o Îngălbenirea frunzelor – Beta virus 4 Smith.
Bolile rizocarpilor

o Putregaiul roşu, rizoctonioza – Rhizoctonia violacea Tul., cl. Denteromycetes, ord.

Myceliales.
o Putregaiul brun – Rizoctonia solani, cl. Deuteromycetes, ord. Myceliales.
o Putregaiul fusarian – Fusarium lini, cl. Deuteromycetes, ord. Hyphales.
7
 o Putregaiul cărbunos – Selerotium bataticola Taub., cl. Deuteromicetes, ord.
Myceliales.Râia comună şi râia strangulată – Streptomyces scabiens Gussow,
Streptomyces nigrificans Woll şi alte specii de Streptomyces (sin. Altinomyces).
o Cancerul bacterian – Agrobaeterium radiobacter pv. tumefaciens Conn.
o Tuberculoza – Xanthomonas campestris pv. beticola.
o Putrezirea sfeclei în silozuri – Botritys spp., Fusarium spp., Rhizoctonia spp., Phoma
betae Frank., Rhizopus spp., Alternaria spp., Penicillium spp., Erwinia spp., ş.a.

1. 2. Bolile cheie în culturile de sfeclă

Putrezirea şi căderea plăntuţelor

Este una dintre cele mai păgubitoare boli, întâlnită, mai ales, pe suprafeţele pe care nu se
respectă rotaţia culturilor în asolament, în anii cu primăveri ploioase şi reci, pe terenurile cu
soluri compacte, unde aerisirea solului este insuficientă (Bădărău, 2017).
Simptomele bolii. Boala este mai frecventă şi mai periculoasă de la germinarea
seminţelor până la formarea perechii a doua de frunze adevărate (fig. 2). La plăntuţe putrezeşte
rădăcina, coletul, uneori peţiolurile frunzelor. Apar sectoare decolorate care cresc, înconjurând
organul atacat. Zona atacată se subţiază, se usucă şi capătă culoare negricioasă. Cotiledoanele şi
frunzele se îngălbenesc, se ofilesc, plăntuţele cad la pământ şi putrezesc. Boala are dezvoltare
rapidă şi în timp de cîteva zile plantele pot pieri pe suprafeţe mari. La un atac târziu, rădăcina
principală nu mai poate fi infectată, însă sunt atacate rădăcinile secundare. Ca rezultat rădăcina
principală stagnează în creştere şi se înregistrează scăderi suplimentare de recoltă. Simptomele
sunt diferite în funcţie de microorganismul care participă în procesul de patogeneză. Însă în
condiţii de câmp se observă suprapunerea atacului mai multor patogeni [30].
În cazul infecţiei cu Pythium de baryanum, pe tulpiniţă apare un putregai umed,
strălucitor, de culoare brună-negricioasă. La un atac cu Phoma betae, pe germeni, în locul de
ieşire din sămânţă, se observă striuri brune, mai târziu un putregai uscat brun-negricios, cu
puncte negre, picnide. Simptome cu aspect de ulceraţii brun-roşcate aparţin speciei Rhizoctonia
solani. La un atac cu Aphanomyces cochlioides, hipocotilul devine subţire şi negru, iar
cotiledoanele sunt necrozate la bază.
Etiologia bolii. Boala are un caracter complex şi este cauzată de condiţii nefavorabile
pentru dezvoltarea plăntuţelor, calitatea joasă a seminţelor şi atacul a mai mult de 100 de specii
de ciuperci şi bacterii, de obicei facultativ parazite.
Mai frecvent participă ciuperci din genurile Pythium, Phoma, Rhizoctonia,
Aphanomyces, Fusarium, Alternaria, Penicillium. Pagube mai mari provoacă specia Pythium

8
de baryanum din cl Oomycetes, ord. Peronosporales, fam. Pythiaceae. Corpul vegetativ este un
miceliu neseptat, hialin, ramificat inter- şi intracelular. La înmulţirea asexuată, formează
zoospori biflagelaţi. În urma înmulţirii sexuate, iau naştere oospori, care după iernare provoacă
infecţii primare prin zoospori ori prin miceliu.

Fig. 2. Putrezirea şi căderea plăntuţelor de sfeclă – Aphanomyces cochlioides :

1– germeni atacaţi; 2 – fructificaţia asexuată a ciupercii Aphanomyces cochlioides;
3 – plăntuţe atacate de boală.

O altă ciupercă ce contribuie la putrezirea plăntuţelor este Aphanomyces cochlioides din

cl. Oomycetes, ord. Saprolegniales, fam. Saprolegniaceae. Miceliul este alcătuit din hife
subţiri, neseptate, ramificate. Înmulţirea asexuată are loc prin zoospori biflagelaţi, formaţi în
zoosporangi alungiţi. Iernează oosporii rezultaţi din procesul sexuat, care germinând
primăvara provoacă infecţii primare.
În condiţii de umiditate moderată plăntuţele sunt atacate de Phoma betae din cl.
Deuteromycetes, ord. Pycnidiales, fam. Sphaeropsidaceae, ale cărei infecţii se realizează prin
seminţele de sfeclă atacate în anul precedent. În ciclul de dezvoltare formează picnide cu
conidii unicelulare, ovale, hialine, de 6–8 x 4–5 µ, şi pseudoperitecii cu ascospori
multicelulari, eliptici, gălbui. Forma perfectă a ciupercii este Pleospora betae din cl.
Ascomycetes, ord. Pleosporales.

9
 Prevenire şi combatere. Cultivarea soiurilor rezistente; evitarea terenurilor cu soluri
compacte, reci, cu exces de umiditate şi reacţie acidă; prelucrarea şi fertilizarea
corespunzătoare a solului; respectarea asolamentului; folosirea seminţelor de calitate
superioară; tratarea chimică a seminţelor cu Apron Gold 35 EW (3,0 l/t), Tachigaren 70 WP
(6,0 – 8,0 kg/t), Royal FLO 42 SL (6,0 l/t), TMTD, VSC (8–10 l/t); respectarea epocii optime
de semănat; distrugerea crustei de la suprafaţa solului prin boronirea câmpurilor după semănat
şi după răsărire şi prin cultivarea solului între rânduri; crearea condiţiilor optime pentru
dezvoltarea plantelor la începutul vegetaţiei în scopul scurtării perioadei critice faţă de boală.

Mana sfeclei

Boala este răspândită în majoritatea ţărilor cultivatoare de sfeclă, atacând mai frecvent
culturile de seminceri în anii ploioşi cu temperaturi moderate.
Patografia bolii. Mana se manifestă în toate fazele de vegetaţie ale sfeclei. La un atac
timpuriu, cotiledoanele se îngălbenesc, se curbează înspre faţa inferioară şi se acoperă cu un
puf cenuşiu format din conidiofori şi conidii (fig. 3).

Fig. 3. Mana sfeclei – Peronospora schachtii: simptomele bolii și fructificația agentului patogen
(Fitopatologie agricolă, Moodle, 2017).

Ca rezultat plăntuţele pier, lăsând goluri în semănături. Sensibilitatea plăntuţelor este

ridicată până la stadiul de 10–12 frunze, după care atacul se manifestă izolat. În restul

10
 vegetaţiei simptomele de mană apar pe frunzele foarte tinere din centrul rozetei plantelor
mature, pe care se formează fructificaţiile ciupercii. Plantele au o creştere dezorganizată, apar
mai mulţi muguri de creştere şi mai multe rozete foliare din care cresc numeroase frunze mici
şi deformate, cu marginile limbului în jos. Aceste plante rămân slab dezvoltate, formează
rădăcini mai mici, uneori pier (fig. 4).

Fig. 4. Mana sfeclei la culturile semincere (Fitopatologie agricolă, Moodle, 2017).

Etiologia bolii. Mana este provocată de ciuperca Peronospora schachtii = Peronospora

farinosa, din cl. Oomycetes, ord. Peronosporales, fam. Peronosporaceae. Este un parazit obligat
cu corpul vegetativ sub formă de sifonoplast intercelular, care se hrăneşte prin haustori din
celulele vii ale plantelor.
La plantele semincere atacate, mai ales când butaşii au fost infectaţi în anul precedent,
frunzele sunt îngroşate, decolorate şi acoperite cu fructificaţia patogenului. Mai târziu atacul se
extinde pe tijele florale, care stagnează în creştere, se deformează, iar inflorescenţele au un
aspect înghesuit. Plantele semincere pier sau formează seminţe nedezvoltate, cu capacitatea
germinativă redusă.

11
 La înmulţirea asexuată formează conidiofori care ies prin stomate, sunt ramificaţi
dicotomic, au lungimea de până la 650 µ şi poartă apical pe sterigme câte o conidie ovoidală,
hialină, de 19–34 x 12,25 µ. Conidiile asigură răspândirea ciupercii în timpul vegetaţiei. Fiind
transportate de vânt, ele germinează în câteva ore la umiditate înaltă şi temperatură optimă de
5–8oC. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, în urma procesului sexuat, în ţesuturile atacate se
formează organele de rezistenţă ale ciupercii. Oosporii au formă sferică, culoare brună şi
dimensiuni de 23–48 µ. De la un an la altul infecţia se păstrează prin miceliul localizat în
butaşii de sfeclă şi în seminţele plantelor bolnave. Ca sursă de infecţie pot servi şi oosporii
rămaşi în resturile vegetale.
Mana produce goluri în culturi încă de la începutul vegetaţiei. Plantele care
supravieţuesc au creştere slabă, cu un randament scăzut de zahăr. În funcţie de frecvenţa
atacului, producţia de rădăcini poate scădea cu 15%, iar cea de zahăr cu 25%. Butaşii infectaţi
putrezesc peste iarnă în silozuri, iar cei care rămân sunt principala sursă de infecţie pentru
culturile semincere de sfeclă.
Prevenire şi combatere. Cultivarea soiurilor şi hibrizilor rezistenţi; nimicirea resturilor
vegetale prin arătură de toamnă; rotaţia culturilor în asolament cu revenirea sfeclei peste 3–4
ani; izolarea in spaţiu a câmpurilor semincere de cele industriale la minimum 1km; folosirea
seminţei din câmpuri sănătoase; tratarea chimică a seminţelor cu Apron Gold 35 EW (3,0 l/t);
sortarea butaşilor toamna şi primăvara; eliminarea semincerilor infectaţi; î în timpul
vegetaţiei, în special în culturile semincere, se aplică tratamente chimice cu Oxiclorură de
cupru 90 WP (2,4–3,2 kg/ha) sau zeamă bordeleză de 1% ( 6,0–8,0 kg/ha după sulfat de
cupru).
Făinarea sfeclei

Boala este prezentă în toate zonele de cultivare sfeclei, mai ales cu climă uscată, caldă.
Patografia bolii. Făinarea atacă plantele anului întâi şi doi de viaţă. Boala se manifestă
pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, peţioluri, lujeri floriferi şi glomerule sub forma
unei pulberi albicioase, alcătuită din miceliul şi fructificaţia conidiană a ciupercii (fig. 5, 6).
Acest simptom apare mai des pe partea superioară a frunzelor. Frunzele puternic atacate pierd
turgescenţa, se îngălbenesc şi se usucă. Mai sensibile la această infecţie sunt frunzele cu
creşterea încetinită şi frunzele bătrâne. Atacul apare, de obicei, mai întâi pe seminceri (a doua
jumătate a lunii iulie), apoi (în august–septembrie) în culturile industriale. Spre sfârşitul
vegetaţiei, în urma înmulţirii sexuate, pe organele atacate apar puncte brun-negriciaose –
periteciile ciupercii. Dezvoltarea bolii este favorizată de temperaturi ridicate, mai ales în
verile cu perioade îndelungate de secetă.

12
 Agent patogen. Boala este provocată de ciuperca Erysiphe communis, f. betae =
Erysiphe betae, din cl. Ascomycetes, ord. Erysiphales, fam. Erysiphaceae.

Fig. 5. Făinarea sfeclei – Erysiphe communis f. betae: simptomele bolii.

Fig. 6. Bolile sfeclei: simptome de făinare pe frunze; conidiofori și conidia;

ascele şi ascosporii ciupercii Erysiphe communis f. betae.
13
 Este un parazit obligat cu miceliul septat, exogen, fin, albicios, pulverulent, ca urmare a
formării fructificaţiei asexuate. La înmulţirea asexuată, ciuperca formează conidii unicelulare,
albicioase, ovale, cu dimensiuni de 30–36 x 10–15 µ, aşezate în lanţuri. Conidioforii sunt scurţi,
simpli, neramificaţi. Fructificaţia sexuată se formează în peritecii sferice cu apendici simpli, cu
aspect micelian. Ascele sunt hialine, cu câte 4–6 ascospori gălbui, ovali, unicelulari, de 18–22 x
12–26 µ.
În timpul vegetaţiei ciuperca se răspândeşte prin conidii diseminate de vânt, iar de la un
an la altul se păstrează prin miceliul de rezistenţă sau prin periteciile rămase în resturile vegetale
după recoltarea sfeclei. Nocivitatea bolii constă în sporirea transpiraţiei plantelor atacate,
dereglarea proceselor de sinteză a zahărului şi altor compuşi organici, îmbătrânirea mai
accelerată a frunzelor. Toate acestea determină reducerea producţiei de rădăcini cu până la 6,0
t/ha şi a conţinutului de zahăr cu până la 1,5%.
Prevenire şi combatere. Cultivarea soiurilor şi hibrizilor rezistenţi; aplicarea echilibrată
a îngrăşămintelor; după terminarea vegetaţiei, strângerea şi însilozarea frunzelor, urmată de
arătură adâncă; în anii cu atacuri puternice, se pot aplica tratamente foliare cu produse
omologate, cum ar fi: Alto Super 330 EC (0,5 l/ha), Fitolecari, SC (0,25 l/ha), Impact 25 SC
(0,25 l/ha, Leader 250 EC (0,25 l/ha), Propistock 250 EC (0,4 l/ha), Falcon 460 EC (0,8 l/ha),
Privent 25 WP (0,6 kg/ha), Sulf PU (4,0–6,0 kg/ha) ş.a.; în culturile semincere de sfeclă
tratamentele se efectuează la apariţia primelor simptome, iar la sfecla industrială – la o frecvenţă
a atacului de 10%.
Cercosporioza sfeclei

Cercosporioza este cea mai răspândită boală a sfeclei, întâlnită în toate zonele de cultură
de pe glob în anii cu veri calde şi ploioase, mai ales în câmpurile irigate, producând desfrunzirea
repetată a plantelor, reducerea recoltei şi a conţinutului de zahăr din rădăcini.
Patografia bolii. Boala atacă frunzele, mai rar celelalte organe aeriene. Pe suprafaţa
limbului se formează pete circulare sau colţuroase, bine conturate, de 1–5 mm în diametru, la
început galbene, apoi cenuşii, mărginite de o dungă brun-roşiatică. Petele la început sunt izolate,
mai târziu pot să conflueze. În dreptul petelor, pe timp umed, apare o pulbere fină, cenuşie –
fructificaţia asexuată a ciupercii (fig. 7). Într-un stadiu mai avansat al bolii, ţesuturile din dreptul
petelor se usucă, se sfărâmă şi uneori cad, lăsând frunza ciuruită. La un atac puternic, frunzele se
îngălbenesc şi se usucă prematur. Din cauza micşorării capacităţii de asimilare a frunzelor,
rizocarpii stagnează în creştere şi au un procent de zahăr mai scăzut. Pe peţioluri petele au
aceeaşi culoare, însă sunt mai alungite. În culturile semincere, boala poate ataca şi tulpinile,
formând pete brune alungite. La un atac al semincerilor, glomerulele rămân mici, sunt deformate
14
şi nematurizate, formează seminţe cu capacitatea germinativă joasă. De obicei, agentul patogen
preferă să se dezvolte pe frunze mature, însă, în unele cazuri, boala se manifestă şi pe
cotiledoane încă din luna mai.

Fig. 7. Patarea frunzelor de sfecla – Cercospora beticolla: a – frunză cu simptome;

b – conidijfor; c – conidii.

15
 Etiologia bolii. Boala este produsă de ciuperca Cercospora beticola, din cl.
Deuteromycetes, ord. Hyphales, fam. Dematiaceae.
Miceliul ciupercii se dezvoltă intercelular în ţesutul epidermei şi în mezofilul frunzei, este
slab ramificat, septat, hialin sau uşor colorat în brun. La înmulţirea asexuată, prin stomate
ciuperca emite conidiofori simpli, scurţi, neseptaţi, bruni, adunaţi în buchete strânse. Conidiile
sunt drepte sau încovoiate, îngroşate la bază, hialine, multicelulare, cu 3–5 septe transversale, de
30–36 x 3–5 µ.
Ciuperca iernează în formă de miceliu de rezistenţă în seminţe şi în frunzele rămase în
câmp, precum şi sub formă de conidii în resturile vegetale şi pe suprafaţa glomerulelor de
sămânţă. În timpul vegetaţiei, agentul patogen se răspândeşte prin conidii. Germinarea lor are loc
în limite largi de temperatură (7–35oC) şi la o umiditate relativă de 85–100%. Miceliul pătrunde
în frunze prin stomate.
În afară de sfecla cultivată, ciuperca Cercospora beticola atacă numeroase alte specii de
plante din familii şi genuri foarte îndepărtate sistematic, aşa ca: Medicago, Plantago, Trifolium,
Lactuca, Amaranthus, Malva ş.a.
Pierderile de recoltă sunt foarte mari, mai ales în culturile irigate şi în anii ploioşi.
Pagubele sunt cu atât mai mari, cu cât atacul este mai timpuriu. La un atac slab de
cercospoprioză, producţia de zahăr scade cu 5–10%, la un atac mijlociu – cu 20%, iar la un atac
puternic – cu 70%.
Prevenire şi combatere. Cultivarea soiurilor şi hibrizilor rezistenţi; rotaţia culturilor în
asolament; alegerea corectă a plantei premergătoare, evitându-se gazdele ciupercii Cercospora
beticola; introducerea echilibrată a îngrăşămintelor minerale; nimicirea resturilor vegetale şi a
buruienilor; folosirea de sămânţă sănătoasă; tratarea chimică a seminţelor cu Tachigaren 70 WP
(6,0–8,0 kg/t), TMTD, VSC (8–10 l/t); tratamente chimice în timpul vegetaţiei cu produse
fungicide omologate, cum ar fi: Derosal 50 SC (0,3–0,6 l/ha), Alto Super 330 EC (0,5 l/ha),
Score 250 EC (0,2-0,4 l/ha), Fitolecari, SC (0,25 l/ha), Leader 250 SC (0,25 l/ha), Propistock
250 EC (0,4 l/ha), Falcon 460 EC (0,8 l/ha), Privent 25 WP (0,6 kg/ha) şi altele (tab. 9); în
culturile semincere de sfeclă tratamentele se efectuează la apariţia primelor simptome, iar la
sfecla industrială – la o frecvenţă a atacului de 15%.

Fomoza sfeclei

Boala se întâlneşte în toate zonele de cultivare a sfeclei, pe parcursul întregii perioade de

vegetaţie. Atacă plantele din anul I, culturile semincere şi rizocarpii în timpul păstrării în
silozuri.

16
 Patografia bolii. La plantele tinere boala se manifestă sub formă de înnegrire şi putrezire
a germenilor şi plantulelor. Mai târziu, pe frunzele bătrâne, apar pete mari, circulare sau
neregulate, de 0,5–2,0 cm în diametru, cafenii, cu centrul necrozat, în jurul căruia se formează
inele concentrice (fig. 8). Pe suprafaţa petelor apar picnidele ciupercii în formă de puncte mici,
negre, aşezate în cercuri. La seminceri petele apar pe frunze, tulpini şi glomerule, picnidele se
formează târziu, înainte de recoltare. Formarea picnidelor pe sămânţă asigură transmiterea
parazitului de la un an la altul. Pe rizocarpi, în timpul păstrării în silozuri, boala se manifestă sub
formă de putregai negru uscat.

Fig. 8. Fomoza sfeclei: a, b – fomoza pe frunze şi rizocarpi; c – picnida ciupercii Phoma beta.
Agent patogen. Boala este provocată de ciuperca Phoma betae, din cl. Deuteromycetes,
ord. Pycnidiales, fam. Sphaeropsidaceae, cu telemorfa Pleospora betae, încadrată în cl.
Ascomycetes, ord. Pleosporales.
Corpul vegetativ este un miceliu hialin, septat, intercelular. La înmulţirea asexuată,
formează picnide globuloase, subepidermale, brune, cu conidii hialine, ovoidale, unicelulare, de
6–8 x 4,5 µ, înglobate într-o masă de gelatină. Stadiul perfect sub formă de pseudotecii se
formează foarte rar în resturile vegetale. Ascofructele sunt adâncite în substrat sau proeminente,
conţin asce cu ascospori eliptici, gălbui, multicelulari, septaţi transversal şi longitudinal.

17
 Boala este favorizată de umiditatea înaltă, lipsa borului în sol şi de aciditatea ridicată a
solului. Ca surse de infecţie servesc resturile vegetale şi seminţele infectate. Provoacă pagube
prin reducerea conţinutului de zahăr ca urmare a uscării premature a frunzelor.
Prevenire şi combatere. Rotaţia culturilor în asolament; folosirea de sămânţă sănătoasă,
de calitate superioară, tratată cu produse de uz fitosanitar, cum ar fi: Tachigaren 70 WP (6,0–8,0
kg/t); Royal FLO 42 SL (6,0 l/t); trierea butaşilor înainte de însilozare şi păstrarea lor în condiţii
optime; tratamentele cu produse de uz fitosanitar recomandate pentru combaterea cercosporiozei,
sunt eficiente şi împotriva fomozei.
Rugina sfeclei

Se întâlneşte în majoritatea zonelor de cultivare a sfeclei şi are un caracter sporadic.

Patografia bolii. Primele simptome ale bolii apar primăvara pe cotiledoane şi pe limbul
frunzelor, sub forma unor pete albicioase, pe suprafaţa cărora se observă puncte mici, gălbui –
picnidele ciupercii. Peste puţin timp, în dreptul acestor pete apar ecidiile ciupercii sub formă de
pustule inelare de culoare gălbuie. În luna august, pe ambele părţi ale frunzelor, apar numeroase
pete galbene cu uredopustule mici, prăfoase, brune-castanii (fig. 9). Mai spre toamnă pustulele
capătă o culoare brună-negricioasă, deoarece în ele se formează teliospori. La un atac puternic,
boala duce la îngălbenirea, brunificarea şi uscarea frunzelor. Aceleaşi simptome de manifestare a
ruginii se întâlnesc şi la plantele din cultura semincerilor.

18
 Fig. 9. Rugina sfeclei – Uromyces betae.
Agent patogen. Boala este provocată de ciuperca Uromyces betae din cl. Basidiomycetes,
ord. Uredinales, fam. Puccinaceae. Este o specie autoică, macrociclică, care formează toate
tipurile de fructificaţie pe sfeclă.
Picnidele au culoare galbenă, se formează subepidermal, în grupuri, având în medie 100 µ
în diametru. Ecidiile apar pe partea inferioară a frunzei, conţin ecidiospori unicelulari, ovali,
portocalii, de 23–26 x 20–24 µ. Uredosporii formaţi în uredopustule sunt unicelulari, sferici sau
elipsoidali, de culoare ruginie, cu suprafaţa echinulată. Teliosporii se formează în teleutopustule
pulverulente, au culoare brun-întunecată, sunt unicelulari, sferici sau ovali, de 22–30 x 20–25 µ,
cu membrana netedă, scurt pedunculaţi. Ciuperca se transmite în timpul vegetaţiei prin
uredospori, transportaţi de vânt la distanţe mari. Iernează patogenul sub formă de teliospori pe

19
resturile vegetale, pe glomerule de sămânţă, pe butaşii de sfeclă în silozuri. Pot rezista peste
iarnă şi uredosporii.
Rugina dereglează procesul de fotosinteză, sporeşte respiraţia şi transpiraţia şi, ca rezultat,
duce la uscarea înainte de timp a frunzelor, scăderea productivităţii şi a conţinutului de zahăr în
rădăcini cu 0,5–0,8%.
Prevenire şi combatere. Datorită apariţiei sporadice, mai des spre sfârşitul vegetaţiei, nu
sunt necesare măsuri speciale de combatere a parazitului. Este suficientă respectarea măsurilor
profilactice, cum sunt folosirea butaşilor şi seminţei sănătoase, rotaţia culturilor în asolament,
igiena fitosanitară etc.
Putrezirea rizocarpilor în silozuri

Patografia bolii. În condiţii de păstrare necorespunzătoare în silozuri şi depozite,

rizocarpii de sfeclă sunt supuşi atacului unor microorganisme patogene şi saprofite, care duc la
putrezirea şi degradarea materialului destinat pentru industrializare, furaj sau ca butaşi. Atacul
începe din dreptul rănilor de pe rădăcini şi se dezvoltă sub formă de putregai umed sau uscat de
diferite culori în funcţie de specia microorganismului care îl provoacă. Boala este favorizată de
introducerea la păstrare a rizocarpilor slab dezvoltaţi, deshidrataţi, îngheţaţi, răniţi sau infectaţi
de diferiţi paraziţi în timpul vegetaţiei, mai ales în cazul aerisirii slabe şi temperaturii prea
ridicate în silozuri.
Agenţi patogeni. S-a stabilit că în procesul de putrezire a rizocarpilor de sfeclă participă
peste 200 specii de ciuperci şi 60 specii de bacterii. Mai des pe materialul infectat se evidenţiază
speciile de Fusarium, Alternaria, Botrytis, Phoma, Cladosporium, Penicillium, Mucor,
Rhizoctonia, Rhizopus ş.a.
Speciile de Fusarium produc putregai uscat fusarian, caracterizat prin dezvoltarea
miceliului alb, roz, sau roşu-carmen, în dreptul leziunilor de pe rădăcini. Botrytis cinerea
produce putregaiul cenuşiu. Atacul începe în zona de decoletare, prin dezvoltarea unui miceliu
pufos, alb, apoi cenuşiu, care cauzează putrezirea rădăcinilor. Pe sectoarele atacate apar scleroţii
ciupercii sub formă de corpuri negre. Phoma betae produce simptome încă din câmp. În
silozuri sunt atacaţi rizocarpii care provin de la plantele bolnave, putregaiul dezvoltându-se în
continuare de la colet spre vârf, producând putregaiul inimii. Speciile din genurile Cladosporium
şi Alternaria produc putregai negru localizat în zonele rănite ale rădăcinii, mai ales în zona
vârfului în curs de ofilire. În procesul de putrezire a rădăcinilor de sfeclă, un rol activ revine
numeroaselor specii din genurile Rhizopus, Mucor, Penicillium ş.a. Pierderile pot ajunge până
la 40–50%, atât la sfecla destinată pentru prelucrare, cât şi la butaşi.
Prevenire şi combatere. Pregătirea corespunzătoare a silozului; însilozarea imediat după
recoltare numai a rădăcinilor sănătoase, neofilite, neîngheţate, îndepărtându-se cele rănite şi cu
20
diferite forme de atac; temperatura în silozuri nu trebuie să depăşească 1–2oC; se va asigura o
aerisire corespunzătoare a silozurilor; în câmp se recomandă aplicarea raţională a
îngrăşămintelor şi a irigării, precum şi tratamente chimice în cazul apariţiei bolilor şi
dăunătorilor.
1. 3. Sistemul măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor sfeclei
Asigurarea unor producţii ridicate şi de calitate superioară în culturile de sfeclă pentru
zahăr depinde de numeroşi factori biotici şi abiotici, dintre care un loc deosebit revine factorului
fitosanitar. În primele faze de dezvoltare a plantelor, tehnologia de cultivare a sfeclei pentru
zahăr include măsuri îndreptate spre crearea unor condiţii foarte favorabile pentru răsărire şi
creştere, scurtând astfel perioada de maximă susceptibilitate la atacul de putrezire şi cădere a
plăntuţelor. Tehnologia de producţie a sfeclei include combaterea bolilor prin metode
agrotehnice, chimice, biologice, carantină fitosanitară etc.
Cultivarea soiurilor şi hibrizilor rezistenţi. Pentru reducerea numărului de tratamente şi
a preţului de cost al producţiei de sfeclă, o măsură eficientă o constituie cultivarea soiurilor şi
hibrizilor rezistenţi la boli. Astfel, sunt cunoscute ca rezistente la cercosporioză soiurile
Moldavscaia odnosemeanca 41, Ariana, Pervomaiscaia, Monorom, Polirom ş.a; la făinare –
Kirghizscaia, Vilia, Emma, Marian ş.a.; la mană – Uladovscaia odnosemennaia, Mejotnenscaia,
Victoria.
Alegerea terenului. Sfecla pentru zahăr poate fi cultivată cu succes pe terenuri cu soluri
relativ uşoare cu stratul arabil profund şi bine aprovizionat cu substanţe nutritive. Aceste condiţii
sporesc ritmul de germinare a seminţelor şi de creştere a plantelor în primele faze de dezvoltare,
când ele sunt mai sensibile la boli. Solurile grele, cu exces de umiditate şi reacţie acidă
favorizează dezvoltarea putrezirii şi căderii plăntuţelor cauzată de Aphanomyces cochlioides,
Pythium de baryanum, Rhizoctonia solani, Fusarium culmorum ş.a. Solurile cu pH-ul mai
mare de 7 măresc gradul de atac cu ciuperca Phoma betae. În scopul evitării infecţiei virotice, se
recomandă izolarea teritorială a câmpurilor pentru prelucrare industrială faţă de cele semincere la
minimum 1000 m.
Rotaţia culturilor. Se recomandă ca sfecla să nu revină pe acelaşi câmp în asolament mai
degrabă decât peste 3–5 ani. Monocultura favorizează dezvoltarea bolilor care rezistă peste iarnă
în resturi vegetale şi în sol, cum ar fi: cercosporioza, făinarea, mana, rugina, putregaiul alb,
fomoza etc. Cele mai potrivite culturi premergătoare sunt cerealele spicoase, porumbul pentru
siloz, cartoful ş.a. Se vor respinge ca premergătoare leguminoasele pentru boabe, deoarece ele
sunt atacate de agenţi patogeni comuni, cum ar fi: Pythium de baryanum, Fusarium culmorum,
Rhizoctonia solani ş.a.

21
 Prelucrarea şi fertilizarea solului. Diferite procedee de prelucrare a solului, cum ar fi
arătura adâncă de toamnă, grăparea, discuirea, cultivarea şi praşile mecanice sau manuale asigură
o dezvoltare viguroasă a plantelor şi prevenirea unor boli periculoase. Încorporarea sub brazdă a
resturilor vegetale determină distrugerea rezervei de infecţie a ciupercilor Cercospora beticola,
Phoma betae, Uromyces betae, Erysiphe communis f. sp. betae ş.a. Pregătirea bună a patului
germinativ favorizează dezvoltarea rapidă a plantulelor, salvându-le de putrezire şi cădere.
Aplicarea echilibrată a îngrăşămintelor minerale şi organice determină o stare fitosanitară
normală a culturilor. Dozele exagerate de azot predispun plantele la atacul de Phoma betae şi
Peronospora schachtii. Concomitent cu semănatul, pentru limitarea atacului de putrezire a
plăntuţelor şi de boli foliare, se recomandă introducerea îngrăşămintelor de fosfor şi potasiu în
rânduri.
Calitatea seminţelor. Pentru semănat se va folosi sămânţă produsă în gospodării
specializate, neinfectată cu ciupercile Cercospora beticola, Pleospora betae, Peronospora
schachtii etc. Polizarea şi condiţionarea seminţelor contribuie la diminuarea rezervei agenţilor
patogeni care rezistă pe suprafaţa lor. Pentru siguranţă, se recomandă tratarea chimică a
seminţelor cu produse fungicide omologate, cum ar fi: Tachigaren 70 WP (6,0 kg/t), Royal FLO
42 SL (6,0 l/t), TMTD VSC (8–10 l/t). Semănatul se va face în perioada optimă, care se
stabileşte atunci când temperatura solului în patul germinativ (3–4 cm) este de 6–8oC. Semănatul
prea timpuriu, la adâncimea de peste 3–4 cm, predispune plantulele la un atac masiv de putrezire
şi cădere.
Întreţinerea culturilor. Pentru preîntâmpinarea putrezirii şi căderii plăntuţelor, se
recomandă obligatoriu distrugerea crustei de la suprafaţa solului prin boronirea câmpurilor peste
5–6 zile de la semănat şi la apariţia primei perechi de frunze. În timpul vegetaţiei, se va duce o
luptă permanentă cu buruienile, care prin prezenţa lor creează un microclimat favorabil pentru
dezvoltarea bolilor sau servesc ca gazdă pentru unii agenţi patogeni, cum ar fi Cercospora
beticola. În culturile semincere de sfeclă se vor face controale fitosanitare pentru depistarea
plantelor virozate sau atacate de mană şi făinare în formă difuză. Aceste plante se smulg, se scot
în afara câmpului şi se distrug.
Chimioterapia. În perioada de vegetaţie, în culturile de sfeclă pentru zahăr destinată
industrializării se recomandă tratamente chimice la avertizare împotriva ciupercilor Cercospora
beticola şi Erysiphe communis f. sp. betae cu fungicide omologate, cum ar fi: Benefit 80 WG
(0,8 kg/ha), Derosal 50 SC (1,2–1,6 l/ha), Alto Super 330 EC (0,5 l/ha), Impact 25 SC (0,25
l/ha), Propistock 250 EC (0,4 l/ha), Falcon 46 EC (0,8 l/ha), Privent 25 WP (0,6 kg/ha) şi altele
conform Registrului de Stat (tab. 1). În culturile semincere, împotriva manei (Peronospora
schachtii), la depistarea simptomelor se recomandă tratamente cu Oxiclorură de cupru 90 WP
22
(2,4–3,2 kg/ha) sau cu zeamă bordoleză de 1% (6–8 kg/ha după sulfat de cupru). Împotriva
cercosporiozei şi făinării, în culturile semincere tratamentele se vor face cu aceleaşi fungicide ca
şi la sfecla pentru industrializare. Împotriva insectelor transmiţătoare de virusuri sunt necesare
tratări cu insecticide sistemice (BI–58 Nou EC — 0,5–1,0 l/ha), mai ales în culturile semincere.
Tabelul 1. Produse fungicide pentru protecţia sfeclei de zahăr
(extras din Registrul de Stat 2016)
Denumirea Substanţa activă Doza la Obiectul nociv Modul de Termen de
preparatului ha utilizare aşteptare/număr
de tratamente
1 2 3 4 5 6
Benefit 80 WG 0,8 Cercospora beticola, Erysiphe Tratare în 30 (2)
communis f. betae vegetaţie
Derosal 50 SC 0,3-0,6 Cercospora beticola, Erysiphe Tratare în 20 (3)
Carbendazim communis f. betae vegetaţie
Derosan 500 SC 1,2 Cercospora beticola, Tratare în 30 (1)
vegetaţie
Alto Super 330 Ciproconazol + 0,5 Cercospora beticola, Erysiphe Tratare în 42 (2)
EC Propiconazol communis f. betae vegetaţie
Score 250 EC Difenoconazol 0,2-0,4 Cercospora beticola Tratare în 28 (2)
vegetaţie
REX DUO Epoxiconazol + 0,4 Cercospora beticola, Erysiphe Tratare în 20 (2)
Tiofonat-metil communis f. betae vegetaţie
Impact 25 EC 0,25 Cercospora beticola, Erysiphe Tratare în 60 (3)
communis f. betae vegetaţie
Fitolecari, SC Flutriafol 0,25 Cercospora beticola, Erysiphe Tratare în 60 (2)
communis f. betae vegetaţie
Leader 250 SC 0,25 Cercospora beticola, Erysiphe Tratare în 60 (3)
communis f. betae vegetaţie
Oxiclorură de Oxiclorură de 2,4-3,2 Cercospora beticola Tratare în 20 (2)
cupru 90 WP cupru vegetaţie
Profit 250 EC 0,5 Cercospora beticola Tratare în 30 (2)
vegetaţie
Propistock 250 Propiconazol 0,4 Erysiphe communis f. betae, Tratare în 30 (1)
EC Cercospora beticola vegetaţie
Tilat, EC 0,4-0,5 Erysiphe communis f. betae, Tratare în 30 (1-2)
Cercospora beticola vegetaţie
Colosal Pro, SL Propiconazol + 0,6 Erysiphe communis f. betae, Tratare în 35 (2)
tebuconazol Cercospora beticola vegetaţie
Falcon 460 EC Spiroxamin + 0,8 Cercospora beticola, Erysiphe Tratare în 20 (2)
tebuconazol + communis f. betae vegetaţie
triadimenol
Sulf praf Sulf 4,0-6,0 Erysiphe communis f. betae Tratare în 1 (3)
umectabil vegetaţie
Sulfat de cupru Sulfat de cupru 6,0-8,0 Cercospora beticola, Peronospora Tratare în 15 (3)
schachtii vegetaţie
Topsin M 70 Tiofonat-metil 1,0 Erysiphe communis f. betae, Tratare în 45 (1)
WP Cercospora beticola vegetaţie
Privent 25 WP Triadimenon 0,6 Erysiphe communis f. betae, Tratare în 20 (2)
Cercospora beticola vegetaţie
Sulf praf Sulf 4,0-6,0 Erysiphe communis f. betae Tratare în 1 (3)
umectabil vegetaţie
Tachigaren 70 Himexazol 6,0-8,0 Putrezirea plăntuţelor Tratarea 15 l de apă la 1
WP seminţelor tonă de sămânţă
Apron Gold 35 Mefenoxam 3,5 Peronospora schachtii, Tratarea
EW putrezirea şi căderea plăntuţelor seminţelor

Recoltarea. Rizocarpii butaşi destinaţi pentru înfiinţarea culturilor semincere se vor

selecta din câmpuri neatacate sau slab infectate de boli infecţioase. Se vor înlătura rizocarpii cu
răni mecanice, ofiliţi, degeraţi sau atacaţi de boli şi dăunători. Se va asigura păstrarea

23
corespunzătoare a butaşilor seminceri prin reglarea temperaturii şi umidităţii, pentru evitarea
instalării pe ei a diferitelor specii de ciuperci, cum ar fi: Botrytis cinerea, Fusarium culmorum,
Phoma betae, Aspergillus niger, Penicilium italicum ş.a., care provoacă putrezirea rizocarpilor.
În timpul păstrării se vor face controale fitosanitare pentru depistarea şi lichidarea focarelor de
putrezire a rizocarpilor. După recoltare, resturile vegetale în care rezistă mulţi agenţi patogeni
periculoşi vor fi încorporate în sol prin arătură adâncă de toamnă.

2. STAREA FITOSANITARĂ A CULTURILOR DE SFECLĂ ÎN PERIOADA DE

VEGETAŢIE 2017
2. 1. Componenţa etiologică a bolilor în condiţiile climaterice ale anului 2017

Experimentele şi observările analizate în cadrul tezei anuale au fost efectuate în GȚ

“Nichifor Ion”, raionul Florești. GȚ “Nichifor Ion”, este una dintre gospodăriile specializate în
creşterea şi producerea sfeclei pentru zahăr.
După regimul hidrologic şi termic GȚ “Nichifor Ion”, este situată în raionul 1
agroclimateric al Republicii Moldova şi se caracterizează cu o sumă de 3100–3200 0C,

24
coeficientul hidrotermic fiind de 0,7–0,8. Temperatura medie pozitivă lunară se menţine în
decurs de 9 luni. Îngheţuri târzii de primăvară se înregistrează până în a doua decadă a lunii mai.
Temperaturile medii diurne mai mari de 100C se semnalează în circa 171 zile. Suma
precipitaţiilor alcătuieşte 430–535 mm. Din datele multianuale (tab. 2) putem face concluzia că
teritoriul GȚ “Nichifor Ion”, are condiţii destul de favorabile atât pentru cultivarea sfeclei, cât şi
pentru dezvoltarea în masă a bolilor infecţioase.
Condițiile climaterice în perioada de vegetație 2014 pentru raionul Florești se prezintă în tab. 1.
Toamna anului 2016 a fost relativ caldă și ploioasă, cu un diapazon larg de temperaturi și
precipitații atmosferice peste limitele normei medii multianuale, în sumă de 145,8 mm.
Таbelul 1. Condiţiile meteorologice pentru anii 2016-2017, raionul Florești
(meteo.md arhiva)
Anul, Температура aerului, °C Suma lunară a Umiditatea
luna, precipitaţiilor relativă a
2016- 2017 Temperatura medie lunară,
decadа °C atmosferice, mm aerului, %
мах min 2016- Media multianuală 2016- Media 2016- Media
2017 2017 multianuală 2017 multianuală
1 2 3 4 5 6 7 8 9

1 24,9 9,7 15,2 - 9,5 - 68 -

09 2 22,8 9,1 14,6 - 18,1 - 80 -
16 3 18,2 2,4 10,5 - 19,3 - 71 -
Media 24,9 2,4 13,4 15,3 46,9 38,1 73 69
lunară
10 1 15,0 2,8 6,9 - 16,6 - 77 -
16 2 18,2 -1,0 11,5 - 14,4 - 73 -
3 23,0 3,7 12,4 - 16,0 - 74 -
Media 23,4 -1,0 10,3 9,7 47,0 34,4 75 75
lunară
1 20,5 5,3 11,7 - 19,6 - 74 -
11 2 13,2 +0,2 6,8 - 17,7 - 79 -
16 3 13,1 -5,2 5,6 - 14,6 - 83 -
Media 20,5 -5,2 8,0 3,7 51,9 42,7 79 72
lunară
12 1 6,5 -7,2 -0,5 - 6,6 - 66 -
16 2 3,6 -7,8 -1,2 - 8,8 - 90 -
3 8,2 -5,2 +1,1 - 19,9 - 90 -
Media 8,2 -7,8 -0,6 -0,3 25,3 34,5 82 85
lunară
1 +8,7 -1,6 +2,5 - 7,1 - 93 -
01 2 +8,7 -7,9 +0,7 - 14,5 - 80 -
17 3 -6,0 -21,7 -10,9 - 16,0 - 82 -
Media 8,7 - -7,7 -3,9 37,6 25,2 85 86
lunară 21,7
1 +3,5 -20,3 -6,7 - 11,9 - 84 -
02 2 +8,0 -6,8 +1,4 - 6,0 - 91 -
17 3 +9,6 -1,4 +1,7 - 14,8 - 79 -
Media 9,6 - -3,6 -3,4 32,7 33,1 85 83
lunară 20,3
1 11,8 -2,1 +4,3 - 11,4 - 79 -
03 2 18,3 -1,8 +7,5 - 19,9 - 57 -
17 3 20,8 -3,5 +9,7 - 17,5 - 61 -
Media 20,8 -3,5 +7,2 2,1 49,1 35,0 66 74
lunară
1 20,6 -4,1 8,1 - 19,0 - 55 -
04 2 21,8 +3,2 9,7 - 15,4 - 77 -
17 3 21,8 +5,9 14,2 - 19,3 - 61 -
Media 21,8 -4,1 10,7 9,8 53,7 39,2 64 63
lunară
25
 1 22,2 1,2 12,8 - 19,4 - 61 -
05 2 25,2 6,8 15,3 - 19,1 - 71 -
17 3 29,5 10,8 20,1 - 19,4 - 66 -
Media 29,5 1,2 16,1 15,4 57,9 55,8 66 72
lunară
1 29,4 9,2 19,3 - 19,7 72 -
06 2 26,1 7,9 17,4 - 20,0 63 -
17
3 27,1 8,9 17,3 - 19,1 62 -
Media 29,4 7,9 18,0 18,4 58,8 79,4 66 66
lunară
1 30,0 13,4 20,7 13,5 59
07
17 2 27,6 16,1 21,5 57,9 68
3 32,1 17,0 22,4 12,0 62
Media 32,1 13,4 21,5 21,6 83,4 65,0 63 64
lunară

În ianuarie temperatura medie a aerului a constituit –7,7 оС și a fost cu 3,8 grade mai
joasă decât media multianuală, minima (–21,7оС) a fost semnalată la 31.01.17, iar maxima
(8,7оС) la 9.01 și la18.01.17. Suma depunerilor atmosferice în raionul Soroca a constituit 37,6
mm, iar umiditatea relativă a aerului 85%, media multianuală constituind 86%.
Condiţiile climaterice în luna februarie s-au caracterizat printr-o temperatură medie egală
cu –3,6°C. Temperatura maximă a aerului a constituit 9,6°C (21.02.17), iar cea minimă –20,3°C
(01.02.17). Suma depunerilor atmosferice a constituit 32,7 mm, iar umiditatea relativă a aerului
a fost de 85%.
Pe parcursul lunii martie temperatura medie diurnă a constituit 7,2 оС, fiind semnificativ
mai înaltă decât media multianuală. Temperatura maximă (20,8°C) a fost semnalată la 22 martie,
iar minima (–3,5°C) la 30 martie. Au căzut 49,1 mm precipitaţii, umiditatea relativă a aerului a
fost sub nivelul mediei multianuale și a constituit 66%.
În luna aprilie temperatura medie diurnă a constituit 10,7оС și a fost cu 0,9°C mai înaltă
decât media multianuală. Au căzut 53,7 mm de precipitații atmosferice, iar umiditatea relativă a
aerului a fost de 64%.
În luna mai s-a menţinut timp moderat cald cu precipitaţii destul de frecvente (57,9 mm).
Temperatura medie a aerului a fost de 16,1°C, maxima 29,5°C, iar minima 1,2°C. Umiditatea
relativă a aerului a constituit 66%. Aceste condiţii climaterice au fost foarte favorabile pentru
dezvoltarea bolilor sfeclei, realizarea infecțiilor secundare a frunzelor și fructelor.
Condiţiile climaterice în luna iunie s-au caracterizat printr-o temperatură medie a aerului
de 18,0°C. Temperatura maximă a aerului a constituit 29,4°C, iar cea minimă 7,9°C. Suma
depunerilor atmosferice a constituit 58,8 mm (media multianuală 79,4 mm), iar umiditatea
relativă a aerului a fost de 66%. Condițiile climaterice au favorizat infecții secundare masive cu
conidiile ciupercii Cercospora beticola, creșterea considerabilă a frecvenței și intensității
atacului.
26
 Pe parcursul lunii iulie vremea a fost instabilă, cu alternarea în scurt timp a perioadelor
calde cu cele ploioase și cu temperaturi moderate. Temperatură medie a aerului (21,5°C) și
umiditatea relativă a aerului (63%) au fost la nivelul mediei multianuale. Au căzut 83,4 mm de
precipitații atmosfrice, au fost nopţi cu ploi de scurtă durată şi ceaţă, după care roua a persistat
multe ore la rând, creându-se astfel condiţii ideale pentru realizarea infecţiilor secundare a
frunzelor cu diferite specii de ciuperci fitopatogene.
În general este necesar de menționat că condițiile climaterice în perioada de vegetație
2017, în zona de nord a Republicii Moldova, au fost foarte favorabile pentru dezvoltarea în masă
a bolilor infecțioase ale sfeclei.
Dintre cele mai periculoase boli ale sfeclei pot fi menţionte: mana – Peronospora shachtii,
făinarea – Erysiphe communis f. betae, cercosporioza – Cercospora beticola, fomoza – Phoma
betae etc.
Determinarea componenţei etiologice a bolilor sfeclei s-a făcut după simptomele vizuale şi
prin microscopia fructificaţiilor asexuate ale agenţilor patogeni, folosind determinatoarele
fitopatologice (Hohreacov, Dobrozracova, Stepanov, 1966; Docea, Severin, 1986, 1990).
În scopul determinării etiologiei acestor boli au fost analizate simptomele vizuale şi a fost
colectat material biologic pentru studiul de laborator, vizând identificarea agenţilor patogeni.
Pentru obţinerea unor producţii ridicate în condiţii climatice favorabile dezvoltării este obligatorie
folosirea fungicidelor, chiar dacă sunt respectate toate metodele alternative pentru prevenirea
producerii bolii.
2. 2. Fenologia dezvoltării bolilor cheie ale sfeclei
Pentru combaterea eficientă a bolilor se impune diagnosticarea corectă şi cunoaşterea
biologiei agenţilor patogeni, luarea în considerare a influenţei condiţiilor ecologice din zona şi
anul respectiv, aplicarea corectă şi la momentul optim a unor măsuri terapeutice adecvate. În
acest context, importanţă deosebită are cunoaşterea fenologiei bolilor cheie. Observările
fenologice privind apariţia şi evoluţia bolilor principale s-au început odată cu începutul perioadei
de vegetaţie a rapiţei de toamnă şi s-au repetat în fiecare decadă a lunilor aprilie, mai şi iunie.
Rezultatele observărilor se prezintă în tabelul 3.
Tabelul 3. Calendarul fenologic de dezvoltare a bolilor cheie ale sfeclei în condiţiile
anului 2017
Nr. Denumirea Organul Semnele patografice Tipul de Data Faza
d/o bolii atacat fructificaţie depistării fenologică a
plantei
gazdă
1 2 3 4 5 6 7
1. Mana Frunzele, Pete galbene uleioase, Conidiofori 15. 06. 17 8-10 frunze
inflorescenţ mari pe partea ramificaţi
ele superioară a frunzelor, dicotomic cu
semincerii acoperite pe partea de conidii

27
 jos cu un înveliş unicelulare,
cenuşiu de sferice, hialine.
fructifuicaţie
2. Fomoza Frunzele Pete circulare, mari, Picnide cu 15. 06 17 8-10 frunze
de culoare albă- conidii
gălbuie, cu picnide pe unicelulare.
suprafaţă.
3. Cercospori Frunzele Pete circulare, Conidiofori cu 27. 06. 17 10-14
oza cenuşii-violacee, cu conidii frunze
lizieră brună împrejur multicelulare
4. Putrezirea Coletul şi Brunificarea şi Conidiofori cu 1.05. 17 Faza de
plantulelor rădăcinile putrezirea coletului şi conidii, plăntule
rădăcinilor, căderea zoosporangi cu
plantelor zoospori

Ca şi la majoritatea bolilor plantelor, la sfeclă simptomele de manifestare variază pe

parcursul perioadei de vegetaţie. Manifestarea bolilor a durat o perioadă lungă şi au evoluat spre
distrugerea parţială sau totală a organului sau organelor atacate. În acest context, semnele
patografice ale bolilor sfeclei au fost studiate în dinamică, pentru a reuşi stabilirea diagnosticului
exact al bolii respective.

2. 3. Monitoringul fitosanitar în agrocenoza sfeclei

Organizarea corectă a măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor sfeclei, este practic

imposibilă fără monitoringul fitosanitar al agrocenozelor, care are drept scop depistarea focarelor
de boli, evaluarea gradului de atac şi a pierderilor potenţiale de recoltă cauzate de agenţii
patogeni în lipsa tratamentelor chimice.
Depistarea bolilor sfeclei s-a făcut prin cercetări pe sectoare staţionar din cadrul experienţei
pentru testarea eficienţei biologice a unor produse de uz fitosanitar în calitate de fungicide, care
au inclus 4 variante cu câte 4 repetări fiecare. Cercetările s-au efectuat de trei ori pe parcursul
perioadei de vegetaţie.
Pentru evaluarea gradului de atac al plantelor la fiecare boală s-au analizat câte 25 de plante
în fiecare parcelă experimentală care avea suprafaţa de 50 m2. Drept criteriu pentru redarea
atacului cu boli s-a folosit scara cu 4 gradaţii de notare a atacului, corespunzătoare unor anumite
intervale de procent a intensităţii, în care:
0 – simptomele vizibile lipsesc
I – suprafaţa atacată constituie până la 10 % din limbul foliar
II – suprafaţa atacată constituie de la 10 la 25% din limbul foliar
III – suprafaţa atacată constituie de la 25 la 50% din limbul foliar
IV – mai mult de 50 % din suprafaţa frunzei este atacată

28
 Scara de evidenţă a bolilor cu patru clase de notare a atacului a fost utilizată în cazul bolilor
de tipul pătare a frunzelor şi fructelor, cum ar fi fomoza şi alternarioza rapiţei. Atacul poate fi
reprezentat valoric prin:
- frecvenţă (F, %)
- intensitate (I, %)
- grad de atac (G. A. ,%)
Frecvenţa atacului reprezintă valoarea relativă a numărului total de plante sau organe
atacate (n) la numărul total de plante sau organe analizate (N) şi se determină prin formula:
n  100
F (%)  ;
N

Intensitatea dezvoltării bolii reprezintă valoarea, prin care este dat gradul de
exindere a atacului, raportând suprafaţa atacată la suprafaţa totală observată. Pentru
exprimarea intensităţii se foloseşte următoarea formulă:

I (%) 
 n1 1   n2  2   n3  3   n4  4 100
N 4

unde: n1, n2, n3, n4 – arată numărul de plante sau organe atacate cu nota respectivă;
N – numărul total de plante sau organe examinate; 4 – nota maximă de estimare a atacului.
Gradul de atac exprimă gravitatea atacului în cultura respectivă. Se calculează pe baza
datelor asupra frecvenţei şi intensităţii atacului:
G. A. = F % x I % : 100
Rezultatele evidenţei dezvoltării uneia dintre bolile cheie în culturile de sfeclă, cum ar fi
cercosporioza cauzată de ciuperca Cercospora beticola sunt prezentate în tabelul 4.
Din fiecare parcelă experimentală s-au analizat câte 5 probe a câte 5 plante care s-au
clasificat după scara de note cu 4 gradaţii a atacului. Evidenţa principală pentru determinarea
frecvenţei, intensităâii şi gradului de atac al plantelor cu cercosporioza s-a efectuat în perioada de
maximă manifestare a simptomelor bolii pe organelle aeriene. Generalizarea datelor brute din
tabelul 3 ne-a demonstrat valorile numerice ale principalilor indicatori ai dezvoltării bolii, cum ar
fi:
Tabelul 3. Evidenţa dezvoltării cercosporiozei pe frunze în GȚ “Nichifor Ion”,
raionul Florești, 31. 07. 17
Numărul Numărul de Numărul de organe atacate în probă cu nota
probei plante în fiecare
probă 0 1 2 3 4

1. 25 8 7 6 2 3
2. 25 7 8 5 5 0
3. 25 6 7 4 6 2
29
 4. 25 7 3 4 10 1
5. 25 6 6 6 2 5
6. 25 8 6 2 4 5
7. 25 7 8 3 2 5
8. 25 4 8 3 5 5
9. 25 8 3 2 7 5
10. 25 9 5 3 6 2
11. 25 10 3 7 3 2
12. 25 0 8 7 6 4
Total în 250 80 72 51 58 39
evidenţă

Frecvenţa atacului – 88, 0% Intensitatea atacului – 37, 4% Gradul de atac – 32,9%

1) F % = n x 100 / N = 220 x 100 / 250 = 88,0%

2) I% = 37,4%
3) G.A. = F x I = 88, 0 x 37, 4 : 100 = 32,9.

2. 4. Evaluarea pagubelor produse de bolile cheie

În anii cu condiţii foarte favorabile pentru dezvoltare bolile sfeclei pot cauza pagube
considerabile de recoltă, inclusiv pierderi directe evaluate în kg şi pierderi indirecte care se
reflectă în calitatea seminţelor.
În majoritatea cazurilor aprecierea pagubelor este greu de făcut numai pe baza gradului de
atac, fiind necesară urmărirea producţiei realizate la plantele atacate în comparaţie cu cele
neatacate. În acest caz se calculează intensitatea atacului în aspect cantitativ, folosind formula:
I % = a – b : a x 100 sau I % = (1 – b : a) x 100
În care: a – producţia plantelor neatacate
b – producţia plantelor bolnave
Cunoscând frecvenţa atacului (F%) şi intensitatea (I%) calculată în aspect cantitativ,
determinăm paguba (P%) după formula: P % = F% (1 – b : a)
P%, calculat în modul arătat, reprezintă pierderea relativă de producţie şi se aplică atunci
când se cântăreşte producţia plantelor bolnave şi, separat, producţia plantelor sănătoase.
După stabilirea valorii pagubei (P%) în baza cântăririi producţiei la un număr anumit de
plante sau la câţiva m.p. din cultura respectivă (conform numărului de plante în probe), se poate
evalua pierderea de recoltă în kg raportată la ha sau la întreaga cultură aflată în situaţia
respectivă.
În cazul când nu se poate stabili producţia la plantele sănătoase, mai ales la făinări, rugini,
pătări foliare, care afectează aproape toate plantele, se propune folosirea unor coeficienţi stabiliţi
pe cale experimentală, care înmulţit cu gradul de atac rezultat din evidenţele efectuate (G. A. % =
F % x I %), să indice cu aproximaţie pierderea de producţie. Valoarea numerică a coeficientului
30
arată pierderea totală a producţiei la plantele atacate şi se calculează după formula: G. P. % =
G. A. % x Kc, unde Kc – coeficientul de corecţie (transformare).
Din literatura ştiinţifică de specialitate se ştie că coeficientul de transformare a gradului de
atac în grad de pagubă în cazul bolilor sfeclei este egal cu 0,4 pentru cercosporioză, 0,3 pentru
făinare şi 0,5 pentru putrezirea şi căderea plantulelor. În cazul cercosporiozei sfeclei gradul de
atac calculat de noi pe cale experimentală a constituit 32,9%. Gradul de pagubă l-am calculat
după formula de mai sus, după cum urmează: G.P.% = G. A. x Kc = 32,9 x 0,4 = 13,2%.
Reieşind din calculele noastre, la o frecvenţă a atacului egală cu 88,0% şi o intensitate de
37,4% pierderile de recoltă vor constitui 13,2% din recolta potenţială.

3. ELABORAREA PLANULUI CALENDARISTIC DE PROTECŢIE A

SFECLEI DE ZAHĂR ÎMPOTRIVA BOLILOR
3. 1. Planul calendaristic al măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor sfeclei
În sistemul de protecţie a sfeclei sunt incluse metodele: agrofitotehnice, fizico-mecanice,
biologice, chimice etc., care, în condiţiile zonei de nord a Republicii Moldova, au un efect
economic înalt. În planul calendaristic, trebuie să fie oglindite măsurile în succesiune sezonieră,
începând de la pregătirea seminţelor pentru semănat şi finalizând cu recoltarea şi păstrarea
acesteia. Planul întocmirii măsurilor este prezentat în tabelul 6. La planificarea măsurilor
chimice, s-a ţinut cont de realizările contemporane ale ştiinţei şi practicii privind producerea,
metodele aplicării şi combinarea pesticidelor, conducându-se de Registrul de Stat al produselor
de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor, precum şi de tabelul compatibilităţii pesticidelor.

Tabelul 6. Planul calendaristic al măsurilor de combatere a bolilor sfeclei pentru zahăr în

GȚ “Nichifor Ion”, raionul Florești, anul 2017

31
Nr. Denumirea Conţinutul măsurii de Termenul Denumirea Norma de
d/o bolii protecţie aplicării, pesticidului consum
fenofaza plantei
1. Putrezirea şi Tratarea seminţelor Primăvara înainte Tachigaren 2-3 kg/t
căderea de semănat 70 WP
plantulelor
2. Cercosporioza, Tratare foliară a plantelor În perioada Derosal 50 0,5 l/ha
fomoza, mana, vegetaţiei EC
făinarea şi
alte micoze
3. Făinare, Tratare foliară a plantelor În perioada Impact 25 0,25 l/ha
cercosporioză, vegetaţiei EC
mană, fomoză

3. 2. Caracteristica pesticidelor preconizate pentru utilizare

În momentul de faţă pentru tratarea seminţelor de rapiţă este recomandat preparatul

Tachigaren 70 WP în doza de 2,0–3,0 kg/ha, iar pentru tratări foliare fungicidele Derosal 50 EC
şi Impact 25 EC în doza de 0,5 l/ha şi corespunzător 0,25 l/ha.
Din toate produsele chimice recomandate în literatură pentru combaterea bolilor sfeclei,
este necesar de a alege produsele mai eficiente, acestea fiind, totodată, relativ inofensive pentru
om, animalele agricole, entomofauna şi microflora folositoare. La alegerea pesticidelor este
necesar de a se ţine seama de spectrul de acţiune, stabilitatea în mediul biologic, regulamentele
aplicării şi apariţia rezistenţei.
Folosind ca surse de inspiraţie lucrările „Index fitosanitar” (1998) şi „Registrul de stat a
produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor” (2016), am descris particularităţile fizico–
chimice, toxicologice şi sanitar–igienice a 2 pesticide, selectate şi incluse în planul calendaristic
după schema din îndrumările metodice pentru îndeplinirea lucrării de curs, care include 15
puncte:
Tachigaren 70 WP

1. Denumirea, % de substanţă activă, formă preparativă.

Tachigaren 70 WP, Himexazol 700 g/kg
2. Formula chimică a substanţei active.
C9 H21 Cl N2O2
3. Grupa după obiectul de utilizare.
Preparat pentru tratarea seminţelor din timp
4. Grupa după modul de pătrundere în organism.
Preparat de contact
5. Modul de aplicare.
Tratarea seminţelor prin mocirlire
32
6. La ce culturi agricole se aplică.
Sfeclă, leguminoase pentru boabe etc.
7. Organismele nocive împotriva cărora se aplică.
Ustilago sp., Fusarium sp., Cercospora, Phoma etc.
8. Norma de consum la t, şi concentraţia soluţiei de lucru după preparat.
2 – 3 kg la o tonă de sămânţă
9. Durata de acţiune.
2 – 4 săptămâni
10. Perioada de aşteptare -
11. Impactul asupra omului şi animalelor cu sânge cald.
Grupa III de toxicitate DL50 - 3820
Sub formă de pulbere provoacă iritarea pielii şi mucoaselor, periculos pentru peşti
12. Acţiunea asupra plantei.
Stimulatoare în primele 20 de zile de la răsărire
13. Acţiunea asupra entomofaunei.
Acţiune nocivă asupra albinelor
14. Reziduurile admisibile.
În produsele alimentare nu se admite
15. Restricţii în aplicarea pesticidului.
Respectarea tehnicii securităţii în timpul tratării seminţelor

Derosal 50 SC
1. Denumirea, % de substanţă activă, formă preparativă.
Derosal SC 25, Carbendazim, 500 g/l
2. Formula chimică a substanţei active.
C9 H9 N3 O2
3. Grupa după obiectul de utilizare.
Fungicid pentru trtamente foliare.
4. Grupa după modul de pătrundere în organism.
Preparat sistemic
5. Modul de aplicare.
Tratamente în vegetaţie.
6. La ce culturi agricole se aplică.
O gamă largă de culture agricole, inclusiv sfecla etc.

33
 7. Organismele nocive împotriva cărora se aplică.
Cercospora, Septoria sp., Fusarium sp., Alternaria, Phoma etc.
8. Norma de consum la ha, şi concentraţia soluţiei de lucru după preparat.
La sfeclă în doza de 0,5 l/ha
9. Durata de acţiune.
Până la 23 de zile
10. Perioada de aşteptare - 21 de zile
11. Impactul asupra omului şi animalelor cu sânge cald.
Grupa IV de toxicitate DL 50 - 9000
provoacă iritarea pielii şi mucoaselor, periculos pentru peşti
12. Acţiunea asupra plantei.
Stimulatoare în doza recomandată
13. Acţiunea asupra entomofaunei.
Acţiune nocivă asupra albinelor
14. Reziduurile admisibile.
În rizocarpi de sfeclă mg/kg
15. Restricţii în aplicarea pesticidului.
Respectarea tehnicii securităţii în timpul tratărilor foliare

3. 3. Calculul necesarului de pesticide

După alegerea pesticidelor, determinarea modului de aplicare, numărului şi termenelor
efectuării tratărilor chimice, s-a calculat cantitatea de pesticide necesare pentru tratarea întregii
suprafeţe ocupate de cultura protejată. Calculul s-a efectuat conform modelului prezentat în
anexă.
Ordinea de calcul a necesităţii de preparate a fost conform grupelor de destinaţie: preparate
pentru tratarea seminţelor, fungicide în vegetaţie. Fondul de asigurare în caz de epifitotii sau în
caz de spălare cu apă de ploaie de pe suprafeţele tratate, s-a calculat la nivelul de 10% din
necesarull de pesticide.
Tabelul 7. Necesitatea de pesticide pentru tratarea a 85 ha de sfeclă conform planului
calendaristic
Nr. Preparatul Ingredientul Norma Cantitatea de pesticid Cheltuieli, lei
d/o activ de necesară
consum,
Conform Fondul Total La un Total,
kg/l ha după
planului de kg/lei mii lei
rezervă preparat

1. Tachigaren Himexazol 3,0 kg/t 8,4 0,8 9,2 90 828

70 WP
34
 2. Derosal 50 Carbendazim 0,5 l/ha 42,5 4,3 46,3 210 9723
EC
3. Impact 25 Flutriafol 0,25 21,2 2,1 23,3 342 7968
EC l/ha

3. 4. Necesarul de aparataj pentru protecţia plantelor

În funcţie de volumul de lucru, termenul agrotehnic, durata zilei de lucru şi productivitatea
aparatajului, a fost necesar de a calcula numărul de agregate pentru organizarea şi înfăptuirea
măsurilor de protecţie.

Pentru executarea măsurilor de protecţie în termene optime este importantă alegerea

corectă a maşinilor şi mecanismelor, potrivite pentru tratarea culturii respective, precum şi a
pesticidului aplicat. Necesitatea în aparatajul pentru tratarea chimică se determină după formula:

A
Km = ——
apv
unde: Km – cantitatea necesară de aparataj;
A – suprafaţa supusă tratării, ha;
a – termenul agrotehnic optimal pentru îndeplinirea lucrărilor, zile;
p – productivitatea maşinilor, ha /oră;
v – durata timpului de lucru, ore.
Datele obţinute sunt prezentate sub în tabelul 8.

Tabelul 8. Necesitatea de aparataj şi puncte de preparare a soluţiilor de lucru

pentru combaterea bolilor sfeclei
Nr. Operaţiun Unitatea Volu Marca Productivi Durata Producti Termenul Necesaru
d/o ea de mul aparatajul tatea zilei de vitatea optimal l de
tehnologic măsură de ui ha/oră lucru ha/zi aparataj
(zile)
ă lucru
1. Stropire ha 170 SKI 5,0 6 30 2 2
2. Pregătir t 51,0 STK 5,0 6 30 2 1
ea
soluţiei

35
 4. EFICIENŢA MĂSURILOR DE PROTECŢIE A PLANTELOR
Stabilirea unei metodologii de determinare a eficienţei diferitelor măsuri de protecţie a
plantelor împotriva bolilor, constituie o problemă complexă şi nu se poate aborda unilateral. În
protecţia plantelor, se practică calculul eficienţei biologice sau tehnice şi a eficienţei economice.
Eficienţa biologică a folosirii produselor de uz fitosanitar arată micşorarea intensităţii
dezvoltării bolii în varianta experimentală în % faţă de varianta martor şi se calculează după
formula :
I. m. – I. e.
E. b.% = ―———— x 100, unde:
I.m.
E. b. – eficienţa biologică;
I. m. – intensitatea dezvoltării bolii în varianta martor fără tratamente chimice;
I. e. – intensitatea dezvoltării bolii în variantele experimentale (cu tratamente chimice).
Eficienţa economică reprezintă raportul dintre efect şi efort. Principiul care se urmăreşte
este obţinerea unui efect cât mai mare, printr-un efort cât mai mic.
36
 Eficienţa economică = E fect
E fort
Indicatorii pentru aprecierea eficienţei economice a măsurilor de protecţia plantelor
1. Sporul de venit net la hectar se calculează conform relaţiei:
Valoarea sporului de recoltă – cheltuielile suplimentare
ha
2. Costul de producţie al sporului de recoltă poate fi calculat conform:
Cheltuieli suplimentare
Spor recoltă
3. Rata efortului se calculează conform relaţiei:
Valoarea sporului recoltei
1 leu cheltuieli suplimentare
4. Rata rentabilităţii tratamentului se calculează conform relaţiei:
Venitul net sau beneficiul suplimentar
Cheltuieli suplimentare

ÎNCHEIERE
Condiţiile climaterice în perioada de vegetaţie a anului 2017 au fost nefavorabile
pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor de sfeclă şi a unor boli infecţioase periculoase, cum ar fi
putrezirea şi căderea plăntuţelor (Pythium de baryanum, Rhizoctonia solani, Phoma betae,
Fusarium culmorum), făinare – Erysiphe communis f. betae, mană – Peronospora shachtii,
cercosporioză – Cercospora beticola etc.
Complexul măsurilor de protecţie a sfeclei prevede utilizarea tuturor verigilor
tehnologice pentru asigurarea unor condiţii nefavorabile dezvoltării agenţilor patogeni.
Combaterea integrată a bolilor presupune utilizarea tuturor posibilităţilor de prevenire a atacului
agenţilor patogeni în care tratamentele chimice aplicate în vegetaţie constituie o verigă
tehnologică foarte importantă.
În conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru combaterea organismelor nocive se pot
aplica numai pesticide omologate (înscrise în Registrul de stat al produselor de uz fitosanitar şi
fertilizanţilor) pentru utilizare în Republica Moldova şi listele suplimentare ale produselor
37
omologate la şedinţele comisiei interministeriale), la dozele, culturile şi pentru combaterea
obiectelor pentru care au fost testate şi omologate. Utilizarea corectă a fungicidelor testate, prin
aplicare în epoca optimă şi în doza omologată, cu respectarea tuturor măsurilor de securitate
impuse de folosirea pesticidelor este de natură să asigure o eficacitate foarte bună în combaterea
bolilor foliare ale sfeclei pentru zahăr.
Necesitatea micşorării pierderilor pune la ordinea zilei problema elaborării unor măsuri
eficiente de protecţie a culturilor de sfeclă care ar diminua intensitatea dezvoltării bolilor şi
nocivitatea lor cu un număr minim de tratamente chimice. Reuşita combaterii chimice a bolilor
reclamă determinarea corectă a termenelor de efectuare a tartamentelor, inclusiv două tratamente
foliare pentru combaterea făinării şi cercosporiozei, utilizarea fungicidelor cu eficacitate înaltă,
lărgirea sortimentului de preparate chimice omologate.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. BĂDĂRĂU, S. Fitopatologie. Chişinău: S. n. „Print-Caro” SRL, 2009, 360 p.

2. BĂDĂRĂU, S. Fitopatologie (generală și agricolă). Chişinău: S. n. „Print-Caro” SRL,
2012, 595 p.
3. BĂDĂRĂU, S. Fitopatologia agricolă, Curs Moodle, UASM, 2017.
4. BĂDĂRĂU, S., BIVOL, A. Fitopatologia agricolă. Chişinău: UASM, 2007, 438 p.
5. BĂDĂRĂU, S., GAIBU, Z. Bolile plantelor cultivate în Republica Moldova. Partea I.
Micoze. Chişinău: S. n. „Print-Caro” SRL, 2009, 360 p.
6. BOBEŞ, I. Atlas de fitotpatologie şi protecţia agroecosistemilor. Bucureşti, Ceres, 1983,
696 p.
7. CIOCHIA, V., CODRESCU, A. Protecţia sfeclei de zahăr. Bucureşti, Ceres, 2007, 145
p.
8. CRISTEA, STELICA. Îndrumător pentru desfăşurarea practicii la Protecţia
plantelor. Bucureşti, U.Ş.A.M.V., 2002, 46 p.
9. DOCEA, E., SEVERIN, V. Îndrumar pentru determinarea bolilor plantelor
cultivate. Bucureşti, Ceres, 1986, 401 p.

38
10. DOCEA, E., SEVERIN, V. Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor culturilor
agricole şi hortiviticole, I-II. Ed. Ceres, Bucureşti, 1990, 1992, 320+255 p.
11. DUMITRAŞ, L., ŞESAN, T. Bolile plantelor industriale. Bucureşti, Ceres, 1988, 280 p.
12. IACOB, V., ULEA, E. Fitopatologia generală. Iaşi, Cantes, 1999, 180 p.
13. LAZARI, I., BĂDĂRĂU, S. Boli infecţioase ale culturilor agricole în Republica
Moldova. Chişinău: Editura Cuant, 1999, 352 p.
14. OROIAN, I., FLORIAN, V., HOLONEC, L. Atlas de Fitopatologie. Bucureşti: Editura
Academiei Române, 2006, 626 p.
15. POPESCU, Gh. Fitopatologie. Bucureşti: Editura tehnică, 1993, 524 p.
16. POPESCU, Gh. Tratat de Protecţia Plantelor. Vol. III, horti. Timişoara: Editura Eurobit,
2005, 416 p.
17. POPESCU, Gh. Tratat de Protecţia Plantelor. Vol. II, agro. Timişoara: Editura Eurobit,
2005, 416 p.
18. RĂDULESCU, E. Tratat de fitopatologie agricolă, vol. II, Ed. Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1972, 453 p.
19. ROŞCA, I. et. al. Combaterea integrată a bolilor, buruienilor şi dăunătorilor culturilor
agricole. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2000, 301 p.
*** Index fitosanitar. Produse chimice şi biologice admise pentru protecţia plantelor în
Republica Moldova. Cuant, Chişinău, 1998,155 p.
*** Registrul de Stat al produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţilor. Chişinău, 2016, 424 p.

39