UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE

Stadiile de dezvoltare ale insectelor

Entomologie
Cuprins
Introducere............................................................................................................................................3
Stadiile de dezvoltare ale insectelor.....................................................................................................4
Oul şi ponta......................................................................................................................................6
Stadiul de larvă................................................................................................................................9
Stadiul de pupă...............................................................................................................................11
Stadiul de adult..............................................................................................................................12

2
Introducere
Entomologia este o ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor.
Ca etimologie, „entomologia” provine din cuvintele grecești entomos = segmentat,
întretăiat și logos = știință. Deci este știința care se ocupă cu studiul animalelor cu corpul
segmentat, adică al insectelor. Un biolog/zoolog specializat în entomologie se numește
entomolog.
Ca știință ce se ocupă cu studiul insectelor, entomologia are ca obiectiv suportul
teoretic în înțelegerea morfologiei ca mijloc important în recunoașterea grupelor și
identificarea speciilor. Numeroase insecte, prin viața lor parazitară, interesează chiar și
aspecte economice, cercetările de actualitate în contextul cerințelor tot mai mari de
produse „bio” sugerând că o combatere chimică nu este cea mai buna variantă. Pe de altă
parte, prin directive și legislație, numeroase specii sunt protejate, pentru conservarea
acestora fiind importantă atât cunoașterea lor ca atare, cât și a habitatelor în care trăiesc.
Entomologia se ocupă cu studierea:

Anatomia insectelor;
Morfologia insectelor;
Fiziologia insectelor;
Importanța ecologică a insectelor;
Metode generale de combatere a dăunătorilor:
 metode preventive
Carantina fitosanitară - prin carantină fitosanitară se înțelege măsura ce
trebuie să se aplice pentru a se evita pătrunderea dăunătorului în țară
carantină internă - efectuată de Inspectoratul județean de carantină
carantină externă - efectuată tot de inspectori la punctul de vamă
 metode agrotehnice - rol foarte important în prevenirea atacului
dăunătorilor:
alegerea terenului
asolamentul
lucrările de îngrijire a terenului
folosirea echilibrată a îngrășâmintelor chimice și a amendamentelor

3
 cultivarea speciilor, hibriziilor și soiurilor rezistente sau tolerante - rezistența
plantelor la atacul dăunătorilor este o însușire determinată de ereditatea
plantelor, agresivitatea dăunătorilor, condițiile climatice, starea de vegetație a
plantelor, tipul de sol etc.;
respectarea epocii de semănat, folosirea de sămânță și de material săditor
sănătos
respectarea epocii de recoltat pentru a se evita scuturarea semințelor
Igiena culturilor
deștelenitul
irgarea și drenarea solului
 metode curative:
metode mecanice
metode fizice
metode chimice
metode biologice

Stadiile de dezvoltare ale insectelor

Dezvoltarea unei insecte cuprinde totalitatea proceselor şi transformărilor care au
loc de la ou şi până la moartea fiziologică a adultului. În dezvoltarea unei insecte se disting
trei perioade:
 dezvoltarea embrionară
 dezvoltarea larvară (postembrionară)
 dezvoltarea adultului (postmetabolă)

Dezvoltarea embrionară însumează transformările ce se petrec până la eclozarea

din ou sau mai bine spus perioada din momentul fecundarii ovulului de catre spermatozoid
si pana in momentul iesirii larvei din ou (ecloziunii).
Dezvoltarea larvară sau postembrionară incepe cu iesirea larvelor din ou (insecta
neonata) si se termina cu eliberarea adultului din ultima cuticula larvara (la insectele cu
metamorfoza incompleta), sau din cuticula pupei (la insectele cu metamorfoza completa).

4
 Dezvoltarea adultului, deşi nu creşte şi nici nu mai năpârleşte, acesta suferă totuşi
transformări de maturaţie sexuală şi de îmbătrânire. Longevitatea adulţilor variază, după
specie, de la câteva minute până la câţiva ani. De exemplu, specia Psyche apiformis
(Psychidae - Lepidoptera) trăieşte între 32 şi 58 de minute; specia Palingenia horaria
(Ephemeridae - Ephemeroptera) câteva ore, iar unele coleoptere şi lepidoptere au o viaţă
de 1-2 ani. Cea mai mare longevitate o au insectele sociale. Astfel, matca albinelor poate
trăi până la 5 ani, iar matca unor specii de termite până la 12-15 ani.

In general, dezvoltarea postembrionara este însoțită de o serie de schimbări în

organismul insectelor, cunoscute sub denumirea de metamorfoză. Din acest punct de
vedere insectele se grupează în:

1. Insectele ametabole (holomorfe) sau cu dezvoltare directă sunt insectele primitive

(Apterygota) la care indivizii eclozați sau larvele primare diferă de adulți prin
dimensiunile mai mici ale corpului, metamerie mai redusă (numar incomplet de
segmente abdominale) și număr redus de apendice.

2. Insectele metabole (heteromorfe) se împart, după cum larvele seamănă sau nu cu

adulăii, în:

 hemimetabole sau cu metamorfoză incompletă, la care larvele abia ieșite din ou

seamănă ca trăsături de ansamblu cu insectele mature, deosebindu-se prin
dimensiunile mai mici, absența sau slaba dezvoltare a aripilor și prin slaba
dezvoltare a organelor genitale. Cresterea volumului insectei se face prin năpârlire,
adică prin schimbarea repetată a cuticulei vechi, numită exuvie, cu o cuticulă nouă.
Se va studia acest tip de metamorfoza la insectele din ordinele Ensifera (la
coropisnita și Hemiptera.

5
  Holometabole sau cu metamorfoză completă, la care larvele se deosebesc net de
insecta adultă, prin aspectul extern, prezența unor organe provizorii, lipsa completă
a aripilor. Se va studia acest tip de metamorfoză la insectele superioare, din
ordinele Lepidoptera, Hymenoptera, Coleoptera, Diptera. Insectele cu metamorfoză
completă au următoarele stadii de dezvoltare: ou, larvă, pupă și adult.

Oul şi ponta

Oul este o celulă de dimensiuni mari, acoperită de un înveliş numit corion.

Suprafaţa acestuia poate fi netedă sau cu
diferite ornamentaţii, astfel ouăle pot fi glabre
(nude) sau acoperite cu perişori ori cu diferite
alte secreţii. Mărimea, forma şi culoarea
ouălor variază foarte mult în funcţie de specie.
Dimensiunea ouălor este cuprinsă între 0,1 şi
7 mm, iar forma lor poate fi ovală, alungită,
emisferică, de butoiaş. Ouăle pot fi sesile (la
majoritatea speciilor) sau pedunculate. Ouăle
prezintă culori foarte diferite: galben, verde, brun, albicios ș.a.m.d.

Ponta reprezintă totalitatea ouălor depuse odată de o femelă. Ponta poate fi

depusă în mediul extern pe diferite organe ale plantelor: - pe frunze (ploşniţe, coleoptere,
etc.); - pe tulpini şi ramuri (fluturi etc.); - pe fructe (coleoptere, fluturi etc.) sau în interiorul

6
unor organe ale plantelor: - în frunze şi flori (viespi); - în mugurii vegetativi (gărgăriţele
fructelor); - în mugurii floriferi (gărgăriţele pomilor); - în fructe (gărgăriţele fructelor).
Alte specii de insecte depun ponta în sol, (Gryllotalpa gryllotalpa, Melolontha
melolontha, Anisoplia spp.), în formaţiuni speciale denumite ooteci (Caliptamus italicus,
Dociostaurus maroccanus etc.)

 După locul unde are loc dezvoltarea embrionului (în mediu extern sau în corpul
matern), deosebim următoarele situaţii: oviparia, când dezvoltarea embrionului are
loc în mediul extern (la majoritatea insectelor). Insecta depune ouă.
 ovoviviparia, când dezvoltarea embrionului începe în căile genitale materne şi
insecta expulzează direct larve.

Ouăle insectelor sunt foarte variate ca mărime, formă, culoare, mod de depunere,
suportul pe care sunt depuse. Se va exemplifica acest stadiu la câteva insecte forestiere
mai importante:

7
 Lymantria dispar – Depunerea are formă ovală și culoare gălbuie, ouăle fiind
acoperite cu perișori de pe abdomenul femelei. Toate ouăle sunt într-o singură depunere,
pe scoarța trunchiurilor.

Euproctis chrysorrhoea - Depunerea are formă

îngustă și șerpuită iar ouăle sunt acoperite cu perișori.
Toate ouăle sunt într-o singură depunere, pe frunză.

Malacosoma neustria – Toate ouăle într-o

depunere de forma unui inel, pe lujerii subțiri, ouăle fiind
lipite între ele cu un chit cenușiu-închis.

Cnethocampa processionea – Depunerea este

asemănătoare cu precedenta dar de forma unei plăci
dreptunghiulare sau hexagonale.

Leucoma salicis – Depunerea are forma mai

mult sau mai putin ovală, culoare albă-cenușie și
lucitoare, ouăle fiind acoperite cu o secreție care se
întărește. Toate ouăle se găsesc într-o depunere, pe
trunchi sau ramuri.

Lymantria monacha – Ouăle sunt depuse în grupe mici între solzii scoarței
trunchiului și au culoare cenușie-închis, nefiind acoperite.

Phalera bucephala – Ouăle sunt depuse în grupe

de câteva zeci de ouă, într-un singur strat pe frunze și au
culoare albă.

Dicranura vinula – Ouăle sunt depuse izolat pe

frunze, sunt mari și au culoare cafenie-roșiatică.

Diprion pini – Ouăle sunt depuse în șir pe

muchia unui ac, 2-30 într-o depunere.

8
 Tortrix viridana – Ouăle sunt depuse în mici adâncituri pe ramurile subțiri, la baza
pețiolului sau la bifurcarea ramurilor, câte două mai rar trei, suprapuse parțial și acoperite
cu o secreție cenușie care le maschează foarte bine.

Ips typographus – Ouăle sunt albe și sunt

depuse în mici firide roase în lungul galeriei mamă,
aceastea găsindu-se pe partea internă a scoarței.

Stadiul de larvă
Larva reprezintă un stadiu activ în dezvoltarea insectelor. În acest stadiu insectele
se hrănesc intens şi înmagazinează în corpul lor mari cantităţi de substanţe hrănitoare,
necesare în continuare creşterii şi dezvoltării spre adult.
Larvele prezintă următoarele caracteristici morfologice:
- au tegumentul slab chitinizat (excepţie fac viermii sârmă) şi pubescent;
- corp segmentat împărţit în: cap, torace şi abdomen;
- ochii simpli (stemate) ;
- aparatul bucal poate fi adaptat pentru rupt şi masticat (Coleoptera, Orthoptera,
Hymenoptera, unele diptere etc.) sau de înţepat şi supt (Tysanoptera, Heteroptera,
Homoptera etc.);
- toracele este alcătuit din 3 segmente distincte, prevăzute ventral cu 3 perechi de picioare
adevărate (există şi larve apode) ;
- aripile lipsesc (sau sunt rudimentare);
-abdomenul este sesil, iar la lepidoptere (omizi) şi himenoptere (fam. Tenthredinidae), pe
partea ventrală abdomenului se întâlnesc picioare false (pseudopicioare).
Larvele insectelor, deşi sunt foarte variate ca formă, după unele caractere
morfologice comune independente de încadrarea lor sistematică, pot fi grupate în
următoarele tipuri: protopode, polipode, oligopode, apode şi postoligopode.

9
 Larvele protopode au corpul cu apendicele cefalice şi toracele rudimentare. fiind
dezvoltate numai mandibulele. Din acest grup fac parte larvele unor specii de viespi
parazite (Chalcididae, Ichneumonidae, Proctotrupidae).
 Larvele polipode terestre sau acvatice, sunt caracterizate mai ales prin prezenţa
apendicelor abdominale. Au corpul vermiform, cu capsula cefalică bine dezvoltată,
iar aparatul bucal pentru rupt şi mestecat. În afară de cele trei perechi de picioare
toracice prezintă şi un număr variabil de picioare false. Astfel, larvele lepidopterelor
(omizile adevărate) prezintă 2-5 perechi de picioare false, iar cele ale viespilor din
familia Tenthredinidae (omizi false) au 7-8 perechi de picioare false, abdominale.
 Larvele oligopode au capul, aparatul bucal şi picioarele toracice bine dezvoltate,
fiind lipsite de picioare abdominale; ultimul segment prezintă, uneori, un apendice
locomotor numit pygopodium (larvele unor chrisomelide, trichoptere etc).
 Larvele apode, tipic vermiforme, se caracterizează prin lipsa picioarelor sau
prezenţa, cel mult a unor rudimente. După structura capului se clasifică în
următoarele subtipuri: larve apode eucefale la care capsula cefalică este aparentă,
iar aparatul bucal este conformat pentru rupt şi mestecat (larvele "miniere" de
lepidoptere, unele coleoptere etc.), larve apode hemicefale la care capsula cefalică
este invaginată pe jumătate în torace, iar aparatul bucal este conformat pentru supt
(larvele unor specii de diptere), larve apode acefale la care capul este complet
invaginat (la unele diptere). Aceste tipuri de larve (protopode, oligopode, polipode şi
apode) se întâlnesc numai la insectele holometabole. Insectele heterometabole au
larve postoligopode.
 Larve postoligopode se caracterizează printr-o mare asemănare cu adulţii atât
morfologic cât şi biologic, având ochi faţetaţi, rudimente de aripi în ultimele vârste şi
regiunile corporale bine delimitate. Totodată, ele au acelaşi tip de aparat bucal şi
mod de hrănire ca și adulții.

10
 Creşterea larvelor este întreruptă temporar prin năpârliri, la o anumită limită de
dezvoltare larva îşi schimbă cuticula veche (exuvia) cu alta nouă. În timpul năpârlirii larvele
încetează să se mai hrănească şi nu se mai mişcă. Perioada cuprinsă între două năpârliri
se numeşte vârstă. În timpul stadiului larvar insectele trec prin mai multe vârste. Numărul
vârstelor, ca şi al năpârlirilor, este constant şi caracteristic pentru fiecare specie.
Transformarea larvelor în pupe se face în locuri adăpostite. Unele larve, înainte de
transformarea în pupe, îşi confecţionează câte un înveliş din fire de mătase sau alte
materiale (pământ, nisip, frunze uscate etc.), cunoscut sub numele de cocon. Mărimea şi
forma coconului variază de la specie la specie. La unele coleoptere larvele se transformă
în pupe în sol, în cămăruţe speciale. Larvele dipterelor se transformă în pupe chiar în
ultima exuvie a lor, numită puparium sau cocon fals. Înainte de a se transforma în pupă,
larva trece prin stadiul de prepupă. În acest stadiu larvele nu se mai hrănesc, devin
imobile, se scurtează, se îngroaşă şi apoi, năpârlind pentru ultima oară, se transformă.

Stadiul de pupă
Pupa este stadiul imobil în care insecta se retrage în locuri adăpostite și nu se
hrănește. În acest stadiu se produc transformări foarte puternice în vederea apariției
adulților.

Pupa poate să fie neacoperită (Chrysomelidae), învelită într-o țesătură laxă

(Lymantria dispar, Euproctis chrysorrhoea, Leucoma salicis, Malacosoma neustria, etc.),
închisă într-un cocon construit din diferite materiale (pământ, nisip, frunze) prinse cu fire
de mătase (Acronicta aceris, Dicranura vinula, Drymonia ruficornis, Cossus cossus) sau

11
într-un cocon numai din mătase (produsul unor glande sericigene ale larvei, organe care
dispar în stadiul de pupă, Hyponomeuta cognatella, Diprion pini, Neodiprion sertifer).

Ultimul segment al pupei prezintă adesea o formațiune specială care poartă

numele de cremaster. Cremasterul constituie un indice important pentru determinarea
speciilor dupa pupe, lucru important pentru depistarea și prognoza multor dăunatori. Spre
exemplu, cremasterul la Lymantria dispar prezinta numeroase cârlige, la Cacoecia
murinana prezinta opt cârlige, la Phalera bucephala un apendice bifurcat cu câte doi
ghimpi ascuțiți pe fiecare parte, la Operophthera brumata este rotunjit și terminat cu doi
spini ascuțiți, la Cnethocampa processionea prezintă doi ghimpișori la extremitatea
abdomenului, etc.

Sub aspect morfologic se cunosc trei tipuri de pupe, adesea caracterizând grupe mari de
insecte:

a) Liberă, la care apendicele corpului

(antene, palpi, picioare, aripi) nu sunt lipite
de corp și se pot desprinde ușor; are
culoare albă-gălbuie iar ca formă se
apropie de cea a adulților (Coleoptera,
Hymenoptera).

b) Obtecta sau acoperită, la care apendicele

corpului sunt lipite cu un lichid exuvial,
acoperite cu o membrană și nu se pot
desprinde; culoarea este în general brună (Lepidoptera).

c) Coarctata, care păstrează penultimul înveliș larvar sub forma unui înveliș numit
puparium sau cocon fals în interiorul căruia se gasește o pupă liberă (Diptera).

Stadiul de adult
Acest stadiu reprezintă faza maturității și se caracterizează printr-o variație foarte mare a
insectelor de la un ordin la altul sau în cadrul aceluiași ordin, familie sau gen, variații care
se referă la dimensiuni, forma, culoare, tipul de aripi și tipul de aparat bucal.

Stadiul de adult prezintă trei perioade distincte:

 preovopozitară, (când are loc maturaţia sexuală);

12
  ovopozitară sau de apogeu (corespunde cu copulaţia şi ponta);
 postovopozitară sau faza de regres a adultului (de îmbătrânire) când capacitatea
de reproducere şi substanţele de rezervă sunt epuizate şi în cele din urmă insecta
moare. Durata stadiului de adult la unele insecte este foarte scurtă, de 35 -58
minute Psyche apiformis (Psychidae – Lepidoptera) majoritatea au o durată de 1 - 6
luni, altele până la 12 - 15 ani (matca de termite), iar specia cu cea mai lungă
durată a vieţii este cicada Tibicina septemdecim (17 ani).
Stadiul de adult prezintă următoarele particularităţi: mobilitate mare, hrănire intensă pentru
a se putea reproduce, adulţii nu mai cresc şi nu năpârlesc, îşi măreşte arealul de
răspândire pentru ca este un stadiu aripat şi se înmulţeşte.

Generaţia o formează întreaga progenitură a unei populaţii de insecte de la stadiul de ou

şi până la moartea tuturor indivizilor adulţi. La unele insecte dezvoltarea unei generaţii are
loc într-un timp foarte scurt, în câteva zile sau câteva săptămâni, iar la altele durează luni
sau ani.
În funcţie de timpul necesar dezvoltării unei generaţii insectele se clasifică în următoarele
grupe:
 insecte monovoltine, care au o generaţie pe an
 insecte bivoltine, cu două generaţii pe an
 insecte polivoltine, care prezintă mai multe generaţii în cursul unui an
 insecte multianuale, la care dezvoltarea unei generaţii are loc pe o perioadă de
mai mulţi ani.

13