- La temp scazute(t0) insectele isi pierd treptat mobilitatea si cad într-o stare de amortiala.

Mortea lor la temperaturi scazute apare datorito proceselor de deshidratare a protoplasmei

si a înghețării apei libere si a formării cristalelor de gheata. Moartea survine atunci când
temperatura scade sub o anumita limita numita prag termic critic. Insectele pot suporta
temperaturi de -21C sau chiar mai scazute. Daca temperatura apare treptat insectele nu
mor.

- La temperaturi ridicate, peste T, activitatea insectelor încetează treptat datorită coagularii

substant proteice.
- Coagularea poate fi partiala(necroza), cand insectele nu mor sau coagulare
totala(paranecroza), cand insectele mor. Paranecroza se produce când temperaturile cresc
brusc.

FACTORI EDAFICI

- Factori Edafici constituie un factor ecologic important in dezvoltarea si raspandirea

insectelor.
- Solul influenteaza fie in mod direct prin propietatile sale fizice si chimice, fie indirect, prin
conditionarea vegetației.
- Pe diferite tipuri de sol se dezolta anumite specii de insecte. Astfel pe solurile cu aciditate
ridicata se dezvolta fiermi sarma(agriotes), larvele unor diptere, precum si unele specii de
nematozi.
- Pe solurile nisipoase, cu reactie alcalina sau neutra, se intalnesc larve de carabusi si
coropisnite, etc
- In functi de preferinta insectelor fata de natura solului, se deosebesc insecte
pietrofile(traiesc in soluti pietroase), insecte psamofile(prefera soluri nisipoase), insecte
halofile(prefera soluri saraturoase), insecte indiferente(prefera soluri indiferente chimic si
structural).

FACTORI BIOTICI

- Hrana este unul din factorii Biotici importanti in viata insectelor, constituind sursa din care
insectele isi procura energia necesara pentru dezfasurarea activitatii biologice(crestere,
dezvoltare, înmulțire).

- Dupa regimul de hrana se impart in 3 grupe:

1) Fitofage sau vegetariene.
2) Zoofage sau carnivore.
3) Pantofage sau omnivore.

1) Insectele FITOFAGE: se hranesc cu diferite organe vii sau uscate ale plantelor (radacini,
tulpini, ramuri, lastari, frunze, flori, fructe si seminte). Dupa organele pe care le consuma,
aceste insecte pot fi: insecte xilofage(se hranesc cu scoarta sau lemn), insecte filofage(se
hranesc cu frunze), insecte florifage (cu flori)(gandac paros), insecte seminifage sau
cletrofage (cu seminte), insecte micofage(cu ciuperci), insecte saprofage( cu materii
organice in descompunere).

-
- Dupa nr de specii de plante cu care se hranesc, se impart in 3 grupe:
1) insecte monofage: se hranesc cu plante aparținând unei singure specii.(gargarita
mazare, flori de mari)
2) insecte oligofage: se hranesc cu plante care apartin unei familii sau la familii înrudite
( gandac din colorado-solanacee).
3) insecte polifage: se hranesc cu specii de plante ce apartin la diferite familii (viermi sarma,
albi, omida paroasa a dudului, paduche testos).

2) Insecte ZOOFAGE: se hranesc cu organisme animale vii sau moarte.

Aceste insecte se impart in:
1) insecte pradatoare(harpactofage): se hranesc cu hrana vie(specii carabide si de
coccinelide - se hranesc ch afide).
2) insecte parazite: se hranesc parazitand organismele vii la exteriorul sau in interiorul
corpului(viespile (trihograma, prospaltela) sau diptera (tachine)).
3) insecte necrofage: se hranesc cu cadavrele animalelor( silpha sau necrophorus).
4) insecte coprofage: se hranesc cu excremenrele animalelor ( cu semintele plantelor
ingerate) (copris sau scarabeus)

3) Insectele OMNIVORE: au regim de hrana misc, se hranesc si cu vegetale si cu animale.

(Ortoptere, dermaptere, coleoptere).

- Cantitatea si calitatea hranei influențează dezvoltarea insectelor. Substantele proteice

scurteaza timpul de dezvoltare, iar hridatii de carbon îl prelungesc.
- Cunoasterea regimului de hrana a fiecarei specii de insecte, are o importanta practică
deosebită in cea ce privește aplicarea unor masuri profilactice sau de prevenire de
combatere.

ACARIENII

- Apartin clasei ARAHNIDA, ce cuprinde specii terestre cu respiratie traheana sau cutanata
avand corpul segmentat si alcatuit din cefalotorace(prosoma) si abdomen(opistosoma).
- Majoritatea speciilor sunt zoofage, dar sunt si specii fitofage cuprinse in ordinul ACARI.
- Ordinul ACARI, cuprinde peste 10.000 specii, care au corpul mic, de 0.1-2mm lungime,
oval sau viermiform cu tegumentul subtire.
- Regiunile corpului: proterozoma(anterioara) - alcatuita din gnatosoma (aparat bucal) si
propodosoma (regiunea cu primele doua perechi de picioare).
- histerosoma(posterioara) - alcatuita din metapodosoma(regiunea cu ultimele doua perechi
ce picioare) si opistozoma(fara picioare).
- Aparatul bucal pentru intepat si supt sau pt rupt si mestecat. Adulti prezinta 4 perechi de
picioare la specii tetranichidae sau 2 perechi de picioare la speciile tetrapodile.
- Acarieni se dezvolta prin metamorfoza, deosebindu-se urmatoarele stadii: ou-larva-
nimfa(protoninfa, deutonimfa, tritonimfa)-adult.
- Larva este hexapoda iar nimfa si adultul octopda.
- In stadiul de deutonimfa, in conditii nefavorabile trece in stadiul de hipopus, forma de
rezistenta care dureaza pana la 2 ani pana gasesti conditii favorabile de dezvoltare.
 NEMATOZII

- Nematoda, cu corp viermifor, cilindric, 0.1-4mm lungime, si traiesc liberi in sol sau pot
parazita diferite plante sau animale. Corpul este format din:cap, trunchi si coada. Aparat
bucal pt intepat si supt.
- Nematozi fitofagi sunt specii ovipare(500-1000 oua).
- Stadiile de dezvoltare: ou-larva(5 varste)-adult.
- In conditii nefavorabile isi pot transforma corpul într-un chist, forma in care pot rezista 7-10
ani.
- Nematozii produc pagube directe, intepand si sugand sucul celular sau pagube indirecte,
transmițând viroze, de la plantele bolnave la cele sănătoase.

MASURI DE PREVENIRE SI COMBATERE A DAUNATORILOR ANIMALI

- Protectia culturilo impotriva daunatorilo se poate realiza, numai prin aplicarea rationala a
unui complex de masuri care dupa caracterul lor se pot grupa in masuri preventive, ce
constituie profilaxia plantelor si masuri curative, ce constituie terapia plantelor.
- Masuri preventive: carantina fitosanitara - se intelege un compex de masuri care se aplica
pentru a preintampina patrunderea in tara a unor daunatori periculosi care nu au fost
semnalati, masuri de limitare a arealului de raspandire a unor specii existente sau masuri
de lichidare a unor focare izolate. Dupa obiectivul urmatir, carantina poate fi:

1) interna - are drept scop impiedicarea raspandiri unor daunatori periculosi in interiorul
tarii, in zonele in care nu au fost semnalati. Ple plan intern, masurile de carantina sunt
asigurate de inspectoratele teritoriale de carantina care organizeaza si executa controlul
fitosanitar al culturilor pentru depistarea daunatorilor de carantina, de asemeni, stabilesc,
area de raspandire si masurile de limitare a extinderii sau de lichidare a daunatorilor
semnalati. Fiecare tara are o lista interna de daunatori de carantina.

2) externa - se refera la controlul tuturor produselor vegetale, care se importa, exporta sau
sunt in tranzit, in vederea impiedicarii patrunderii in tara a daunatorilor care figureaza pe
lista daunatorilo de carantina. Controlul se efectuează in vamile feroviare, maritime si in
aeroporturi. Produsele care se importa sau se exporta trebuie sa fie insoti de certifictate
fitosanitare in care se specifica originea produsului si daca este liber de daunatori de
carantina. La depistarea lor, produsele se returneaza sau se iau masuri de prevenire si
combatere.

- Masuri agrofitotehnice de preventine si combatere: masurile agrotehnice sau culturale, au

un rol important in prevenirea si combaterea daunatorilor. Principalele metode sunt:
alegerea terenului; asolamentul; lucrarile solului: aratura de vara si toamna, grapatul,
discuitul, prasitul; aplicarea rationala a ingrasamintelor si a amendamentelor; stabilirea
epocii de semanat, folosirea unei seminte si material saditor sanatos, neinfestat; recoltatul
la timp a culturilor; cultivarea speciilor, soiurilor si hibrizilor rezistenti sau toleranti la atacul
daunatorilor; destelenitul; irigarea sau desecarea terenurilor.
 MASURI MECANICE DE PREVENIRE SI COMBATERE

- Au in general aplicabilitate limitata, deoarece necesita un volum mare de munca si nu asigura o

combatere eficienta in timp util, comparativ cu alte metode.
- Principalel metode sunt: adunarea insectelor cu diferite aparate; santuri capacana; inele cu clei; braie
capacana(pomi si silvicultura); omizitul(pt omizi de folioase); momeli capcana pt atragerea si distrugerea
daunatorilor; scuturarea pomilor si distrugerea daunatorilor prin diferite procedee; insacuitul fructelor;
igiena culturala; razuirea scoartei si taierea ramurilor uscate sau puternic atacate.

METODE FIZICE DE PREVENIRE SI COMBATERE

- Diferite procedee fizice in combaterea daunatorilo: utilizarea temp ridicate sau scazute; lumina pentru
capturarea insectelor cu fototropism pozitiv; capcanele vizuale reprezentate de vase, placi, diferit colorate,
se folosesc mai ales in avertizarea si mai putin in combaterea insectelor; pulberilor deshidratante sunt
utilizate pentru daunatorii din depozite; razele x(depistare infestari ascunte) si y(sterilizare masculi ).