Proiect realizat de: Diaconu Loredana si Deaconescu Luiza Clasa a 10-a E Profesor coordonator : Sorescu Maria

Ciupercile sunt organisme lipsite de pigmenti asimilatori,

prezentand o nutritie heterotrofa. Miceliul vegetativ actioneaza asupra substratului nutritiv (cu sau fara viata), iar prin enzimele pe care le secreta descompune substantele organice complexe in produsi mai simpli care sunt inclusi in celulele hifelor. Acest fenomen poate avea loc pe toata suprafata miceliului (la ciupercile parazite intracelular) sau prin portiuni specializate: rizoizii la ciupercile saprofite (Mucor, Rhizopus) si haustorii la ciupercile parazite (Plasmopara, Erysiphe, Puccinia). Astfel, ciupercile parazite determina starea de boala a organismelor gazda (plante si animale vii), iar cele saprofite descompun resturile vegetale (radacini, tulpini ale plantelor ierboase, frunze) sau animale (cadavre, excremente, pene, par, copite).

 Ciupercile parazite se hranesc cu substante organice care provin din

tesuturile vii de origine vegetala si animala. Exista specii parazite obligate si parazite facultative. Ciupercile parazite obligate duc o viata strict parazitara si sunt dependente de celulele vii din tesuturi, de aceea nu pot fi cultivate pe medii sintetice: Synchytrium endobioticum (raia neagra a cartofului), Plasmopara viticola (mana vitei-de-vie). Ciupercile parazite facultative traiesc obisnuit ca saprofite si doar in conditii speciale de mediu devin parazite: specii ale genului Mucor, Penicillium, Fusarium, Alternaria. Speciile acestor genuri pot fi cultivate pe medii sintetice. Ciupercile saprofite se hranesc cu substante organice din substraturi in descompunere lipsite de viata. Acestea pot fi saprofite facultative si obligate. Ciupercile saprofite facultative obisnuit duc o viata parazita, dar in anumite conditii pot trai ca saprofite: specii ale genului Pythium, Phytophthora, Venturia, Sclerotinia. Ciupercile saprofite obligate nu sunt patogene si au o nutritie exclusiv saprofita.

 Aceste grupe de ciuperci nu pot fi separate distinct,

deoarece in natura exista situatii intermediare de nutritie intre parazitism si saprofitism. Daca parazitismul reprezinta o relatie intre doua organisme in care parazitul se hraneste si se multiplica in detrimentul celui parazitat, efectul parazitismului reprezinta starea de boala. Dupa influenta pe care o exercita asupra organismului gazda, ciupercile parazite pot fi : necrotrofe specii de ciuperci care distrug mai intai tesuturile atacate si apoi se hranesc si se multiplica in celulele necrozate; biotrofi distructivi specii de ciuperci care traiesc si se multiplica doar in tesuturile vii si determina distrugerea lor; biotrofi echilibrati specii de ciuperci care traiesc si se multiplica in tesuturile vii o perioada indelungata de timp fara a produce distrugerea lor.

Mucegaiul alb El este raspandit pe fructe, paine si dulceturi, fiind o ciuperca saprofita. Structura. Miceliul reprezinta corpul vegetative al ciupercei si este alcatuit din hife multinucleate, unicelulare, ramificate. In varful fiecarei hife se afla sporangii. Respiratie. Aeroba si anaeroba. Inmultirea. Asexuata prin spori, iar sporii se dezvolta in sporangii care sunt eliberati la maturitate. Din fiecare spor se poate dezvolta o noua ciuperca. Sexuata in conditii nefavorabile, doua hife de p emicele diferite se unesc, varfurile lor se separa, se uneste continutul acestora (ou cu nucleu); oul se inconjoara cu o membrana rezistenta, germineaza si da nastere la un fir lung, terminal cu un sporange, cu spori ce vor da nastere la taluri diferite (barbatesti si femeiesti).

Acest tip de mucegai nu provoaca daune grave, dar poate altera alimentele.Sporii exista aproape peste tot si daca lasam paine umeda expusa, dupa cateva zile putem gasi crescute pe ea colonii. Dupa alte cateva zile, corpurile de fructificatie negre, asemanatoare cu niste ace de gamalie, pot fi vazute cu ajutorul unei lupe sau al unui microscop de putere mica. Sporii transportati pe cale aeriana germineaza si hifele asemanatoare cu niste ate penetreaza in curand particulele de paine, unde secreta enzyme digestive care descompun hrana pentru a putea fi absorbita. Sustinute pe hife vertical se gasesc sporangiile care contin sporii. Aceste structuri rotunde absorb apa din hifele sustintoare pana cand in cele din urma ele se dizolva, eliberandu-si sporii.

Boala este produsa de o ciuperca, Plasmopara viticola. Ea ataca toate organele verzi ale plantei: frunze, lastari, inflorescente, boabe, circei si chiar muguri. Frunzele sint atacate din primele varste, maximum de sensibilitate prezentand cand ating suprafata de cea 20 cm patrati. Pe masura ce frunzele cresc si tesuturile imbatranesc, ele devin mai rezistente si infectiile cu mana se produc mai greu. Pe frunze aspectul atacului este diferit, in functie de stadiul de dezvoltare a bolii. Ciuperca patrunde in tesuturile frunIzei, pe fata inferioara a frunzelor, sau prin rani. In dreptul punctelor unde s-a produs infectia, dupa citeva zile, pe fata superioara a frunzei apar pete galbui, mai lucioase decit restul frunzei, asemanatoare cu petele de untdelemn, numite din aceasta cauza "pete untdelemnii". Dupa 1-2 zile, in functie de temperatura si umiditatea atmosferica, pe partea inferioara a frunzelor, in dreptul petelor untdelemnii apare un puf albicios, reprezentind fructificatiile ciupercii. Pe masura ce boala avanseaza, tesuturile din centrul petelor se brunifica si se usuca. Aceasta este faza de "arsuri pe frunze". Toamna (septembrie - octombrie), pe frunzele mature, in tesuturile infectate, apar numeroase pete mici, colturoase, brune, dand frunzei un aspect mozaicat. In aceste pete iau nastere sporii de iarna (oosporii), forma sub care ciuperca rezista peste iarna in frunzele cazute. Cea mai pagubitoare forma de atac se manifesta pe inflorescente, care pot fi total distruse. Boabele sint atacate de la formarea lor pina la intrarea in parga. Masuri de prevenire si combatere. Pentru prevenirea si combaterea manei la vita de vie se recomanda aplicarea unui complex de masuri culturale si tratamente chimice. Masurile culturale se refera la: evitarea efectuarii de plantatii insuficient aerisite, legarea corecta a lastarilor, aplicarea echilibrata a ingrasamintelor, cu evitarea excesului de azot, executarea la timp a prasilelor, evitarea stagnarii apei in plantatii etc.