Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre

deosebire de acestea din urma, el nu contine clorofila. Se hranesc cu organisme vii sau
moarte, exact ca animalele. Nu au nici radacina, nici tulpina, nici frunze si nici flori si se
reproduc intr-un mod specific. Exista peste 100.000 de specii de ciuperci.

Oriunde in lume unde viata este posibila, se gasesc ciuperci. Acestea traiesc pe animale vii
sau moarte, pe plante, in aer, pe sol si in apa, foarte multe dintre acestea fiind insa atat de
mici incat nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceasta cauza ciupercile se impart in ciuperci
superioare (buretii) si ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe langa aceasta
impartire, ciupercile se grupeaza in trei clase:
Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite
Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite
Bazidomicete-ciuperci superioare
Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau
macroscopice. Corpul este alcatuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaza un
miceliu. De asemenea, ele prezinta un perete celular de natura chitinoasa, sau (rar)
celuzoica, in citoplasma existand glicogen si picaturi de ulei. Ciupercile nu au clorofila, din
aceasta rezultand o nutritie heterotrofa, fie saprofita, fie parazita.
Clasa Zigomicete
 Cuprinde ciuperci inferioare cunoscute și sub numele de mucegaiuri
 Corpul este un miceliu ramificat și neseptat.
 Majoritatea sunt saprofite dezvoltându-se pe produse alimentare, pe resturi
vegetale și animale și foarte puține specii sunt parazite.
 Se înmulțesc prin spori formați în sporangi, pe hife speciale numite sporangiofori
 În condiții de uscăciune formează spori de rezistență numiți zigospori
 Reprezentanți: Mucor mucedo (mucegaiul alb), Rhyzopus nigricans (mucegaiul
negru), Rhyzomucor parasiticus

Mucegaiul alb este raspandit pe fructe, paine si dulceturi. Acest tip de mucegai nu provoaca
daune grave, dar poate altera alimentele.Sporii exista aproape peste tot si daca lasam paine
umeda expusa, dupa cateva zile putem gasi crescute pe ea colonii. Dupa alte cateva zile,
corpurile de fructificatie negre, asemanatoare cu niste ace de gamalie, pot fi vazute cu
ajutorul unei lupe sau al unui microscop de putere mica. Sporii transportati pe cale aeriana
germineaza si hifele asemanatoare cu niste ate penetreaza in curand particulele de paine,
unde secreta enzyme digestive care descompun hrana pentru a putea fi absorbita. Sustinute
pe hife vertical se gasesc sporangiile care contin sporii. Aceste structuri rotunde absorb apa
din hifele sustintoare pana cand in cele din urma ele se dizolva, eliberandu-si sporii.

Clasa Ascomicete
 Cuprinde specii pluricelulare cu corpul reprezentat de un miceliu septat, format din
hife pluricelulare ramificate dar si specii unicelulare (drojdia de bere, drojdia vinului)
 Nutritia este saprofita (mucegaiul verde-albastrui) sau parazita (cornul secarei)
 Reproducerea se realizeaza asexuat prin spori si sexuat prin oogamie; gametii se
formeaza in ascogon (organul femeiesc) si anteridie (organul barbatesc); fecundatia
se realizeaza intr-un sporange in forma de sac numit asca in care se formeaza si
ascosporii prin diviziuni repetate ale zigotului
 Reprezentanti: Saccharomyces cerevisiae (drojdia de bere), Saccharomyces
elipsoideus (drojdia vinului), Penicillium notatum (mucegaiul verde-
albastrui), Claviceps purpurea (cornul secarei), Morchella aesculenta (zbarciogul)
specie comestibila, etc.

Drojdia de bere este o ciupercă microscopică unicelulară, saprofită, se înmulţeşte prin

înmugurire şi aparține familiei saccharomitaceelor. Drojdia este de două feluri: cea folosită
la panificație - care se prezintă sub forma unor levuri (drojdii) active mai ales între 15 şi 20
grade Celsius - şi drojdia folosită la fabricarea berii, care se prezintă sub forma unor levuri
(drojdii) active îndeosebi la 5 -6 grade Celsius. Aceste levuri, mai mult sau mai puțin
dezvoltate, conțin elemente nutritive de excepție. Cele mai bune rezultate în aplicații
terapeutice se obțin, însă, cu drojdia folosită la fabricarea berii. Drojdia de bere - Compoziție
Substanţe active importante: zaharuri, gluten, peptide (aminoacizi), vitamine (mai ales
vitaminele din grupa B, dar şi D, H şi E), săruri minerale, protide cu aminoacizi, fosfor,
magneziu, potasiu.
Drojdia de bere are proprietăţi antianemice, reconstitutive, antidiabetice, antimicrobiene,
depurative, remineralizante, calmante.
Datorită acestor proprietăți, este indicată în oboseală fizică şi psihică, în agitaţie şi
iritabilitate, dar şi în intoxicații alimentare, diabet, ficat grav bolnav. Este şi un bun fortifiant
al nervilor.
Foarte mulți specialişti atrag atenția asupra rolului drojdiei de bere în combaterea unor
agenți patogeni intestinali şi, din acest motiv, aceasta este folosită în afecţiuni intestinale
rebele, precum şi pentru refacerea florei intestinale.
Unul dintre cele mai importante domenii în care drojdia de bere are efecte pozitive este cel
al glandelor endocrine. Drojdia de bere contribuie la reechilibrarea activităţii acestor glande
şi, în consecinţă, la armonizarea tuturor sistemelor din organismul uman..

Clasa Bazidiomicete
 Cuprinde ciuperci superioare pluricelulare care prezinta un miceliu septat, ramificat
 Sunt specii saprofite sau parazite
 Sporii, denumiti bazidiospori se formeaza in bazidiile celulare sporogene de forma
cilindrica, grupate in corpuri sporifere variate: lamelare, tubulare, tepoase etc.
 Reprezentanti: Puccinia graminis (rugina graului) – specie parazita, Ustilago
maydis (taciunele porumbului) – specie parazita, Psalliota campestris (ciuperca de
camp), Armillaria mellea (ghebele), Pleurotus ostreatus (buretii), Amanita
muscaria (palaria sarpelui), Amanita phaloides (buretele viespei), etc.
Taciunele porumbului

Boala este cauzata de atacul ciupercii Ustilago maydis

Boala (ciuperca) apare si se dezvolta la temperaturi in intervalul 9-35°C si temperaturi

optime de 26-33°C cu precipitatii moderate

Porumbul cultivat pe soluri cu fertilitate scazuta sau soluri cu continut mare de azot (N)
dezvolta o sensibilitate mai mare la infectia cu taciunele porumbului (Ustilago maydis)

Transmiterea taciunelui comun al porumbului (Ustilago maydis) de la un an la altul se

face prin intermediul teliosporilor prezenti in resturi de plante infectate, sol infectat,
gunoi de grajd infectat de la animale ce au consumat stiuleti infectati. In conditii
favorabile teliosporii germineaza conducand la aparitia bazidiosporilor. Bazidiosporii
purtati de vant sau picaturi de apa infecteaza provocand infectiile primare organele
(tulpini, flori femele- stiuleti, panicul) plantelor tinere (3-5 frunze). Infectia este
favorizata de ranile provocate de insecte, grindina, lucrari, etc
Pe organele atacate se dezvolta gale (tumori) pline cu teliospore. Odata acesti teliospori
eliberati pot genera noi infectii secundare pe perioada sezonului de vegetatie.

Teliosporii supravietuiesc cativa ani in sol, resturi de plante infectate, gunoi

de grad, etc.

Semnele atacului ciupercii si afectarea plantelor:

Pe organele atacate (tulpini, flori femele-stiuleti, panicul) apar tumori alb-

sidefii, mari.

Miceliul format in planta in urma basidiosporilor se dezvolta atat

intracelular cat si intercelular, se hraneste si formeaza pe organele atacate tumorile

“galele" albe-sidefii pline cu teliospore.

Cei mai afectati sunt stiuletii (mai ales la culturile semincere) intrucat

prezinta deprecieri cantitative si calitative. Boala afecteaza capacitatea de pastrare a

semintelor stuletilor infectati.

Masuri de prevenire si combatere:

Rotatia culturii, ajuta la diminuarea agresivitatii bolii

Distrugerea prin ardere a resturilor de plante infectate

Fertilizarea echilibrata a culturii de porumb,

Evitam fertilizarea excesiva cu azot

Evitam fertilizarea excesiva cu gunoi de grajd

Evitam ranirea mecanica a plantelor care apare trecvent odata cu

efectuarea lucrarilor

Aplicarea la timp a tratamentelor cu insecticide ce combat insectele care provoaca rani

-Cultivarea de hibrizi cu toleranta la taciunele porumbului

Tratamente cu fungicide specifice la seminte

Unele ciuperci pot trăi în simbioză cu alge verzi sau cu rădăcinile plantelor superioare:
Ciuperci + rădăcinile plantelor superioare = micorize: endotrofe, ectotrofe
Ciuperci + alge verzi = licheni
Exemplu : lichenul galben, lichenul renilor, mătreaţa bradului.