CURS 14,15,16,17,18

UNITĂṬILE SISTEMATICE PRIN CARE SE CLASIFICĂ PLANTELE

Toate plantele cunoscute se clasifică în unităṭi sistematice.

Ele sunt împărṭite ierarhic, după gradul de organizare ṣi de înrudire într-un sistem de
clasificare natural sau filogenetic.
Fiecare plantă din natură reprezintă un individ caracterizat prin anumite însuṣiri
particulare.
Identificarea plantelor după caractere proprii se numeṣte determinare.
În funcṭie de asemănările ṣi deosebirile dintre ele, plantele pot fi grupate în categorii sau
unităṭi sistematice denumite taxoni sau fitotaxoni.
SPECIA este taxonul de bază cu care se lucrează în clasificarea plantelor. În natură
specia este răspândită sub formă de indivizi.
GENUL .Speciile înrudite între ele se grupează într-o unitate sistematică numită gen. De
exemplu, toate speciile de fag aparṭin genului Fagus.
Fiecare plantă este denumită prin două cuvinte latine sau latinizate, dintre care unul
aparṭine genului, iar celălalt specie.Exemplu, fagul este denumit Fagus sylvatica, Primul
cuvânt reprezintă genul, cel de-al doilea specia. Acest sistem de a denumi specia prin
două cuvinte se numeṣte nomenclatură binară ṣi a fost introdusă în ṣtiinṭă de către
savantul suedez K.Linne.
FAMILIA este unitatea sistematică ce cuprinde mai multe genuri înrudite între ele. În
limba latină familia este indicate prin terminaṭia – “ceae”, de exemplu, familia Fagaceae.
ORDINUL este unitatea sistematică superioară familiei, deoarece el reuneṣte , pe baza
înrudiri dintre ele, mai multe familii. Terminaṭia ordinului este în “ ales”, ca de exemplu
ordinal Fagales.
CLASA reuneṣte mai multe ordine apropiate, clasa Dycotiledoneae.
FILUMUL (ÎNCRENGĂTURA) este unitatea superioară de clasificare a plantelor,
reunind mai multe clase. Se caracterizează prin terminaṭia “ phyta”, ca de exemplu,
filumul Pteridophyta.

I. SISTEMATICA VEGETALĂ

1
 I. ÎNCRENGĂTURA SCHIZOFITA

1. CLASA SCHIZOFICEE- BACTERII

BACTERIILE sunt organisme unicelulare, microscopice, răspândite

pretutindeni.
Forma bacteriilor variază foarte mult, în funcṭie de condiṭiile de mediu,
distingându-se trei mari tipuri:
1. sferice= coci;
2.cilindrice=bacilii;
3.spiralate/ elicoidale: în forma de virgulă=vibrioni,de spirală rigidă=spirilii,
de spirală flexibilă= spirochete.
Nutriṭia bacteriilor poate fi autotrofă ( unele sunt capabile de fotosinteză
folosind pentru activitatea lor energia luminoasă, altele sunt capabile de
chimiosinteză, folosind energia eliberată în urma reacṭiilor chimice la
întuneric, sau heterotrofă ( unele sunt heterotrofe saprofite=se dezvoltă în
prezenṭa substanṭelor organice pe care le descompun, iar altele sunt
heterotrofe parazite sau patogene= folosesc substanṭele complexe din celule
vii, pe care le parazitează, producând diferite bolii.
Reproducerea bacteriilor este in general asexuată prin amitoză si rar sexuată.
Bacteriile patogene trăiesc parazit pe organismele vii, animale ṣi plante,
producând diferite bolii: tetanosul, febra tifoidă, holera, ciuma, iar la plante:
ofilirea bacteriană a porumbului, cancerul bacterian al pomilor fructiferi, al
tomatelor, putregaiul ṣi râia comună a cartofului.

2. CLASA CIANOFICEE- ALGE ALBASTRE-VERZI

Algele albastre-verzi sunt foarte răspândite în natură, întâlnindu-se în apele

marine, ape dulci, bogate în substanṭe în descompunere, pe sol umed, stânci,
pereṭi umezi ṣi pe uscat. Sunt organisme unicelulare, cu celule isolate/ reunite
în colonii. La speciile colonial filamentoase, talul este încomjurat, pe lângă
peretele celulozo-pectic, de o teacă albuminoidal, mucilaginoasă, exemplu:
cleiul-pământului ( Nostoc commune).
Nutriṭia sunt autotrofe formând amidonul, ca produs de asimilaṭie, dar ṣi

2
azotul liber din aer, pe care-l utilizează în sinteza de substanṭe organice mai
complexe.
Reproducerea se face prin diviziune direct, rezultând celule isolate/ apropiate
între ele, formând colonii, exemplu: Nostoc, Rivularia.

II. ÎNCRENGĂTURA FICOFITA- ALGE

Talofitele sunt plante mono sau pluricelulare al căror corp vegetative= tal, nu
este diferenṭiat în rădăcină, tulpină ṣi frunze, cunoscându-se peste 22000 de
specii, acvatice.

1. CLASA EUGLENOFICEE- EUGLENA SP.

Flagelatele sunt talofite unicelulare, eucariote, care trăiesc în ape dulci ṣi

marine, în bălṭi ṣi lacuri, se hrănesc autotrof / heterotroph, ṣi se înmulṭesc
prin diviziune directă longitudinală.

2. CLASA CLOROFICEE- ALGE VERZI

Sunt talofite unicelulare / pluricelulare, simple / ramificate, răspândite în

apele dulci, salmastre ṣi pe soluri umede.În fiecare celulă se află un nucleu
ṣi unul sau mai mulṭi cromatofori. Dintre algele verzi unicelulare, ce
trăiesc în apele dulci: Chlorella, Chlamydomonas.
Reproducerea este asexuată prin diviziunea celulei sau sexuat, prin
izogamie, exemplu: Volvox sp., trăieṣte în colonii mobile alcătuite din
120-22000 de indivizii.Dintre algele verzi pluricelulare, ce trăiesc în apele
dulci, salmastre sau marine: Spirogyra= mătasea-broaṣtei,
Cladophora=lâna-broaṣtei, Ulothrix zonzta, sau Ulva lactuca=salata de
mare.

3. CLASA FEOFICEE- ALGE BRUNE

Algele brune trăiesc, în apele oceanelor ṣi mărilor reci, la adâncimi mici,

la care ajung razele solare. Sunt alge macroscopice cu talul filamentos

3
 (simplu / ramificat), lamelar sau cilindric. Sunt plante autotrofe, în
citoplasma cărora se găsesc mai mulṭi cromatofori de culoare brună sau
verde gălbuie datorită fucoxantinei ṣi clorofilei.
Reproducerea este asexuată prin zoospori sau sexuată prin oogamie.
Cele mai importante specii sunt: Laminaria sp., Cystoseira barbata( Marea
Neagră), Sargassum sp.( Oc.Atlantic, formând “mări de Sargassum”),
Fucus, Distyota, Alaria, Macrocystis.

4. CLASA RODOFICEE- ALGE ROṢII

Sunt plante marine, de mare adâncime, care trăiesc ṣi în apele dulci. Au

numeroase cloroplaste, de culoare roṣie, datorită ficoeritrinei.
Reproducerea este asexuată prin spori=rodospori, ṣi sexuată prin oogamie.
Exemplu de alge roṣii: Ceramium rubrum (Marea Neagră),
Batrachospermum, Porphyra, Delesseria.
Impotranṭa algelor
Reprezintă adevărate uzine de sinteză a substanṭelor organice ṣi de
degajare a oxigenului, constituie materia primă în diferite ramuri ale
industriei alimentare, de medicamente, chimice, unele sunt considerate
aliment, iar altele contribuie la formarea rocilot silicioase sau la formarea
gelozei vegetale=agar-agarul=mediu de cultură pentru bacteri, sau la
obṭinerea celulozei, datorită conṭinutului bogat în celuloză.

III. ÎNCRENGĂTURA MICOFITA- CIUPERCI

Ciupercile sunt organisme care trăiesc atât în mediul uscat, cât ṣi în medilul
acvatic. Sunt complet lipsite de plastid, au o nutriṭie heterotrofă saprofite sau
parazite; unele trăind în simbioză cu algele, alcătuind corpul lichenilor sau cu
rădăcinile plantelor superioare, alcătuind micorizele. Peretele cellular este
chitinos, foarte rar celulozic, ṣi au unul sau mai mulṭi nuclei, glycogen
( produs de rezervă) ṣi picături de ulei.

CIUPERCI INFERIOARE

4
 CLASA ZIGOMICETE

Din această clasă face parte: Plasmopara viticola, care produce boala= mana
viṭei de vie, se inmulṭeṣte sexuat prin gameṭi în oogoane ṣi anteridii, ṣi
asexuat, producând pagube însemnate în anotimpul ploios, iar stropire cu
zeamă bordeleză( soluṭie de sulfat de cupru cu hidroxid de calciu).

CIUPERCILE SUPERIOARE

Au corpul vegetative, alcătuit din hife pluricelulare ṣi rar unicelulare, trăiesc

pe uscat ṣi nu produc zoospore sau gameṭi flagelaṭi.
Reproducerea poate fi asexuată ( prin porṭiuni de miceliu sau
înmugurire:drojdii, prin scleroṭi sau spori) sau sexuată (prin gametogamie=
contopirea gameṭilor, oogamie ṣi gametangiogamie= contopirea
gametangiilor).
După tipul de organ sporifer, ciupercile superioare se împart în două clase:
ascomicete ( are ca organ sporifer= asca) si bazidiomicete ( are ca organ
sporifer= bazidia).

1. CLASA ASCOMYCETES

Dintre ascomicete fac parte: Saccharomyces cerevisiae= drojdia de bere;

Saccharomyces ellipsoideus= drojdia vinului; Penicillium notatum=
mucegaiul verde- albăstrui ( produce antibiotic: penicilina,aureomicina);
Claviceps purpurea= cornul secarei.

2. CLASA BASIDIOMYCETES

Sunt ciuperci mai evaluate , al cărui corp vegetativ este reprezentat de un

miceliu bine dezvoltat, ṣi cuprinde : ruginile cerealelor, tăciunii, mălurile
ṣi ciupercile cu pălărie.
Exemple:
a) Puccinia graminis= rugina, este o ciupercă ce parazitează frunzele ṣi
tulpinile de grâu, sub forma unor pete alungite, de culoare ruginie, pete=
aglomerări de spori de vară= uredospore ṣi spori de toamnă=teleutospori.

5
 De culoare închisă. Distrugerea plantei gazdă se face prin arături adânci de
toamnă ṣi vară, rotaṭia culturilor ṣi a soiurilor rezistente.
b) Ustilago maydis= tăciunele porumbului;
c) Ustilago tritici= tăciunele grâului.
Bazidiomicetele se înmulṭesc asexuat=spori ṣi sexuat.

CIUPERCILE CU PĂLĂRIE

Conṭin substanṭe nutritive valoroase: proteine, vitamine, grăsimi.

Acestea sunt :
a) Ciuperci comestibile: Psalliota campestris, Boletus edulis=hribul, Cantharellus
cibarius= bureṭii galbeni, Morchella esculenta=sbârciogul, Armillaria mellea=ghebele.
b) Ciuperci otrăvitoare: conṭin substanṭe toxice, care afectează sistemul nervos sau
produc intoxicaṭii gastro-intestinale :
Amanita phalloides=buretele ucigaṣ, Amanita muscaria= muscariṭa, mucegaiurile.

IV. ÎNCRENGĂTURA LICHENES- LICHENI

Lichenii sunt talofite rezultate din asocierea obligatorie dintre o alga albastră sau verde ṣi
o ciupercă, mai rar ṣi o bacterie, asociere=mutualism.
Celulele algei care fac parte din structura unui lichen= gonidii, iar ciuperca, poate fi o

6
ascomicetă, sau mai rar o bazidiomicetă.
Importanṭa lichenilor sunt printer primele plante care populează suprafaṭa stâncilor golaṣe
ṣi creează condiṭi favorabile dezvoltării altor grupe de plante.
Din unele specii de licheni se extrag: glucoza medicinală, zahăr alimentar, substanṭe
gelatinoase, turnesolul= indicator utilizat în laboratoare, medicamente, alcool de calitate
superioară, parfumuri fine.

V. ÎNCRENGĂTURA BRIOFITA- MUṢCHII

Muṣchii sunt talofite cu o organizare superioară, adaptaṭi la viaṭa terestră ṣi

acvatică.
Reproducerea este sexuată ( organul sexual femeiesc= arhegon, iar cel masculin =
anteridie), astfel: din spori- protonema=tal filamentos- mugurii-noi gameṭi=plante de
muṣchi.
Reprezentanṭi:- Polytrichum commune= muṣchiul de pământ;
Marchantia polymorpha= fierea pământului.

CORMOFITELE

Sunt plante superioare, al căror corp= corm, are o structură mult mai complex decât talul.
Cele peste 300 000 specii de cormofite sunt împărṭite în trei încrengături: ferigi ṣi
spermatofite sau fanerogame= plante cu seminṭe sau plante cu flori, din care fac parte
gimnospermele ṣi angiospermele.

VI. ÎNCRENGĂTURA PTERIDOFITA – FERIGI

Ferigile sunt primele plante apărute pe uscat care se înmulṭesc exclusive prin spori.
Cormul lor reprezintă sporofitul de lungă durată.
În ciclul de viaṭă al ferigilor se observă că sporofitul este de lungă durată, iar gametofitul
este de scurtă durată.

7
Dryopteris filix-mas= feriga comună, în pământ prezintă numeroase rădăcini adventive
ṣi un rizom. Sporii se formează în sporangi pe faṭa inferioară a frunzelor.
Sporangii sunt grupaṭi în formaṭiuni=sori, protejaṭi de o membrane protectoare= induzie.
Din spori , la maturitate rezultă lame verzi cordiforme= protale, pe faṭa lor înferioară se
va foram anterozoizi pluriciliaṭi ṣi arhegoanele cu oosfere.
În urma fecundaṭiei pe portal se formează oul= zigotul, din care rezultă embrionul, iar din
acesta o nouă plantă adultă.
Alte ferigi:
1.Lycopodium clavatum=brădiṣorul / pedicuṭa;
2.Selaginella= struṭiṣorul;
3. Equisetum= coada-calului.

Importanṭa ferigilor

Rizomul de la feriga comună este folosit ca viermifug; tulpinile de la coada-calului au

acṭiune diuretică; sporii de pedicuṭă se folosesc în unele ramuri ale industriei: în
metalurgie, se presară în tipare; în farmacie la prăfuirea tabletelor.
Cenuṣa de coada-calului, bogată în siliciu este folosită la lustruirea obiectelor de metal
sau sunt cultivate ca plante decorative, sau au contribuit la formarea zăcămintelor de
carbine: huila ṣi antracitul, din ferigile disparate de Calamites ṣi Sigillaria.

VII. ÎNCRENGĂTURA SPERMATOFITA

A. SUBÎNCRENGĂTURA CONIFEROFITINA – GIMNOSPERME

Gimnospermele sunt plante lemnoase ( arbori, arbuṣti) cu lemnul format

predominant din traheide. Florile sunt unisexuate, iar sămânṭa este neînchisă în

8
 fruct. Primele plante cu sămânṭă au fost pteridospermele= ferigi cu sământă, ele
făcând trecerea de la pteridofite la spermatofite, fiind considerate cele mai
primitive gimnosperme.
Coniferele sunt gimnosperme lemnoase , în structura cărora predomină traheidele
ṣi canalele rezinifere. Frunzele sunt aciculare ṣi au o structură xeromorfă.
Cele mai frecvente conifere din ṭara noastră sunt:
- pinul de pădure;
- molidul;
- bradul alb;
- zada;
- ienupărul;
- arborele- vieṭii;
- tisa.
Seminṭele provenite din transformarea ovulelor sunt însoṭite la unele conifere de
câte o aripioară (molid, brad), care le ajută la diseminare, iar la altele (tisa) de un
înveliṣ cărnos. Seminṭele sunt neînchise în ovar, însuṣire caracteristică tuturor
gimnospermelor.
În ciclul de dezvoltare al gimnospermelor, se întălnesc o alternanṭă de două
generaṭii: sporofitică ṣi gametofitică.

Importanṭa economică a unor conifere

Lemnul preṭios se foloseṣte în construcṭii la fabricarea mobileii ṣi la

confecṭionarea instrumentelor musicale, iar printr-un proces tehnologic special,
se obṭine celuloza; reprezentând una din marile bogăṭii ale ṭării noastre. Din
răṣina acestor plante se extrag terebentina si colofoniul, iar prin arderea
incomplete se obṭine negrul de fum, întrebuinṭat ca materie primă pentru
prepararea cernelurilor de tuṣ ṣi produse chimice care constituie materia primă
pentru fabricarea diferitelor lacuri ṣi săpunuri de toaletă.

B. SUBÎNCRENGĂTURA ANGIOSPERMATOFITINA – ANGIOSPERME

Angispermele sunt cele mai evaluate ṣi răspândite plante din flora actuală,
adaptate mediului terestru ṣi acvatic.
Se împart în două clase: dicotiledonee ṣi monocotiledonee.
Au cormul mai bine adaptat la condiṭiile variate de mediu, iar în structura lor se
găsesc trahee adaptate mai bine la funcṭia de conducere a sevei brute.
Organul de reproducere characteristic al angiospermelor este floarea.
Fructul poate fi cărnos (bacă, drupă, poamă) sau uscat (achenă, cariopsă,

9
 foliculă, păstaie, silicvă, capsulă).
În ciclul de dezvoltare la angiosperme, în alternanṭa celor două generaṭii:
gametofitul s-a redus foarte mult. Apariṭia fructului care protejează sămânṭa
reprezintă un salt calitativ în răspândirea ṣi evoluṭia angiospermelor.

I. CLASA DICOTILEDONEE

În această clasă sunt cuprinse specii lemnoase ṣi ierboase, răspândite pe tot

globul.
Caracteristici:
- au rădăcini pivotante sau rămuroase;
- cilindrul central din tulpină este alcătuit din fascicule libero-lemnoase distribuite
pe un cerc sau două, mai ales la cele lemnoase;
- tulpina ṣi rădăcina cresc secundar în grosime datorită cambiului ṣi felogenului;
- frunzele sunt peṭiolate, simple sau compuse, cu nervaṭiune piñata sau palmate;
- florile sunt alcătuite din 5, 4, 2 elemente, dispuse ciclic sau mai rar spirociclic;
- embrionul are, de obicei, două cotiledoane.

1. Familia Magnoliacee

Magnoliaceele sunt plante arborescente cu flori mari, hermaphrodite,

alcătuite din numeroase elemente dispuse spirociclic pe un receptacul
proeminent, convez sau conic.
Înveliṣul floral nu este diferenṭiat în calici ṣi corolla.
Androceul este format di numeroase stamina, iar gineceul din numeroase
carpele.
Reprezentanṭi: Magnolia (Asia, America); Liriodendrom tulipifera=
arborele-de-lalea (America de Nord); Laurus nobilis= laurul / dafinul;
arborele de scorṭiṣoară; arborele de camfor ( extrage camforul).

2. Familia Ranunculacee

Cuprinde plante care se aseamănă cu magnoliaceele prin dispoziṭia

spirociclică a staminelor ṣi carpelelor.
Sunt plante ierboase, cu numeroṣi reprezentanṭi în flora ṭării noastre.
Reprezentanṭi: Ranunculus acer= piciorul-cocoṣului; Paeonia sp.=bujorul;
Helleborus sp.= spânzul; Anemone nemorosa=floarea-paṣtelui; Hepatica

10
nobilis=trei răi; Pulsatilla Montana=dediṭelul vânăt; Ficaria
verna=grâuṣorul /sălăṭica; Aconitum sp.=omagul; Clematis vitalba=curpenul.

3. Familia Rozacee

Cuprinde plante lemnoase ṣi ierboase , răspândite pe tot globul. Rozaceele

prezintă un deosebit interes deoarece din această familie fac parte cei ami
valoroṣi pomi fructiferi.
Reprezentanṭi: Rosa canina=măceṣul; Fragaria vesca=fragul; Fragaria
moschata=căpṣunul; Rubus idaeus= zmeurul; Prunus domestica=prunul;
Malus pumila=mărul de grădină; Cydonia oblonga=gutuiul; Pyrus
communis=părul de grădină; Cerasus avium=cireṣul; Armeniaca
vulgaris=caisul; Persica vulgaris=piersicul.

4. Familia Leguminoase (papilionacee)

Leguminoasele sunt plante erbacee sau lemnoase, foarte asemănătoare cu

rozaceele, din care se presupune că au derivate, în urma reducerii staminelor
ṣi carpelelor.
Reprezentanṭi: Pisum sativum=mazărea; Phaseolus vulgaris=fasolea;
Medicago sp.=lucerna; Trifolium sp.=trifoiul; Lens culinaris=lintea; Glycine
hispida=soia; Robinia pseudacacia=salcâmul; Arachis hipogaea=alunele de
pământ.
Pe rădăcinile de mazăre se observă nodozităṭile produse de bacteriile
fixatoare de azot=Rhizobium leguminosarum.

5. Familia Umbelifere

Umbeliferele sunt plante erbacee, anuale, bienale sau perene, cu frunze

foarte variate, penat sau palmat sectate, având o teacă bine dezvoltată.
Majoritatea umbeliferelor se cultivă pentru continutul lor bogat în zaharuri,
uleiuri eterice, plante condimentate.
Cele mai importante plante sunt: Daucus carota=morcovul; Coriandrum

11
sativum=coriandrul; Apium graveolens=ṭelina; Petroselinum
hortense=pătrunjelul; Carum carvi=chimenul sau Cicuta virosa= Cucuta,
plantă otrăvitoare, ce creṣte în apropierea apelor.
Majoritatea umbeliferelor sunt atât de importante atât în alimentaṭia
omului, cât ṣi în industria medicinală, iar unele specii, precum anasonul ṣi
chimenul, datorită conṭinutului bogat în uleiuri eterice mirositoare, sunt
folosite în aromatizarea produselor alimentare.

6. Familia Crucifere

Sunt plante erbacee, rar lemnoase, cu frunze alterne, întregi sau sectate.
Reprezentanṭi: Brassica oleracea ssp. botritis=varza; Raphanus
sativus=ridichea; Sinapis alba=muṣtarul alb; Brassica rapa=rapiṭa;
Cheiranthus cheiri=micṣuneaua; Mathiola incana=micsandra, iar dintre
speciile sălbatice: Capsella bursapastoris=traista-ciobanului; Lepidium
draba=urda-vacii.
Cruciferele au o mare importanṭă economică, folosindu-se atât în
alimentaṭia omului, cât sic a nutreṭ pentru animale, dar ṣi în scopuri
medicinale, industrial sic a plante ornamentale.

7. Familia Solanacee

Solanaceele sunt plante ierboase ṣi mai rar lemnoase, cu frunze simple sau
sectate, dispuse altern.
Reprezentanṭi: Solanum tuberosum = cartoful ( fructul este o bacă toxică,
datorită alcaloidului= solanină. Cartoful este o importantă plantă alimentară
ṣi de materie primă din care se extrage alcoolul, amidonul ṣi glucoza);
Lycopersicum esculentum = pătlăgeaua roṣie; Solanum melongena =
pătlăgeaua vânătă; Capsicum annuum = ardeiul, iar dintre plantele
otrăvitoare: Nicotiana tabacum = tutunul; Atropa bella-donna = mătrăguna;
Datura stramonium = ciumăfaia, ele conṭin alcaloidul= atropine, utilizat în
oftalmologie ṣi tratamentele gastro-intestinale, iar dintre plantele decorative,
amintim: Nicotiana alata= regina-nopṭii; Petunia hybrid= petunia.

12
 8. Familia Compozite

Specii adaptate la condiṭii ecologice diferite. Sunt plante erbacee, cu frunze

simple sau sectate, dispuse altern.
Compozitele sunt cele mai evaluate dicotiledonate, cuprinzând un număr
foarte mare de specii.
Reprezentanṭi: Helianthus annuus = floarea-soarelui; Cichorium intybus =
cicoarea cultivate ( din rădăcină, prin prăjire, se obṭine surogatul de cafea;
Lactuca sativa = salata de grădină;
Unele comozite sunt plante medicinale: anghinarea, ṣofrănaṣul, tarhonul,
pelinul, muṣeṭelul, altele sunt plante decorative: Tagetes sp.= crăiṭele; Zinnia
sp.= cârciumăresele; Crysanthemum sp.= crizantemele, Dahlia sp.= dalia,iar
altele sunt buruieni dăunătoare: Cirsium arvense = pălămida; Sanchus
sp.=susaiul; Arctium lappa= brusturele.

9. Familia Chenopodiacee

Sunt plante erbacee, rar arvustive, cu frunze nestipelate, alterne, cărnoase.

Reprezentanṭi: Beta vulgaris = sfecla-de-zahăr; Spinacia oleracea =
spanacul de grădină (frunze bogate în săruri minerale ṣi vitamin); Atriplex
hortensis = loboda de grădină.

10. Familia Fagacee

Fagaceele sunt plante lemnoase, arbori ṣi arbuṣti, cu frunze stipelate, întregi,

penat lobate, dispuse altern.
Dintre speciile răspândite în ṭara noastră, amintim : Fagus sylvatica =
fagul; Castanea sativa = castanul bun sau dulce; Quercus robur = stejarul;
Q.suber = stejarul de plută; Q. ilex = stejarul de stâncă.
Fagaceele au importanṭă economică prin lemnul lor de calitate, folosit în
construcṭii, în industria mobile ṣi a hârtiei ṣi ca lemn de foc. Scoarṭa ṣi galele
de stejar, rezultate în urma înṭepăturilor de insecte, conṭin substanṭe tanante,

13
folosite în industria pielăriei, iar castanele comestibile sunt consummate ca
atare sau în industria alimentară: cofetărie.

11. Familia Juglandacee

Plantele din această familie sunt lemnoase, cu frunze imparipenat compuse,

dispuse altern, bogate în substanṭe aromatice.
Reprezentant: Juglans regia = nucul ( seminṭele bogate în ulei, frunzele
conṭin tannin=substanṭă cafenie, folosită la vopsirea produselor textile. Nucul
este foarte valoros, mai ales prin lemnul său, utilizat în industria mobile, ca
furnir.

II. CLASA MONOCOTILEDONEE

Aceste plante sunt, în general, ierboase, mai rar lemnoase, anuale sau
perene, răspândite pe întreg globul.
Caracteristici:
- rădăcina principală dispare de timpuriu, fiind înlocuită de rădăcini
adventive fasciculate;
- tulpina neramificată, adesea metamorfozată (rizomi, bulbi);
- frunzele întregi, sessile, cu nervaṭiuni ṣi cu teaca bine dezvoltată;
- floarea trimeră, mai rar tetrameră, iar înveliṣul floral este nediferenṭiat în
caliciu ṣi corolla;
- embrionul are o singur cotiledon.

1. Familia Liliacee

Sunt plante ierboase, iar ca reprezentanṭi amintim: Tulipa gesneriana =

laleaua-de grădină; Lilium martagon = crinul-de pădure; Lilium candidum
= crinul-alb; Hyacinthus orientalis = zambila; Scilla bifolia = vioreaua;
Convallaria malalis = lăcrămioara; Colchicum autumnale = brânduṣa-de-
toamnă; Allium cepa = ceapa; Allium sativum = usturoiul; Allium porrum
= prazul; Veratrum album = stirigoaia.

14
Importanṭă: ceapa ṣi usturoiul, conṭin substanṭe cu acṭiune bactericidă
numite fitoncide. Alte liliacee, conṭin alcaloizi folosiṭi mai ales, în
medicină: brânduṣa de toamnă conṭine alcaloidul=colchicine, iar
stirigoaia, conṭine veratrina.

2.Familia Amarilidacee

Reprezentanṭi: Narcissus poeticus = narcisa; Galanthus nivalis =

ghiocelul.

3. Familia Iridacee

Reprezentanṭi: Iris sp. = stânjenelul; Gladiolus sp. = gladiola; Crocus sp.

= brânduṣa-de-munte; Crocus sativua = ṣofranul.

4. Familia Graminee

Cuprinde un număr mare de specii; majoritatea sunt erbacee, anuale sau

perene.
Florile sunt hermaphrodite, grupate in inflorescenṭă numită spic compus
sau panicul, alcătuite din numeroase spiculeṭe.
Un spiculeṭ uniflor este format din două glume (inferioară ṣi superioară) ṣi
două pale ( superioară ṣi inferioară). Glumele ṣi paleele constituie pleava.
Dintre gramineele importante din punct de vedere economic
menṭionăm: Triticum aestivum = grâul; Hordeum vulgare = orzul; Secale
cereale = secara; Avena sativa = ovăzul; Oryza sativa = orezul; Panicum
miliaceum = meiul; Zea mays = porumbul; Saccharum officinarum =
trestia-de-zahăr.
Alte graminee sunt: Festuca sp = păiuṣul; Agrostis sp = iarba-câmpului;
Alopecutus sp = coada-vulpii; Poa sp = firuṭa; Dactylis glomerata =
golomăṭul; Bromus sp = obsiga; Agropyron = pirul; Phragmites
communis = stuful.

15
 III. PLANTE MEDICINALE CU POTENṬIAL TERAPEUTIC DE LA
CARE SE UTILIZEAZĂ FRUCTELE ŞI SEMINŢELE, ÎNCADRATE
ÎN UNITATEA SISTEMATICĂ DIN CARE FAC PARTE ṢI DUPĂ
COMPOZIṬIA CHIMICĂ

1. Anisi fructus-Pimpinella anisum - Anasonul (Apiaceae),

- conţin ulei volatil, iar componentul principal anetolul
- acţiune: expectorantă, carminativă, galactagogă, stimulează secreţiile,
- intră în compoziţia medicamentului Calmotusin.

16
17
2. Amygdali semen sunt seminţele de la Amygdalus communis var. amara (Rosaceae),
- conţin ulei volatil, heterozide cianogenetice.

18
- si se foloseşte: aromatizant în patiserie şi cosmetologie.
3. Cacao semen, Theobroma cacao - Arborele de cacao (Sterculiaceae),
- conţin: ulei gras, alcaloizi.
- se utilizează:
• industria alimentară pt.prepararea ciocolatei şi a altor produse de patiserie,
• pudra de cacao in industria de medicamente pentru condiţionarea unor produse
farmaceutice şi corectarea gustului,
• untul de cacao pt. prepararea supozitoarelor, ovulelor, unguentelor.

19
20
4. Capsici fructus, Capsicum annuum - Ardei (Solanaceae),
- conţin: alcaloidul capsaicină, carotenoide, flavone, vitamina C;
- extractele alcoolice ce conţin alcaloizi sunt indicate ca revulsive puternice folosite
extern pentru frecţii şi îmbibarea Vatei termogene, care sunt indicate pentru
tratamentul mialgiilor reumatice, sciaticii, lumbagoului etc.
5. Cardui mariani fructus, Silybum marianum - Armurariu (Asteraceae),
- conţin silimarină,
- are proprietăţi hepatoprotectoare recomandat în ciroză hepatică;
- si intră în compoziţia comprimatelor Silimarina.

21
6. Carvi fructus, Carum carvi - Chimion (Apiaceae),
- conţin ulei volatil bogat în carvonă şi limonen,
- are acţiune:carminativă, stimulativă a secreţiilor gastrointestinale,
- calmante ale colicilor intestinale;
- sunt indicate în anorexii, dispepsii, ca aromatizante şi condimente.

22
7. Coffeae semen, Coffea arabica - Arborele de cafea (Rubiaceae),
- conţin: alcaloizi (cofeină), ulei gras, tanin, glucide.
- cofeina este excitant al SNC, stimulent cardiac.
- acidul clorogenic are acţiune diuretică şi coleretică.
8. Colchici semen, Colchicum autumnale - Brânduşa de toamnă (Colchicaceae),
• conţin: alcaloizi - colchicina.
• seminţele pt. extragerea colchicinei,
• utilizată:
• în genetică,
- ameliorarea plantelor,
- tratamentul gutei sau cancerul pielii.
- seminţele pt. obţinerea comprimatelor Colchicină

23
9. Coriandri fructus, Coriandrum sativum - Coriandru (Apiaceae),
• conţin: ulei volatil bogat în linalcol,
• acţiune: carminativă, stomahică,
• compoziţia ceaiului gastric şi contra colicilor,
• se utilizează ca: aromatizant, condiment în industria alimentară.
10. Crataegi fructus, Crataegus monogyna - Păducel (Rosaceae)
• conţin: pectine, flavone, proantociani şi antociani, glucide şi acizi organici.
• se folosesc ca: vasodilatator coronarian, hipotensiv, sedativ,
- si sunt recomandate in: dereglări cardiovasculare, angină pectorală, scleroză
coronariană şi cerebrală

24
11. Cynosbati fructus, Rosa canina - Măceş (Rosaceae),
- conţin: vitamina C, B, E, K, P, provitamina A, pectine, acizi organici,
- sunt utilizate ca vitaminizante în ceaiurile dietetice şi aromatizante.
12. Foeniculi fructus, Foeniculum vulgare - Fenicul (Apiaceae),
- conţin: ulei volatil bogat în anetol,
- cu acţiune: antispastică, carminativă, galactagogă, fluidifică secreţiile bronşice.
13. Hippocastani semen, Aesculus hippocastanum - Castan porcesc (Hippocastanaceae),
• conţin: saponine triterpenice in care predomină escina, amidon, ulei gras, flavone
şi tanin.
• saponinele triterpenice au acţiune antiinflamatoare, venotonică, antiedematoasă.
• se utilizează extern in: varice, tromboflebite, inflamaţii ale membrelor
inferioare, hemoroizi
• seminţe - unguentul Variterp.
14. Lini semen, Linum usitatissimum - In (Linaceae),
- conţin: mucilagii, ulei gras, proteine etc;
- mucilagiile au acţiune laxativă şi purgativă;

25
- făina de in  cataplasme cu acţiune emolientă, antiinflamatoare;
- acizii graşi nesaturaţi din ulei au rol de vitamina F.
15. Juniperus fructus, Juniperus communis - Ienupăr (Cupressaceae),
- conţin: ulei volatil, zahăr, lipide, răşini,
- fructele au acţiune diuretică, antiseptică,
- sunt recomandate in afecţiuni renale, bronşite, reumatism.
16. Myrtilli fructus, Vaccinium myrtillus - Afin (Ericaceae),
- conţin: tanin, antociani, pectine, vitaminele C, B1, provitamina A, săruri minerale,
- au proprietăţi: antidiareice, antibiotice.
- fructe – Eridiarom;
- antocianii reglează permeabilitatea, asigură protecţia capilarelor din zona
retiniană, măreşte acuitatea vizuală şi adaptarea vederii la întuneric;
- fructe - Difebiom şi Difrarel.

26
17. Papaveris imaturi fructus, Papaver somniferum - Mac de grădină (Papaveraceae),
• conţin: 25 de alcaloizi: morfina, papaverina, codeina.
• acţiune:
analgezică,
euforică (conduce la dependenţă),
spasmolitică,
antitusivă
• intră în compoziţia ceaiului contra colicilor şi sedativ.

18. Ricini semen, Ricinus communis – Ricin (Euphorbiaceae,

• conţin: ulei gras, proteine, alcaloidul ricinina, enzime, vitamina E.
• uleiul de ricin are acţiune purgativă prin creşterea peristaltismului intestinal,

27
- industrial pt.obţinerea unor produse cosmetice.

28
29
19. Senne fructus, Cassia angustifolia (Caesalpinaceae),
• conţin: glicozide antrachinonice,
• acţiune laxativă
20. Sinapis nigrae semen, Brassica nigra - Muştarul negru (Brassicaceae),
- conţin: mucilagii, lipide, proteine şi sinigrina cu proprietăţi iritante, lacrimogene,
antibiotice;
- iar făina de muştar este revulsiv local sub forma de cataplasme.
21. Strophanthi semen, Strophanthus gratus, S. kombé, S. hispidus (Apocynaceae),
- conţin: glicozide cardiotonice
- se utilizează in insuficienţă cardiacă acută, edem pulmonar acut,
angină pectorală, tahicardie sub forma de soluţiile injectabile ale glicozidelor izolate.
22 Strychni semen, Strychnos nux-vomica - Nuca vomică (Loganiaceae),
- conţin: alcaloizi - stricnină şi brucină.
- stricnina este excitant al SNC
- si se foloseşte in: intoxicaţii cu bromuri şi barbiturice,
tonic nervos, muscular, indicat în astenii.

30
 Bibliografie
1.Radu A., Botanica farmaceutica, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1974
2. Constantinescu D., Gr., Bojor O., Plante medicinale, Editura Medicala Bucuresti,
1969
3. Morariu I., Todor I., Botanica sistematica, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti,
1972

31