PROTISTELE

Caractere generale
Regnul Protiste este un grup de microorganisme eucariote
- pot fii organisme unicelulare sau pluricelulare;
- nu prezintă țesuturi specializate superioare;
trăiesc, în mod special, în mediul acvatic, dar unele protiste trăiesc în mediul umed
sau în corpul plantelor și animalelor;
-locomoția se realizează cu ajutorul flagelilor, pseudopodelor sau a cililor;
- au nutriție autotrofă sau heterotrofă (excepție fiind Euglena verde, care este
mixotrofă);
-înmulțirea este asexuată sau sexuată.
Termenul de protiste a fost propus de Ernst Haeckel în 1866 pentru a caracteriza toate
organismele fără o structură complexă, care nu puteau fi clasificate nici ca animale, plante
sau fungi.
Clasificare
- după modul de nutriție

1. Protiste asemănătoare cu plantele

2. Protiste asemănătoare cu animalele

3. Protiste asemănătoare cu fungi

1. Protiste asemănătoare cu plantele

Alge

Algele sunt un grup diversificat, care cuprinde algele propriu-zise — verzi, roșii și
brune — și algele aurii — diatomeele. (observați că algele albastre-verzi nu sunt trecute în
Regnul Protista deoarece sunt procariote.)

Algele verzi sunt un grup de alge care au pigmenți fotosintetici principali: clorofila, a și b, și
pigmenți xantofili și carotenici.

1
Algele verzi

Caractere generale:

-trăiesc în ape dulci sau salmastre (salinitate medie), pe soluri sau în locuri umede

- au tal ( corpul lor se numeste tal pt ca nu au radacina, tulpina si frunze) și se hrănesc

autotrof.

-Conțin un pigment verde în interiorul cromatoforilor ( nu au cloroplaste si se numesc

cromatofori)

- nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon în cromatofori și în stromă.

- Reproducerea este, în principal, sexuată, dar poate fi și asexuată prin zoospori.

Algele roșii (Rhodophyta)

Algele roșii (Rhodophyta) grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică

comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii
sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (în
cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză. Au un
conținut redus de clorofilă, m,ascat de ficoeriotrina, pigmentul roșu.

Clorofila este de tip a.

Algele brune (Phaeophyceae)

- cuprind aproximativ 1500 specii și a căror caracteristică majoră este prezența pigmentului
brun, numit fucoxantină și a clorofilei de tip a și c. Acestea au un tal relativ mare,
putând ajunge până la 60 m. Peretele celular este format din sulfați fucani și acid alginic și
nu prezintă amidon ca substanță de rezervă. Reproducere asexuată prin spori flagelați,
respectiv sexuată prin gameți masculini flagelați.[5]

Diatomee.

Diatomeele sunt unele din cele mai comune tipuri de fitoplancton. Majoritatea sunt
unicelulare, deși pot trăi în colonii sub formă de filament sau funde. Ele sunt producătorii
lanțului trofic. O trăsătură aparte a celulei diatomeei constă în faptul că aceasta este
învelită de un perete celular unic, format din dioxid de siliciu hidratat. Acesta se
compune din două părți asimetrice, cu o fisură între ele - de unde și numele algei..
Diatomeele sunt folosite pentru monitorizarea condițiilor mediului și în studiul calității apei.

2
2. Protiste asemănătoare cu animalele

1. Sarcodine(Rizopode)

Grupul Sarcodinelor cuprinde amibele, radiolarii și foraminiferele, care emit pseudopode

pentru deplasare și înglobarea particulelor de hrană.

a. Amibe (Amoeba proteus).

Cunoscuta specie, Amoeba proteus, se găsește printre vegetația în descompunere de la fundul

pârâurilor de apă dulce sau a iazurilor, dar există și numeroase amibe parazite (unele
parazitează omul, producând boli);

Amibele sunt identificate prin abilitatea lor de a forma extensii citoplasmatice numite
pseudopode, sau „picioare false”, cu care se mișcă. Acest tip de deplasare este considerat a fi
cel mai primitiv mod de locomoție la animale.

Citoplasma conține vacuole digestive, un nucleu granular și o vacuolă pulsatilă transparentă.

Amoeba nu are gură sau anus; hrana este înglobată și materia excretată prin orice punct al
suprafeței celulei, astfel hrănirea este prin fagocitoză. Pe timpul perioadelor cu vreme
nefavorabilă amiba se închistează: devine circulară, pierde mare parte din apă și secretă o
membrană închistată, care servește drept înveliș protector. Înmulțirea este exclusiv asexuată.
[7]

b. Radiolarii

Radiolarii se disting prin anatomia lor cu un schelet silicios.

Au capsulă, membrană și conține nucleul, mitocondriile, aparatul Golgi, vacuolele, lipidele și

rezervele de hrană în citoplasmă, Radiolarii fac parte din planctonul marin; nutriția lor constă
într-o mare varietate de zooplancton, dar și unele specii de fitoplancton, precum diatomeele.
Pot consuma, de asemenea, bacterii. Înmulțirea lor este puțin documentată; au fost raportate
fisiunea binară, fisiunea multiplă și înmugurirea.[8]

c. Foraminifere

Foraminiferele sunt sarcodine unicelulare cu cochilii. Acestea sunt divizate în cămăruțe, care
sunt adăugate treptat în timpul creșterii, iar cele mai simple forme sunt tuburi deschise sau
sfere goale. Un singur individ poate măsura de la 100 μm până la 20 cm lungime și poate
avea unul sau mai mulți nuclei în celulă. Foraminiferii se mișcă, pentru a-și prinde prada, cu
o rețea de extensii subțiri a citoplasmei numite reticulopode, similare pseudopodelor amibei,
dar mult mai numeroase și mai fine.[9] Reproducerea este asexuată, prin diviziune în mai mulți
gameți.

3
2. Zoomastigine(Zooflagelate)

Zoomastiginele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor. Acestea

sunt flagelate. Hrănirea este exclusiv heterotrofă, trăiesc fie libere în mediul acvatic bogat
în substanțe organice, unde își dobândesc nutrienții prin difuzie, fie ca parazit în cadrul unei
gazde. Pot fi unicelulare sau pot forma colonii. Au pseudopode cu rol în deplasare și
înglobarea particulelor de hrană. Sunt printre primele eucariote care au apărut. Reproducerea
poate fi asexuată (prin fisiune binară), fie sexuată (doar unele specii). Nu prezintă
mitocondrii. Unele specii sunt parazite si periculoase, precum Trypanosoma, care produce
boala somnului.

3. Ciliofore

Cilioforele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor. Există aproximativ 8.000

specii de ciliofore. Acestea sunt caracterizate de prezența unor organite, numite cili, care
participă la locomoție si la obținerea hranei. Pot atinge dimensiuni foarte mari comparativ cu
alte protozoare: până la 2 mm. Hrănirea este exclusiv heterotrofă, trăiesc libere în mediul
acvatic (majoritatea trăiesc în ape dulci, dar pot fi întâlnite și specii de apă sărată), precum și
în soluri umede.

Acestea sunt binucleare: conțin un micronucleu diploid, responsabil cu reproducerea sexuată,

precum și un macronucleu poliploid, responsabil cu regularea activităților celulare.
Reproducerea poate fi asexuată (prin fisiune) sau sexuată.

Exemple de ciliofore: Didinium, Paramecium, Stentor, Suctoria, precum și Vorticella.

Sporozoare

Sporozoarele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor.Sunt cunoscute în jur

de 25.000 specii. Acestea nu prezintă organite de locomoție, precum cilii sau flagelii.
Hrănirea este exclusiv heterotrofă. Toate sporozoarele sunt organisme parazite, care își
dobândesc nutrienții pe seama altor organisme. Au un ciclu de viață complex, care implică
mai multe gazde. Sunt unicelulare.

Majoritatea sporozoarelor sunt haploide. Reproducerea este asexuată, prin spori, și sexuată,
prin microgameți masculini și macrogameți feminini.

4
Exemplu, Plasmodium vivax, Toxoplasma gondii, Plasmodium malariae.

3. Protiste asemănătoare cu fungi

A. Oomicete

Oomicetele sunt un grup de protozoare unicelulare și filamentoase, asemănătoare cu

fungii, motiv pentru care au fost incluse multă vreme în regnul Fungi. Prezintă multe
caracteristici ale fungilor, precum absorția substanțelor în celule prin difuziune și hrănirea cu
materie organică aflată în descompunere. Au fost identificate până în prezent în jur de 500
specii de oomicete. Acestea sunt răspândite în mediile acvatice dulci, lângă materii organice
aflate in descompunere, precum și în diferite organisme-gazdă (oomicetele parazitare).

Peretele celular a celulelor nu este alcătuit din chitină, precum la fungi, ci dintr-un amestec de
compuși celulozici și din glican. Nucleii sunt diploizi.

Exemple de oomicete: Phytophthora infestans

B. Mixomicete

Mixomicetele sunt un grup de protozoare unicelulare, care se reproduc prin spori,

asemănătoare cu fungi, motiv pentru care au fost incluse multă vreme în regnul Fungi.
Prezintă multe caracteristici ale fungilor, precum absorția substanțelor în celule prin difuziune
(destul de rar întâlnită) și hrănirea cu materie organică aflată în descompunere. Este dificil de
spus, dacă mixomicetele sunt organisme unicelulare sau dacă sunt pluricelulare. Au fost
identificate până în prezent în jur de 1000 specii de mixomicete. Acestea sunt răspândite pe
soluri umede și neluminate, precum și pe resturi vegetale aflate în descompunere (ex:
trunchiul unui copac). Mixomictele sunt bacteriofage active și au un rol în menținerea
echilibrului bacterian a solului.

Mixomicetele formează un plasmodiu, o substanță asemănătoare citoplasmei, cu

multe nuclee. Ciclul de viață a mixomicetelor reprezintă o alternanță a formelor unicelulare și
a fazelor pluricelulare. Mixomicetele se hrănesc în special prin fagocitoză. Au un perete
celular alcătuit din celuloză. Se reproduc asexuat prin spori.