Alga verde
Este o alga bruna cu talul cilindric, cu un ax principal scurt, care se ramifica bogat dind ramuri
mai lungi decit "tulpina" principala; ramificatiile terminale sunt de dimensiuni mici; pe ramificatii se
afla numeroase vezicule pline cu aer; se fixeaza de substrat cu un crampon puternic de forma unui
disc. In oogoanele din conceptacule se formeaza si se maturizeaza o singura oosfera; parafizele sunt
lungi de 30 µm. Traieste pe substraturi stincoase in ona sublitorala la adincimi de 0,5-10 metri. Este
o specie iubitoare de lumina; reproducerea are loc la adincimi de 0,5-5 metri. Este o alga perena. In
prezent este foarte rara, aproape disparuta (rare tufe). La litoralul romanesc, in zona Tuzla-Vama-
Veche, biomasa de Cystoseira a descrescut de la 5400 tone in 1971 la 120 tone in 1979. Primul
factor distructiv a fost iarna puternica din 1971/1972 cand marea a inghetat ,iar placile de gheata au
"cosit" cimpurile de alge.
Respiraţia:
Înmulţirea:
Angiosperme dicotiledonate
In lumea ierburilor de leac traditionale romanesti, dar si europene, spanzul ocupa un loc cu
totul aparte. Aspectul sau mai putin obisnuit, faptul ca apare foarte timpuriu - aproape din zapada -
toxicitatea sa foarte ridicata, precum si virtutile sale curative deosebite i-au dat o "personalitate"
aparte. El este consemnat in legendele populare romanesti, dar si in scrierile alchimistilor din Evul
Mediu. Rar vom intalni o planta atat de respectata ca enigmaticul spanz. Proprietatile sale curative
deosebite sunt recunoscute deopotriva de medicina culta si cea populara.
Fasolea este originara din Peru si a fost adusa in Europa numai dupa
descoperirea Americii. Pastaile fara seminte, Fructus Phaseolii sine
seminibus - contin o serie de aminoacizi (arginina, asparagina, tizolina,
triptofan), vitamina C, saruri minerale etc., datorita carora au proprietati
diuretice si antidiabetice.
In stari de hidropizie (lichid in cavitatea abdominala si tesuturi), in
afectiuni ale rinichilor si vezicii urinare si in bolile de inima, ceaiul de teci
de fasole maruntite mareste cantitatea de urina, inlatura excesul de apa din
oraganism. Odata cu aceasta se elimina si toxinele, contribuind astfel la
ameliorarea starilor reumaticeImportanta fasolei consta in marea valoare
alimentara a boabelor ei. Ele constituie un aliment bogat in proteine (25 – 28%) si vitamine foarte
nutritive si foarte ieftin. Tulpinile de fasole ramase dupa treierat (vrejii), impreuna cu pastaile, sunt
de asemenea bogate in proteine si reprezinta un bun furaj mai ales pentru oi.
In tara noastra suprafetele cultivate cu fasole in cultura pura a crescut mult in ultimii ani. In
plus, pe suprafete insemnate, fasolea se cultiva si intercalat, printre porumb.
originar din America de Sud (regiunile înalte şi umede din Peru, Columbia);
a fost adus în Europa în secolul al XVI-lea (prima oară în Spania, apoi în Anglia);
s-a răspândit în zonele cu condiţii favorabile;
producţii mari se obţin în Germania, Olanda, Franţa, Polonia etc.;
a fost luat în cultură în România în secolul XIX.
Angiosperme monocotiledonate
•INCRENGATURA SPONGIERI
Spongierii fosili pot fi identificaţi prin fragmentele conservate de
spiculi. Aceştia au forme alungite, secţiune circulară şi canal axial. Forma
spiculilor depinde de forma de conectare a acestora în reţeaua spongierului,
astfel sunt monoaxoni, triaxoni. Compoziţia spiculilor este fie carbonatică
fie silicioasă.
• INCRENGATURA CELENTERATE
ANIMALE TRIPLOBLASTICE
Au simetrie bilaterala.
Formele libere au la extremitatea cefalica organe de simt, iar cele parazite organe de fixare.
Sistemul digestiv e format dintr-un tub digestiv care comunica cu exteriorul prin orificiul buco-
anal.
Respiratia e cutanee.
Sunt indivizi hermafroditi, in general fara stadii larvare (exceptie viermele de galbeaza) ; unele
fac schimb de gazde (tenia).
Alcătuirea internă este simplă, neavând aparat circulator şi nici respirator. Aparatul digestiv
este minimalist; este format din un tub lung şi subţire, cu un singur orificiu buco-anal şi ramificaţii
laterale scurte. Acestea facilitează circulaţia substanţelor nutritive, a oxigenului şi a dioxidului de
carbon. Excreţia se realizează prin canalicule şi canale excretoare.
Melcii traiesc atat pe uscat - in locuri umbroase, in care este destula umezeala - cat si in
mlastini, lacuri sau in mare. Cei de pe uscat nu sunt activi decat noaptea sau in zilele innorate. Cand
este soare, melcul se baga in cochilie, protejandu-si astfel pielea pentru a nu se usca. Iarna
hiberneaza, facand mici gropi in pamant, in care se ascunde. Durata vietii unui melc variaza intre 5 si
10 ani, dar poate trece si de 15 ani.
Organele cele mai importante ale melcului sunt cele doua perechi de tentacule (ca niste
cornite), aflate in partea din fata a corpului. In varful tentaculelor mai lungi se afla ochii, in timp ce
tentaculele mai scurte au rol de mirosit si pipait. Fiind foarte sensibile, la cea mai mica atingere a
acestor micute “brate”, melcul isi retrage repede corpul, ascunzandu-se cu totul in cochilie.
Tot in partea din fata a “capului” melcilor se afla un fel de prelungire, ca o limba - foarte
aspra - pe care sunt siruri de dinti aproape invizibili, cu care melcul roade incet-incet frunzele sau
florile. Desi consuma foarte putina hrana, melcii de uscat sunt considerate animale daunatoare pentru
livezi si gradini, stricand deseori plantele printre care traiesc.
Trista si abatuta, fara bucurie de viata, sepia, plange cand vorbeste despre ea, totu-i negru, se
simte nenorocita. Indiferenta la preajma si la ai sai. Obosita fizic si psihic, apatica, taciturna, inchisa
în ea, nimic nu o intereseaza, nimic nu o distreaza.
„Nostalgica pentru trecut, indiferenta pentru prezent, dar face planuri pentru viitor. ”
Se doreste singura, nu suporta consolarea. Iritabila, se vexeaza
usor, nemultumita de ceilalti si de ea insasi. Nu suporta contradictia.
Foarte impresionabila, cu nelinisti si frici. Poate fi anxioasa seara ca si
Causticum. Somnolenta ziua, mai ales cand sta, insomniaca noaptea,
foarte obosita dimineata la trezire. Bufeuri de caldura cu vertij
dimineata la trezire. Cefalee cu durere apasatoare în ochiul stang, cu
iradiere în occiput, cu impresia ca globii oculari sunt impinsi în afara,
agravata clatinand capul sau la efort, ameliorata seara si la aer curat.
Sensibilitate dureroasa a pielei capului, caderea parului.
Sensibilitate dureroasa a ochilor seara, cu senzatie de arsura si nisip în ochi, lacrimare dimineata si
seara. Pleoape superioare grele si cazande (Gelsemium). Eruptie herpetica a pleoapelor superioare.
Intoleranta pentru lumina stralucitoare. Hipersensibilitate la zgomot, acufene. Dureri dentare
agravate ora 18-24, cu senzatia de dinti prea lungi, carii dentare, pioree.
Artropodele au luat nastere din viermii inelati anelizi, fapt dovedit de segmentarea corpului.
Artropodele reprezinta un grup foarte numeros de specii, al caror numar depaseste un milion. Ele se
afla raspandite pe toata suprafata Pamantului, fiind intalnite in toate mediile de viata.
Artropodele se caracterizeaza prin aceea ca au picioare articulare, adica formate din mai multe
segmente, de unde si denumirea lor:arthron= articul,pus-podos=picior.
Avand in vedere anumite caractere morfologice, artropodele se impart in doua grupe: chelicerate, cu
clasa arahnide, si antenate, cu clasele crustacee, miriapode si insecte.
Arahnidele sunt artropode adaptate, in general, la viata terestra; numai unele forme, ca o
adaptare secundara, duc o viata parazitara. Sunt animale carnivore, dar se
intalnesc si forme care se hranesc cu plante.
Corpul este alcatuit din cefalotorace si abdomen. Pe cefalotorace sunt prinse
toate apendicele, si anume: partru perechi de picioare si doua perechi de maxile.
La unele arahnide prima pereche de maxile a suferit modificari, transformandu-
se in arme de atac si aparare, cunoscute sub numele de chelicere.
Cel mai cunoscut paianjen dintre cei care traiesc in tara noastra este paianjenul
cu cruce (Epeira diademata), pe care il intalnim prin locurile mai putin umblate.
Aici isi construieste o capcana (panza paianjenului), urzita din fire foarte fine,
provenite dintr-o substanta vascoasa, produsa de niste glande numite glande
sericigene. Aceasta substanta la contactulcu aerul se intareste.
Un paianjen care prezinta un interes deosebit este paianjenul-de-apa (Argyroneta aquatica).
Plasa sa este construita in apa si are forma unui clopot cu gura in jos.In clopot se gaseste aer adus de
el de la suprafata intre perisorii de pe corp. Femela depune ouale sub clopot, iar puii de paianjen
iesiti din acestea gasesc aici aerul necesar respiratiei.
Clasa Crustacee - Racul de rau (Astacus fluviatilis)
Miriapodele sunt artropode ale caror corp este compus din segmente
numeroase, asemanatoare cu ale viermilor inelati.Sunt forme
antenate, iar de fiecare segment al atrnchiunui se afla prinse cate una
sau doua perechi de picioare. Se cunosc specii care au 179 de
perechii de picioare, de aici a provenit si denumirea clasei:mirii-zece
mii; pus,podos-picior.
Caracteristic in structura lor remarcam: sistemul nervos este
ganglionar scalariform, respiratia traheala, aparatul circulator
reprezentat printr-o inima tubulara asezata dorsal, formata din mai multe camarute (ventriculite)
succesive, vase sanguine deschise si sistem lacunar, iar excretia se face prin tuburi Malpihhi.
Dintre miriapodele carnivore fac parte urechelnita (Lithobius forficatus) si scolopendra
(Scolopendra morsitans), care traiesc sub frunzisul cazut din paduri, pe sub muschi, pietre, trunchiuri
de copaci, etc., unde isi gasesc hrana alcatuita din insecte, rame, paianjeni, melci tineri, etc.Unele
scolopendre din regiunile tropicale sunt veninoase, fiind periculoase chiar si pentru om.
Stelele de mare au forma unor stele latite, ale caror brate se intind
treptat in discul corporal si se contopesc cu el.Deoarece organele
interne(partea intestinala ,glandele sexuale) ajung pana in brate in
cazul sectionarii animalului, nu numai corpul are capacitatea de a
regenera bratele dar chiar si un singur brat poate completa corpul
intreg cu celelalte brate lipsa.Orificiul bucal se gaseste pe partea
inferioara si anusul, daca exista, pe partea superioara.Stelele-de-mare
traiesc ca rapitoare in contul diverselor animale mai mari de pe fundul
marin,populat mai ales cu melci si scoici.Steaua-de-mare deschide scoica fixand pedunculii
ambulacrari de valve pe care le intind pana cand,in cele din urma, scoica oboseste.Dupa aceasta
steaua isi intoarce stomacul peste prada,digerand-o astfel inafara corpului. Curatirea corpului se face
cu ajutorul unor clestisori(pedicelarii),care provin din transformarea unor spini de pe corp si se
gasesc in numar mare in jurul gurii.Steaua-de-mare comuna este foarte frecventa in Marea Nordului
si cei ce se plimba pe litoral pot gasi pe tarm exemplare aruncate la mal de valuri.
• INCRENGATURASTOMOCORDATE
(STOMOCHORDATA) - BALANOGLOSSUS
Elev:
Sprinceana Andreea
Clasa: a IX-a A
Profesor: Pascu
Andreea