Clasificarea animalelor

În zoologie se folosesc următoarele categorii sistematice: specia, genul, familia, ordinul, clasa,
încrengătura, regnul. Uneori se întrebuinţează şi astfel de categorii sistematice: divizune, subdivizune,
subîncrengatură, subclasă, subordin, subgen, subspecie, varietate, etc.
Specia: este categoria de bază, care reprezintă o comunitate reproductivă, ecologică, şi
genetică.
Genul: cuprinde mai multe specii care prezintă caractere comune şi au origine filogenetică
comună.
Familia: cuprinde mai multe genuri, care prezintă caractere comune şi au origine filogenetică
comună.
Ordinul: cuprinde mai
multe familii, care prezintă
caractere comune.
Clasa: cuprinde mai multe
ordine, care prezintă caractere
comune.
Încrengătura: este o
categorie sistematică mai largă,
cuprinzând mai multe clase
caractreizate prin acelaşi plan de
structură, indicând liniile mari de
evoluţie.
Regnul: toate încrengăturile
de animale constitue Regnul
Animalia.

Fig.1 Arborele filogenetic al regnului

Animal (http://geology.asu.edu)

1
 Regnul ANIMALIA

Vieţuitoarele de pe glob, pot fi clasificate în mare, în două regnuri principale, regnul vegetal şi
regnul animal. Mai nou, este acceptată clasificare lumii vii în 5 regnuri principale.
Între plante şi animale există deosebiri evidente, dar şi numeroase asemănări. Asemănările sunt
pregnante mai ales la plantele şi animalele unicelulare, unde cele două regnuri se întâlnesc într-un
trunchi comun, fapt ce demonstrează unitatea şi diversitatea lumii vii.
Deosebirea fundamentală dintre plante şi animale constă în felul lor de hrănire: animalele
nefiind capabile spre deosebire de plante, să-şi sintetizeze substanţele organice necesare vieţii din
substanţe anorganice. Animalele sunt organisme consumatoare, care direct sau indirect sunt legate de
hrana vegetală.
Regnul animal cuprinde două subregnuri: Protozoare şi Metazoare.

Subregnul PROTOZOARE (PROTOZOA)

Etimologie: protos = primul, zoon = animal.

Generalităţi: Sunt cele mai vechi şi primitive animale, având corp unicelular. Unele sunt
monoenergide (cu un nucleu), altele sunt polienergide (cu mai mulţi nuclei). Pot fi solitare sau
coloniale. În colonii pot exista indivizi diferenţiaţi, dar în mod obligatoriu.
Majoritatea sunt microscopice (0,002 - 3 mm). Foarte puţine specii sunt vizibile cu ochiul liber.
Morfologie: protozoarele au constituţia unei celule, asemănătoare celulelor metazoarelor. Se
deosebesc de acestea din urmă, prin faptul că corpul celular al protozoarelor reprezintă un organism
întreg, toate funcţiile vitale fiind îndeplinite de
organitele celulare, iar părţile citoplasmatice sunt
diferenţiate şi specializate la anumite funcţiuni.

Fig.2 Organizarea generală la Amoeba sp.

A-endoplasma, B-ectoplasma, C-vacuolă pulsativă, D-
pseudopod, E-membrana celulară, F-vacuolă digestivă, G-
nucleu

Organite comune: membrana plasmatică, citoplasma, nucleul, mitocondrii.

Organite specifice: vacuole digestive (cu conţinut enzimatic), vacuole pulsatile (rol în excreţie
– proces de osmoreglare), organite de mişcare (cili, flageli, pseudopode).

2
 Încrengătura SARCOMASTIGOFORE

Etimologie: sarcos = carne, forein = a purta, mastigos = flagel.

Generalităţi: Sunt protozoare care au ca organittă de mişcare flageli sau pseudopode.

SubÎncrengătura MASTIGOFORE (FLAGELATE)

Generalităţi: prezintă unu sau mai mulţi flageli. După modul de procurare a hranei pot fi
autotrofi sau heterotrofi. După modul lor de viaţă se împart în forme libere şi parazite.

Clasa FITOMASTIGINE

Etimologie: fitos = plantă

Generalităţi: sunt flagelate autotrofe de tip fotosintetizante. Pentru acest
fapt au organite numite cromatofori
(similare cu clorofore de la plante ce conţin
clorofilă). Se pot hrăni şi heterotrof în lipsa
luminii.
Euglena viridis - trăieşte în apele dulci,
mai ales în ape stătătoare.

Clasa ZOOMASTIGINE

Generalităţi: sunt flagelate exclusiv heterotrofe. Duc o viaţă liberă sau parazită.

Giardia intestinalis (lamblie)

- parazitează la om în căile intestinale şi
intestinul subţire.
- boala produsă = giardioza (dizenterie)
- prezintă doi nuclei şi opt flageli. La partea
ventrală are o ventuză.

Trypanosoma equiperdum
- are un singur flagel care porneşte din partea posterioară şi formează cu restul celulei o structură numită
membrană ondulantă.
- parazitează la cai (boală de împerechere)
- este frecvent în Africa. Are o specie prezentă în Europa care este periculos şi pentru om.

3
 SubÎncrengătura SARCODINE

Generalităţi: cuprinde protozoare care au ca organite de mişcare pseudopode (pseudos = fals,

podos = picior). Pseudopodele sunt expansiuni citoplasmatice temporare, pe care animalul le emite în
mod voluntar. Din cauza formării pseudopodelor, sarcodinele nu au o formă fixă.

Ordinul AMIBIENI
Amoeba proteus (amibă)
- trăieşte în apele dulci, pe substratul
acestora.
- emite un număr variabil de
pseudopode.

Ordinul TESTACEAE
Generalităţi: cuprinde sarcodine protejate de ţeastă, alcătuită dintr-un material organic, numit
pseudochitină. Această ţeastă prezintă un orificiu, numit pseudostom (stom = gură), prin care animalul
emite afară pseudopodele.

Arcella vulgaris
- are o ţeastă de formă semisferică;
- trăieşte în apele dulci, pe fundul bazinelor acvatice.

Difflugia pyriformis
- are formă de bară;
- pe suprafaţa ţestei prezintă granule de nisip.

Ordinul FORAMINIFERE
Etimologie: foramen = orificiu
Generalităţi: cuprinde sarcodine care au corpul protejat de o ţeastă calcaroasă, alcătuită dintr-o
singură bucată (ţeastă monotalamă) sau din mai multe bucăţi sau cămăruţe (ţeastă politalamă). La
suprafaţa ţestei poate să prezinte pori (ţeastă perforată) sau să nu prezinte (ţeastă neperforată). Sunt
4
specii marine, bentonice. La ţestele pliriloculare, prima cămăruţă construită de animal se numeşte
cameră iniţială (asta este cea mai mică).

Lagena striata
- prezintă ţeastă Rotalia frayeri
monotalamă, de formă - căsuţele sunt
ovală, cu prelungire la un dispuse spiralat şi ţeasta
capăt. seamănă cu o cochilie

Nodosaria hispida
- ţeastă politalamă, cu cămăruţe sferice,
dispuse în şir una
după alta. Globigerina bulloidea
- prezintă
cămăruţe sferice care se
întrepătrund
Textularia globigerina
- cămăruţele sunt
dispuse în plan după un line în
zig-zag;
- ţeastă este perforată
(prezintă pori)

Încrengătura SPOROZOARE

Generalităţi: sunt protozoare parazite, care au în ciclul de dezvoltare stadiul de spor.

Gregarina blattarum
- parazitează în intestinul gândacului de bucătărie (Blatta
orientalis)
- corpul este alcătuit din două regiuni, protomerit (cea mică) şi
deutomerit (cea mare)

Încrengătura CILIOFORE

Generalităţi: protozoare care au organite mişcare, cilii.

Prezintă doi nuclei: macronucleul (mai mare, care coordonează funcţiile vitale) şi micronucleul
(mai mică, cu rol în reproducere).

5
 Paramecium caudatum
- trăieşte liber în ape murdare;
- cilii sunt de dimensiuni egale, dispuşi în spirală, acoperind tot corpul;

Colpoda cuculus
- seamană cu paramecium, dar are talie mai mică,
rotunjită;
- trăieşte liber în ape murdare.

Stentor polymorphus
- are formă de cornet;
- prezintă o coroană de cili, dispuse în spirală în jurul unei zone, numite
adorală;
- spiralare de la stânga la dreapta;
- trăieşte în apele dulci, fixată de vegetaţie sau de animale acvatice, dar este
capabilă de deplasare.

Vorticella nebulifera
- are formă de cupă şi prezintă un peduncul cu care se fixează de
substrat;
- prezintă o coroană de cili, situată în zona adorală cu spiralare de la
dreapta la stânga;
- trăieşte în apele dulci.

6
 Subregnul METAZOARE (METAZOA)

Generalităţi: spre deosebire de protozoare, sunt animale pluricelulare. Celulele care intră în
alcătuirea animalelor metazoare, nu sunt uniforme, ele se deosebesc între ele atât morfologic cât şi
funcţional. Celulele de acelaşi fel se asociază formând ţesuturi. Iar ţesuturile la rândul lor formează
organe. Acesta la rândul lor sisteme şi aparate.
Metazoarele cuprind două diviziuni:
- Diploblastica – metazoare cu organizare cea mai simlă, didermice;
- Triplobastica – care include celelalte metazoare, tridermice.

Diviziunea DIPLOBLASTICA (RADIATA)

Generalităţi: sunt metazoare primitive care încă nu au ţesuturi adevărate şi nici foiţe
embrionare adevărate (endorem şi ectoderm).

Încrengătura PORIFERA (Spongieri)

Etimologie: por = orificiu / spongos = burete

Generalităţi: sunt animale acvatice, majoritar marine. Trăiesc fixate de substrat, fiind coloniale
sau solitare. Corpul lor este alcătuită din două straturi celulare: pinacodermă (la exterior) şi
gastrodermă (la interior). Între ele se află un strat gelatinos, mezoglea.
Pinacoderma prezintă celule aplatizate (pinacocite) şi celule cu flagel (coanocite).
Gastroderma prezintă celule ce emit
pseudopode (arheocite), celule cu rol în
reproducere (gonocite) şi celule specializate în
formarea structurilor scheletice (schleroblaste). Pe
lângă aceste celule diferenţiate, există şi celule
(celule mezenchimatoase) care ulterior pot da
naştere la alte tipuri de celule diferenţiate.
Spongierii prezintă schelet, alcătuite din
spiculi (sclerite) secretate de schleroblaste. Aceste
spiculi după natura lor chimică pot fi calcaroase
sau silicioase. Spiculii silicioşi pot fi cu un ax
(monoaxoni), cu 3 ramuri (triaxoni) sau cu 4
ramuri (teraxoni).
Pe lângă spicului, corpul spongierilor prezintă fibre de natură proteică, numite fibre de
spongină (din grupul colagenului).

7
 Sycon sp.
- face parte din grupul spongierilor cu spiculi calcaroşi (Clasa CALCISPONGI);
- este un spongier solitar în mările mediterane.

Euplectella aspergillum (Coşuleţul Venerei)

- face parte din grupul spongierilor cu spiculi silicioşi
(Clasa SILICOSPONGI);
- este pecie solitară în mările mediterane;

Hippospongia equinea
- scheletul este format numai din fibre de spongină
(CORNACOSPONGI);
- specie colonială, trăieşte în Marea Mediterană;
- au fost folosite ca burete de şters.

Spongilla lacustris
- scheletul este format numai din fibre de spongină şi spiculi silicioş.
- pe suprafaţa coloniei se pot observa formaţiuni sferice, de culoare
neagră, cu rol în reproducere (gemule).
- trăieşte în apele dulci, stătătoare.

8
 Încrengătura CNIDARI

Etimologie: cnide = urzică

Generalităţi: Sunt animale acvatice, majoritar marine. Au simetrie radiară. Au un singur
orificiu buco-anal, în jurul căruia apar tentacule dispuse pe mai multe rânduri.
Cnidarii se prezintă sub două forme fundamentale: polip (asexuat şi solitar) şi meduză (sexuată
şi liberă). La aceeaşi grup pot sau să nu existe ambele forme. Ori poate exista o alternanţă de generaţii
polip-meduză.
Prezintă celule caracteristice, urticante (cnidoblaste). Prezintă celule senzoriale şi plex nervos.

Clasa HIDROZOARE

Generalităţi: sunt solitare sau coloniale. Meduza este numită hidromeduză (meduză cu văl). În
general au dimensiuni mici.
Prezintă specii marine şi dulcicole. Formele de polip pot fi solitari sau coloniali. Forma meduză
poate lipsi.

Hydra vulgaris (Hidra de apă dulce)

- trăieşte în ape dulci, în general sunt stătătoare;
- este o specie solitară.

Eudendrium racemosum
- dendrum = copac;
- formă colonială, marină (Marea Neagră şi Marea Mediterană);
- prezintă formaţiuni cu care se prinde de substrat, numite hidrorize
(rizos = rădăcină).
- de a lungul trunchiului coloniei (hidrocaul – caul = tulpină) se găsesc
două tipuri de polipi: gastrozoizi (cu rol digestiv) şi gonozoizi (cu rol în
reproducere).

Clasa SCIFOZOARE

Generalităţi: forma polip (scifopolip) se deosebeşte de hydropolip prin faptul, că au cavitatea

gastrală septată. Forma meduză (scifomeduză) nu prezintă văl.
Prezintă organe senzitive complexe (ropali), ce conţin celule fotoreceptoare, chemoreceptoare
şi statocişti (cu rol în echilibru).

9
 Aurelia aurata
- este o specie foarte comună;
- prezintă două sexe, ce se recunsosc după culoarea
gonadelor (le femele roz / la masculi alb-gălbui);
- pe marginea umbrelei prezintă tentacule;
- orificiul bucal este înconjurat de 4 braţe bucale;
- se întâlneşte în Marea Neagră şi în mările din jurul
Europei.

Rizostoma pulmo
- meduză cu umbrelă mai bombată şi mai
groasă;
- braţele bucale închid complet orificiul bucal;
Consumă hrană de dimensiuni mici, zooplancton şi
fitoplancton;
- se întâlneşte în Marea Neagră, M.
Mediterană, Oceanul Atlantic;

Clasa ANTOZOARE

Etimologie: antos = floare

Generalităţi: prezintă numai formă de polip (antopolip). Au cavitatea gastrală septată,
delimitând loji.

Subclasa OCTOCOLARIERI

Etimologie: octo = opt

Generalităţi: orificiul bucal este înconjurat de 8 tentacule cu ramificaţii secundare. Prima dată
în seria animală apare faringele, care se deschide în stomac care comunică cu cei 8 loji ale cavităţii
gastrale.

Tubipora musica
- specie colonială, cu elemente scheletice
orizontale (tabule);
- colonia este vie numai pe partea superioară;
- polipii au culoare verde (culoarea roşie este
a scheletului tubular)
- trăieşte în Marea Roşie şi Oceanul Indian.

Corallum rubrum (Mărgeanul roşu)

- polipii sunt albi, iar scheletul şi cenosarcul este de culoare roşie;
- trăieşte în Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic

10
 Subclasa HEXACOLARIERI

Etimologie: hexa = şase

Generalităţi: numărul tentacule, de septe şi de loji gastrice este 6 sau multiplu de şase. Lojile
pot împărţite între ele prin interloji. Scheletul este format dintr-o placă bazală.
În mijlocul polipului prezintă o structură cilindrică (columelă).

Actinia equinea
- specie solitară, lipsită de schelet;
- tentaculele retractile sunt dispuse pe 6 cercuri concentrice (cicluri), la
mijlocul cărora se află orificiul bucal;
- se întâlneşte în Marea Neagră, M. Mediterană, Oceanul Atlantic (partea
europeană)

Fungia fungites
- specie solitară, de culoare albă;
- se întâlneşte în Oceanul Indian.

Încrengătura ACNIDARI

Etimologie: a = fără
Generalităţi: sunt specii lipsite de cnidoblaste (celule urticante). În schimb, prezintă celule
lipicioase (celoblaste).

Beroe sp.
- are formă de sac, la partea inferioară aflându-se orificiul bucal;
- prezintă nişte coaste meridionale, pe suprafaţa lor cu cili;
- la vârful animalului se află organul de echilibru (statocist);
- se întâlneşte în Marea Neagră, Oceanul Atlantic.

11
 Subdiviziunea TRIPLOBLASTE (BILATERALE)

Generalităţi: prezintă 3 foiţe embrionare (a apărut foiţa mezodermică) şi simetrie bilaterală.

Grupul ACELOMATE

Etimologie: celom = cavitate

Generalităţi: sunt cele mai primitive animale triploblastice. Lipseşte cavitatea celomică
(cavitatea secundară).

Încrengătura PLATELMINTE

Etimologie: platos = turtit

Generalităţi: cuprinde viermi primitivi, turtiţi dorso-ventral. Există forme libere şi parazite.

Clasa TURBELARIATE

Generalităţi: au corp acoperit cu cili. Sunt animale acvatice, libere.

Dugesia gonocephala
- regiunea cefalică este triunchiulară, prezentând lobi laterali (urechiuşe);
- corpul lor este brun-negricios, având 10-25 mm;
- este un indicator asupra calităţii apelor, apărând frecvent în pâraiele şi
râurile montane.

Polyicelis nigra
- regiunea cefalică este lipsită de prelungiri;
- corpul lor este brun-negricios, având 10-12 mm;
- trăieşte în ape stătătoare şi lent curgătoare, bogate în
plante acvatice.

12
 Clasa TREMATODE

Generalităţi: sunt viermi endo- şi exoparaziţi (intern şi extern). Sunt animale hermafrodite.
Prezintă organe de fixare reprezentate de ventuze sau la unele specii cârlige. Deyvolatrea ontogenică la
unele specii se face cu gazdă intermediară.

Dicrocoelium lanceolatum
- forma corpului este oval alungită,
- adultul trăieşte pe căile biliare intra- şi extrahepatice ale ierbivorelor;
- fazele larvare se dezvoltă cu gazdă intermediară, reprezentată de
melci.

Fasciola hepatica (viermele de gălbează)

- forma corpului este oval, asemănător cu o sămânţă de dovleac;
- pe lângă ventuza bucală, prezintă şi o ventuză ventrală;
- adultul trăieşte pe căile biliare intra- şi extrahepatice ale
ierbivorelor;
- fazele larvare se dezvoltă cu gazdă intermediară, reprezentată de
melci.

Clasa CESTODE

Etimologie: cestus = panglică

Generalităţi: au corp alungit şi turtit dorso-ventral. Sunt specii exclusiv endoparazite. Sunt
lipsite de tubul digestiv.
Cuprind specii cu corpul alcătuit din scolex, gât şi proglote. Scolexul este situat în partea
anterioară şi poartă organe de fixare. Proglotele sunt structuir repetabile, într-un număr variabil, ce
poartă elementele ale aparatului genital masculin şi feminin.
Reprezentanţii Ordinului CICLIFILIDE sunt specii parazite în intestinul subţire la mamifere.
Au ca organe de fixare 4 ventuze, sau la unele specii pe partea anterioară a scolexului apare un rostru
prevăzut cu cârlige. Au o singură gazdă intermediară.

Taenia solium
- parazitează în intestinul subţire al omului; gazda intermediară este porcul.

Taenia saginata
- parazitează în intestinul subţire al omului; gazda intermediară este vitele.

Echinococus granulosus
- scolexul prezintă un rostru prevăzut cu coroană de cârlige; are 3-4 proglote;
- parazitează în intestinul subţire al reprezentanţilor familiilor Felide şi Canine; gazdele intermediare
sunt ierbivorele.

13
 Dypillidium caninum
- parazit la câine, în intestinul subţire; gazda intermediară: puricii şi păduchii câinelui.
- proglotele sunt ovale; pe scolex prezintă un rostru retractil.

Moniezia expansa
- parazit la erbivore rumegătoare; gazda intermediară căpuşele de pe firele de iarbă.
- proglotele sunt late; lungimea totală a animalului poate să fie până la 10 m.

Taenia solium Dypilidium canninum

Echinococus granulosus Moniezia expansa

Încrengătura NEMATELMINTE

Etimologie: nematos = aţă

Generalităţi: sunt viermi cilindrici, ce pot trăi liber sau ca paraziţi. Prezintă intestin posterior şi
orificiu anal.

Clasa ROTIFERE

Generalităţi: sunt specii libere, majoritatea acvatice de dimensiuni mici cu sexe separate.
Regiunea anterioară a capului este prevăzut cu un aparat rotator format dintr-o coroană de cili. Corpul
prezintă 3 regiuni: cap, trunchi şi picior.

Epiphanes senta
- specie de apă dulce, plantonică;
- se hrăneşte cu alge, ciuperci, bacterii.

14
 Clasa NEMATODE

Generalităţi: sunt viermi cilindrici liberi sau paraziţi. De la câţiva mm pot avea dimensiuni
până la 3 m lungime.

Ascaris suum (suis) (Limbric)

- parazitează în intestinul subţire la porc; prezintă
sexe separate cu dimorfism sexual;
- femela are 10-15 cm iar masculul 8-10 cm
lungime.

Trichinella spiralis (Trichină)

- este un parazit de dimensiuni milimetrice;
- în stadiul larvar trăieşte închistat în ţesutul
muscular al gazdei, care poate să fie orice mamifer
erbivor;
- chisturile dacă sunt consumate, odată cu
carnea, ajunse în stomac sunt dizolvate, larva se
eliberează, se maturează, trece în sânge, unde se
reproduce; larvele ieşite din ou, migrează în muşchi,
unde se închistează.

Clasa NEMATMORFE (GORDIACEAE)

Generalităţi: sunt viermi asemănători nematodelor. Au sexe separate şi prezintă dimorfism

sexaul.

Gordius aquaticus
- seamănă cu un fir de aţă de 10-15 cm;
- adulţii trăiesc în apă şi pe vegetaţia din jurul apelor; larvele sunt parazite în
corpul artropodelor.

15
 Grupul EUCELOMATE

Etimologie: eu = adevărat; celom = cavitate

Generalităţi: sunt specii cu cavitate celomică adevărată, formtă din somatopleură şi
splanchopleură, care conţin lichidul celomic. În cavitatea celomică sunt suspendate organele de către
mezentere.

Încrengătura ANELIDE (Viermi Inelaţi)

Etimologie: annulus = inel

Generalităţi: corpul lor este alcătuit dintr-un număr variabil de segmente. Părţie corpului:
prostomiu (primul segment cu orificiul bucal), soma (următoarele segmente), pigidiu (ultimul segment
ce poartă orificiul anal).

Clasa POLICHETAE

Etimologie: poli = mult; chetos = păr

Generalităţi: pe laturile corpului prezintă parapode, pe care se găsesc fascicole de cheţi dorsali
şi ventrali. În faringe la speciile răpitoare se găsesc 2 căngi sau fălci cu care prin hrana. Multe specii au
ochi.

Nereis diversicolor
- specie marină, ce trăieşte în zona litorală pe subtsrtul
nisipos (este o specie bentonică)

Clasa OLIGOCHETAE

Etimologie: oligo = puţin; chetos = păr

Generalităţi: specii terestre şi acvatice. Parapodele lipsesc, iar setele sunt dispuse în 4 fascicule
(2-2 dorso- şi ventro-laterale).

Tubifex tubifex
- specie acvatică, dulcicolă cu lungime de 3-4
cm; se întâlneşte în sedimentele cu mâl; corpul lor este
roşu, datorită hemoglobinei din sânge.

16
 Lumbricus terrestris (Râmă)

Octodrilus sp.
- seamănă cu râma, dar este dimensiuni mult mai mari.

Clasa HIRUDINEE

Generalităţi: cuprinde animalele numite popular lipitori. Există specii hemofage (se hrănesc cu
sânge) sau prădătoare. Corpul lor este turtit dorso-ventral. Preină două ventuze, unu posterior şi unu
anterior. În mijlocul ventuzei anterioare se află orificiul bucal.

Hirudo medicinalis
- specie acvatic dulcicolă; partea anterioară este mai îngustă şi
ventuza anterioară este mai mică decât cea posterioară;
- dorsal are culoare brun-verzui, prezentând 6 dungi
longitudinale alcătuite din pete;
- sunt specii hermafrodite.

Glosiphonia complanata
- lipitoare fără ventuza anterioară; orificiul bucal se găseşte pe mijlocul
unei trompe;
- este specie răpitoare (cu nevertebrate mărunte) din apele dulci, de culoare
gălbuie, cu dungi dorsali alcătuită din pete, având maximum 5 cm lungime

Haemophis sanguisuga
- seamănă cu Hirudo medicinalis, dar coloraţia
corpului este uniformă pe partea dorsală;
- prezintă o singură pereche de ochi şi fălci slabe (ca
urmare este prădător, sau ocazional se fixează în interiorul
nărilor unor mamifere).

17
 Încrengătura MOLUSCA (Moluşte)

Etimologie: molis = moale

Generalităţi: sunt animale acvatice sau terestre cu corpul moale. Corpul lor este alcătuit din mai
multe regiuni: cap, masă viscerală (cu totalitatea organelor interne), picior. Pe lângă aceste prezintă 2
organe anexe: mantaua (o structură tegumentară) şi cochilia (un schelet cu rol protector). Aceste sunt
diferit dezvoltate la cele trei grupe principale de moluşte.

Clasa GASTEROPODE (Melci)

Etimologie: gastros = stomac; podos = picior

Generalităţi: sunt animale acvatice (dulcicole / marine) şi terestre, numite popular melci. Sunt
animale hermafrodite. Capul este bine dezvoltat; piciorul are formă de talpă; iar cochilia este dintr-o
singură bucată, spiralată în jurul unui ax (columelă). În orificiul bucal prezintă formaţiune numită
radulă, care funcţionează ca nişte dinţi. În perioada de iarnă secretă un copăcel (de natură mucoasă), cu
care acoperă deschiderea cochiliei în perioada de hibernare.
Clasificarea lor se face în funcţie de natura aparatului respirator, care poate să fie reprezentată
de branhii sau de plămâni (în funcţie de mediul lor de viaţă).

SubClasa BRANCHIATE

Generalităţi: branhiile pot să se afle înaintea sau după inimă. Sunt specii acvatice marine şi
unele dulcicole.

Haliotis tuberculata (Urechea de Mare)

- cochilie joasă sub formă de ureche;
- trăieşte în Marea Mediterană, Oceanul Pacific, Oceanul Indian.

Patella pontica
- cochilia nu prezintă spirale; are formă de pălărie
chinezească;
- trăieşte în Marea Neagră.

Murex sp.
- cochilia prezintă coaste transversale pe care se găsesc diferite ornamentaţii;
- peristomul are pe partea inferioră uin canal sifonal;
- trăieşte în Marea Mediterană şi în mările calde, unde se hrăneşte cu scoici.

18
 Rapana bezoar
- trăieşte şi în Marea Neagră, unde a fost adusă din mările din jurul
Japoniei;
- se hrăneşte cu scoici, în special cu midii şi stridii.

Cyprea tigris
- prezintă cochilie marmorată, având specific faptul că ultima spiră a
acesteia înveleşte toate celelalte spire; astfel peristomul are formă de fantă.
- trăieşte în Oceanul Indian.

Nassa reticulata
- prezintă cochilie alungită, solidă, cu ornamentaţii alcătuite de şanţuri şi
şiruri;
- trăieşte în Marea Neagră.

Nana neritea
- forma cochiliei este oval aplatizată (cochilie joasă), cu culoare de la gălbui deschis la
maro închis;
- trăieşte în Marea Neagră.

Viviparus viviparus
- specie de apă dulce (stătătoare şi lin curgătoare);
- cu cochilie aproape netedă, cu culoare brun gălbuie, cu nuanţă verzuie, pe care
prezintă 3 dungi longitudinale brun întunecate.
- specific este faptul, că în urma fecundaţiei, ouăle nu sunt depuse, şi dezvolatrea
larvară are loc în interiorul corpului animalului (viviparitate falsă, adică ovoviparitate).

SubClasa PULMONATE

Generalităţi: specii cu respiraţie pulmonară. Sunt specii acvatice sau terestre.

Limnea stagnalis
- ultima spiră a cochiliei este dilatată puternic;
- este o specie de tale mare, 42-65 mm lungime, 21-23 mm lăţime, de culoare brun-
gălbuie;
- trăieşte în apele dulci stătătoare şi lin curgătoare.

19
 Planorbarius corneus
- are formă de disc, de culoare brun gălbuie, deseori cu nuanţă verzuie;
- are o lăţime de 25-35 mm;
- trăieşte în apele dulci stătătoare şi lin curgătoare.

Helix pomatia (Melcul de Livadă)

- specie terestră, de dimensiuni mari;
- trăieşte în locuri cu vegetaţie ierboasă bogată şi umiditate relativ
ridicată.

Cepaea vindobonensis
- trăieşte în mediul terestru, având preferinţă faţă de locurile mai uscate;
- culoarea de bază este alb-gălbuie, prezentând 5 dungi longitudinale, brun
închis.
- se întâlneşte frecvent pe marginea pădurilor, în grădini, livezi, etc.

Limax cinereoniger
- este o specie de melc fără cochilie;
- trăieşte în păduri, în locuri umede; poate să ajungă până la 200-300 mm în
lungime;

Melanopsis pareyssi
- este o specie endemică, relict glaciar, în apele termale de la Băile 1 Mai;
- cochilia este înaltă, conică cu pereţii groşi, prezentând coaste transversale
proeminente pe spire;
- culoarea este brună, uneori negricioasă; înălţimea este de 18-18 mm, iar
lăţimea de 7-8,5 cm.

Teodoxus danubialis
- specie de apă dulce, cu cochilie turtită semiovoidală;
- culoarea de bază brun-gălbuie, cu linii albe fine, dispuse transeversal în zig-zag;
- trăieşte în apele mai mari, stătătoare sau lin curgătoare, fixată de pietre, trunchuri
copacilor; se întâlneşte frecvent în Delta Dunării.

20
 Clasa BIVALVE (Scoici)

Etimologie: bi = doi; valvos = cochilie

Generalităţi: sunt specii de moluşte lipsite de cap, cu picior bine dezvoltat, cu cochilia formată
din două valve. Valvele sunt legate între ele printr-o structură numită ligament. Respiraţia se realizează
prin branhii, care pot fi filamentoase sau sub formă de lame. Prezintă dentiţie specifică din punct de
vedere taxonomic.

Subclasa FILIBRANCHIATE

Generalităţi: prezintă branhii filamentoase, fiind specii exclusiv marine. Au dentiţie bine
dezvoltată.

Glycimeris glycimeris
- cochile globuloasă, cu coaste radiare pe faţa exterioară;
- se întâlneşte în Marea Mediterană.

Mytilus galloprovincialis (midia)

- cochilia este de culoare negru-albăstrui sau maroniu, marginea fiind
triunghiulară;
- trăieşte în aglomerări numite bancuri; este comestibilă;
- prezintă o glandă care secretă filamente (numite bissus), care are rolul
de a fixa cochilia de substrat

Pecten jacobeus
- are cochilie de peste 10 cm diametru;
- valvele sunt inegale, valva dreapta fiind mai mare, animalul stând
culcat pe partea dreaptă; valva stângă este ca un capac, netedă şi închide
valva dreaptă;
- trăieşte în Marea Mediterană, Oceanul Atlantic; este o specie
comestibilă.

Ostrea lemelosa (stridia)

- cochilia prezintă o creştere inegală, mai mare fiind valva stângă;
- este o specie comestibilă din Marea Neagră.

21
 Subclasa EULAMELIBRANHIATE

Generalităţi: prezintă branhii laminate, fiind cele mai evoluate din punctul de vedere ale
branhiilor. Au dentiţie redusă, sau absentă. Trăiesc în mediul marin sau dulcicol.

Anodonta cygnea (Scoica de Lac)

- trăieşte în apele dulci stătătoare.

Unio pictorum (Scoica de Râu)

- cochilia este oval alungită sau elitpic
alungită, cu marginile dorsală şi ventrală
aproape paralele.

Dreissena polymorpha (Scoica Călătoare)

- scoică dulcicolă, care se fixează cu ajutorul filamentelor de bissus
de suprafaţa duferitelor obiecte;
- cochilia este galbenă, cu linii transversale maronii în zig-zag,
ascuţită anterior, triunghiulară.

Cardium edule
- specie marină, răspândită în mările din jurul Europei;
- cochilia este rotunjită, cu coaste radiare evidente.

Solen marginatus
- se afundă adânc în nisip;
- cochilia este lungă, cu contur dreptunghiular, marginea dorsală paralelă
cu cea ventrală, având lungime de 10-1 cm;
- se întâlneşte în Marea Neagră, în zona litorală nisipoasă.

Mya arenaria
- prezintă cochilie de formă eliptică, albă mată, cu striuri de creştere evidente
şi dense;
- trăieşte în zona litorală, de multe ori foarte aproape de mal.

22
 Clasa CEFALOPODE

Etimologie: cefalos = cap; podos = picior

Generalităţi:capul este bine dezvoltat, prezintă 8 sau 10 braţe (în jurul orificiului bucal), iar la
majoritatea speciilor, cochilia este absentă ori redusă, aflată la interiorul corpului. Rtespiraţia este
branhială (după numărul branhiilor se face clasificarea în subclase).

Nautilus pompilius
- face parte dintr-un grup fosil, cu 5 specii actuale, fiind singurele reprezentanţi
cu 4 branhii şi cochilie externă.
- cochilia este bine dezvoltată, spiralată, separată în interior în camere
(mărimea canalelor creşte odată cu creşterea animalului); animalul trăieşte în ultima
cameră (restul camerelor sunt pline cu gaz pe bază de N);

Sepia officialis (Sepia)

- prezintă 2 branhii, 2 auricule, 2 nefridii;
- cochilia este absentă;
- are 10 braţe (8 mai scurte cu ventuze pe toată lungimea lor);
2 braţe sunt mai lungi, şi au la capătul lor tentacule prehensile;
- corpul este turtit dorso ventral; cochilia este redusă, aflându-
se la interiorul corpului, fiind numit sepion sau os de sepie;
- caracteristice sunt glandele de cerneală.

Loligo vulgaris (Calmarul)

- face parte din aceeaşi grup cu sepia; braţele prehensile sunt mult mai
lungi;
- la partea posterioră prezintă o înotătoare triughiulară.

Octopus vulgaris (Caracatiţă)

- au 2 branhii şi 8 braţe (Octopode), toate prevăzute cu ventuze; la bază
braţele sunt unite printr-o palmură; cochilia lipseşte;
- poate să ajungă până la 3 m; este comestibilă;
- este răspândită în Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic.

23
 Încrengătura ARTROPODE

Etimologie: artros = articulaţie

Generalităţi: picioarele acestor animale sunt articulate. Corpul lor este format din tagme: cap
(cu antene, antenule, ochi, apendice bucale), torace (poartă picioarele), abdomen (cu picioare, piepteni,
filiere). Se clasifică după natura apendicelor bucale.

Subîncrengătura CHELICERATE

Clasa ARAHNIDE

Generalităţi: apendicele
bucale sunt reprezentate de chelicere.
Prezintă pedipalpi. Picioarele sunt în
4 perechi. Capul cu toracele
alcătuieşte prosoma, iar abdomenul
opistosoma.

Ordinul SCORPIONIDE
- pedipalpii formează cleşti;
- ultimul segment al corpului, numit telson, are formă de ţep veninos,
şi se află în legătură cu glanda de venin.
- reprezentant: Euscorpius carpaticus – specie din Carpaţi de talie mică;
prădător, iar veninul nu este periculos pentru om.

Ordinul PSEUDOSCORPIONIDE
- pedipalpii nu formează cleşte, ci un ţep; în aceasta se deschide glanda de
venin;
- reprezentant: Chelifer cancroides – specie carnivoră.

Ordinul OPILIONIDE (FALANGIDE)

- seamănă cu păienjeni; au picioare foarte lungi;
- reprezentant: Phalangium opilio – se întâlneşte în locuri umede, nu
suportă uscăciunea.

24
 Ordinul ARANEIDE
- glandele veninoase se deschid în chelicere;
- prezintă glande sericigene, care produc firul de păianjeni a
pânzei.
- firul de mătase iese la exteriorul corpului
prin filiere.
- Aranea diadematus (păianjenul cu cruce)
- Tegenaria domestica (păianjenul de casă)

Ordinul ACARIENI
- chelicerele sunt modificate, formând un aparat bucal pentru înţepat;
- Ixodes ricinus (căpuşa): este un animal hemofag;
corpul se poate dilata puternic.

- Trombidium holosericeum: este

o căpuşă liberă.

- Hydrachma sp.: animal acvatic, detritivor, de culoare verde sau rosu

25
 Subîncrengătura MANDIBULATA

Generalităţi: aparatul bucal este alcătuit dintr-o pereche de

mandibulă şi 2 perechi de maxile (maxila 1 sau maxilulă şi maxila 2).

Clasa CRUSTACEAE

Generalităţi: prezintă cruste (carapace). Capul cu toracele alcătuiesc cefalotoracele, acoperită

de crustă. Prezintă apendice bucale, toracale şi abdominale.

Subclasa FILOPODE

Generalităţi: corp alungit, dintr-un număr variabil de segmente, care prezintă apendice foliacee
(sub formă de foi, frunze subţiri).

Ordinul ANOSTRACEE

Streptocephalus torvicornis
- trăieşte în apele dulci, unde se întâlneşte în perioada de primăvară;
- toracopodele ca nişte trompe, sunt îndreptate spre partea ventrală a
corpului.

Artemia salina
- trăieşte în apele sărate şi salmastre;
- toracopodele sunt dispuse lateral;
- adulţii se întâlnesc în sezonul cald.

26
 Ordinul NOTOSTRACEE

Triops cancriformis
- partea dorsală este acoperită de carapace, dar aceasta
nu acoperă şi abdomenul;
- trăieşte în ape temporare, unde se întâlnesc adulţii de
primăvară până toamnă.

Lepidurus apus
- seamănă cu Triops; de care uşor se deosebeşte prin prezenţa unei
înotătoare sub formă de solzi la parte codală (de unde vine şi denumirea genului:
lepidos = solz; uros = coadă)

Ordinul CONCOSTRACEE
- specii mici, de câţiva mm; corpul acestor animale este acoperit de
carapace bivalve, pe care se află striuri de creştere.
- Cyzicus tetraceus: trăieşte în ape temporare, unde se întâlneşte primăvara.

Ordinul CLADOCERE (Pureci de baltă)

- prezintă un număr mici de segmente; toracele şi abdomenul este
învelit de o carapace;
- antenele sunt foarte lungi, cu ajutorul cărora înoată.
- Daphia pulex: adulţii se întâlnesc primăvara.

Subclasa OSTRACODE

- Sunt specii mici, cu corp acoperit de carapace bivalvă, pe care se

află striuri de creştere sau chiar ornamente.
- Cypris pubera: se întâlneşte primăvara în apele dulci.

27
 Subclasa CIRIPEDE

- Sunt animale marine fixate de substrat;

- au corpul acoperit cu o carapace format din mai
multe bucăţi.
- Balanus improvisus

Subclasa COPEPODE

- capul cu primul segment toracic formează un cefalotorace.

- antenele sunt lungi, cu ajutorul cărora înoată;
- abdomenul se termină cu o furcă.
- Cyclops rubens: în apele dulci, pe parcursul sezonului cald.

Subclasa MALACOSTRACEE

Generalităţi: prezintă crustă superioară. Corpul este alcătuit din 19 segmente. Apendicele
cefalice sunt bine dezvoltate.

Ordinul DECAPODE
- primele trei perechi de toracopode sunt transformate în maxilipede (prima pereche poartă
cleşti);
- următoarele 5 perechi de toracopode au formă de picioare andulatorii.

Subordinul NATANTE (Creveţi)

- se deplasează prin înot;
- au carapace slab mineralizată
- Crangon crangon (Creveta de nisip)
- Palaemon elegans (Creveta de piatră)

28
 Subordinul REPTANTE
- se deplasează pe fundul substratului prin mers (reptaţie)
- se împart în două secţii:

Secţia ASTRACURE (Raci)

- au abdomen bine dezvoltat;
- telsonul şi uropodele sunt lăţite şi se folosesc la mişcări prin înot.
- Astacus astacus (Racul de Râu)
- Homarus gammarus (Homarul)

Secţia BRAHIURE (Crabi)

- abdomenul este mult redus şi îndoit sub
cefalotorace;
- carapacea este rotunjit, poligonal.
- Xanto poressa
- Liocarcinus holsatus

Ordinul AMPHIPODE
- au corpul curbat şi sunt lipsite de carapace;
- o parte din picioare sunt orientate anterior, altele posterior (de
aici vine şi denumirea de amfipode).
- Rivulogammarus balcanicus: tărieşte în orice mediu acvatic.

Ordinul IZOPODE
- cuprinde specii lipsite de carapace, cu corpul turtit dorso-ventral;
- picioarele sunt uniform conformate (de unde vine şi denumirea de
izopode).
- Porcelio scaber: terestru; în zone umede.
- Idotea pontica: marin.

29
 Clasa MIRIAPODA

Generalităţi: au corpul segmentat, în aproximativ 90 de segmente. Pe fiecare dintre aceste

segmente prezintă picioare.

Subclasa DIPLOPODA

Generalităţi: au pe cap antene relativ scurte, 2 ochi. Segmentul imediat următor al capului este
fără picioare. Apoi urmează 3 segmente cu câte o pereche de picioare. Pe restul segmentelor prezintă 2
perechi de picioare. Tergitul (spatele) este impregnat cu săruri minerale, fiind animale tari. Sunt specii
detritivore.

Julus terrestris Polydesmus complanatus Glomeris connexa

Subclasa CHILOPODA

Generalităţi: sunt specii răpitoare, veninoase. Pe cap prezintă 2 antene cu rol senzitiv. Prima
pereche de picioare a migrat în zona cefalică şi a transformat în structură de capturarea prăzii
(forcipule) (acestea sunt în legătură cu glanda de venin). Pe segmente prezintă o singură pereche de
picioare. Ultima pereche este orientată înapoi, mai alungit, având rol senzitiv.

Lithobius forficatus Strigamia crassipes Scolopendra sp.

30
 Clasa INSECTA (HEXAPODE)

Generalităţi: Corpul lor este alcătuit din 3 segmente: cap, torace şi abdomen. Pe cap prezintă
antene de diferite forme şi aparat bucal adaptat la diferite tipuri de hrănire. Picioarele de află exclusiv
pe segmentul toracic şi sunt în mod obligatoriu trei perechi (la diferite grupe de insecte picioarele pot
fi adaptate la modul de viaţă ale acestora). Tot pe segmentul toracic prezintă şi aripi. Aripile pot să fie
în funcţie de grupele de insecte de diferite feluri, ori pot lipsi. Aripile în mod normal sunt 2 perechi.
Larvele insectelor, ]n mod identic pot să fie de diferite feluri: polipode, oligopode şi apode.

31
 Subclasa APTERIGOTE

Generalităţi: cuprinde insecte primitive, de mărimi mici, lipsite de aripi (a=fără, pteros= aripă).

Ordinul COLEMBOLE

Generalităţi: sunt insecte de 1-2 mm. Prezintă un aparat de sărit, din

trei componenţi, situaţi pe ultimul segment abdominal.

Folsomia sexaculata
- este de culoare albă şi trăieşte în pământul florilor.

Ordinul TYZANURE

Generalităţi: sunt de talii mai mari. Abdomenul este prevăzut cu

2 cerci (metacerci). Corpul lor este acoperit cu solzi de culoare argintie.
Pe cap prezintă 2 antene lungi.

Lepisma saccharina
- trăieşte în locuinţe, în locuri umede.

Subclasa PTERIGOTE

Generalităţi: cuprinde insecte prevăzute cu aripi. La unele grupe aceşti aripi le-au pierdut în
mod secundar, datorită adaptărilor la mediu.

Ordinul EFEMEROPTERE

Generalităţi: sunt insecte care în stadiul adult, trăiesc puţin (2-3 zile
– max. o săptămână). Prezintă aripi membranoase, prima pereche fiind mai
mare. Abdomenul este prevăzut cu cerci. Larvele lor sunt acvatice şi trăiesc
în ape bine oxigenate. Prima percehe de picioare este mai lungă la adulţi.

Ephemera vulgata

32
 Ordinul PLECOPTERE

Generalităţi: sunt insecte cu aripi membranoase, care depăşesc lungimea abdomenului.

Abdomenul se termină cu 2 cerci. Zborul adultului este greoi.
Larvele lor sunt acvatice, răpitoare.

Perla marginata

Ordinul ODONATE

Generalităţi: au aripi mebranoase, acre au câte o pată (=ptenostigmă). Adulţii

şi larvele sunt răpitori (odontos=dinte). Larva este acvatică.

Agrion splendens Libelulla depressa

Ordinul ORTOPTERE

Generalităţi: au aripi orientate în spate, paralele (drepte, ortos=drept). La cosaşi antenele sunt
lungi, în timp ce la lăcuste antenele sunt scurte. Ortopterele au picioarele adaptate la sărit. La cosaşi
ovipozitorul este mai lung, în timp ce la lăcuste ovipozitorul este mai scurt.

Tettigonia viridissima Lacusta migratoria Gryllus campestris

33
 Acrida hungarica Oedipoda sp. Gryllotalpa gryllotalpa

Ordinul BLATOIDEE

Blatta orientalis Phyllodromia (Blatella) germanica

- masculul este aripat; aripile acoperă tot - gândacul roşu de bucătărie;
corpul; - atât femelele cât şi masculii au aripi.
- femela nu are aripi (brahipter)

Ordinul MANTODEE

Generalităţi: prima pereche de picioare este adaptată la apucat. Sun

animale prădătoare.

Manthis religiosa

34
 Ordinul HOMOPTERE

Generalităţi: au aripi membranoase. Cele două perechi sunt relativ conformate (la fel) (homos =
asemănător, la fel).

Subordinul CICADINE
- sunt specii cu aripi colorate, cu picioare adaptate la sărit.
Cercopsis vulnerata

Subordinul COCCINE
- corpul lor este acoperit dorsal de o ţeastă.
Quadraspidiotus perniciosus (Păduchele de San Jose)

Subordinul AFIDINE
- sunt păduchii de plante;
- abdomenul lor se îngustează, ultimul segment formând o coadă;
- elimină o substanţă ceroasă protectoare şi o substanţă dulce rezultată
din metabolism.
Aphis pomi

Subordinul TIBICINIDAE

31
 Ordinul DERMAPTERE

Generalităţi: popular sunt numite urechelniţe. Prezintă 2 cerci

abdominali, transformate în cleşte. Aripile au aspect pielos (derma=piele).

Forficula auricularia

Ordinul ANOPLURE

Generalităţi: popular sunt numite păduchi de cap şi de blană. Au

corpul turtit dorso-ventral. Sunt lipsiţi de aripi. Picioarele sunt adaptate la
agăţat.

Pediculus humanus

Ordinul HETEROPTERE

Generalităţi: prima pereche de aripi este de tip hemielitră. Aparatul bucal este de tip înţepat şi
supt. Există specii acvatice şi terestre. Popular sunt numite ploşniţe.

Subordinul HIDROCORIZE (CRYPTOCERATE)

- sunt specii acvatice, cu antene scurte, care sunt ascunse în nişte şanţuri ale capului (crypto =
ascuns).

Notonecta glauca Nepa cinerea (scorpionul de apă)

Subordinul AMFIBIOCORIZE (GYMNOCERATE)

- sunt specii terestre şi acvatice (numai la suprafaţa apei);
- antenele nu sunt ascunse în şanţuri şi sunt mai lungi (gymnos = gol, nedescoperit).

32
 Pyrrhocoris apterus Eurigaster maura Graphosoma lineatum Gerris lacustris
(Vaca Domnului) - pe grâu. - acvatic.

Ordinul COLEOPTERE

Generalităţi: prima pereche de aripi este chitionoasă (= elitră). Sunt cele mai diversificate
insecte.

Familia DYTISCIDAE
- sunt specii acvatice, răpitoare (atât adulţii cât şi larvele).

Dytiscus marginalis

Familia CARABIDAE
- sunt terestre şi se deplasează pin mers.

Carabus coriaceus

Familia HYDROFILE
- sunt acvatice, în general de dimensiuni mari.

Hydrous piceus (Boul de baltă)

- fitofag.

33
 Familia COCCINELIDAE (Mămăruţe)
- pe elitre prezintă puncte.
Coccinella septempunctata

Familia LAMPYRIDAE (Licurici)

- specii luminiscente (emană lumină)
Lampyris noctiluca
- numai masculii sunt aripaţi.

Familia TENEBRIONIDAE
- elitrele sunt sudate şi se prelungesc peste abdomen.
Blaps mortisaga (Gândacul puturos)

Familia MELIODE
Meloe violaceus

Familia LATERIDAE
- popular sunt numiţi gândaci pocnitori;
- pe partea ventrală a toracelui au un dispozitiv cu ajutorul căreia se întorc în cazuri în care sunt
răsturnaţi.

Selatosomus latus

34
 Familia CURCULIONIDAE (Gărgăriţe)
- prezintă un rostru pe cap, pe care se prind antenele geniculate.
- sunt animale fitofage, hrănindu-se cu fasole, grâu, mazăre,
etc.
Apion apricans
- trăieşte pe speciile de vegetale spontane

Familia CRYSOMELIDAE
- sunt specii colorate în culori vii, uneori metalice (crysos = aur)

Leptonotarsa decemlineata (Gândacul de Colorado)

Chrysomela fastuosa

Familia CANTHARIDAE
- specii fitofage, zburătoare

Cantharis fusca

Familia SILPHIDAE
- specii necrofage; frecvent pe cadavre.

Necrophorus vespillo

Familia CERAMBYCIDAE (Croitori)

- au antene lungi faţă de lungimea corpului.

Cerambyx cerdo (Croitorul mare)

Dorcadion pedestre

35
 Familia LUCANIDAE

Lucanus cervus (Rădaşcă)

- masculii au mandibule foarte bine
dezvoltate, ca nişte coarne;
- larvele lor se dezvoltă pe stejar.

Familia SCAREBEIDAE
- prezintă adaptări la săpat (pe prima pereche de picioare şi pe zona capului situată între cei doi
ochi până la inserţia aparatului bucal);

Melolontha melolontha Orychtes nasicornis Cetonia aurata Anomala vitis

(Cărăbuşul de Mai) (Gândacul Rinocer) (Cărăbuşul viţei de vie)

Ordinul PANORPATE (MECOPTERE)

Generalităţi: popular sunt numite musca scorpion. Ultimul segment

abdominal are forma de ţepi (ca la scorpioni). Aripile sunt membranoase.

Panorpa communis

36
 Ordinul TRICHOPTERE

Generalităţi: corpul acestor insecte este acoperit cu păr (trichos = păr).

Prima pereche de aripi este mai mare. Larvele lor sunt acvatice şi construiesc
cămăruţe.

Limnephilus sp.

Ordinul LEPIDOPTERE

Generalităţi: aripile sunt acoperite de solzi (lepidos = solz). Larvele sunt de tip omidă.

Herse convulvuli Saturnia pyri

- fluture de noapte; - aripile sun mari, şi prezintă pete ocelare.
- aripile sunt mici faţă de volumul corpului.

Zygaena filipendulae Papilio machaon

- fluture de dimensiuni mici; - coada rândunicii.

37
 Pieris brassicae Aporia crategi Inachis (Vanessa) io
- fluturele alb a varzei;

Vanessa atalanta

Arctia caja

Ordinul SIPHONOPTERE

Generalităţi: sunt specii hematofage, ectoparazite. Sunt lipsite de aripi.

Perechea a treia de picioare este adaptată la sărit.
Pulex irritans (puricele)

Ordinul DIPTERE

Generalităţi: sunt specii la care s-a păstrat numai prima pereche de aripi (di = doi). Perechea a
doua de aripi s-a transformat in balansiere (de formă de haltere).

Subordinul NEMATOCERE
- popular sunt numite ţânţari;
- corpul lor este subţire, cu picioare lungi (nematos = aţă);
- aparatul bucal este de înţepat şi supt.

Tipula oleracea - este un ţânţar fitofag

Chironomus plumosus - ţânţari de dimensiuni mici cu antene plumoase;
- larvele lor sunt acvatic bentonice.
Culex pipiens - ţânţarul obişnuit;
- femelele sunt hematofage, iar masculii fitofage.
- antenele la femele sunt simple, iar la masculi plumoase.

38
Tipula oleracea Chironomus plumosus Culex pipiens -

Subordinul BRAHICERE
- corpul lor este mai scurt şi mai gros;
- picioarele sunt scurte;
- aparatul bucal este de tip înţepat şi supt sau supt şi lins.

Tabanus bovinus (tăun) Calliphora vomitoria Lucilia cesar (musca verde)

- hematofag. (musca albastră) - se dezvoltă pe dejecţii
- pe cadavre şi substanţe în putrefacţie

Sarcophaga carnaria Volucella zonaria Drosophila melanogaster

(musca de carne) - mimează coloritul viespilor

39
 Ordinul HYMENOPTERE

Generalităţi: sunt specii cu aripi membranoase, cu nervuri puţine (hymen = membrană). La

unele specii ovipozitorul s-a transformat în ac, care este în legătură cu glanda de venin.

Sirex (Urocerus) gigas

- se întâlneşte la etajul coniferelor;
- le depune ouăle în interiorul copacilor (conifere).

Lasius niger (furnica neagră)

Vespa crabro
- prezintă mandibule foarte bine dezvoltate (muşcă);
- este o specie agresivă.

Polistes gallicus
- viespe comună

Apis melifiera (albina)

- sunt organizaţi în caste.

Xilocopa violacea
- nu sunt organizaţi.
- îşi construiesc cuibul în lemnul putred.

Bombus hortorum (Bomdar)

- corpul este bombat şi păros.

Rhyssa persuasoria
- au ovipozitor foarte subţire şi lungă;
- ouăle îşi depun în larvele altor insecte ca fluturi sau Sirex.

40
 Încrengătura ECHINODERME

Echinos = ţepi

Asterias rubens Holuturia sp. Ophioderma sp.

- steaua de mare - castraveţi de mare ophios = sarpe

Echinus sp.
- arici de mare

Antedon mediteranea
- face parte din Clasa
CRINOIDE, sau crini de mare.

41
 Încrengătura VERTEBRATA

Generalităţi: sunt considerate animalele cele mai evoluate. Corpul lor prezintă simetrie
bilaterală, alungit în direcţia axei antero-posterioare, diferenţiat în: cap, gât, trunchi şi coadă. Ca
organe de locomoţie, de regulă au două perechi de membre. Peştii au înotătoare perechi sau neperechi.
Scheletul intern este alcătuit din coloană vertebrală (scheletul axial), scheletul capului şi a membrelor,
şi de numeroase piese cartilaginoase.

Subîncrengătura AGNATE
Generalităţi: specii fără fălci (a = fără; gnatos = falcă).

Clasa CYCLOSTOMATA
Generalităţi: trăsătura specifică a acestei clase este lipsa maxilarelor şi a înotătoarelor perechi.
Gura are formă de pâlnie (cyclos = rotund; stoma = gură).

Ordinul PTEROMYZONES

Eudontomyzon danfordi
- specie dulcicolă

Subîncrengătura GNATOSTOMATE
Generalităţi: sunt vertebrate prevăzute cu fălci mobile.

Supraclasa PISCES (Peşti)

Generalităţi: sunt gnatostomate primitive, vertebrate, primordial acvatice, cu respiraţie
branhială. Membrele sunt prezente sub formă de înotătoare perechi şi neperechi. Din punct de vedere
osteologic, deosebim peşti cartilaginoşi şi osoşi.

Clasa CHONDRICHTYES (Peşti cartilaginoşi)

Generalităţi: sunt peşti cu schelet cartilaginos. Fantele branhiale se deschid liber, nefiind
acoperite de opercul.

42
 Ordinul SELACIFORMES (Rechini)

Squalus acanthias (Câinele de mare)

- specie pelagică, răpitoare.

Ordinul RAJIFORMES

Raja clavata (Vulpea de Mare)

- specie adaptată mediului bentonic.

Clasa OSTEICHTYES (Peşti osoşi)

Generalităţi: sunt peşti cu schelet osos. Fantele branhiale sunt acoperite de opercul. Majoritatea
speciilor sunt prevăzute cu vezică aeriană. Două treimi dintre specii sunt marine, iar o treime este
dulcicolă.

Subclasa ACTINOPTERIGIENI
Generalităţi: cuprinde majoritatea speciilor actuali. Înotătoarele perechi au bază lată. În
scheletul înotătoarelor perechi există un număr mic de elemente bazale, care nu proeminează în afara
corpului şi se articulează direct de centura scapulară. Sunt specii marine şi dulcicole.

Supraordinul CONDROSTEENI
Generalităţi: încă scheletul acestor specii de peşti este în ceea mai mare parte cartilaginos.
Coarda dorsală este persistentă şi în jurul acestora nu se formează corpul vertebrelor.

Ordinul ACIPENSERIFORMES (Sturioni)

- gura lor este aşezată sub rostru;
- dorsala este îndreptată mult spre caudală;
- pectoralele sunt aşezate după opercul;
- pe corp există şiruri de plăci (din solzi ganoizi);
- sunt specii migratoare, anadrome (marine şi dulcicole în funcţie dacaă se află în perioada de
reproducere)

Huso huso (Morun) Acipenser stellatus (păstrugă)

43
 Supraordinul TELEOSTEENI
Generalităţi: scheletul lor este complet osificat. Coloana vertebrală este formată din vertebre
osificate, al căror corp este foarte bine dezvoltat. Solzii sunt cicliozi sau ctenoizi şi nu conţin niciodată
ganoină. Solzii pot lipsi la unele forme. Aproape toţi peştii din acest grup prezintă vezică aeriană.
Cuprinde 90 % din peştii aczuali.

Ordinul CLUPEIFORMES
Generalităţi: cele mai primitive, având craniul în mare parte cartilaginos. Forme dulcicole şi
marine.

Familia CLUPEIDE
- solzii cicloizi sunt destul de mari;
- pe linia medie ventrală solzii se sudează şi formează o creastă dinţată;

Clupea harengus (Heringul) Alosa kessleri pontica (Scrumbia de Dunăre)

Familia SALMONIDAE
- solzi cicloizi foarte mărunţi;
- au două înotătoare dorsală (cea posterioară este adipoasă, fără raze aparente)

Salmo trutta fario (păstrăvul) Salvelinus fontinalis (Fântânelul)

- pârâuri montane, sau crescătorii - originar din America de Nord.

Thymallus thymallus (Lipan) Hucho hucho (Lostriţă)

- apele montane - specie endemică în bazinul Dunărean.

44
 Familia ENGRAULIDAE
- corpul lor este mai puţin comprimat, mai mult cilindric;
- carena ventrală lipseşte.

Engraulis encrasicholus ponticus (Hamsia)

Ordinul ESOCIFORMES
Generalităţi: corp alungit, acoperit cu solzi mărunţi. Razele înotătoarelor sunt moi. Înotătoarea
dorsală este plasată în apropierea celei codale, situată în apropierea înotătoarei anale. Capul este
alungit, prevăzut cu un bot lung şi lat.

Umbra krameri (Ţigănuşul)

- specie ocrotită, se întâlneşte şi în zona Valea lui Mihai – Carei, în
habitate de tip mlăştinos, canale eutrofizate.

Esoc lucius (Stiuca)

Ordinul CYPRINIFORMES

Generalităţi: corpul lor este acoperit cu solzi, sau rar nud. Primele raze ale înotătoarelor s-au
transformat în spini. Au o singură înotătoare dorsală.

Familia CYPRINIDAE
- corpul acestor peşti este comprimat lateral, fusiform. De obicei au 1-2 perechi de mustăţi.

Cyprinus carpio (Crap)

- pe ambele părţi ale fălcii superioare câte o pereche de mustăţi mai
mici, iar în colţul gurii o pereche de mustăţi mai mari.

Carassius auratu gibelios (Caras argintiu)

- nu are mustăţi;
- prezintă fenomenul de inverise sexuală.

45
 Barbus barbus (Mreana)
- are gură inferioară cu buze cărnoase, prevăzută cu mustăţi.

Rhodeus sericeus amarus (Boarţa)

- peşte mic, puternic comprimat lateral (romboidal), cu linie laterală
incompletă.

Alburnus alburnus (Obleţ)

- de talie mică, cu solzi strălucitori (din aceasta se extrage o substanţă
sidefie, esenţa de orient, care serveşte la fabricarea perlelor artificiale)

Abramis brama (Plătica)

- cu corpul puternic comprimat lateral şi cu spate foarte înalt;
- solzii sunt prevăzuţi cu pete mici negre.

Tinca tinca (Linul)

- în colţul gurii are două mustăţi;
- trăieşte în bălţile stătătoare, în fundul mâlos.

Gobio gobio (Porcuşorul)

- peşte de cârd, bentonic; în colţul gurii se găsesc două mustăţi.

Rutilus rutilus (Babuşca)

- endemică în bazinul Dunărean

46
 Scardinus erithropthalmus (Roşioara)
- prezintă un iris portocaliu, având şi o pată roşie deasupra
(erythro = roşu; ophtalm = ochi)

Aspius aspius (Avat)

- este răpitor; gura este foarte largă ajungând pînă sub
marginea anterioară a ochiului.

Chondrostoma nassus (Scobar sau Poduţ)

- are gură inferioară (ca o fantă), transversală, iar buzele sunt
învelite de un strat cornos;
- se hrăneşte cu perifitonul de pe fundul apelor, pietriş.

Familia COBITIDAE
- sunt de talie mică, cu corp alungit, comprimat lateral sau cilindric, cu copr acoperit de solzi
foarte mici sau uneori golaş;
- gura lor inferioară este înconjurată de buze cărnoase şi prevăzute cu 6-12 mustăţi.

Misgurnus fossilis (Ţipar)

- specific apelor stătătoare sau cu curent lent şi funduri
mâloase.
- are 10 mustăţi.
- poate să respire prin pereţii intestinului posterior.

Cobitis taenia (Zvârluga)

- are 6 mustăţi.

47
 Familia ICTAULIRADEA
- sunt de talie mică, cu corpul nud;
- gura lor este prevăzută cu 2-4 perechi de mustăţi;
- după înotătoarea dorsală urmează una adipoasă.

Ictalurus nebulosus (Somnul pitic)

- singura specie din România, originară din America de Nord.

Familia SILURIDAE
- înotătoarele adipoase lipsesc; înotătoarea dorsală este foarte mică, iar înotătoarea anală este
foarte lungă, ajungând până la codală;

Silurus glanis (Somnul)

- are 3 perechi mustăţi;
- cel mare peşte de la noi.

Ordinul BELONIFORMES

Generalităţi: au corp alungit, cilindric şi acoperit cu solzi.

Înotătoarea codală la acelaşi nivel cu cea anală. Sunt mai ales
specii marine.

Belone bellone euxinii (Zărgan)

- pelagic, pe litoralul Mării Negre.

Ordinul GASTEROSTEIFORMES

Generalităţi: sunt de talie mijlocie, având corpul fără solzi, adesea acoperit de scuturi osoase,
mai ales pe flancuri. Înaintea înotătoarei dorsale se găsesc de 2 – 17
ţepi izolaţi, mobili.

Gasterosteus aculeatus (Ghidrin)

48
 Ordinul SYNGNATIFORMES
Generalităţi: au talie mică, corp alungit, foarte subţire şi necomprimat.
Gura lor lipsită de dinţi este aşezată la vârful botului. Corpul este acoperit de
scuturi osoase. Fălcile sunt concrescute (syn = împreună; gnatos = falcă).

Syngnaths acus (Acul-de-Mare) Hippocampus guttulatus (Căluţul-de-mare)

Ordinul CYPRIDONTIFORMES
Generalităţi: cuprinde peşti de talie mică, asemănători cu
ciprinidele la aspect, dar fălcile lor au dinţi. Corpul lor este
acoperit de solzi mărunţi.

Gambusia affinis (Gambuzia)

Ordinul GADIFORMES
Generalităţi: cuprinde peşti cu corp mai mult sau mai puţin alungit, acoperit cu solzi mici.
Înotătoarele nu au ţepi, şi sunt alcătuite numai din raze articulate. Înotătoarele ventrale au poziţie
toracică (aşezate înaintea pectoralelor). Înotătoarea dorsală este despărţită în 2 sau trei părţi. Analele
sunt în număr 2-3. Falca inferioară este prevăzută cu o mustăcioară.

Gadus morhua ()
- din ficatul acestei specii se extrage untura de peşte, bogată în
vitamina D, folosită în medicină.

Lota lota (Mihalţ)

- singurul reprezentant din apele dulci.
- după ştiucă este cel mai dăunător peşte.
- la noi trăieşte în toate apele curgătoare.

49
 Ordinul PERCIFORMES
Generalităţi: înotătoarea ventrală este aşezată înainte sau sub înotătoarea pectorală. Au două
înotătoare dorsale: prima este formată din raze ţepoase, iar a doua este formată din raze moi,
(articulate).

Perca fluviatlis
(Bibanul)

Stizostedion lucioperca
(Şalăul)

Zingel streber (fusar)

Cottus gobio
(Zglăvoacă)
- în apele montane

Romanichtys valasanicola (Zglăvoacă) Scomber scombrus (Scrumbia albastră)

-endemică în bazinul Vâlsanului (afluent al Argeşului)

Ordinul MUGILIFORMES
Generalităţi: seamănă cu percidele, de care se deosebesc în: poziţia abdominală a înătotoarelor
ventrale. Au corp fusiform, solzi care le acoperă capul. Au două
înotătoare dorsale, îndepărtate, prima având spini slab dezvoltaţi.

Mugil cephalus (Chefalul mare)

- pe ţărmurile mărilor tropicale (se întâlneşte şi la noi).

50
 Ordinul PLURONECTIFORMES
Generalităţi: cuprinde peşti cu corpul puternic comprimat lateral, adaptaţi în mare măsură la
viaţă bentonică. Ochi lor sunt situaţi pe una din laturi. Partea pe care stau culcaţi pe fund este lipsită de
ochi, şi decolorată.

Pleuronectes flesus
(cambula)

Solea nasula (Limba de

mare)

51
 Supraclasa TETRAPODA

Generalităţi: cuprinde vertebrate cu 4 picioare, adaptate pentru deplasarea pe uscat sau în mod
secundar la locomoţia aeriană. Tetrapodele cuprind clasele amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.

Clasa AMPHIBIA (BATRACHIA)

Generalităţi: cuprinde animale pichiloterme, cu tegumentul golaş, glandular şi lipsit de
formaţiuni cărnoase. Respiraţia larvelor se face prin branhii. Există metamorfoză.

Supraordinul ANURA

Generalităţi: cuprinde forme fără coadă, numite popular broaşte. Membrele posterioare
prevăzute cu membrană interdigitală sunt mai lungi decât cele anterioare.

Familia DISCOGLOSSIDAE
- au limbă neprotractilă în formă de disc (glosos = limbă)

Bombina bombina (Buhaiul de baltă cu burta roşie)

- în zonele de şes

Bombina variegata (Buhaiul de baltă cu

burta galbenă)
- în zonele de deal şi montane

Familia PELOBATIDAE
- prezintă o lamă cornoasă pe latura externă a tarsului, care ajută la
săpatul solului.

Pelobates fuscus (Broasca săpătoare)

Pelobates syriacus (Broasca săpătoare mare)

- este de talie mai mare decât precedenta

52
 Familia BUFONIDAE
- masculul este mult mai mică decât femela;
- popular sunt numite broaşte râioase (emit substanţe
veninoase)

Bufo viridis (Broasca râioasă verde)

Bufo bufo (broasca râioasă brună)

Familia HYLIDAE
- cuprinde brotăceii adaptaţi la viaţa arboricolă;
- extremitatea degetelor sunt lăţite sub formă de disc, cu
ajutorul cărora se fixează de ramuri şi frunze;
- caracteristic este homocromismul intens.

Hyla arborea (Brotăcelul)

Familia RANIDAE
- sunt lipsite de glande tegumentare, cu excepţia unor cute de pe latura corpului.
- picioarele posterioare sunt bine dezvoltate, adaptate la sărit activ;
- se clasifică în broaşte brune şi broaşte verzi.

Rana arvalis (broasca de mlaştină)

- prezintă o dungă vertebrală (care poate lipsi);
- abdomenul este alb sau rar marmorat;
- pe laturile corpului prezintă pete negre.
- tuberculul metatarsal este bine dezvoltat faşă de celelalte două forme de broaşte brune de la noi.

Rana dalmatina (Broasca roşie de pădure)

- colorat uniform, fără pete pe burtă şi cu marmoraţie slabă pe flancuri.

Rana temporaria (Broasca roşie de munte)

- spatele şi burta este marmorată, botul este mult mai obtuz.

Rana ridibunda (broasca mare de lac)

- de la maro închis până la verde măsliniu, poate prezenta diferite coloraţii.
- tuberculul metatarsal este foarte mic, triunghiular.

Rana lessonae
- mai mică, colorată în verde deschis
- are tubercul metatarsal bine dezvoltat

Rana esculenta
- este un hibrid între cele două broaşte prezentate anterior;
- tuberculul metatarsal este bine dezvoltat, dar mic mai ca la lessonae şi triunghiular.
- coloritul este foarte divers (în termeni neştiinţifici, faţă de celelalte două forme de broaşte verzi,
culorile corpului sunt mai bine conturate)

53
 Rana arvalis Rana dalmatina

Rana temporaria Rana ridibunda

Rana lessonae si Rana esculenta

Cele doua broaste din coltul dreapta jos sunt Rana esculenta

54
 Subclasa URODELOMORPHA

Ordinul URODELA

Generalităţi: cuprinde forme cu coadă. Corpul lor alungit este asemănător cu corpul şopârlelor.

Familia SALAMANDRIDAE
- adulţii au numai plămâni;
- ochii au pleoape;
- larvele au numai branhii externe.

Salamandra salamandra (Salamandra) Triturus vulgaris (Sălâzdra obişnuită)

Triturus cristatus superspecie (Sălămâzdra cu creastă)

- la noi se întâlnesc două specii: Triturus cristatus şi Triturus
dobrogicus.
- Tr. cristatus este specific zonelor de deal şi montane
- Tr. dobrogicus este specific
zonelor de şes (are corp mult mai zvelt
faţă de precedenta).

Triturus alpestris (Sălămâzdra de munte)

- în zonele montane (dar coboară în zone împădurite până la nivelul
zonelor de câmpie)

Triturus montandoni (Sălămâzdra carpatică)

- specie endemică în Carpaţi şi Sudeţi.

55
 Clasa REPTILIA

Generalităţi: sunt tetrapode poikiloterme cu tegumentul golaş, a cărui epidermă este lipsită de
glande şi uscată, având stratul cornos bine dezvoltat, cutat (formând solzi). Ouăle deja prezintă coajă,
încă pergamentoasă.

Supraordinul CHELONIA (TESTUDINATA)

Generalităţi: au corp scurt şi lăţit în plan orizontal, închis permanent într-o carapace osoasă.
Fălcile sunt lipsite de dinţi şi acoperite de plăci osoase (ca ciocul păsărilor).

Familia Emididae
- broaşte ţestoase acvatice (dulcicole şi salmastre);
- cele mai multe sunt carnivore.

Emys orbicularis (broasca ţestoasă de lac)

Trachemys scripta
- specie invazivă, introdusă artificial (reprezintă un pericol
pentru populaţiile de emys care sunt autohtone în ţara noastră).

Familia TESTUDINAE
- sunt ţestoase de uscat;
- se hrănesc cu vegetale.

Testudo graeca (Broasca ţestoasă Dobrogeană)

- în Dobrogea la noi.

Testudo hermanni (Brosca ţestoasă de uscat din Oltenia)

- în Oltenia la noi.
- cele două ţestoase de uscat de la noi seamănă foarte mult între ele,
având câteva caracteristici la nivelul dispoziţiei solzilor de pe carapace.

56
 Supraordinul PLAGIOTREMATA

Ordinul SQUMATA
Subordinul LACERTILIA (SAURIA)
Generalităţi: cuprinde reptilele numite popular şopârle. Forma corpului este foarte variabil. Cel
mai caracteristic este corpul fusiform (majoritatea şopârlelor de la noi). La noi există şi şopârle
serpentiforme (de şarpe) cu picioare reduse la dimensiuni, sau chiar absente.

Familia SCINCIDAE
- la multe forme din această grupă se observă trecerea la
forma de şarpe prin reducerea gradată a membrelor şi a
numărului degetelor. La noi există o singură specie.

Ablepharus kitaibelii
- în zona de şes, în pădurile regiunilor uscate;
- trăieşte în frunzar.

Familia LACERTIDAE
- corp zvelt, cu picioare pentadactile.

Lacerta agilis (Şopârla de

câmp)
- cea mai comună în România.

Lacerta viridis (Guşter)

- masculii sunt verzi, iar femele maro cu pete ocelare.
- trăieşte în zone uscate.
- specific este guşa, prin care pot fi deosebite de specia Lacerta trilineata

57
 Zootoca vivipara (Şopârla de munte)
- se întâlneşte în zonele montane, dar şi în zonele de câmpie în
anumite regiuni, unde sunt prezente ca relicte glaciare;
- preferă zonele umede, mai reci.

Podarcis muralis (Şopârla de ziduri)

Podarcis taurica (Şopârla de iarbă)

- în Dobrogea, Oltenia şi în zona Valea lui Mihai - Carei
- preferă uscăciunea, dunele de nisip cu vegetaţie săracă.

Familia ANGUIDAE
- membrele sunt rudimentare, sau au dispărut complet.

Anguis fragilis (Şarpele orb)

- lipsit de membre;
- trăieşte în zone umede;
- ochiul pineal este vizibil ca la restul şopârlelor (şerpii nu au
ochiul pineal vizibil)

58
 Subordinul OPHIDIA (SERPENTES)

Generalităţi: cuprinde reptilele numite popular şerpi. Sunt lipsite de picioare (la unele forme, ca
la piton, membrele se păstrează sub formă de rudimente).

Familia COLUBRIDAE
- membrele au dispărut complet, chiar şi oasele centurii pelviene;
- trunchiul este zvelt, coada lor este lungă şi ascuţită

Natrix natrix (Şarpele de casă)

- prezintă multe faze de colorit, dar petele de pe cap sunt
caracteristice (la exemplare bătrâne poate să nu mai fie aşa de evidentă);
- există forme cu două dungi, sau melanice (negre)

Natrix tesselata (Şarpele de apă)

Dolichophis caspius (Şarpele rău)

- în regiunile sudice ale ţării;
- este o specie agresivă, ajungând la talii mari.

Zamenis longissimus (Şarpele lui Esculap)

Coronella austriaca (Şarpele de alun)

- coloritul poate fi confundat cu cea a viperelor

59
 Familia VIPERIDAE
- sunt specii veninoase; cu cap piramidal, lăţit în partea posterioară, separată printr-un gât mai
subţire de trunchiul gros;
- coada este scurtă şi groasă.

Vipera berus (Vipera comună, Năpârcă)

- specific în zonele montane, dar apare şi la şes ca relict glaciar
(înspre nord de Carei în păduri şi în Moldova)
- în zonele umede cu stâncărie, tufiş, păduri, mlaştini
forestiere;
- coloritul este foarte variabil (desenul romboidal este
persistent), uneori se întâlnesc şi exemplare melanice:

Vipera ammodytes (Vipera cu corn)

- în zonele calde din sudul ţării.
- prezintă un corn.

60
 Clasa AVES
Generalităţi: păsările sunt tetrapode homeoterme adaptate la zbor. Corpul lor este acoperit de
pene. Fălcile acoperite cu un cioc cornos. Membrele anterioare sunt transformate în aripi. Sunt animale
bipede. Prezintă adaptări specifice pentru zbor (pentru reducerea greutăţii specifice a corpului): o parte
din bronhii se prelungesc în afara plămânilor, formând saci aerieni; oasele lor sunt pneumatice
(umplute cu aer).
Subclasa ORNITHURE (NEORNITHES)
Generalităţi: cuprinde majoritatea păsărilor actuali.

Ordinul GALIFORMES
Generalităţi: grup primitiv, omogen, de păsări fitofage, tericole sau arboricole de talii diferite.
Cele mai multe sunt robuste, greoaie şi slabe zburătoare, având aripi scurte, rotunjite şi bombate.
Capul lor este relativ mică, cu gât scurt sau de lungime potrivită.

Tetrao urogallus (Cocoşul de

munte)
- în zone monaten la noi.

Phasianus colchicus (Fazan)

- a fost introdus cu scop cinegetic şi
economic.
- după introducere în multe zone a
produs pagube mari.

Coturnix coturnix (Prepeliţa)

- specie călătoare cu interes cinegetic şi economic.

Gallus gallus (Găina banchivă)

- unul dintre strămoşii găinilor domestice (Gallus gallus domesticus)
- răspândită în pădurile din Asia de sud est.

61
 Ordinul FALCONIFORMES
Generalităţi: acest grup foarte diferenţiat cuprinde vulturii, acvilele, ulii, şoimii, găile şi alte
specii răpitoare de zi. Înfăţişarea caracteristică: ciocul puternic, cu mandibula superioară arcuită, cu
vârful ascuţit şi încovoiat peste mandibula inferioară; ghearele de la degetele picioarelor sunt ascuţite
şi mult încovoiate.

Falco subbuteo (Şoimul rândunelelor)

- specie călătoare, care cuibăreşte în cea mai
mare parte a Europei.

Buteo buteo (Şorecarul comun) Falco tinnunculus (Vânturel)

Ordinul CICONIFORMES
Generalităţi: cele mai cunoscute sunt berzele, stârcii, lopătarii şi ţigănuşul. Sunt păsări
semiacvatice, acre trăiesc prin apropierea apelor, în locuri mlăştinoase, pe câmpii umede şi mai puţin
în păduri. Cele mai multe sunt păsări mari, cu picioare înalte, cu 4 degete bine dezvoltate (libere sau
legate numai la baza lor de membrane). Au gât şi cioc lung.

Ardea cinerea (Stârcul cenuşiu) Ciconia ciconia (Barza albă) Ciconia nigra (Barza neagră)

62
 Ordinul ANSERIFORMES
Generalităţi: cuprinde păsări acvatice şi semiacvatice, precum sunt lebedele, gâştele, raţele,
ferestraşii. Sunt animale robuste, greoaie, şi au degetele anterioare de la picioare unite prin membrane
înotătoare (interdigitale). Mandibulele pe margini sunt prevăzute de
membrane cornoase.

Aythya nyroca (Raţa roşie)

- pasăre călătoare, care cuibăreşte la noi în ţară.

Ordinul LARIFORMES
Generalităţi: cuprinde păsări acvatice palmipede, răspândite pe întreg globul pământesc,
reprezentate de pescăruşi, pescari, pescăriţe, chirighiţe, lupi de mare. Cu toate că sunt legate de mediul
acvatic, partea cea mai mare a zilelor îşi petrec cu zbor continuu, reyistent.

Larus argentatus
(Pescăruşul argintiu)

Larus ridibundus
(Pescăruşul)

Ordinul COLUMBIFORMES
Generalităţi: cuprinde hulubii de stepă şi porumbeii, două tipuri destul de deosebite de păsări
terestre şi arboricole, de talie mijlocie şi mici. Caractere comune reprezintă: penele dese, tari şi lipite
de corp, pufoase la bază; aripile sunt largi, ascuţite; zborul lor este iute, cu bătăi dese de aripi.

Streptopleia decaocto (Guguştiuc)

Columba palumbus (Porumbelul

gulerat)

63
 Ordinul CUCULIFORMES
Generalităţi: cuprinde păsări arboricole căţărătoare, de talie
mijlocie sau mică, cu degete prevăzute cu gheare ascuţite şi
încovoiate, degetele externe fiind îndreptate înapoi. Penele lor sunt
dure şi rare, lipite de corp. Coada lor este lungă.

Cuculus canorus (Cucul)

Ordinul STRIGIFORMES
Generalităţi: grup omogen de păsări, cuprinde buhele, cucuvele, huhurezii, strigile şi alte păsări
răpitoare de noapte. Înfăţişarea lor este cea a păsărilor răpitoare, prezentând câteva adaptări la viaţa
nocturnă, arboricolă. Cap relativ mare, cu regiune occipitală foarte lată, orbite mari, ochi îndreptaţi
înainte. Cioc puternic, mandibula superioară boltită, ascuţită, încovoiată de la bază, acoperind
mandibula inferioară. La urechi prezintă un piliu tegumentar mobil, acoperit cu pene, care poate fi
îndreptat în direcţia sunetelor. Trunchi robust, aripile largi şi lungi şi coada de regulă scurtă. Picioarele
cu degete scurte, cu gheare lungi, ascuţite şi puternic încovoiate. Degetul extern poate fi îndreptat
înapoi.

Strix uralensis (Huhurezul mare) Tyto alba guttata (Striga) Asio flammeus (Ciuf de câmp)

64
 Ordinul CORACIADIFORMES
Generalităţi: grup eterogen, cu păsări arboricole şi căţărătoare. Îşi
fac cuibul în scorburi de arbori, crăpături de stânci şi de ziduri, galerii
subterane. Trăsături comune: cap mare, cioc puternic, picioare scurte,
pene tari, nu prea dese, şi viu colorate.

Merops apiaster (Prigoarea sau

Albinărelul)

Upupa epops (Pupăza)

Ordinul PICIFORMES
Generalităţi: grup de păsări arboricole căţărătoare de talie şi
înfăţişare foarte variată. Aceste păsări seamănă între ele prin anumite
aspecte. Structura piciorului, care are cele două degete externe permanent
îndreptate înapoi. Ciocul lor este conic şi puternic. Aripile lor sunt scurte.

Dendrocopus major
(Ciocănitoarea mare)

Dryocopus martius
(Ciocănitoarea neagră)

65
 Ordinul PASERIFORMES
Generalităţi: cuprinde peste jumătate din totalul speciilor de păsări actuale. Cele mai multe sunt
păsări arboricole, căţărătoare şi bune zburătoare. Marea lor majoritate sunt insectivore şi folositoare.
Prezintă patru ordine, din care vom trata reprezentanţi din ordinul OSCINE sau păsări cântătoare.

Fringilla coelebs (Cinteză) Parus major (Piţigoi) Hirundo rustica (Rândunica)

Delichon urbica (Lăstun) Troglodites troglodites (Ochiul boului) Sturnus vulgaris (Graur)

Passer domesticus Corvus corax (Cioara) Corvus corone (Corbul)

(Vrabia de casă)

Garrulus glandarius (Gaiţa)

66
 Clasa MAMMALIA (Mamifere)
Generalităţi: mamiferele sunt vertebrate homeoterme, cu corpul acoperit cu păr, nasc pui vii, pe
care le hrănesc cu lapte secretat de glandele mamare. Tegumentul acestor animale cuprinde diferite
formaţiuni cornoase: păr, gheare, copite, coarne, rareori solzi, şi formaţiuni glandulare (glandele
sebacee, sudoripare şi mamare). Urechea externă este prevăzută cu pavilion. Dinţii înfipţi în alveole se
găsesc exclusiv pe cele două fălci, fiind de obicei de trei categorii: incisivi, canini şi măsele.
Fecundaţia este totdeauna internă. Embrionul se prinde de pereţii uterului printr-o placentă care
îndeplineşte hrănirea embrionului din sângele mamei, în tot timpul dezvoltării sale.
Înfăţişarea exterioară variază în limite foarte largi de la un grup la altul.

Supraordinul CARNIVORA
Generalităţi: cuprinde mamifere care au alimentaţie preponderent carnivoră. Caninii sunt bine
dezvoltaţi, ascuţiţi. Primul degete de la picioare nu este niciodată opozabil celorlalte. Clavicula este de
regulă atrofiată sau complet absentă. Mandibula are o mişcare verticală cu posibilitatea de a se închide
foarte mult.
Cuprinde trei ordine actuale. FISSIPEDA (terestre), PINNIPEDA (acvatice – lei de mare,
morse, foci) şi CETACEA (adaptate complet la viaţa acvatică).

Ordinul FISSIPEDA
Generalităţi: au regim alimentar carnivor, rar omnivor sau frugivor. Dinţii lor au vârfuri
ascuţite, remarcabili fiind dezvoltarea caninilor şi prezenţa carnasierelor. Sunt digitigrade sau
plantigrade, având membrele terminate cu 4-5 degete. Tegumentul este acoperit de păr des, bine
dezvoltat. Pe buza superioară mai ales se găsesc tufe de vibrize mai mult sau mai puţin dezvoltate
(mustăţi). Au musculatură foarte puternică. Organul olfactiv este foarte bine dezvoltat.

Familia CANIDAE

Canis lupus
(Lupul)

Vulpes vulpes
(Vulpea)

Familia URSIDAE
Ursus arctos (Ursul brun)

68
 Familia MUSTELIDAE

Mustela putorius
(Dihor)

Mustela nivalis
(Nevăstuica)

Familia FELIDAE

Lynx lynx
(Râs)

Felis silvestris
(Pisica sălbatică)

Supraordinul UNGULATA
Generalităţi: cuprinde specii numite ungulate (ungula = copită) sau copitate, la care falangele
terminale sunt îmbrăcate în copite. Marea lor majoritate este erbivor, existând câteva omnivore sau
chiar insectivore. Dentiţia lor este adaptată la hrănirea lor. Numărul incisivilor este foarte variabil,
putând ajunge până la dispariţia completă pe falca superioară (la rumegătoare) sau să dispare pe
ambele fălci. Măselele au suprafaţa de triturare foarte variabilă. Stomacul este voluminos, având 3-4
compartimente. Intestinul este mult alungit. Corpul acoperit de păr prezintă variaţii de la grupul
taxonomic în cauză (poate să fie des, rar, fire lungi sau scurte, moi sau tari).

Subordinul RUMINATIA (SELENODONTA)

(Rumegătoare)
Generalităţi: sunt ungulate erbivore care se caracterizează prin funcţia rumegării, căreia îi
corespunde un stomac compartimentat şi o dentiţie de tip selenodont.

Familia CERVIDAE
- rumegătoare zvelte, mari sau mijlocii, având coarne ramificate.

Capreolus capreolus (Căprioara)

Cervus elaphus
(Cerbul)

69
 Dama dama
(Cerbul lopătar)

Alces alces
(Elan)

Familia BOVIDAE
- au coarne necăzătoare, prezente de obicei la ambele sexe (cioarnele sunt formate dintr-o excrescenţă a
oaselor frontale);
- dipă forma şi orinetarea coarnelor distingem două tipuri: tipul taurin (coarne îndreptate lateral) şi tipul
bovin (cu coarnele îndrepatte în sus şi înclinate spre spate).

Bos primigenius (Bour) Bos taurus (Boul) Bison bonasus (Zimbrul)

Ovis musimon (Muflonul European) Capra hircus (Capra domestică) Rupicapra rupicapra (Capra neagră)

70
 Supraordinul RODENTIA (Rozătoare)
Generalităţi: cuprinde mamifere mici şi mijlocii, plantigrade sau semiplantigrade, a căror
dentiţie este specializată pentru rodare. Buzele sunt cărnoase şi foarte mobile, prevăzute cu peri tactili,
cea superioară despicată la mijloc şi lăsând să se vadă în faţă incisivii. Marea majoritatea au 2 incisivi
pe falca superioară (puţine au 4). Caninii lipsesc, lăsând un spaţiu între incisiv şi măsele. De regulă
nasc pui mulţi.

Ordinul LAGOMORPHA (DUPLICIDENTATA)

Generalităţi: sunt rozătoare de talie mare, care au două perechi de
incisivi pe falca superioară (duplicidentate). Mişcările mandibulei sunt
transversale. Clavicula este prezentă.

Falimia LEPORIDAE
Lepus europaeus (Iepurele)

Ordinul RODENTIA (Rozătoare)

Generalităţi: cuprinde rozătoare de talie variată, dar mai ales mici, având multă asemănare cu
unele insectivore. Au numai o singură perechi de incisivi pe falca superioară. Picioarele sunt scurte.

Familia SCIURIDAE Familia GLIRIDAE

Sciurus vulgaris (Veveriţa) Glis glis (Pârş)

Familia CRICETIDAE Familia CAVIIDAE

Cricetus cricetus (Hârciog) Cavia sp. (Porcuşori de Guinea sau Cobai)

71
 Familia MURIDAE

Rattus norvegicus
(Şobolanul cenuşiu)

Mus musculus
(Şoarecele de casă)

Ordinul CHIROPTERA
Generalităţi: cuprinde mamifere crepusculare sau nocturne, adaptate perfect la zbor de durată.
Sunt animale insectivore cu câteva excepţii hematofage sau frugivore. Aripa liliecilor este formată de
membrul anterior. Aceasta are primul deget liber, terminat cu gheară, cu ajutorul căreia se paote agăţa.

Plecotus auritus
(Liliacul urechiat)

Nyctalus noctula
(Liliacul de seară)

Ordinul INSECTIVORA
Generalităţi: corpul acestor animale este acoperit cu păr de formă diferită, moale şi des sau mai
rar şi aspru. Capul este prelungit într-un bot în formă de trompă, foarte mobil şi prevăzut cu corpuscule
tactile numeroase. La multe forme, coada dar şi picioarele sunt acoperite de solzi cornoşi, printre acre
se găsesc peri.

Familia ERINACEIDAE Familia SORICIDAE Familia TALPIDEA

Erinaceus europeus (Arici) Sorex sp. (Chiţchani) Talpa europea (Cârtiţă)

72