Scheletul la amfibieni (clasa Amphibia)

Amfibienii (Clasa Amphibia) sunt primele vertebrate care au cucerit mediul terestru. Ei,
raman, insa, legati, dependenti si de mediul acvatic pentru reproducere. Asa cum le spune si
numele, sunt vertebrate care apartin la doua medii de viata (amphi, biorum): cel terestru si cel
acvatic.
Amfibienii se impart in:
1. Ordinul Urodela (salamandrele si tritonii)
2. Ordinul Anura (broastele)
3. Ordinul Gymnophiona
Scheletul la Anure
Scheletul este reprezentat de:
-schelet axial cu
-scheletul craniului (neurocraniu si viscerocraniu)
-scheletul centurii si a coastele
-schelet apendicular
-scheletul centurilor
-scheletul membrelor propriu-zise

Neurocraniul la amfibieni este de tip platibazic, fara sept intre orbite si nu tropibazic, ca
la pesti. Numarul oaselor, atat din neurocraniu, cat si din viscerocraniu, este mai mic decat la pesti
datorita resorbtiei unora dintre acestea in perioada embrionara sau a fuzionarii lor in timpul
dezvoltarii.
Neurocraniul curpinde zonele occipitala, otica, orbito-temporala, etmoidala, bolta si baza
neurocraniului.
Viscerocraniul se caracterizeaza prin faptul ca hiomandibularul trece in urechea medie,
formand columela (os care se sprijina de timpan si fereastra ovala si din care va evolua scarita la
mamifere).
 Coloana vertebrală este alcătuită din 4 regiuni:
-regiunea cervicală este reprezentată de o singură vertebră, numită proatlas, care nu este
omoloagă atlasului vertebratelor superioare
-regiunea dorsală este alcătuită din 7 vertebre: primele 6 sunt procelice îmbinându-se cu
capătul poserior bombat al unei vertebre în capatul anterior scobit al vertebrei următoare, iar cea
de-a șaptea este amficelică. La capătul anterior al ei se articulează capătul bombat al celei de-a
șasea vertebre procelice, iar la capătul său posterior, vertebra din următoarea regiune.
Toate vertebrele dorsale au apofize transverse bine dezvoltate la care se sudează rudimente
de coaste.
-regiunea sacrală este formată dintr-o singură vertebră de tip amficirțian, cu ambele capete
bombate. Apofizele sale transverse sunt foarte bine dezvoltate, iar la nivelul lor se articulează
oasele centurii pelviene.
-regiunea codală este reprezentată de un număr variabil de vertebre unite în urostil la
anure si articulate liber între ele la urodele. În interiorul canalului medular de la acest nivel, la
broaște măduva spinării se continuă pe o distanță scurtă, după care prelungește cu un filum
terminale care, împreună cu nervii rahidieni din regiunile sacrală și codală, formează coada de
cal. La urodele, măduva spinării umple canalul medular până la capăt.
Centura scapulară este alcătuită din două jumătăți cu aspect de arce de cerc. Fiecare
jumătate este formată din suprascapulă (dorsală, dispusă perpendicular pe axul longitudinal al
corpului), scapulă (inferior suprascapulei) și coracoid (dispus ventral, perpendicular pe axul
longitudinal al corpului). Intre cele doua oase coracoide se dispune un epicoracoid unic. Înaintea
acestuia se diferențiază un omostern, iar posterior lui un xifistern, ultimele două nefiind omoloage
sternului vertebratelor superioare.
Scapula și coracoidul delimitează, la nivelul articulației, cavitatea glenoidă pentru inserția
humerusului.
Centura pelviană este reprezentată de trei perechi de oase: ilium lung, articulat la vertebra
sacrală, ischium (dorsal) și pubis (ventral). Cele trei oase deliminează între ele cavitatea
acetabulară pentru inseția femurului. La unele urodele există şi un epipubis unic, în forma literei
Y.
Scheletul membrului de la tetrapode urmăreşte o schemă generală. Astfel, membrele
tetrapodelor sunt alcătuite din trei segmente:
 1. Stilopod reprezentat de humerus la membrul anterior şi femur la membrul posterior
2. Zeugopod reprezentat de radius şi ulna (cubitus) la membrul anterior şi tibie şi
fibulă (peroneu) la membrul posterior.
3. Autopodul este structurat pe trei regiuni: bazipodul cu carpiene la membrul
anterior şi tarsiene la membrul posterior, metapodul cu metacarpiene şi metatarsiene, şi acropodul
cu falange în număr variabil pentru fiecare deget.
Datorită faptului ca oasele stilopodului sunt mobile în articulaţii doar în plan orizontal,
membrele amfibienilor nu pot ridica corpul de la sol.
SEGMENT Membrul anterior Membrul posterior
STILOPOD humerus femur
ZEUGOPOD Radius, Ulna Tibie, Fibula
AUTOPOD
a) Bazipod
-rând proximal Radial, ulnar Tibial, fibular

-rând central Central Central

-rând distal Carpiene Tarsiene

b) Metapod Metacarpiene Metatarsiene

c) Acropod Falange Falange

Membrul anterior prezintă:

- humerus scurt și gros
-radius subtire și ulnă goasă
-radial si ulnar unite
-centralul migrat lateral
-carpienele 1 și 2 libere, 3 și 4 fuzionate
-metacarpienele (4 la număr) libere
-falange conform formulei 2,2,3,3
Membrul anterior prezintă un prepolex.
Membrul posterior prezintă:
-femur lung și subțire, articulat la ilium
-tibie si fibula lungi si unite
-tibial si fibular unite la capete
 -centralul migrat
-tarsianul 1 liber, tarsiene 2 și 3 fuzionate, iar 4 și 5 înlocuite de un ligament
-metatarsienele (in număr de 5) libere
-falange conform formulei 2,2,3,4,3
Membrul posterior prezintă și un prehalux.

Larvele la amfibieni
La amfibieni, din ou ies larve ce ulterior se metamorfozează în adult.
La urodele in timpul metamorfozei apar mai întâi membrele anterioare, iar branhiile
externe se păstrează pe o perioadă mai lungă, la unele specii persistând și în stadiul adult.
 La anure, în timpul metamorfozei branhiile externe devin interne, fiind acoperite de un
opercul membranos, astfel încât camera branhială ajunge să comunice cu exteriorul printr-un
orificiu numit spiracul dispus pe partea stângă a corpului larvei. De asemenea, in dezvoltare apar
mai întâi membrele posterioare (care la adult sunt mai lungi).