Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
TEMA : Strămoşii amfibiilor şi reptilelor contemporane. Dinozaurii, ipotezele
dispariţiei acestora.
Chisinau 2020
CUPRINS
Introducere
Concluzii si recomandari
Bibliografie
Amphibia (din greaca veche: ἀμφίβιος, amphíbios - „ambele moduri de viață”)
este o clasă de animale ovipare și poichiloterme, de dimensiuni diferite. Acestea au
fost printre primele animale, ce au cucerit uscatul, apărând cu aproximativ 350
milioane ani în urmă. Din punct de vedere sistematic, clasa amfibienilor se împarte
în categorii: Caudata - amfibieni cu coadă - și Ecaudata - amfibieni fără coadă.
Primul ordin cuprinde specii ca tritonul obișnuit, salamandra cu pete etc., iar din al
doilea fac parte numeroase varietăți de broaște.
SISTEMATICA AMFIBIENILOR
Clasa Amfibia cuprinde trei ordine, din care dou ă tr ăiesc în România: Caudata
(salamandre şi tritoni) şi Anura (broa şte, broa şte râioase si brot ăcei). Pân ă în
prezent au fost descrise peste 6.000 de specii de amfibieni, cele mai multe în
zonele tropicale. În România tr ăiesc 19 specii, din care 6 de urodele şi 13 de
anure.
SISTEMATICA AMFIBIENILOR
Rata descrierii de noi specii de amfibieni din 1758 pana in 2003 per decada. Pentru
intervalul 2000-2009 estimarea se bazeaza p e rata din intervalul 2000-2003.
Morfologie externă
Sistemul nervos
Sistemul nervos este mai dezvoltat decât la pești.
Encefalul la amfibieni prezintă emisfere cerebrale mai bine individualizate, iar
tuberculii bigemeni au tendința să se dedubleze. Epifiza este dezvoltată la anure, la
mormolocii acestora prezentându-se sub forma unei vezicule situate deasupra
craniului, sub piele.
Sistemul circulator
Inima este alcătuită din trei camere: doi atrii și un ventricul. La formele inferioare
(apode și caudate) atriul stâng și cel drept nu sunt complet separați. La formele
superioare atrii sunt complet separați, dar la toți amfibienii ambii atrii comunică cu
ventriculul printr-un orificiu comun.
Sistemul digestive
La amfibieni aparatul bucal este reprezentat prin orificiul bucal și cavitatea bucală
mare în care se află limba, a cărei formă diferă de la specie la specie. La toți
amfibienii limba este lipicioasă și ajută la prinderea prăzii. Prada este prinsă cu
partea anterioară a limbii. În cavitatea bucală se deschid ductele glandelor salivare.
Dinții la amfibieni sunt mărunți sau lipsesc. Dinții sunt dispuși pe maxilarele
superioare, pe vomer, la unele specii și pe mandibulă. Din cavitatea bucală hrana
trece în esofagul scurt ce se deschide într-un stomac mic, unde se digeră parțial.
Sistemul digestiv al amfibienilor se deosebește de cel al peștilor prin:
apariția limbii;
apariția glandelor salivare;
diferențierea intestinului în intestin gros și subțire;
diferențierea duodenului.
Hrănirea
Reproducere și dezvoltare
Familia Salamandridae
Ordinul Anura
Aspect tipic de broasca, fara coada, cu membrele posterioare mai lungi decat cele
anterioare, adaptata la sarit, ingropat sau cataract.
Familia
Hylidae – 1 specie
Bombinatoridae – 2 specii
Modificari taxonomice
DENUMIREA VECHE DENUMIREA NOUA
DECLINUL AMFIBIENILOR
1989 – First World Congress of Herpetology
Cauzele declinului
Distrugerea, deteriorarea si fragmentarea habitatelor acvatice si terestre
• Modificari climatice
• Supraexploatarea
• Specii exotice
Reptile
Reptilele sunt o clasă de vertebrate ovipare, poichiloterme, cu corpul acoperit de o
piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu
inima tricamerală. Doar câteva duc un mod de viață acvatic ori semiacvatic. Se
cunosc aproximativ 7000 de specii de reptile. Formele actuale
includ șopârlele, șerpii, broaștele țestoase și crocodilii.
Caractere generale
Morfologie externă
Morfologie internă
Schelet
Coloana vertebrală are 10 vertebre (șopârla) sau mai multe. Cutia craniană este
unită cu prima vertebră. Din această cauză mobilitatea capului este mare.La șerpi,
coastele nu sunt unite între ele prin intermediul sternului, putând să înghită hrana
mai bine.
Musculatura
Reptilele au o musculatură dezvoltată, în special pe cea a membrelor.
Sistemul digestive
Sistemul digestiv
este împărțit în mai multe părți: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin
subțire, intestin gros. Cavitatea bucală este bine delimitată. Mandibula se
articulează de craniu prin intermediul osului pătrat. Acest mod de articulare
permite deschiderea extrem de largă a cavității bucale. Spre deosebire de pești și
amfibieni, dinții prezintă o relativă specializare. Intestinul gros se deschide în
cloacă.
Sistemul respirator
Inima prezintă 3 camere: două atrii și un ventricul. Sângele arterial este separat de
cel venos mai bine decât la amfibieni datorită unui început de perete despărțitor în
ventricul și amplasării principalelor vase arteriale. Sângele realizează două
circuite: mare și mic. La aproape toate reptilele, inima este tricamerală, numai la
crocodili este din 4 camere.
Sistemul nervos
Mediul de trai
Reproducerea
Înmulțirea se face prin ouă depuse de femelă în locuri însorite. Ele sunt clocite cu
ajutorul căldurii solare. Dezvoltarea embrionului se face fără metamorfoza.
Dieta și comportamentul
Carnivore sau insectivore
Clasificare:
Boa
Pitonul
Veninosi:
Sarpele cu ochelari
(cobra Indiana) Naja naja
Vipera are corpul scurt (0,75m), capul mai lat decat corpul, de forma
triunghiulara, cu o pata neagra in zigzag care se intinde de-a lungul corpului si una
in forma de V pe cap.
Una dintre cele mai cunoscute teorii privind dispariţia dinozaurilor este cea a unei
maladii generale care a făcut ravagii în special în rândul dinozaurilor tereştrii.Ar fi
apărut la ierbivori, acum mai bine de 65 de milioane de ani în urmă şi s-ar fi
transmis la carninvori dar şi la toate creaturile care intrau în lanţul trofic, inclusiv
necrofagii. Palenontologul Roy Moodie a sugerat însă că mai degrabă a fost o serie
de boli şi afecţiuni tot mai dese care au dus în timp la dispariţia populaţiei de
dinozauri. Moodie a ”cartografiat”pe baza descoperirilor problemele de sănătate
intiuite pe baza scheletelor de dinozauri.
Acesta a iventariat o sumedenie de fracturi,artrite şi o mulţime de alte patologii
vizibile la fosile. Acesta a fost de părere că bolile de care sufereau dinozaurii au
ajuns la un climax acum 65 de milioane de ani ducând la dispariţia acestora.
Printre bolile cele mai comune au fost infecţiile osoase.Specialişti precum cei de la
Universităţiile din Reading şi Bristol din Marea Britanie, cred că de fapt exctinţia
dinozaurilor a avut loc treptat, având mai multe cauze, inclusiv probleme de ordin
genetic, sau boli transmise genetic. Aceştia sunt de părere că de fapt acum 65 de
milioane de ani a fost de fapt deznodământul unui proces de cel puţin 50 de
milioane de ani, timp în care dinozaurii au intrat într-un declin lent dar sigur.
Una dintre cele mai credibile şi acceptate teorii este cea a elaborată de Luis Walter
Alvarez, fizician câştigător al Premiului Nobel în 1980 şi fiul său geologul Walter
Alvarez. Aceştia cred că de fapt, de vină pentru moartea dinozaurilor este un corp
ceresc uriaş care aproape a distrus viaţa pe pământ. Mai precis, ar fi vorba despre
un asteroid uriaş care a lovit Pământul acum 65 de milioane de ani în urmă. Cei doi
specialişti se bazează pe un strat geologic care demonstrează impactul asteroidului
cu solul.
Totodată, o altă dovadă palpabilă este craterul Chicxulub din Peninsula Yucatan
pe teritoriul Mexicului. Asteroidul sau cometa care a lovit Pământul acum 65 de
milioane de ani ar fi avut un diametru de 15 kilometri. Impactul a fost atât de
violent încât a produs o undă de şoc capabilă să radă tot în calea ei. Ceea ce s-a
întâmplat a ajuns cunoscut drept ”Extincţia din Creatacic-Paleogen” fiind unul
dintre cele mai devastatoare evenimente din istoria Pământului. Dincolo de unda
de şoc propagată, lovitura de ciocan a asteroidului a produs numeroase
dezechilibre ale ecosistemului. În primul rând, la impact o mare cantitate de gips a
fost vaporizat în atmosferă sub forma unui aerosol care a destabilizat grav climatul.
Vulcanii ucigaşi
O altă teorie arată că acum 66 de milioane de ani în urmă, 75% dintre speciile de
pe Pământ au dispărut din cauza unei erupţii vulcanice masice. Un crater uriaş
descoperit în Podişul Deccan, India, arată că de aici ar fi început apocalipsa
dinozaurilor. Cercetătorul în geologie, Blair Schoene de la Universitatea Princeton
au studiat această ipoteză.
Aceast ar fi fost atât de puternică încât ar fi acoperit aproape tot continentul asiatic
sub un strat de bazalt. Totodată ar fi eliberat gaze otrăvitoare în atmosferă fiind
purtate pe toată suprafaţa globului. Erupţia plus gazele otrăvitoare ar fi produs
dezechilibre atât de grave încât au dus la extincţia dinozaurilor.
Majoritatea scheletelor de dinozaur depuse in muzee sunt făcute din copii ale
oaselor astfel încât fosilele originale să poată fi studiate cu atenţie şi păstrate în
siguranţă. Totuşi căteva muzee expun scheletele adevărate. Oasele care lipsesc pot
fi înlocuite cu cele ale unor dinozauri înrudiţi.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Reptil%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni
https://www.slideshare.net/stefanmoraru/reptile-22747640
https://sites.google.com/site/clasareptiliareptile/
file:///C:/Users/misa_/Downloads/amphibia.pdf
adev.ro/q1noyp
https://adevarul.ro/locale/botosani/de-disparut-dinozaurii-cele-mai-cunoscute-
teorii-privind-moartea-uriasilor-stapanit-pamantul-
1_5dde3db75163ec427176a88c/index.html
http://dinozauriii.weebly.com/disparitia.html
https://www.gotquestions.org/Romana/disparitia-dinozaurilor.html
http://dinozauriii.weebly.com/disparitia.html