UNIVERSITATEA TIRASPOL DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Biologie cu aprofundare in sanologie.

Catedra Biologie si Chimie

Referat.
Pe tema: ȚESUTURILE FUNDAMENTALE ȘI SECRETOARE

A elaborat: studentul an. I

Platon Marina
A verificat: dr. conf. univ.
Aluchi Nicolae

CHIŞINĂU - 2014-
 CUPRINS:
II. ȚESUTURILE FUNDAMENTALE ȘI SECRETOARE

1. Parenchimuri de depozitare

2. Tesuturi aerifer a absorbi energia solara necesara asimilatiei

clorofiliene.

3. Tesutul acvifer

4. Functiile tesuturilor secretoare si clasificarea lor.

5. Trihomii glandulari si nectarinele

6. Hidatodele

7. Canale schizogene si lisigene

8. Vase laticifere
II. ȚESUTURILE FUNDAMENTALE ȘI SECRETOARE

Tesuturile fundamentale sunt cele mai răspandite tesuturi in

plante. Ele sunt formate din celule parenchimatice
(izodiametrice), cu peretii subtiri, celulozici si cu spatii
intercelulare. Aceste tesuturi se mai numesc si parenchimuri.

După rolul pe care il au in plantă se diferentiază in:

parenchimuri de absorbtie, parenchimuri asimilatoare si
parenchimuri de depozitare.

Parenchimuri de absorbtie : Parenchimurile de absorbtie au rolul

de a absorbi apa cu sărurile minerale din sol si de a o conduce la
vasele lemnoase. Acestea sunt reprezentate de: rizoderma cu
perisorii absorbanti(fig. 1), endoderma cu celulele de pasaj (fig.
2), epiderma cotiledonului de la Gramineae, care are rolul de a
absorbi substantele hidrolizate de enzime din endospermul
semintei si de a le transmite embrionului pentru a germina.
Fig. 1. Rizoderma cu peri absorbanti

Fig. 2. Endoderma cu
celule de pasaj

Un tip special de parenchim de absorbtie este intalnit in

rădăcinile aeriene ale unor plante din tinuturile tropicale
(orhidee), numit velamen radicum. Rădăcinile aeriene nu au peri
absorbanti, dar au velamen. Velamenul este pluristratificat, fără
spatii intercelulare. Celulele au ingrosări spiralate sau reticulate,
celulozice, care functionează ca vase capilare, care retin apa.

La plantele parazite si semiparazite, lipsite de rădăcini

propriu-zise, există haustori (sugători), care la plantele parazite
se infig in tulpina sau rădăcina plantei gazdă pană la vasele
liberiene, de unde absorb seva elaborată, iar in cazul plantelor
semiparazite, pătrund pană la vasele lemnoase, de unde absorb
seva brută.
1. Parenchimuri de depozitare

Parenchimurile de depozitare sunt acelea care acumulează in

celulele sale cantităti mari de substante organice (glucide,
protide, lipide), apă sau aer. Acestea se intalnesc in organele cu
rol in depozitare (rădăcini tuberizate, tuberculi, rizomi,
seminŃe, fructe). Astfel, parenchimurile in care se acumulează
amidonul se numesc parenchimuri amilifere, fiind prezente in
seminte, tulpini subterane. Tesuturile in care se acumulează apă,
poartă numele de tesuturi acvifere, fiind specifice plantelor
suculente (cactusi).

In spatiile intercelulare ale unui parenchim se poate acumula

cantităti mari de aer, acesta purtand numele de aerenchim
(fig.3), specific plantelor de apă sau locuri umede (rădăcina la
chiparosul de baltă – Taxodium distichum).
Fig. 3. Parenchimuri aerifere

2. Tesuturi aerifer

Tesuturile aerifere sunt spatiile in care se acumuleaza aer,

ele caracterizand organele plantelor submerse, fiind numite
si aerenchimuri. Sunt formate dintr-un tesut parenchimatic
lacunos, ce alcatuieste un adevarat sistem de canale aerifere,
care strabat intregul corp al plantelor. Acest tesut micsoreaza
greutatea specifica a plantelor, determina plutirea lor la
suprafata apei sau in mentinerea unei pozitii verticale in apa cat
mai aproape de suprafata, pentru a absorbi energia solara
necesara asimilatiei clorofiliene.

3.Tesutul acvifer 

este specializat in depozitarea apei cu sarurile minerale dizolvate

in ea, fiind un tesut specific plantelor xerofile (de
uscaciune: Stipa capillata - Colilie, Festuca valesiaca - Paius),
plantelor suculente (Cactaceae, Crassulaceae) si
halofile (Salicornia europaea - Iarba sarata, Aster tripolium-
Stelita). Tesutul acvifer este format din celule vii, mari, lipsite
de cloroplaste, cu o vacuola mare, cu suc concentrat, au peretii
subtiri, celulozici, iar spatiile aerifere dintre ele lipsesc. Este
plasat intotdeauna in apropierea tesutului palisadic pe care il
aprovizioneaza. Apa din tesutul acvifer este retinuta de
mucilagiile din sucul vacuolar sau in peretii celulari. In frunzele
de Aloe succotrina (fig.4), Agave americana, in dreptul fiecarui
fascicul libero  – lemnos exista cate un parenchim acvifer cu suc
aloifer.

Fig.4. Sectiune transversala prin frunza de Aloe succotrina:

1 - epiderma; 2 - stomata; 3 - tesut palisadic; 4 - rafide de oxalat

de calciu; 5 - tesut palisadic; 6 - celule oleifere; 7 - vase
conducatoare

4.Functiile tesuturilor secretoare si clasificarea lor.

Tesuturile secretoare sunt formate din celule care sunt
specializate in producerea sau

eliminarea unor substante rezultate ale proceselor metabolice

(uleiuri eterice, balsamuri,

taninuri, răsini, nectar, mucilagii, gume, latex etc).

Clasificarea

1.După locul de depunere a substantelor secretate,

tesuturile secretoare se impart in:

 Tesuturi cu secretie externă,

 Tesuturi cu secretie intercelulară
 Tesuturi cu secretie intracelulară.

Tesuturile cu secretie externă elimină substantele elaborate in

afara plantei, fiind reprezentate de: papile secretoare, peri
secretori, solzi secretori, glande nectarifere, glande saline,
glande digestive, hidatodele.

Papilele secretoare sunt celule ale epidermei in formă de

con, intalnite pe petalele unor flori (trandafiri, lăcrămioare,
panselute),care dau aspectul de catifelat.(fig.5) .Ele secretă un
ulei volatil, mirositor.
Fig5. Papile secretoare in petalele de panselute.

Perii secretori sunt prezenti in epiderma frunzei,tulpinii, fiind

formati din 1-4 celule, ultima

celuă fiind secretoare (fig.6).

Fig.6 Peri secretori.

Solzii secretori sunt formati din celule secretoare asezate in

formă de rozetă, de asemenea prezenti in epidermă (hamei,
mentă - fig. 7).
 Fig.7 Solz secretor: 1 – celula
secretoare; 2 – cuticula

Glande nectarifere sunt structuri specializate caresecretă un

lichid dulce, numit nectar, consumat de insecte,participand astfel
la polenizare. Ele se formează in floare,fiind numite glande
intraflorale, la baza petalelor,staminelor, ovarului sau pe organe
vegetative, fiind numite

glande extraflorale, situate la baza petiolului frunzei de piersic si

la baza limbului foliar la cires.

Glande saline se intalnesc pe frunzele unor plante de sărături.

Ele elimină surplusul de apă prin gutatie activă. După eliminarea
apei sărurile raman pe frunză sub forma unui strat pufos.

Glande digestive se intalnesc la plantele carnivore. Sunt

structuri a căror celule secretă enzime proteolitice, cu ajutorul
cărora digeră corpul insectelor, cum ar fi la Drosera rotundifolia
– Roua cerului si Nepenthes spp..

Hidatodele sunt structuri care elimină apa sub formă de picături,

fenomen numit gutatie.

Tesuturi cu secretie intercelulară elimină substantele

secretate in spatiile intercelulare, fiind reprezentate de buzunare
secretoare si canale secretoare.

Buzunarele secretoare reprezintă spatii intercelulare, de formă

sferică, căptusite cu celule secretoare, in care se acumulează
substanŃele secretate. Acestea sunt prezente in parenchimuri, in
coaja de portocal, in frunza de sunătoare – Hypericum
perforatum (fig. 8).

Fig.8 Buzunar secretor.

Canale secretoare sunt spatii intercelulare tubuloase, căptusite
cu celule secretoare,

care secretă răsini, uleiuri eterice, cum ar fi la conifere, in

fructele umbeliferelor (fig. 9).

Fig.9 Canale secretoare in frunza

de pin (Pinus nigra)

Tesuturi cu secretie intracelulară elimină substantele secretate

in interiorul celulelor, fiind reprezentate de laticifere.

Laticiferele sunt celule mari, simple sau ramificate, care secretă

latex (suc lăptos). Laticiferele pot fi articulate sau nearticulate.

Laticiferele articulate sunt formate din celule puse cap la cap, cu

peretii transversali resorbiti. Acestea pot fi simple, neramificate,
ca la rostopască – Chelidonium majus sau ramificate, ca la
păpădie – Taraxacum officinale.

Laticiferele nearticulate prezintă o singură celulă alungită, cu

numerosi nuclei, cum ar fi la laptele cainelui – Euphorbia
cyparissias (fig. 10).

Fig. 10. Laticifere nearticulate la

Euphorbia cyparissias

5.Trihomii glandulari si nectarinele

Cele mai multe plante au perisori pe suprafata lor aeriene,

superficial similar cu părul de pe corpul uman. Acesti perisori
de plante sau mai numiti tricomi, afectează planta într-un număr
de moduri poate schimba proprietățile optice ale suprafața de
frunze și ar putea ajuta la conservarea căldură și / sau umiditate.

Există două tipuri principale de tricomi: glandulare și

nonglandular.

Perii sau trichomii se află in epidermă, luand nastere prin

alungirea peretilor externi.

Ei pot fi protectori, secretori, agătători, senzitivi, unicelulari

sau pluricelulari, simplii sau

ramificati, stelati, vii sau morti (fig. 11).

Perii au un rol foarte important in taxonomie, la determinarea

unor specii, dar totodată rol de protectie a plantelor contra
insolatiei puternice, a transpiratiei, a gerurilor si atacul
animalelor. Unii peri servesc la diseminarea fructelor si
seminŃelor (exemplu la salcie, plop).
 Fig. 11 . Tipuri de peri
1 – Păr pluricelular;
2 – Păr unicelular
3 – Păr unicelular ramificat
4 – Păr secretor

De exemplu peri unicelulari, cu rol protector contra animalelor,

se intalnesc la urzică – Urtica dioica. Peri unicelulari, dar morti,
se intalnesc pe sămanta de bumbac – Gossypium hirsutum.

La traista ciobanului – Capsella bursa-pastoris, perii sunt

unicelulari si stelati. Perii pluricelulari sunt de asemenea diferiti.
Ei pot fi simplii la cartof – Solanum tuberosum sau ramificati
(stelati) la salcia mirositoare – Elaeagnus angustifolia.

Nectarinele sunt glande nectarifere, formatiuni epidermice sub

forma de emergente, la care se mai adauga si tesuturile
subepidermice, al caror produs este nectarul o solutie apoasa de
zaharuri simple, uleiuri eterice, gume, vitamine, hormoni etc,
mult cautate de insecte (mai ales albine) pentru hrana si
polenizare. Dupa localizare, nectarinele pot fi de doua categorii:
florale si extraflorale.

Nectarinele intraflorale sunt situate in interiorul florilor (fig.

12), fiind localizate la:

- baza sepalelor: Tilia cordata - Tei, Malva sylvestris - Nalba;

- baza petalelor: Berberis vulgaris - Dracila, Papaver

somniferum - Mac de gradina;

- intre petale si stamine: Aesculus hippocastanum - Castan

porcesc;

- baza staminelor: Brassica nigra - Mustar, Caryophyllaceae,

Cactaceae;

- intre androceu si gineceu: Vitis vinifera - Vita-de-

vie, Rosaceae, Fabaceae;

- baza stilului: Cornus mas - Corn, Asteraceae;

- baza ovarului: Gentianaceae, Solanaceae, Lamiaceae;

- varful ovarului: Apiaceae, Campanulaceae;

- baza florii: Salix alba - Salcie alba, Lythrum salicaria -
Rachitan;

- pe receptacul: Acer campestre - Artar;

Fig. 12. Tesuturi nectarifere: A - tesut nectarifer (n) la baza

staminelor de la Brassicaceae; B - tesut nectarifer din
stilopodiul de la Apiaceae; C - tesut nectarifer in florile
de Cucurbita pepo.
Fig. 13 - Glande nectarifere extraflorale (sectiune transversaIa);
B - sector mult marit la Vicia sepium; ct - cuticula; ep.s -
epiderma superioara; t.n - tesut nectarifer.

Glandele nectarifere se pot prezenta sub fonna de: inel, disc,

protuberante etc.

             Nectarinele extraflorale (fig. 13) nu sunt situate pe

floare, ele gasindu-se: pe stipele sub forma unor peri secretori
pluricelulari (Vicia cracca - Mazariche), la baza
petiolului (Persica vulgaris - Piersic), la baza limbului
foliar (Cerasus avium - Cires).

Fig. 14 - Glanda nectarifera extraflorala la Melampyrum

arvense: c.gl- celule glandulare; ep - epiderma; mzf – mezofil
Celulele nectarifere, in perioada de elaborare a nectarului, se
deosebesc din punct de vedere ultrastructural atat de celulele
parenchimatice tipice, cat si de celulele parenchimului
nectarinei. Astfel, celulele sunt mai bogate in citoplasma si mai
saturate in anumite organite celulare: mitocondrii, reticul
endoplasmatic.
Nectarinele reprezinta o adaptare biologica a plantelor la
polenizarea entomofila. Uneori, ele reprezinta si 'momeli' pentru
plantele insectivore.

6. Hidatodele

Hidatodele sunt formatiuni epidermice, de fapt niste glande

ce servesc la eliminarea apei lichide cu saruri le minerale, sub
forma de picaturi, fenomen numit gutatie. Ele au rolul de a
acumula surplusul de apa din interiorul plantei si de a-l elimina,
in cazul in care conditiile exteme nu permit efectuarea
transpiratiei. Gutatia se desfasoara la nivelul stomatelor acvifere
ale frunzei. Exista doua categorii de hidatode: active si pasive.

Hidatodele active  sunt reprezentate de o celula sau mai

multe celule de origine epidermica, adesea in forma de peri
unicelulari sau pluricelulari, curbati, care nu au legatura cu
traheidele din nervuri le frunzei (Fragaria vesca -
Fragi, Phaseolus multiflorus - Fasole mare (fig. 15); Piper
nigrum - Piper negru (fig. 16).
 Fig. 15. Hidatoda activa (h) in frunzele
de Phaseolus multiflorus

Fig. 16. Hidatoda inchisa la Piper nigrum

Hidatodele pasive numite si stomate acvifere, sunt

formatiuni complexe alcatuite din elemente epidermice si
subepidermice. Ele sunt localizate la varful dintilor de pe
marginea frunzei, in prelungirea ultimelor traheide ale nervurilor
frunzei, de exemplu la Primula veris - Ciubotica cucului (fig. 17
);Tropaeolum majus - Caltunasi etc.
Fig. 17. Hidatoda deschisa la Primula sinensis (sectiune
longitudinala) p - parenchim asimilator; t - traheide; e - epitem; s
- stomata acvifera

O hidatoda pasiva clasica este formata din doua celule

stomatice moarte, cu deschidere permanenta, o camera
substomatica acvifera si un tesut special numit epitem (format
din celule parenchimatice incolore, aflate in contact cu
traheidele din nervurile frunzei). La hidatodele pasive apa este
acumulata in celulele epitemului, de unde este presata sa iasa
afara de noua cantitate de apa adusa de traheide.

7. Canale schizogene si lisigene

Buzunarele schizogene se formeaza dintr-o celula parenchi

matica care se divide succesiv, mai intai prin doi pereti
perpendiculari, rezultand un meat care va creste, formand
buzunarul colector. Apoi, celulele din jur se divid din nou,
radiar, rezultand un singur strat de celule epiteliale.

Buzunarele schizogene sunt prezente la: Myrthus

communis - Mirt, Eucalyptus globulus - Eucalipt (din frunze se
extrage eucaliptolul), Hedera helix – Iedera fig.
(18), Hypericum perforatum - Sunatoare, (fig.
19), Caryophyllus aroma ticus - Arborele de cuisoare (din
muguri se extrage uleiul de cuisoare folosit in stomatologie ).
 Fig. 18. Buzunar secretor la Hedera helix; 1
- buzunar; 2 - celule secretoare.

Fig. 19. Buzunar secretor la Hypericum

perforatum.

Buzunare schizo-lisigene initial se formeaza ca si cele

schizogene, dupa care celulele epidermice se divid si periclin,
astfel incat buzunarul colector este inconjurat de cateva straturi
de celule secretoare, cele interne se vor liza curand. Astfel de
buzunare intalnim la fructele de Citrus aurantiacum - Portocal
(datorita uleiurilor volatile din buzunarele portocalei, aceasta se
utilizeaza ca aromatizant pentru medicamente, (fig.20) si
laDictamnus albus - Frasinel (fig.21).
Fig. 20. Buzunar secretor la Citrus aurantium Fig.21.
Buzunar secretor la Dictamnus albus
       8. Vase laticifere
Tesuturi cu secretie intracelulară elimină substantele secretate
in interiorul celulelor, fiind reprezentate de laticifere.
Laticiferele sunt celule mari, simple sau ramificate, care secretă
latex (suc lăptos).Laticiferele pot fi articulate sau
nearticulate.Laticiferele articulate sunt formate din celule puse
cap la cap, cu peretii transversali resorbiti. Acestea pot fi simple,
neramificate, ca la rostopască – Chelidonium majus sau
ramificate, ca la păpădie – Taraxacum officinale.Laticiferele
nearticulate prezintă o singură celulă alungită, cu numerosi
nuclei, cumar fi la laptele cainelui – (Euphorbia cyparissias).
 VI. BIBLIOGRAFIA

1. http://www.horticultura bucuresti.ro/fisiere/file/ID/Manuale
%20ID/Botanica%20I.pdf.
(24.11.2013)

2. Botanica cu baze în Ecologie.

3. Costache Iulian , Botanica Vol. 1 Morfologia şi Anatomia plantelor.
4. Autor : ELENA SĂVULESCU ,Botanică – Morfologia plantelor.
Gabriela Șerbănescu-Jitariu, Constantin Toma, Morfologia si anatomia plantelor,
Didactica 1980, pag.464.

5. Gh. Anghel C. Chirilă Eugenia Baciu Gh. TURCU , MORFOLOGIA ŞI

ANATOMIA PLANTELOR ,pag.105.
6. Cornelia Deliu, Editura: Presa Universitara Clujeana,2003,Morfologia si
anatomia plantelor (volumul 1).
http://www.librarie.net/carte/128833/Morfologia-anatomia-plantelor-
volumul (24.11.2013)

7. http://www.horticultura-bucuresti.ro/fisiere/file/ID/Manuale
%20ID/Botanica%20I.pdf(28.11.2013)
8. http://www.e-referate.ro/referate/Tulpina2006-09-26.html ( 30.11.2013).
9. http://www.scientia.ro/biologie/71-concepte-fundamentale-din-
biologie/2380-tesuturile-vegetale.html (30.11.2013)
10. http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/biofizica/Osmoza18.php
(31.11.2013)