Curs 8 Reproducerea asexuata este caracteristica anamorfelor.

Acest tip de inmultire poate avea loc vegetative si prin structure reproductive differentiate ( asexuata propriu-zisa). Structurile de reproducere vegetative sunt reprezentate prin portiuni nespecializate ale aparatului vegetative care, disseminate pe diferite cai, pot genera un nou miceliu. Astfel, exista foarte multe specii care se inmultesc usor : Rhizoctonia solani (specie raspandita in sol). Artrosporii se formeaza prin fragmentarea miceliului in dreptul septului, atat terminal, cat si intercalar. Dupa separare acesti spori au tendinta de a se aseza in zig-zag (Geotrichum). Clamidosporii se formeaza in culture mai vechi decat restul talului (Mucor) sau in interiorul conidiilor pluricelulare (Fusarium). Clamidosporii pot avea rolul de structure de propagare sau de rezistenta. In mod obisnuit se formeaza intercalary, mai rar terminal, prin modificarea celulelor miceliului vegetative. Un rol foarte important in inmultirea vegetative a ciupercilor il au structure conservative de tipul organelor de rezistenta : rizomorfe si scleroti . Reproducerea asexuata propriu-zisa se realizeaza prin mitospori, cu rol de inmultire si de propagare, care se diferentiaza fie direct pe miceliul haploid sau dicariotic, fie pe ramificatiile acestuia. Mitosporii rezulta in urma diviziunii tipice a nucleelor, iar formarea acestora nu este precedata de un process sexual. Acest stadiu in care se formeaza mitosporii ( sporii asexuati) este cunoscut sub numele de anamorf sau imperfect. Structure reproductive asexuate fac parte din ciclul de viata al ciupercilor si se identifica cu anamorfele acestora.

Dupa posibilitatile de miscare, sporii ciupercilor sunt de doua feluri : spori imobili sau aplanospori si spori mobile sau planospori, care prezinta in general 1-2 flageli. Dupa locul de formare sporii pot fi de doua feluri : endogeni si exogeni. Spori endogeni (endospori) se formeaza intr-un numar foarte mare in cellule special sau structure sporogene, iar sporii exogeni (exospori) se formeaza la exterior, pe filament specializate care se diferentiaza pe miceliu. Structurile specializate purtatoare de cellule sporogene si de spori sunt cunoscute si sub numele de sporofori, au o crestere limitata sau mult mai incetinita decat hifele vegetative. Sporoforii simpli, care poarta sporangi, sunt caracteristici, ciupercilor inferioare ( Chromista si Zygomycota) si poarta numele de sporangiofori. Sporii endogeni sau endosporii se formeaza in sporangi sau sporocisti, diferentiati tennial sau intercalar pe miceliul vegetative. Endosporii au rol in propagarea speciilor din grupe de ciuperci inferioare ( Plasmodiophoromycota, Chytridiomycota, etc) insa se pot forma si in celelelor unor ciuperci superioare. Zoosporii sunt mobile si se formeaza in zoosporangi (zoosporocisti) cu forme diferite : -sferici (Pythium, Albugo) -cilindrici (Saprolegnia, Aphanomyces) -fusiformi (Achlya) Sporoforii care formeaza conidii, sunt specifici ascomicetelor si se numesc conidiofori. Sporoforii compusi sunt structuri stromatice sau pseudostromatice, formate din asocieri de hife cu crestere strict coordonata pe care formeaza aggregate de cellule sporogene si de spori.

Sporoforii compusi, care formeaza spori asexuati, se numesc conidiofori, dimensiunile variaza foarte mult. Conidiomii reprezinta structure de reproducere asexuata pentru majoritatea anamorfelor. Conidiile unicelulare pot avea forme variate : sferica, ovate, obovata, piriforma, elipsoidala, cilindrica, alantoida, filamentoasa, fusiforma, etc. Conidiile pot germina imediat dup ace au fost eliberate de pe comidiofor, formand un filament de greminatie care, alungindu-se, va forma un nou miceliu. In cazul conidiilor pluricelulare, fiecare celula germineaza independent. Conidioforii pot fi asociati in sporofori compusi. Aceste aggregate se pot forma la suprafata substratului (coremii si sporodochii) sau sunt organizate in diferite tipuri de strome, localizate superficial (acervuli) sau profund (picnidii) in diferite tesuturi ale organismelor gazda. Coremiile, cunoscute si sub numele de sinemata, sunt sporofori compusi care prezinta conidiofori grupati in fascicule compacte, cu extremitatile superioare libere. Partea bazala a conidiilor este sterile si are rol de sustinere a conidiilor care se formeaza terminal. Coremiile sunt caracteristica genurilor Isariopsis, Podosparium, etc. Sporodochiile au aspectul unor mici ridicaturi (mameloane) formate dintr-o baza stromatica pe care se diferentiaza conidioforii si conidiile (Monilia fructigena, Monilia laxa, specia din genul Tubercularia, Ramularia, Fusarium, etc). Acervulii se formeaza subepidermal sau subcuticular si au aspectul unor strome sau pseudostrome, pe care se formeaza conidiofori de obicei scurti si conidia cu forme, dimensiuni si culori diferite. Sunt caracteristice genurilor Colletotrichum, Gloeosporium, Melanconium, Coryneum, etc. Picnidiile sunt structuri compacte, globuloase sau oval-alungite, localizate in mod obisnuit in substrat.

Forma caracteristica este mentinuta de o structura externa pseudoparenchimatica care se numeste peridie, cu rol de aparare, iar pe partea interna se diferentiaza conidiofori simpli sau ramificati, dispusi intr-un strat palisadic sau himenial. Conidiile se numesc fie picnospori, atunci cand celulele au forma sferica sau ovala, fie stilospori, atunci cand celulele sunt filamentoase unicelulare sau multicelulare, hialine sau pigmentate. Conidiile pot fie liberate din picnidie fie prin ruperea/putrezirea peridiei, fie prin ostiol. Conidiile se gasesc intr-o masa gelatinoasa rasucite sau rincolacite, cu aspectul unor carcei, denumite cirri. In anumite cazuri aceste conidia pot participa la fecundatie si sunt cunoscute sub numele de spermatii (Basidiomycota). \picnidiile sunt frecvent intalnite in ciclul de viata al speciilor din genurile : Phyllosticta, Phoma, Cytospora, etc). Structuri de reproducere sexuata Reproducerea sexuata a ciupercilor se realizeaza prin intermediul meiosporilor. Din aceasta categorie fac parte diferite tipuri de spori : sporii mixosporii de la mixomicete, oosporii de la oomicete, zigosporii de la zigomicete, ascosporii de la ascomicete si basidiosporii de la basidiomicete. Oosporii si zigosporii sunt caracteristici ciupercilor inferioare si rezulta din fuziunea unor nuclee compatibile cu polaritate sexual diferita. La unele specii de ciuperci aceste categorii de spori nu se formeaza in corpuri sporifere diferentiate. La ciupercile superioare (asco- si basidiomicete) stadiul in care se formeaza sporii sexuati, este cunoscut sub numele de teleomorf sau perfect. Genul Gilberella reprezinta forma sexuata a speciilor de Fusarium. Sporii mixomicetelor se formeaza in interiorul sau la exteriorul unor formatiuni sporifere (sporofori), denumite sporangi (mixosporangi), care au forme, structure si culori diferite, caracteristice specie. Zigosporii sunt spori de dimensiuni mari cu suprafata rugoasa, rezistenti la conditile nefavorabile de mediu. Prin copulare la zona de contact se formeaza progametangele, iar prin liza peretelui cellular rezulta zigosporul diploid (Mucor).