CIRCULATIA IN LUMEA VIE

CIRCULATIA LA PLANTE
= ABSORBTIA + DEPLASAREA
sevei brute, sevei elaborate prin ţesuturi,
organe
Prof.A.Preotu
A) Absorbţia apei şi a sărurilor minerale
1. ABSORBŢIA APEI
APA
• SOLVENT pentru substanţele nutritive absorbite din sol
• material esenţial pentru sinteza glucidelor
• material de susţinere: mai ales la plantele ierboase (apa
umflă celulele → turgescenţa → verticalitatea plantelor
ierboase)
Absorbţia apei:
• plantele:
- acvatice: prin toate celulele şi toate organele
- terestre: prin organe specializate: rădăcina, frunza, tulpina
2. ABSORBŢIA SĂRURILOR MINERALE = nutriţia minerală
- poate fi un proces activ/pasiv
1) PASIV = difuziune
2) ACTIV = se bazează pe activitatea pompelor ionice (necesită
consum de energie)
- este independentă de absorbţia apei
- influențează procesul de fotosinteză
Elementul Rol Deficit (efect)

N - în alcă tuirea proteinelor, acizilor nucleici - creşterea oprită / încetinită

- favorizează creşterea plantelor - îngă lbenirea frunzelor

P -
-
în alcă tuirea proteinelor, acizilor nucleici
funcţie energetică
- întâ rzie înflorirea şi coacerea fructelor

S - în alcă tuirea aminoacizilor, enzimelor - încetinirea creşterii şi dezvoltă rii

Mg - în alcă tuirea enzimelor, clorofilei - reducerea fotosintezei

Fe - în fotosinteză - îngă lbenirea frunzelor

RĂDĂCINA – principalul organ de absorbţie
ADAPTARI:
1. prezinta structuri specializate cu rol in absorbtie:
1) peri absorbanţi (rizoderma) = zona piliferă
- formaţiuni unicelulare, prelungiri ale celulelor rizodermei
- numeroşi, asigură o suprafată mare de absorbţie (creşte 3 –
12 ori)
- se formează prin diferenţiere celulară în apropierea vârfului
rădăcinii
- pe măsură ce rădăcina creşte, vârful rădăcinii se depărtează
de locul unde se află acel perişor; cu timpul, el îmbătrâneşte
şi se rupe → rădăcina formează permanent perişori
absorbanţi noi
- sunt celule cu membrana semipermeabilă = pereţi subţiri
alcatuiti din CALOZA + substante pectice (cu o mare putere
de gelificare si aderenta la sol si o mare permeabilitate)
- conţinutul celulei este ocupat de o vacuolă mare, cu suc
vacuolar concentrat, în care apa este absorbită prin fenomenul
de endosmoză
- numărul perilor absorbanţi este în general de 220-420/mm2.
La plantele lemnoase numărul perilor absorbanţi poate fi de
730/mm2 la frasin, 880/mm2 la stejar şi 1200/mm2 la arţar
- lungimea perilor absorbanţi poate fi de 0,2 mm la rapiţă sau
2,3-3 mm la grâu
- creşterea perilor absorbanţi este influenţată de conţinutul de
apă şi elemente minerale din sol
- durata de viaţă a perilor absorbanţi este scurtă, de 2-3 zile, dar
poate ajunge la 10 săptămâni la grâul de toamnă.

!!!La unii arbori, de exemplu la pin, absorbţia apei se face şi în

zona aspră,prin lenticele.
2)cu ajutorul fungilor (MICORIZA - simbioză):
• absorb apa
• stimulează şi absorbţia de ioni minerali
2.mărirea suprafeţei de absorbţie = ramificarea rădăcinii
- rădăcina principală, provenită din radicula embrionului se ramifică în rădăcini
secundare, terţiare
- raportul de dezvoltare dintre rădăcina principală şi rădăcinile secundare dă naştere
diferitelor TIPURI morfologice de rădăcini şi reprezintă un caracter de specie.
Astfel, unele plante au:
1.rădăcini pivotante, în care rădăcina principală este puternic dezvoltată, iar
rădăcinile secundare sunt reduse, de exemplu inul, sfecla, trifoiul şi lucerna.
2. rădăcini fasciculate = la graminee
3. rădăcini rămuroase – la plantele lemnoase (au
radacini îngroşate, în care rădăcina principală
este egală ca mărime cu rădăcinile secundare)

Uneori, la plantele lemnoase există o specializare a

rădăcinilor rămuroase în:
• rădăcini lungi, cu rol de fixare
• rădăcini scurte, cu rol de absorbţie, de exemplu
la pin
OBSERVATII:
1.Ramificarea rădăcinii:
- este determinată genetic
- este controlată de gradul de aprovizionare cu apă din sol.
• Într-un sol cu apă suficientă ramificarea rădăcinii este
redusă, superficială.
• Pinul şi stejarul care trăiesc în turbărie şi în luncile
mlăştinoase îşi distribuie rădăcinile în straturile
superficiale ale solului.
• În zonele uscate, ramificarea rădăcinii este puternică, spre
sursa de apă.
• Se spune că rădăcinile "aleargă în sol după apă".
2.Apa din sol exercită un efect morfogenetic
asupra rădăcinii plantelor.
• la plantele din zonele umede, volumul
rădăcinii este redus, poate ajunge numai 10 %
din volumul plantei, pe când
• la plantele de deşert, volumul rădăcinii poate
ajunge la 90 % din volumul plantei.
!La o aprovizionare optimă cu apă, volumul
rădăcinii reprezintă 50 % din volumul plantei.
B) CIRCULATIA IN CORPUL PLANTEI
I. CIRCULATIA SEVEI BRUTE = ascensiunea apei
→ 2 forţe:
• PRESIUNEA RADICULARĂ (activa)
- forţă determinată de secreţia activă de ioni în xilem
- ia nastere in rădăcină - ca urmare a prezenţei substanţelor osmotic active (glucoză,
săruri minerale)
- primăvara înainte de apariţia frunzelor
- celulele rădăcinii pompează activ apa în sus, prin vasele lemnoase (xilem)
- este deosebit de activă primăvara la plantele lemnoase şi realizează urcarea apei
la înălţimi mari, de 15 - 20 m înainte de apariţia frunzelor.
- presiunea radiculară poate fi pusă în evidenţă prin fenomenele de plâns sau
lăcrimare a plantelor şi de gutaţie

• FORŢA DE SUCŢIUNE (pasiva)

- determinată de evaporarea la nivelul frunzei
- ia nastere in frunza (după apariţia frunzelor)
- se datorează transpiraţiei
- se manifestă numai ziua când transpiraţia este mare
Circulaţia prin vasele lemnoase se efectuează pe
distanţe mari, până la zeci de metri, prin ţesutul
conducător lemnos al rădăcinii, tulpinii şi frunzei.
Vasele lemnoase sunt trahee şi traheide.
TRAHEE = celule prozenchimatice puse cap la
cap, cu pereţii laterali lignificaţi, între care au
dispărut membranele despărţitoare.
Ele sunt vase perfecte, întâlnite la angiosperme.
După tipul îngroşării cu lignină, pot fi inelate,
spiralate, reticulate şi punctuate
Circulatia apei prin vasele de lemn poate fi pusa in
evidenta prin:
●Metoda decorticării = folosirea de butaşi de soc, care
prezintă la partea superioară muguri şi care se decortică
la bază, îndepărtând succesiv diferite ţesuturi, şi anume
scoarţa, liberul, lemnul şi măduva. Se introduc butaşii
decorticaţi cu baza în apă.
• După un timp se constată că la toţi butaşii se formează din
muguri frunze, cu excepţia celui la care s-a îndepărtat ţesutul
conducător lemnos.
●Metoda soluţiilor colorate = introducerea unor ramuri de
plante în soluţii colorate în roşu sau albastru cu coloranţi vitali.
După 24 de ore se fac secţiuni la baza ramurilor,constatându-
se că se colorează în roşu sau albastru numai vasele lemnoase.
Sensul de circulaţie a apei în vasele lemnoase este
ascendent.
 
Viteza de circulaţiei este mare, datorită ascensiunii
pasive a apei.
• la angiospermele ierboase viteza de circulaţie este
de 0,7-1,7 m/oră.
• la angiospermele lemnoase este de 4-40 m/oră.
• la liane viteza este maximă, de 150 m/oră,
• la gimnosperme este minimă 1,2-2,5 m/oră.
II.Circulaţia sevei elaborate = transportul substanţelor organice
(rezultate în urma fotosintezei) de la locul de sinteză în celelalte
regiuni ale corpului plantei: seva elaborată → prin vase
liberiene, de floem
- seva elaborată = apă + substanţe organice (mai ales zaharoză
şi aminoacizi)
- se distribuie la toate organele şi ţesuturile vii ale plantei,
unde sunt consumate şi depozitate
- transportul sevei elaborate este:
1.activ (cu consum de energie) - la nivelul plăcilor ciuruite =
pompe
2.mai lent decât seva brută (deoarece vasele liberiene au
citoplasmă)
3.în ambele sensuri (ascendent şi descendent)
Influenţa factorilor de mediu asupra absorbţiei şi circulaţiei
1.apă
- în solurile foarte uscate – presiunea osmotică a apei din sol o depăşeşte pe cea a rădăcinii →
absorbţia
nu are loc
- solurile cu exces de apă – nu sunt favorabile absorbţiei deoarece apa dislocă aerul din sol

2.temperatura
- sub 0° (pct de îngheţ) – nu are loc absorbţia
O plantă plasată într-un vas cu gheaţă – se ofileşte deoarece frunzele aflate la temperatura camerei
pierd multă apă prin transpiraţie, în timp ce aportul de apă prin rădăcină scade.
- la temperaturi uşor positive:
– absorbţia e scăzută deoarece citoplasma celulelor este vâscoasă (e greu permeabilă)
– diviziunile celulare sunt lente → nu se formează suficienţi perişori absorbanţi

3.oxigenul în sol
- necesar pentru activitatea meristemelor care asigură alungirea rădăcinii şi formarea de noi
perişori
absorbanţi

4.ph-ul solului
= optim pentru absorbţie - neutru (7)