Referat

Tema: Polenizarea
si fecundatia la
plantele cu flori

Student: Solonari Ana

Profesor: Aluchi N.

Cuprins:
1. Esenta polenizarii si tipurile
2. Entomifilia
3. Ornitofilia
4. Mamoliofilia
5. Anemofilia
6. Hidrofilia
7. Esenta fecundarii duble
8. Formarea embrionului si
endospermului
9. Apomixia. Tipurile

Polenizarea este un proces vital pentru toate plantele cu flori. Pentru realizarea ei cu
succes, natura a creat soluii foarte ingenioase.
Plantele, spre deosebire de animale, nu pot porni la drum pentru a gsi un partener de
mperechere. Ele sunt nevoite s se bazeze pe alte elemente pentru a transporta polenul de la o
plant (sau o parte a plantei) la alta, i pentru a produce semine.
Polenizarea este important pentru plante deoarece fr aceasta speciile nu s-ar putea reproduce.
Polenizarea ncruciat, cnd polenul ajunge pe stigmatul unei flori diferite (care poate fi i pe
aceeai plant), prezint un avantaj fa de autopolenizare, c poate crea nite variante cu
capaciti mbuntite de adaptare la mediu.Prin polenizare are loc transportul polenului de pe
anterele staminelor pe stigmatul gineceului. Polenizarea se clasifica in:
- directa sau auto-polenizare;
- indirecta sau polenizare incrucisata;
- artificiala;
Polenizarea poate fi asigurata de diversi factori, in functie de acestia plantele putand fi impartite
in mai multe categorii:
- vantul - anemofile;
- pasari - ornitofile;
- insecte - entomofile;
- apa - hidrofile;

Polenizarea directa (autopolenizarea) consta in transportul polenului de pe anterele unei flori pe

stigmatul aceleiasi flori. Plantele cu polenizare directa se numesc autogame, iar florile lor sunt
bisexuate homogame. Autopolenizarea sau autogamia, este un fenomen relative putin raspandit
la plante spontane (in special la cele din zone desertice si din zone cu clima rece), dar este mai
frecvent la plantele din cultura: fasolea, mazarea, graul, orzul, orezul, tomatele, tutunul, arahidele,
bumbacul,inul, etc. Autogamia prezinta um mare dezavantaj prin faptul ca plantele ajung in timp
la sterilitate si prin urmare la o scadere drastica a productivitatii. De aceea,se impune ca la anumite
intervale de timp sa se realizeze si cate o polenizare incrucisata. Descendentii plantelor autogame
ajung in timp sa

prezinte o adaptabilitate tot mai scazuta la conditiile mediului inconjurator. Adaptari interesante
pentru autopolenizare se intalnesc la florile cleistogame (gr. Kleistos - inchis; gamos), adi- ca
florile care nu se deschid niciodata si trec direct de la boboc floral la fruct: Viola sp. ,
Arachis hypogaea, Oxalis spp. ,etc. Pe acelasi individ, la unele dintre aceste specii,
se gases atat flori chasmogame (deschise) (gr. Chasmaotai - a fi deschis; gamos -) cat si
cleistogame (inchise).

Polenizarea incrucisata

consta in faptul ca polenul de la o floare ajunge pe stigmatul altei flori,

aflate pe acelasi individ sau de pe individ invecinati, dar care apartin aceleiasi specii sau soi.Plantele cu
polenizare incrucisata se numesc alogame. Aici se incadreaza, plantele cu flori unisexuate pre-cum si cele cu
flori bisexuate dihogame.Ele sunt heterozygote, deoarece, la formarea zigotului lor, participa gamete
proveniti de la indivizi diferiti, crescuti in conditii diferite de mediu, ceea ce confera descendentilor plasticitate
ecologica si posibilitatii de adaptare la mediu marite. In functie de mediul de viata al plantelor, polenizarea
incrucisata se realizeaza datorita mai multorfactori,dintre care se prezinta:
>Gravitatia. Polenul cade pe stigmatul uneia sau alteia dintre flori, datorita propriei greutati.
>Vantul. Plantele polenizate prin vant se numesc anemofile

Polenizarea artificiala

practicata inca din antichitate, este facuta de om in mod constient

la unele plante de cultura in scopul maririi prodctiei.

Entomifilia
Polenizarea prin intermediul insectelor (flori entomofile)
Florile plantelor polenizate de insecte au n general culori vii i mirosuri puternice. Dac florile
sunt mici atunci aceasta formeaz bucheele, sau sunt nconjurate de foi colorate (bractee), pentru
a strni ct mai mult interesul insectelor. De exemplu, crciunia (Poinsettia), este de fapt
alctuit din foi de bractee colorate, care atrag insectele la florile propriu-zise destul de
nensemnate. Polenul florilor care sunt polenizate de insecte sunt n general mai mari dect cele
polenizate prin vnt, i adesea au o suprafa lipicioas spre a se lipi mai uor de corpul
insectelor.La aceste plante se pot ntlni tehnici impresionante de atragere a insectelor i formele
cele mai uluitoare de adaptare. Plantele ale cror flori au forme asemntoare cu o ceac sau cu
margareta, cum este piciorul cocoului sau chiar margareta, utilizeaz aproape orice insect ce
trece prin apropiere. n afara albinelor care le viziteaz, se folosesc i de gndaci, furnici, chiar i
de mamiferele mai mici care trec pe lng ele, prin alipirea grunelor de polen de corpul lor.

Prin mprtierea grunelor de polen din anter, acestea pot ajunge direct pe stigmatul din
apropiere, dar prin intermediul insectelor care se deplaseaz de la o floare la alta, pot ajunge pe
stigmatul unor plante mult mai ndeprtate. Exist plante care pot fi polenizate numai de anumite
tipuri de insecte. Indruaimul (Sngele Voinicului) i ali membrii ai familiei mazrei au o
construcie prin care greutatea insectei care st pe foaia numit pnz, scoate afar staminele i
stigmatul, frecndu-se de corpul insectei. Exist i plante ale cror flori pot fi polenizate numai
de insecte care posed trompe, cum sunt albinele i fluturii. Albina care viziteaz floarea alb a
urzicii, spre a culege hrana, trebuie s ptrund adnc cu capul n cavitatea florii pentru a ajunge
la nectarul din fundul acesteia. ntre timp, staminele de pe foile superioare se freac de corpul
insectei. La unele plante, spre a facilita polenizarea ncruciat, nti anterele mprtie polenul n
jur, apoi dup ce tot polenul a fost rspndit, stigmatul se ntinde i astfel el va ajunge primul n
contact cu insecta, i nu antera. Albina - cel mai rspndit polenizator
Albina lucrtoare, de miere, dup ce a consumat din belug, i umple sculeul de polen i
transport coninutul n stup. Mai trziu viziteaz o alt floare i avnd pe spate grune de polen
de pe floarea anterioar, le pune n contact cu stigmatul

Ornitofilie:
Aproximativ 2000 de specii din 50 de familii diferite sunt agenti ornitofilie. n regiunile tropicale
este rspndit i polenizarea prin intermediul psrilor. Adesea,
psrile care realizeaz polenizarea sunt colibri, papagalii lory si altele), nu sunt mai
mari dect un bondar. Acestea utilizeaz pliscul lor aproape nchis i limba pe post de piston,
cestea cauta, in corolele florilor, cu ciocul lor lung, micile insecte care intra in aceste, dar
sug si putin nectar. Ortinofilie polenizeaza mai mult de o suta de specii de flori printer
principalele se numara: orhideea, eucaliptul, bananele, cactusii, mimozele si altele. Florile de
obicei sunt luminoase de culori deschise e multe ori de culoare roie, deoarece lungimea de
und caracteristic este cel mai bine variaz n ageni de ornithophily), conin o mulime de nectar
, dar fr miros.

Mamoliofilia
lilieci polenizeaza florile atunci cnd zboara din floare n floare n cautarea nectarului. Multe
dintre
acestea nfloresc noaptea, deseori prezentnd mirosuri si forme speciale pentru a atrage liliecii.
Este cazul agavei din Desertul Arizona ale carei flori sunt fluorescente noaptea si al carei nectar emana
un miros de mosc pentru a suplini ecolocatia slab dezvoltata a liliacului Leptonycteris sanboni de
care depinde polenizarea sa. De altfel, la tropice activitatile de polenizare si de mprastiere a semintelor
de catre liliecii consumatori de nectar si/sau fructe sunt vitale nu numai pentru culturi, dar si pentru
supravietuirea padurilor si pentru rempadurirea suprafetelor defrisate. Numeroase plante dintre cele
mai importante economic depind de lilieci, pentru supravietuire: bananele, avocado, smochinele,
curmalele, piersicile, mango, arborele de pine si lemnul de balsa. Peste 300 de specii de
plante din zona tropical a Lumii Vechi depind de liliecii pentru polenizare si raspndirea
semintelor. Aceasta activitate este cunoscuta sub termenul stiintific de chiropterochorie

Anemofilia: Polenizarea prin intermediul vntului

Este o modalitate foarte rspndit, gruncioare mici i uoare de polen, asemntoare cu
particulele de praf, se rspndesc prin intermediul curenilor de aer. Acest tip de polenizare l
putem ntlni la muli copaci (stejar, brad, frasin) dar i la plante importante pentru economie
(porumb). Ierburile se nmulesc prin polenizarea prin vnt. Plantele care se polenizeaz prin
vnt trebuie s aib posibilitatea de a produce cantiti mari de polen spre a asigura ca ntre
miliardele de gruncioare de polen s existe cteva care s ajung exact pe stigmatul florii
corespunztoare. Aceast cantitate mare explic suferina persoanelor alergice la polenul
copacilor sau al ierburilor. Pe lng aceasta, gruncioarele de polen trebuie s fie foarte uoare,
pentru ca i cel mai mic curent de aer s le poat ridica, de aceea, gruncioarele de polen sunt
foarte fine, ca un fir de praf. Dac scuturm bine amentul trestiei de alune, creanga nflorit a
unui brad sau un mnunchi de ierburi nflorite, atunci adesea se ridic un nor de polen. Polenul
unor plante polenizate prin vnt au mici saci aeriferi care faciliteaz rspndirea cu ajutorul
curenilor de aer.

Hidrofilia Polenizarea prin intermediul apei

Aceast modalitate de polenizare este mai puin rspndit deoarece este indispensabil pentru
plantele cu flori acvatice. Aceste plante produc grune de polen lungi, care datorit densitii se
scufund uor n apa mrii, pn cnd se aga de un stigmat mpnat.Aestea are loc la putine
specii din angiosperme. Florile nfloresc n coloana de ap n sine. Apoi, ele sunt separate i
plutesc la suprafaa suprafaa ce conine stamine polen. Anterele se sparg, elibernd polen. Polen
cade ncet n apele interioare, n cazul n care este gata pentru polenizarea altor flori. Ex;
Valesneria, Elodeea. nmulire Valesneriei Florile staminate se desprind complet de la baza
plantelor masculine. Florile se ridic la suprafa i se deschid formnd structuri plut, care sunt
dispersate de vnt i cureni. Florile pistilate, ataate de plantele scufundate cu ajutorul unor
pedunculi lungi, flexibili, i orienteaz deschiderea ctre suprafaa apei i polenizarea are loc
atunci cnd antenele florilor staminate plutitoare intr n contact cu stigmatele florilor pistilate

Esenta fecundarii duble:

Grunciorul de polen, purtat de vnt, de insecte sau n mod direct, n urma procesului
de polenizare, ajunge pe stigmatul pistilului.
Reinerea grunciorului este posibil datorit unor substane papiloase sau lipicioase existente
att la exteriorul stigmatului ct i la suprafaa polenului. Dup un timp de la aderare, prin
aciunea unor compui stimulatori (fitohormoni), grunciorii de polen germineaz. Printr-un por
al exinei, intina ias afar formnd o prelungire care strbate ovarul, i care poart denumirea
de tub polinic. Tubul polinic se orienteaz i se ndreapt spre ovul, strbtnd stigmatul i stilul,
prin micri chimiotrope pozitive (vezi tropisme). Prin intermediul captului tubului polinic, cei
doi gameii masculi din polen (ei rezult din transformarea celulei generative), ptrund n ovul,
unul unindu-se cu cu gametul femel (oosfera), iar cellalt cu celula secundar a ovulului.

Aceast dubl fecundare poart denumirea de amfimixtie. n urma amfimixtiei se nate un zigot
diploid principal diploid (din care se va diferenia embrionul seminei) i unul accesoriu, triploid
(din care se va diferenia ensospermul secundar - albumenul).
La angiosperme, n urma procesului de fecundaie, se formeaz fructul, care nchide semine.
Esenta fecundatiei consta in cariogamie si formarea unui nucleu diploid, respective triploid. La
angiosperme, deoarece ambii gamete barbatesti (spermatii) se contopesc cu cate un element al
sacului embrionar, procesul a fost numit dubla fecundatie de la gimnosperme. Dubla fecundatie a
fost descoperita, independent, de doi botanisti: S.G. Navasin (rus) in anul 1898 la planta
Fritillaria tenella si Guignard (francez) in 1899 la Lilium martagon. Cercetarie ulterioare au
aratat ca dubla fecundatie este caracteristica tuturor angiospermelor,intalnindu-se foarte rar si la
unele gimnosperme evaluate (Ephedra campylopoda).

Formarea embrionului si endospermului

Momentul strapungerii sacului embrionar de catre tubul polemic, este insotit de urmatoarele
procese: celula vegetative se resoarbe, varful tubului polemic se gelifica permitand evacuarea
celor doi gamete barbatesti (spermatii). Ulterior, un nucleu spermatic se uneste cu oosfera
(gametul femeiesc) si formeaza zigotul primar (o celula diploida) din care, prin diviziuni
mitotice successive, ia nastere embrionul. Al doilea nucleu spermatic se deplaseaza catre nucleul
secundar al saculuiembrionar (diploid), cu care se contopeste, si da nastere la zigotul secundar
sau zidul accesoriu (triploid). Din diviziunile successive ale zigotului accesoriu se formeaza un
tesut nutritive special, numit endosperm secundar sau albumen. Antipodele si sinergidele incep
sa se dezorganizeze inainte de fecundarea oosferei. Procesul de fecundatie poarta numele de
amfimixie si consta in doua etape principale: plasmogamia (contopirea citoplasmelor)
si cariogamia (contopirea nucleilor). Tipul general de fecundatie la angiosperme se

numeste amfimixie (gr. amphiambii; myxis - amestec), adica contopirea a doi gamete de sexe
diferite, in urma careia rezulta zigotul primar. Asa dupa cum am vazut, prin diviziuni mitotice
successive ale zigotului ia nastere embrionul.

Apomixia. Tipurile
La angiosperme, au fost semnalate cazuri in care embrionii se formeaza din elemente nefecundate
cazuri in care embrionii se formeaza din elemente nefecundate ale saculuiembrionar (oosfera,
sinergide, antipode), sau chear din cellule ale nunucelei sau integumentelor, fenomen numit apomixie
(gr. apo-fara, absent; myxis-).
Cu alte cuvinte, are loc formarea embrionului fara fecundatie. Apomixia are loc prin cateva procese:
partenogeneza, apogamia, aposporia, embrionia adventiva,poliembrionia, partenocarpia.
a. Partenogeneza prezinta procesul de formare a embrionului din oosfera nefecundata.

Partenogeneza poate fi: haplioda si diploida. Cand embrionul se formeaza din oosfera haploida, care
face parte dintr-un sac embrionar rezultat in urma meiozei, avem de-a face cu partenogeneza haploida,
descrisa la: Datura stramonium, Triticum spp., Zea mays, etc.
Partenogeneza dipolida sau somatica inseamna formarea embionului dintr-o oosfera diploida, care
apartine unui sac embrionar rezultat din apospori, fara meioza si fara formarea macrosporilor. Se
intalneste la genurile; Hieracium spp., Alchemilla spp., Ficus spp., etc.
b. Apogamia inseamna dezvoltare embrionului din sinergide sau antipode. Afost descrisa la:
Plantago lanceolata, Lilium regale, L. martagon si la multe orchidee.
c. Aposporia este procesul de dezvoltare a sacului embrionar dintr-o celula vegetaiva a nucleului
sau a integumentelor, fara meioza si fara formarea macrosporilor. Din oosfera diploida a sacului
embrionar diploid, se formeaza, fara fecundatie, embrionul.
d. Embrionia adventiva inseamna formarea embrionului in afara sacului embrionar.
Acesta poate fi nucelara sau integumentara.
e. Poliembrionia se intalneste la citrice si reprezinta formare mai multor embrioni intr-o samanta,
atat prin apogamie cat si prin aposporie.
f. Partenocarpia este procesul de formare a fructelor din ovar in lipsa fecundatiei, lipsind astfel
semintele. Se intalneste la vita de vie, agris, mar, par, smochin. Partenocarpia este un fenomen
constant si ereditar le unelle soiuri de pomi, vita de vie.