BIOLOGIA VERTEBRATELOR

SUPORT DE LUCRĂRI PRACTICE

Lector univ. dr. Carmen Bălescu

LP.1
Subphylum Vertebrata
Supraclasa Agnatha
Clasa Cephalaspidomorphi (Hyperoartia)
Ord. Petromyzontiformes
Eudontomyzon danfordi. Caracteristici generale

SUBPHYLUM VERTEBRATA (CRANIATA)

-vertebratele se caracterizează printr-o structură mult mai complexă faţă de

urocordate şi cefalocordate
-au corpul diferenţiat în: cap, trunchi, coadă şi membre
-membrele sunt adaptate la diverse tipuri de locomoţie
-scheletul axial este alcătuit din :
a)-cutie craniană ce protejează creierul, de unde denumirea de craniate;
b)-notocord întâlnit la ciclostomi şi unii peşti în stadiile embrionare;
c)-coloana vertebrală de unde şi denumirea de vertebrate
-au o largă răspândire fiind grupate în supraclasa Agnatha şi
infraphylum Gnathostomata

SUPRACLASA AGNATHA

-cuprinde vertebrate fără fălci ("a"=fără, "gnathos"=fălci) şi fără membre

perechi
-reprezentanţii actuali sunt grupaţi în 2 clase actuale:
Cephalaspidomorphi (Hyperoartia) şi Myxinii
-conform datelor din literatura de specialitate, la noi în ţară se întâlnesc 3 specii
dulcicole ce aparţin genului Eudontomyzon şi o specie care aparţine genului
Lampetra, toate din
Clasa Cephalaspidomorphi, Ord. Petromyzontiformes,
Fam.Petromyzontidae
-cel mai cunoscut este Eudontomyzon danfordi= cicarul= chişcarul
 Caracteristicile adultului
-specie dulcicolă, prezentă în râurile de munte corespunzătoare zonei păstrăvului
şi lipanului, în lacuri de baraj, iazuri din apropierea abatoarelor, în păstrăvării
-corpul este alungit, cilindric, nud (lipsit de solzi), fără înotătoare perechi
-înotătoarele neperechi sunt reprezentate de 2 dorsale (D) şi o codală (C)
-C este protocercă, adică împărţită de partea posterioară a notocordului în 2 lobi
egali
-pe laturile corpului se disting 2 ochi mici
-înapoia ochilor se află 7 perechi de orificii branhiale, corespunzătoare
deschiderilor celor 7 marsipobranhi
-dorsal, între ochi, se găseşte nara, de unde denumirea de monorini
-la limita dintre trunchi şi coadă se găseşte orificiul anal, dispus ventral şi
posterior
-gura dispusă anterior, este circulară în activitate şi de formă ovală în repaus
-este mărginită de buze cărnoase prevăzute cu papile
-în interiorul gurii se găseşte limba musculoasă, susţinută de un cartilaj, precum
şi formaţiuni cornoase numite odontoizi al căror nume, dispoziţie, formă,
constituie un criteriu în determinarea speciilor
-se diferenţiază 3 categorii de odontoizi:
*odontoizi labiali dispuşi pe cercuri concentrice, pe pereţii cavităţii bucale
 pot fi interni (cei mai proeminenţi în număr de 3 perechi), mijlocii şi externi
*odontoizi bucali contopiţi în 2 plăci:
•placa supraorală - dispusă pe plafonul gurii
•placa suborală - dispusă pe planşeul gurii
*odontoizi lingualicontopiţi în 3 plăci:
o placă linguală inferioară - pe faţa inferioară a limbii
2 plăci linguale superioare - pe faţa superioară a limbii
-adultul este prădător, se hrăneşte activ. Cu gura, ce acţionează ca o ventuză, se
prinde de corpul peştilor, rupe tegumentul cu odontoizii, îl toacă, iar cu limba,
ce acţionează ca un piston, aspiră tocătura îmbibată în sânge. Trece în esofag,
care este lung şi subţire; de aici, în intestinul rectiliniu (stomacul lipseşte); în
interiorul intestinului se găseşte o cută spirală (valvulă spirală), cu rol în mărirea
suprafaţei de digestie şi absorbţie; există glande anexe reprezentate de glande
salivare, ficat voluminos şi pancreas care este mic şi difuz
-Cicarul se reproduce cu metamorfoză
-larva cunoscută sub numele de Ammocoetes branhialis, se deosebeşte de adult
prin modul de viaţă şi înfăţişare:
*trăieşte în râuri mâloase
*are aspect vermiform cu inelaţie internă
*gura în formă de potcoavă, este lipsită de odontoizi
*se hrăneşte microfag -cu microfaună, microfloră, detritus
*ochii sunt ascunşi sub tegument
*orificiile branhiale externe sunt situate într-un şanţ adânc, pentru a nu fi
umplute cu mâl
*au cloacă
*au longevitate mare: 3-4 ani
-trec prin stadiul intermediar- cu ochi, gură în formă de ventuză, odontoizi
rudimentari
-din punct de vedere al importanţei economice, cicarul este o specie dăunătoare,
deoarece prin hrănirea parazitară aduce pagube mari păstrăvilor
- alături de aceştia sunt distruşi şi alţi peşti valoroşi: mihalţ, mreana vânată,
grindel, lipan
-este folosit drept nadă vie pentru pescuitul peştilor răpitori
-statut: specie periclitată
Planșa 1

înotătoare
dorsale
nară ochi înotătoare
codală
disc orificii anus
bucal branhiale

Morfologia externă la un chișcar. Eudontomyzon danfordi

disc oral
placă supraorală
papile odontoizi labiali
interni
ondontoizi labiali
placă linguală externi şi mijlocii
superioară placă suborală
placă linguală
inferioară

Gura la adultul de chişcar

LP.2
Infraphylum Gnathostomata.
Grupa Pisces
Morfologia externă a peştilor

INFRAPHILUM GNATHOSTOMATA

-gnatostomatele sunt vertebrate cu fălci (Gr. "Gnathos"= fălci, "stoma"=gură) şi

membre perechi; cu craniul complet dezvoltat prin apariţia regiunii occipitale 
de unde denumirea de eucraniate
-cuprinde 2 grupe: Pisces şi Tetrapoda

GRUPA PISCES
-peștii sunt vertebrate acvatice, poichiloterme, cu corpul prevăzut cu solzi, cu
membre de tip pterigiu, reprezentate de înotătoare neperechi şi perechi
-în funcție de sistemul osos peștii se împart în:
peștii cartilaginoși – cu schelet cartilaginos →rechini;
pești cartilaginoși-osoși – cu craniu osificat și restul corpului cartilaginos;
→condrostei=sturioni
pești osoși – cu schelet osos → teleostei

MORFOLOGIA EXTERNA A PEŞTILOR

-Peștii au corpul diferențiat în cap, trunchi, peduncul caudal și memebre
reprezentate de înotătoare
-aspectul extern ia în discuţie: forma corpului, a capului, tipuri de solzi, aspectul
înotătoarelor etc.
*forma corpului
-la peşti e foarte diferită în funcţie de modul de viaţă şi de compartimentul
ecologic pe care-l ocupă
-corp fusiform − la majoritatea peştilor, mai gros şi mai înalt în partea mijlocie
şi îngustat la cele 2 extremităţi, pentru a învinge rezistenţa apei  la sturioni,
selacieni (rechini)
-corp comprimat dorso-ventral  vulpea de mare (Raja clavata), pisica de mare
(Dasyatis pastinaca)
-corp comprimat lateral şi asimetric  Pleuronectiformes (calcan, cambula,
limba de mare)
-corp comprimat lateral şi înalt  plătica (Abramis bram), biban soare (Lepomis
gibbosus), boarță (Rhodeus sericeus)
-corp serpentiform şi mult alungit  anghila (Anguilla anguilla)
-corp sagitiform  știuca (Esox Lucius), zărgan (Belone belone)
-corp aculiform  acul de mare (Syngnathus typhle)
-corp cu formă aberantă, de căluţ căluțul de mare (Hippocamphus guttulatus)
-corp masiv şi rotund ca un balon unii reprezentanţi ai Ord. Tetraodontiformes
*forma capului
-este variabilă, ţinându-se seama de gură şi fălci
-după poziţie se întâlneşte:
#gura terminală - la extremitatea anterioară a capului
-cele 2 fălci sunt egale în lungime
-ex. la somn, biban, crap, caras
#gura superioară - când falca inferioară depăşeşte pe cea superioară
-la cei ce se hrănesc la suprafaţa apei
-ex. la sabiţă
#gura inferioară -când falca superioară depăşeşte pe cea inferioară
-de regulă la peștii bentonici ce se hrănesc pe fundul apei
-ex. scobar, porcuşor, mreana
-la rechini gura, dispusă ventral, e precedată de un rostru mai
mult sau mai puțin alungit
-gura este mărginită de buze cu aspect diferit
-buzele pot fi: -simple şi subţiri - ex. obleţ
-cărnoase - ex. mreana, crap
-acoperite cu plăci cornoase - ex. scobar
*în jurul gurii se găsesc mustăţi în număr variabil
-o mustaţă - pe partea ventrală a fălcii inferioare; de ex.: la gadide (Odontogadus
sp.= bacaliar)
-o pereche - la colţul gurii; de ex.: lin, porcuşor
-2 perechi - una pe falca superioară, una la colţul gurii; de ex: mreana, crap
-la sturoni cele 4 mustăți sunt plasate anterior gurii
-3 perechi - una pe falca superioară, 2 pe falca inferioară; de ex: somn
-5 perechi - de ex: la ţipar
*la unele specii fălcile se prelungesc formând un fel de rostru, care poate fi:
- turtit dorso-ventral ca la ştiucă
- tubular ca la signatide
-la sturioni, rostrul este dat doar de prelungirea fălcii superioare
*ochii sunt dispuși lateral →la marea majoritatea a peștilor
dorsal →la batoidei
*nările=orificiile nazale →sunt dispuse înaintea ochilor
→ la hipotremaţi sunt dispuse ventral
*pe laturile corpului se găseşte linia laterală cu rol în mişcare şi echilibru
*pedunculul caudal se întinde de la orificiul cloacal (la peștii cartilaginoși),
respectiv de la orificiul anal (la peștii osoși) până la baza codalei
*tipuri de solzi
-suprafaţa corpului este protejată de un exoschelet format din solzi cu originea în
dermă, ce sunt de mai multe categorii:
1. solzii placoizi
-sunt microscopici, dispuşi în şiruri
-alcătuiţi dintr-o placă bazală şi dintr-un spin
-placa bazală, de formă rombică sau rotundă, este dispusă în dermă
-conţine pulpa dentară formată din ţesut conjunctiv lax, vase de sânge, nervi
-spinul este format din dentină acoperită de o substanţă lucioasă numită
vitrodentină
-are vârful îndreptat posterior
- aceşti solzi se întâlnesc la peştii cartilaginoşi
- se înlocuiesc de mai multe ori în cursul vieţii
2. solzii cosmoizi sunt alcătuiţi din 4 straturi succesive:
*stratul de izopedină= ţesut osos lamelar - la bază
*stratul spongios= vascularizat
*stratul de dentină spongioasă
*stratul de cosmină= strălucitor
-solzii cosmoizi se întâlnesc la peştii crosopterigieni şi dipnoii fosili
3. solzii ganoizi
-au formă de plăci romboidale, dispuse în şiruri oblice, unii lângă alţii fără să se
imbrice, cu o parte înfiptă în piele şi cu o parte prevazută cu 2-3 prelungiri prin
care se fixează de solzii învecinaţi
-sunt alcătuiţi din ţesut osos= izopedină, acoperit de o substanţă dură
strălucitoare numită ganoină
-se întâlnesc la sturioni, holostei, polipteride
4. solzii elasmoizi
-sunt subţiri, elastici, transparenţi, dispuşi imbricat
-sunt alcătuiţi numai din izopedină
-întâlniţi la teleostei
-pe suprafaţa solzilor se găsesc striuri concentrice inegale ce dau vârsta peştelui
-sunt de 2 feluri:
a.cicloizi - cu partea ant. înfiptă în piele, iar porţiunea post.netedă
- la teleosteii primitivi (ciprinide, salmonide, esocide etc)
b. ctenoizi - cu partea posterioară prevazută cu ţepi dispuşi în formă de pieptene
(astfel corpul acestor peşti este aspru la pipăit)
-la teleosteenii evoluaţi (perciforme:biban, șalău, ghiborț etc)
-sunt specii de peşti la care se întâlnesc ambele tipuri de solzi
-ex. la calcan -pe partea superioară se întâlnesc solzi ctenoizi
-pe partea inferioară se găsesc solzi cicloizi
-la alte specii, solzii sunt modificaţi în •scuturi osoase - sturioni
•butoni osoşi – calcan
•butoni cartilaginoși – vulpea de mare
•plăci osoase - ghidrin
-la obleţ solzii sunt caduci
-nr. solzilor e caracteristic fiecărei sp., fiind important în taxonomie, clasificare
-la unele specii solzii lipsesc, corpul fiind nud  ex. Pisica de mare, corosbina,
somn
*tipuri de înotătoare
-în deplasarea peştilor intervin înotătoarele
-ele sunt •neperechi reprezentate de: dorsală=D, anală=A, codală =C
•perechi reprezentate de: pectorale=P, ventrale=V
-dorsala  reprezentată la toţi peştii (rar lipseşte)
-forma este diferită (înaltă, scundă, lungă, scurtă etc.)
-variază ca număr: -una la cei primitivi (sturioni, ciprinide)
-2 D la cei evoluaţi (Ord. Perciformes)
-3 D la gadide
-anala dispusă ventral în dreptul orificiului anal (la peştii osoşi) sau cloacal
(la peştii cartilaginoşi)
-la gadide sunt 2 A
-la unele specii lipseşte; ex. câinele de mare
-la alte specii ca: pălămidă, scrumbia albastră, ultimele radii ale D şi A
se desprind formând înotătoare mici numite pinule
-codala  este cea mai caracteristică dintre toate înotătoarele neperechi
-are formă diferită în strânsă legătură cu poziţia coloanei vertebrale
-este de mai multe tipuri:
1. protocercă - notocordul este situat în linie dreaptă pe mijlocul înotătoarei
- cu structură simetrică atât la exterior cât şi la interior
- la embrioni şi larve
2. heterocercă - este asimetrică la exterior; cei 2 lobi sunt inegali
-ultima porţiune a coloanei vertebrale pătrunde în lobul superior (dorsal)
al înotătoarei  tip de înotătoare epibatică sau în lobul inferior (ventral)  tip
de înotătoare heterocercă hipobatică, lob care devine mai lung şi mai subţire
-la rechini, sturioni (cegă, morun, păstrugă, șip, nisetru)
3. homocercă - este simetrică la exterior; cei 2 lobi sunt egali
- e asimetrică la interior; vertebrele extremităţii coloanei vertebrale se
unesc formând urostilul ce se îndreaptă în lobul superior, astfel ca radiile
înotătoarei se sprijină pe partea ventrală a urostilului
- la teleostei
4. isocercă - este simetrică atât la exterior cât şi la interior
- radiile se inseră în mod egal atât pe partea dorsală cât şi ventrală a
urostilului
- la gadidele adulte
5. dificercă - provine din cea heterocercă prin coborârea coloanei vertebrale
- este simetrică la exterior, lobii sunt egali; - la dipnoi
6. gefirocercă - este o înotătoare secundară; înlocuieşte codala principală
- se formează din prelungirea D şi A
- întâlnită la molide (Ord. Tetraodontiformes), la fierasferide (au corpul în
formă de panglică şi transparent - Ord. Perciformes)
-la unele specii codala lipsește : pisica de mare, căluțul de mare etc
înotătoarele perechi:
- pectoralele= P  au poziţie constantă
- se fixează la craniu prin centura scapulară
- se găsesc în urma operculelor (la peştii osoşi)
fantelor branhiale (la peştii cartilaginoşi)
-se întind pe laturile corpului – la batoidei, având rol în deplasare
- ventralele= V  nu au poziţie constantă
- deoarece nu se fixează la coloana vertebrală, ci sunt prinse în musculatura
corpului,ventralele au mai multe poziţii:
1.poziţie abdominală= V abdominale
 dispuse la nivelul abdomenului
-ex: clupeide, ciprinide, salmonide etc.
2. poziţie toracică=V pectorale
 dispuse puţin în urma pectoralelor sau la acelaşi nivel
- la biban, şalău, stavrid, pălămidă, scrumbia albastră etc
3. poziţie jugulară=V jugulare
 dispuse înaintea pectoralelor
-ex: bacaliar, corosbină, calcan, limbă de mare, dragon
4. poziţie mentală  dispuse pe bărbie - ex: cordeaua
-la unele specii V se pot uni sub forma unei ventuze -la guvizi
-la unele specii pot lipsi, ex: singnatide (căluţ de mare, ac de mare)
Planșa 2.
cap trunchi coadă
înotătoare
D1 dorsale
opercul D2 înotătoare
peduncul codală
ochi caudal
narine

gură

solzi linie
laterală
anus
înotătoare
înotătoare pectorală înotătoare
ventrală anală

Fig. 1 -Morfologia externă la un peşte teleostean

peduncul înotătoare
spin înotătoare caudal codală
ochi spiracul D1 dorsale
rostru D2

narine
gura înotătoare
fante anală
branhiale înotătoare înotătoare pterigoid
pectorală ventrală

peduncul caudal
cap trunchi şi codală

Fig. 2 -Morfologia externă a unui rechin selachimorf

 gură superioară gură terminală gură inferioară

Fig.3 -Tipuri de guri

sturion somn

zvârlugă mihalţ crap

Fig. 4. Modul de dispunere a mustăţilor la peşti

cicloid ctenoid

A. Solz placoid B. Solz ganoid C. Solzi elasmoizi

Fig. 5 -Tipuri de solzi

 Codală protocercă Codală heterocercă

Codală homocercă Codală isocercă Codală gefirocercă

Fig. 6 -Tipuri de codală

LP.3
SCHELETUL LA TELEOSTEI
Crap (Cyprinus carpio)

La peștii osoși scheletul este bine osificat

Este format din: craniu, scheletul trunchiului și scheletul apendicular
CRANIUL
cuprinde neurocraniu (cutia craniană) – ce adăpostește encefalul
viscerocraniu (splanhnocraniu) – scheletul visceral
Neurocraniul -are forma unei cutii piramidale
-cuprinde 4 regiuni: occipitală, otică, orbitotemporală, etmoidală
1.Regiunea occipitală  situată la extremitatea posterioară a
neurocraniului
-prezintă 4 oase mixte, dispuse în jurul orificiului occipital
*Supraoccipitalul  dispus dorsal pe linia mediană
-prezintă o creastă dorsală ce serveşte la inserţia musculaturii trunchiului
*Bazioccipitalul  situat ventral
-realizează articulaţia fixă a craniului la coloana vertebrală
-se prelungeşte caudal cu procesul faringian care e în legătură cu
funcționarea dinților faringieni
*Exoccipitalele=occipitalele laterale în jurul orificiul occipital
2.Regiunea otică  situată anterior celei occipitale
-este formată din 4 perechi de oase otice, mixte, care conturează fosa
în care este dispusă glanda timus; acestea sunt:
*Prooticul  constituie peretele intern al fosei
-participă la formarea pereţilor urechii interne
*Pteroticul constituie peretele extern al fosei
*Sfenoticul situat anterior fosei, superior faţă de prootic şi rostral
față de pterotic
*Epioticul dispus dorsal; formează plafonul fosei pentru timus
Bolta regiunii dată de parietale și squamosale (sunt oase de
membrană)
3.Regiunea orbitotemporală  situată înaintea regiunii otice
-cuprinde 2 perechi de oase mixte: orbitosfenoidele și alisfenoidele
-oasele regiunii sunt dispuse pe partea internă a orbitei
-deoarece prelungirile ventrale ale orbito și alisfenoidelor nu formează un
sept interorbitar  craniul ciprinidelor este de tip platibazic =craniu cu
orbite depărtatea
-majoritatea peștilor au craniu tropibazic –craniu cu orbite apropiate,
deoarece -prelungirile ventrale ale orbitosfenoidelor și alisfenoidelor
formează un sept interorbitar
-în jurul orbitelor sunt dispuse oasele circumorbitare (mici, dermice)
Plafonul regiunii e dat de 2 frontale (os de membrană)
Planșeul neurocraniului e format din parasfenoid (os de membrană)
4.Regiunea etmoidală cuprinde dorsal 4 oase mixte:
*ectetmoidul=etmoide laterale dispuse lateral, cu aspect de aripioare
*mezetmoidul dispus median și anterior ectetmoidelor
*supraetmoidul completează ant.bolta neurocraniului
Ventral se află următoarele oase:
*prevomerul ce completează extermitatea rostrală a cutiei craniene
*preetmoidul  ce se leagă de maxilă.
*parasfenoidul os dermic alungit şi lăţit
-este articulat anterior cu prevomerul şi posterior cu bazioccipitalul,
participând împreună la formarea bolţii cavităţii bucale.
Viscerocraniul=Splahnocraniu
-cuprinde numeroase oase formate în jurul arcurilor cartilaginoase
primare
-e format din 7 arcuri viscerale
*I arc se numește=arcul mandibular ce intră în alcătuirea fălcilor
-falca superioară  se formează pe seama cartilajului palato-patrat;
-cuprinde oase de membrană:
-premaxila  conturează lateral cavitatea bucală
-maxila  paralelă cu premaxila şi intern acesteia
-palatinul participă la formarea plafonului bucal
 -oase pterigoide: endopterigoid, ectopterigoid sit. anterior
metapterigoidului -și oase de înlocuire: -metapterigoidul și -pătratul
-falca inferioară  se formează pe seama cartilajului lui Mekel.
Cuprinde:
- dentarul →situat anterior
-articularul → se articulează la patrat şi
-angularul → localizat la extremitatea posterioară a mandibulei
Articulația dintre fălci se realizează prin pătrat
*al II -lea arc visceral=arcul hiod cu 2 părți:
–partea dorsală cu hiomandibularulse articulează la neurocraniu
-simplecticulse leagă de osul pătrat și hiomandibular
–partea ventrală hiodul, format din 5 piese osoase segmentate:
stilohial, epihial, ceratohial, hipohial, bazihial sau copula
-stilohialul servește la suspendarea arcului hiodian la hiomandibular
-de ceratohial se prind raze branhiostegale în număr variabil, dispuse
sub opercul, ce susţin pielea de pe oasele operculare
-bazihialul se prelungeşte anterior cu procesul lingual acoperit de
dermoglos, iar posterior cu placa jugulară sau urohial.
-în legătură cu arcul hioidian sunt oasele dermice ale aparatului
opercular, ce acoperă camera branhială. Acestea sunt:
-opercularul, mare; subopercularul dispus sub opercular,
preopercularul  curbat, anterior opercularului;
interopercularul  situat între opercular şi preopercular
*arcurile viscerale III-VII=arcuri branhiale.
-fiecare arc e alcătuit din 5 piese branhiale segmentate:
Faringobranhial, epibranhial, ceratobranhial, hipobranhial,
bazibranhial e situat ventral și leagă cele 2 jumătăți ale arcului
-primele 4 arcuri poartă branhii
-pe partea intenă a arcurilor branhiale se află branhiospini cu rol de filtru
-al V-lea arc branhial e redus la ceratobranhial –puternic lățit,
-e acoperit de placa dermică cu dinti, împreună cu care alcătuieşte
osul dentar faringian inferior cu rol în filtrarea hranei
- faringobranhiale arcurilor 2 şi 4 fuzionează între ele şi acoperite de o
placă dermică ce poartă mici dinţişori, constituind osul dentar faringian
superior
COLOANA VERTEBRALĂ
-e formată din vertebre de tip amficelic (biconcav, în spaţiul cuprins
între două vertebre şi în canalul vertebrelor păstrându-se un rest de
notocord)
-e diferențiată în 2 regiuni: toracică și codală
-în regiunea toracică vertebrele prezintă:
*corp vertebral în centru se observă orificiul notocordului;
*arc neural la partea superioară a corpului
-se termină cu spina neurală
-prin suprapunerea arcurilor neurale se formează canalul neural
prin care trece măduva spinării
*apofize hemale=parapofize sunt scurte, libere, dispuse latero-inferior
-nu se unesc pentru a forma un arc hemal
-la ele se articulează coastele ce rămân libere în partea ventrală
-vertebrele se articulează între ele prin intermediul unor apofize de
articulaţie, numite zigapofize, ce pot fi: anterioare (prezigapofize) situate
la baza arcului neural şi posterioare (postzigapofize), situate pe partea
postero-superioară a corpului vertebral.
- în regiunea codală, vertebrele prezintă corp vertebral şi două arcuri:
arcul neural cu spină neurală – în partea superioară
arcul hemal cu spină hemală – în partea inferioară
-prin suprapunerea arcurilor hemale se formează canalul hemal prin care
trec vase de sânge
-spinele neurale şi hemale sunt orientate spre partea posterioară a
corpului
-ultimele vertebre se modifică şi intră în structura înotătoarei codale
-corpurile acestor vertebre fuzionează intr-o piesă numită urostil
-arcurile şi spinele hemale ale vertebrelor modificate se lăţesc şi
formează piesele hipurale
-dorsal la spinele neurale fuzionează pterigofore şi constituie piesele
epurale
-urostilul, piesele hipurale şi epurale susţin partea liberă a înotătoarei
codale.
SCHELETUL APENDICULARcuprinde scheletul înotătoarelor
-scheletul înotătoarelor perechi
cuprinde – o porțiune zonală dată de centuri
-o porțiune distală dată de înotătoare pectorale și ventrale
Centura scapularăse articulează fix la regiunea otică a neurocraniului
-leagă pectoralele la craniu și are formă de arc
-cuprinde: scapulă, coracoid şi mezocoracoid (oase de înlocuire)
-cleitrum, supracleitrum, postcleitrum, postemporal (oase de
membrană)
Centura pelviană
-nu se prinde la coloana vertebrală: se prinde la trunchi prin muşchi
-este formată din două piese osoase verticale, ce constituie osul coxal,
de care se prind direct razele externe ale înotătoarei ventrale
-Scheletul distal al înotătoarelor perechieste de tip pterigiu
* Înotătoare pectorale -partea liberă a înotătoarei cuprinde
radii interne  numite pterigofore (3-4), articulate la coracoid şi scapulă
radii radii externe  numite lepidotrihi
* Înotătoare ventrale cuprinde doar radii externe, lepidotrihi prinse
direct la centura pelviană
Scheletul înotătoarelor neperechi
- dorsala şi anala au structură asemănătoare; prezintă
-radii interne (pterigofore)
-radii externe=lepidotrihii
Planșa 3.

Fig.1. Scheletul la un peşte osos:

A - aspect doorsal B - aspect ventral

Fig. 2. Neurocraniul la avat: Aspius aspius
Fig.3. Schema aparatului hiobranhial la teleostei

Fig. 4. Aparatul hiobranhial la Cyprinus carpio

LP.4
GRUPA TETRAPODA
-cuprinde vertebrate primar terestre cu respiraţie pulmonară
-membrele sunt de tip chiridiu, alcătuite din 3 segmente succesive
-de la axa corpului spre periferie, segmentele sunt: stilopod-zeugopod-autopod
-în grupa tetrapodelor intră: amfibieni, reptile, păsări şi mamifere
CLASA AMPHIBIA
-amfibienii sunt tetrapode poichiloterme, anamniote, cunoscute sub numele de
broaşte; se mai numesc şi batracieni, de la "batrachos"=broască
-au dublă viaţă: pe uscat dar şi în apă, fiind legaţi de aceasta prin fenomenul de
reproducere; de aici şi denumirea: "amphis"=dublu, "bios"=viaţă
- amfibienii acuali sunt reprezentați de anure, urodele și gimnofioni
-sunt primele tetrapode terestre, caracterizate prin:
- corp lipsit de solzi, neted sau verucoz, bogat în glande tegumentare;
-inimă tricamerală (2 atrii și un ventricul);
-respirație pulmo-cutanată la adulți, branhială la larve;
-rinichi de tip mezonefros;
-sexele separate; fecundație externă sau internă; dezvolatrea cu metamorfoză
MORFOLOGIA EXTERNĂ
-d.p.d.v. al formei corpului se întâlnesc 3 tipuri principale:
raniform, trituriform, serpentiform
-*tipul raniform=batracomorf întâlnit la anure =broaște fără coadă în stadiul
de adult
-au corp scurt; gâtul nu este distinct;
-fără coadă în stadiu de adult
- cu 2 perechi de membre inegale; membrele anterioare scurte cu 4 degete, cele
posterioare lungi cu 5 degete, sunt adaptate la sărit
-vental, degetele prezintă tuberculi subarticulari
*-tuberculi metatarsali, câte unul în dreptul degetului mare și mic
*tipul trituriform (urodelomorf) întâlnit la urodele (broaște cu coadă)
-la tritoni și salamandre
-au corp alungit
-coada lungă, cilindrică sau comprimată, se menţine la adulţi
-2 perechi de membre scurte și egale
*tipul serpentiform întâlnit la reprezentanții gimnofioni cu corpul fără memebre
- duc viață endogee
SCHELETUL LA ANURE (PELOPHYLAX RIDIBUNDUS)
CRANIUL  este scurt, aplatizat, caracterizat printr-un număr redus de oase cu
existenţa numeroaselor regiuni cartilaginoase.
Neurocraniul
1.Rgiunea occipitalăcu 2 exoccipitale prevăzute fiecare cu câte un condil
occipital prin care craniul se articulează la coloana vertebrală.
2.Regiunea oticăare 2 prootice situat deasupra capsulei auditive
2 squamosale
3.Regiunea orbitotemporalăcu sfenetmoidul =os în centura lui Cuvier, de forma
unui inel, ce înconjoară partea anterioară a craniului
-nu există sept interorbital; orbitele sunt îndepărtate craniul platibazic.
4.Regiunea etmoidală2 nazale – dorsal
2 vomere – în partea ventrală
-rămâne aproape în întregime cartilaginosă
*Bolta neurocraniului e dată de 2 frontoparietale simetrice (frontale şi parietale
unite)
*Baza craniului este reprezentată de parasfenoid (are forma literei T răsturnat).
Viscerocraniul
-cuprinde falca superioară, falca inferioară și osul hioid (scheletul hiobranhial)
*falca superioară prezintă oase de cartilaj și oase dermice
-oasele fălcii superioare sunt numeroase, perechi și grupate
cele dispuse ventral, care delimitează orbitele spre interior:
- 2 palatine – oase lungi și înguste ce se leagă de sfenetmoid
-2 pterigoide – oase dispuse ventral, de forma literei "Y" răsturnat
-se articulează – în partea ant. cu palatinul
-în partea post. cu parasfenoidul și patrat
-2 pătrate– se articulează la prootic
cele dispuse dorsal
-2 premaxilare – scurte, lățite, dispuse în partea anterioară a craniului
-2 maxilare – lungi, legate în partea posterioară de pătratojugale
- 2 pătratojugale – alungite, se articulează la pătrat în partea posterioară
*falca inferioară=mandibula – cu aspect de potcoavă
-cuprinde dentarul, angularul şi articularul, prin intermediul căruia se articulează la
pătrat
-deoarece articulaţia arcului mandibular la craniu se realizează prin intermediul
pătratului rezultă articulaţie autostilică
*osul hioid sau scheletul hiobranhial →provine din partea ventrală a arcului
hioidian și arcurile branhiale 1 și 2
-din partea dorsală a arcului hioidian, simplecticul dispare, iar osul hiomandibular
migrează în urechea medie şi se transformă în columelă (face legătura dintre
timpan şi urechea internă)
COLOANA VERTEBRALĂ
-puternic modificată datorită apariţiei şi funcţionării membrului de tip chiridiu
-predomină vertebrede tip procelic
-se diferenţiază în 4 regiuni: cervicală, dorsală, sacrală, codală
1.Regiunea cervicalăprezintă o singură vertebră=proatlas, în formă de inel
-prezintă două cavităţi mici pentru articulaţia cu cei doi condili occipitali.
2.Regiunea dorsalăprezintă 7 vertebre; primele 6 sunt de tip procelic, iar a 7-a
de tip amficelic.
-la apofize transverse, reduse, se sudează coaste rudimentare, mici, care nu ajung
la stern
-cutia toracică lipseşte
3.Regiunea sacralăare o singură vertebră cu apofize transverse lungi, orientate
oblic înapoi, la care se articulează ilioanele
4.Regiunea codalăvertebrele codale sunt sudate în urostil
SCHELETUL CENTURILOR
Centura scapulară
-reunește următoarele oase pereche: scapula, coracoid, epicoracoid, precoracoid
*scapulele –dispuse lateral, -se continuă dorsal cu o porțiune cartilaginoasă, numită
suprascapule
*coracoide –cartilaginoase, dispuse ventral
- vin în legătură pe linia mediană prin epicoracoide
- delimitează, cu scapula, cavitatea glenoidă
*epicoracoide sunt înguste, situate pe linia medio-ventrală, de natură
cartilaginoasă
-se unesc median, fără să se suprapună, rezultând centură de tip firmistern
*claviculele  sunt subțiri, înlocuiesc precoracoidele
-se află posterior coracoidelor și paralele cu acestea
*Sternul e inclus în centura scapulară, cu care concrește
-prezintăomosternul (episternul) –situat anterior și dorsal înaintea epicoracoidelor
xifisternul (cartilaginos) – situat posterior, fiind bilobat
Centura pelvianăprezintă modificări corelate cu adaptarea la salt și înot
-prezintă 3 oase perechi: ilioane, ischioane și pubise
*ilioane 2 oase lungi și subțiri
-dispuse de-o parte și de alta a urostilului
-se articulează de apofizelele transverse ale vertebrei sacrale
*ischioane scurte, dispuse posterior
*pubisedispuse anterior
-pubisele și ischioanele se unesc formând împreuna placa ischiopubiatică
-cele 3 oase delimitează cavitatea cotiloidă – plasată pe laturii plăcii ischio-
pubiene în care se articulează capul femurului
SCHELETUL MEMBRELOR
Membrul propriu-zis al vertebratelor tetrapode este de tip chiridiu, fiind constituit
din mai multe segmente articulate, cu numeroase diartroze, în general
corespondente pentru ambele membre.
De la int. spre ext. aceste articole sunt: stilopod, zeugopod şi autopod
Membrele anterioaresunt scurte, puternice, recurbate
* stilopodul reprezentat de humerus, os lung, ce formează scheletul brațului
-anterior e articulat în cavitatea glenoidă
-posterior e articulat la radius și cubitus
* zeugopodul reprezentat de radius şi cubitus (ulnă)- corespund cu antebraţul
-sunt scurte și fuzionate
* autopodul cu bazipod, metapod şi acropod.
- bazipodul4 carpiene - corespund încheieturii labei membrului anterior
- metapodod 4 metacarpiene - libere și alungite
- acropodul4 degete cu câte 2 și 3 falange
Membrele posterioaresunt lungi și puternice
stilopoduldat de femur – corespunde cu coapsa; este alungit
-articulat anterior în cavitatea cotiloidă
-articulat posterior la oasele zeugopodului
zeugopodulformează scheletul gambei
-dat de tibie și peroneu – sudate între ele formând osul crural
 autopodul cu:
-bazipodulîn rândul proximal - 2 oase: tibial și peroneal, alungite și
fuzionate la extremități
rândul distal – cu 5 oase tarsiene, mici, articulate la metatarsien
-metapodod cu 5 metatarsiene (podul labei piciorului), care sunt libere;
-acropodul5 degete cu câte 2, 3 și 4 falange
Planșa 4

membrană
timpanică pupilă
glandă sac vocal
parotoidă bilateral
sac vocal
subgular

vârful
degetelor

tubercul membrană
metatarsal interdigitală

Tipul anur

glandă
parotoidă creastă
dorsală

creastă
codală
tegument
verucos membrul posterior
palmat sau nu filament
caudal

Tipul urodel
Scheletul la anure: Pelophylax ridibundus (Rana ridibunda)

Craniul la un anur
LP.5
CLASA REPTILIA
-Reptilele sunt tetrapode adaptate primar la mediul terestru și secundar la mediul
acvatic; sunt poichiloterme, cu tegumentul uscat, puternic cornificat, prevăzut cu
solzi sau scuturi; sunt specii ovipare şi amniote
-solzii de pe corp, cu rol protector, se numesc squame şi pot fi mari numite
scuturi sau mici numite granule
-forma, mărimea, dimensiunile numărul solzilor, variază în seria reptilelor, fiind
un criteriu în clasificare
-reptilele prezintă respirație pulmonară, inima tricamerală (excepție crocodilii, la
care este tetracamerală), rinichi de tip metanefros, fecundație internă
-reptilele actuale din fauna țării sunt: broaștele țestoase, șerpii și șopârlele

MORFOLOGIA EXTERNĂ A REPTILELOR

După forma corpului, reptilele din țara noastră apartțin la trei tipuri:
cheloniform, lacertiform, serpentiform
Tipului cheloniform
-se întâlnește la broaștele țestoase (țestoase)
-corpul este prevăzut cu un ţest format din
carapace dispusă dorsal, de obicei ovală şi
plastron dispus ventral, în general plat
-carapacea şi plastronul sunt sudate pe laturi, lăsând libere 2 deschideri:
una anterioară  pe unde iese capul şi membrele ant.
şi una posterioară  pentru coadă şi membrele post.
-membrele sunt pentadactile
-coada variază ca lungime, putând fi scurtă sau lungă, depășind lungimea
carapacei
-membrele și coada sunt prevăzute cu solzi, plăci sau tuberculi, de forme,
mărimi, număr și mod de aranjare diferit între specii
-la unele specii:-coada se termină cu tubercul cornos sau solz în formă de gheară
-pe coapsă se află tubercul cornos
*Tipul lacertiform
-întâlnit la șopârle
-se caracterizează prin corp alungit diferenţiat în cap, trunchi, membre și coadă
-corpul este protejat de solzi cornoși, a căror formă și dispoziție variază
-coada mai mult sau mai puţin lungă prin rupere se reface la şopârle, prezentând
astfel fenomenul de autotomie
-la unele specii este prehensilă
-membre, pentadactile, sunt prevăzute cu gheare
-prezintă fenomenul de năpârlire → îndepărtarea tegumentului, ce se face pe
bucăți

*Tipul serpentiform
-întâlnit la șerpii și șopârlele apode
-corp alungit, cilindric, fără gât, membre, centuri
-protejat de solzi sau plăci de dimensiuni, forme, număr și culori variate
-au coadă scurtă, mobilă
-la șerpi pătura cornoasă năpârlește în întregime

EXOSCHELETUL BROAȘTELOR ȚESTOASE

- ţestul constituie un exoschelet
-în structura carapacei şi plastronului intră:
-plăci cornoase= solzi cornoşi de origine epidermică, dispuse spre exterior;
-plăci osoase de origine dermică, dipuse spre interior
-solzii cornoşi nu corespund în număr, formă, dimensiuni cu plăcile osoase
-ambele categorii de solzi au rol în sistematică
CARAPACEA
*Solzii cornoşi ai carapacei
-solz nucal dispus median şi anterior
-5 s. vertebrali dispuşi median în urma solzului nucal
-4 s. costali= laterali perechi dispuşi de o parte şi de alta a s. vertebrali
-1-2 s. supracaudali median şi posterior, în urma solzilor vertebrali
-11 s. marginali perechi pe marginile carapacei
 *Plăcile osoase ale carapacei
-placa nucală dispusă median şi anterior
-8 plăci vertebrale=neurale median, la care se sudează apofizele neurale ale
primelor 8 vertebre dorsale
-8 plăci costale perechide o parte şi de alta a plăcilor vertebrale, la care se
articulează coastele
-11 plăci marginale perechi pe marginea carapacei
PLASTRONUL
*Solzii cornoşi ai plastronului *Plăcile osoase ale plastronului
(pereche)
-gulari -endoplastron singura placă nepereche
-humerali -epiplastronpereche
-pectorali -hioplastronpereche
-abdominali -hipoplastronpereche
-femurali -xifiplastronpereche
-anali
Planșa 5.

A.Tipul cheloniform

B.Tipul lacertiform

C.Tipul serpentiform

Forma corpului la reptile

Planșa 6

A. Plăcile cornoase -faţa externă B. Plăcile osoase-faţa internă

Carapacei la Emys orbicularis

A.Plăcile cornoase-fața externă B.Plăcile osoase –fața internă

Plastronul la Emys orbicularis

LP.6
FOLIDOZA LA ŞOPÂRLE
-modul de aranjare a solzilor pe corp se numeşte folidoză
-scuturile dispuse pe partea superioară a capului formează pileusul
-pileusul conţine scuturi pare şi impare
Pileusul la şopârle
Dorsal:
-rostralul situat în vârful botului
-nazale între rostral şi internazal
-internazalul romboidal sau pătrat
-prefrontale în urma internazalului și înaintea frontalului
-frontalul situat median, mai lung decât scuturile vecine
-postfrontale= frontoparietale unite, situate în spatele frontalului
-4 supraoculare perechi pe marginile externe ale frontalului şi
postfrontalelor
-interparietal alungit, subţire, situat median între parietale; vine în contac cu
frontoparietalele în partea anterioară
-occipital situat median şi caudal, în urma interparietalului, între parietale
-parietale cele mai mari scuturi, dispuse caudal şi distanţate între ele
Lateral:
-4 supralabialede la rostru la comisura bucală
Deasupra acestora se află:
-1-2 postnazale lateral şi în urma nazalelor
-1-2 frenale= loreale
-frenocular mare, vine în contact cu orbita
În jurul ochiului se află:
-preocular spre exteriorul ohiului; în partea anterioară a ochiului
-subocularesub ochi
-postoculare în partea posterioară a ochiului
-supraciliare de mici dimensiuni, dispuse între supraoculare şi marginea
superioară a orbitei
-subciliare dispuse sub marginea inferioară a orbitei
În regiunea temporală:
-2-3 supratemporale lungi
-masetericdispus între timpan și ochi, de forme diferite (circulară, ovală)
-timpanic
Ventral:
-mental dispus median şi rostral; este impar
-6-8 sublabiale= infralabiale în urma mentalului
-6 maxilare= inframaxilare dispuse adiacent acestora
-8-10 colare= gularela nivelul gâtului
*Solzii dorsali de pe corp= granule  sunt dispuşi în rânduri transversale, în
nr. variabil (50-60)
*Solzii ventrali de pe corp sunt dispuşi în 6 rânduri longitudinale
*înaintea crăpăturii cloacale se găseşte placa anală
*pe copase se disting porii femurali în nr. variabil
*pe coadă solzii sunt dispuşi în inele regulate
FOLIDOZA LA ŞERPI
Forma, mărimea, numărul, modul de aranjare a solzilor de pe cap diferă între
specii și constituie un criteriu important în clasificare
Dorsal:
-rostralul  în vârful botului; raportul dintre lungime și lățime reprezintă
uneori un criteriu în identificarea speciilor
-internazale dispuse între nazale
-prefrontale  dispuse după internazale și înaintea frontalului
-frontalul  mare, median și central, între prefrontale și parietale
-parietale unite, de dimensiuni mari, dispuse în urma frontalului
-1-3 supraoculare de-o parte și de alta a frontalului
-mărginesc partea superioară a ochiului
-temporale antdispuse între postoculare, anterior și
-temporale postaflate în urma celor anterioare
Lateral:
-7-9 supralabiale dispuse între rostru (anterior) și comisura bucală (posterior)
-sunt relativ mari și mărginesc falca superioară
-nazale în dreptul narinei, una anterioară, alta posterioară
 -pot fi unite într-o singură placă
-1-2 frenale dispuse între plăcile supralabiale, nazală, internazale, preocular
-daca sunt mai multe se suprapun sau se scucced
-aceste plăci pot lipsi la unele specii
-1-3 preoculare dispuse la marginea anterioară a ochiului
-1-3 suboculare de dimensiuni mici, dispuse sub ochi
-2-5 postoculare sunt suprapuse și mărginesc partea posterioară a ochiului
- vin în contact cu temporalele și parietalele
Ventral:
-mentonier rostral şi median
-6-8 sublabialeîncep din partea rostrală fiind dispuse pe marginile fălcii
inferioare
-2 submaxilare anterioare alungite şi unite, dispuse median
-2 submaxilare posterioare alungite, distanţate
-gulare la nivelul gâtului
Solzii părții ventrale a corpuluiconstituie plăcile ventrale sau
gasterostegele
-placa anală poate fi simplă sau divizată
Solzii părții dorsale a corpului sunt dispuși în rânduri longitudinale
drepte sau în rânduri transversale oblice
-pot fi eliptici, lanceolați și imbricați, lungi și înguști sau scurți și lați
-pot fi netezi sau carenați
Planșa 7

1 mental
rostral 3 2
12 2
2 nazale 3 sublabiale
3 2
internazal 3 inframaxilare
4 4 (submaxilare)
prefrontale 2
6 3 2
5 frontal 2
6 3
supraoculare 3
6
7 7 6 postfrontale
8 8
9 interparietal
parietale
10 scut gular
occipital

Partea dorsală a capului Partea ventrală a capului

frenocular maseteric
preocular temporal
loreal
postnazal 10 10
8 9
timpanal
1 2 3
4 7 supraciliare
5 5 5 5 6 7 7 subciliare

supralabiale subocular postocular

Partea laterală a capului

Folidoza la Lacerta sp.

Planșa 8

Partea dorsală Partea ventrală

Partea laterală

Folidoza la Elaphe longissima

LP. 7
SCHELETUL LA ŞOPÂRLE ( LACERTA SP.)
CRANIULeste îngust, prezentând un bot alungit
-este complet osificat, cu urme de cartilaj în regiunea etmoidală
Neurocraniul
1.Regiunea occipitală cuprinde:
-supraocccipitalul mic dispus dorsal
-2 exoccipitaledispuse lateral
-bazioccipitalulcu un condil occipital pentru articulaţia la coloana
vertebrală
-oasele occipitale delimitează orificiul occipital
2.Regiunea otică este reprezentat de:
-prootic situat pe peretele lateral al neurocraniului, în partea posterioară
-scvamosale îndepărtate de parietal, cu excepţia părţii posterioare unde
delimitează fosa temporală
-parietalepe partea dorsală
-sunt sudate între ele formând un singur os nepereche și care prezintă
un orificiu numit foramen pineal
-bazisfenoid scurt, situat ventral, anterior faţă de bazioccipital
-prezintă prelungiri laterale, ce se articulează cu pterigoidele
3.Regiunea orbitotemporală cuprinde:
-orbitosfenoidele şi alisfenoide unite pe linia mediană, formând septul
interorbital rezultă craniu de tip tropibazic
-parasfenoidul pe partea ventro-mediană, în continuarea bazisfenoidului
-frontalelelungi şi lăţite, dispuse dorsal
- prefrontalele anterior frontalelor
- postfrontalele în partea posterioară a orbitelor
-orbitele sunt completate de oasele prefrontale, lacrimale, supraorbitare,
postorbitale şi postfrontale.
4.Regiunea etmoidală în parte cartilaginoasă, cuprinde:
-2 nazale oase mici și scurte, dispuse ant.
-2 vomere ventral, formează o parte din planşeul neurocraniului
Viscerocraniul
*Falca superioară este reprezentată de:
-premaxile scurte şi înguste
-maxiledispuse lateral de premaxilă
-jugale  înguste, situate posterior maxilei
-pătrate mobile, scurte, se fixează la neurocraniu prin intermediul
squamosalului
-palatine  situate ventral, în urma vomerelor
-pterigoide oase late ce se prelungesc până la pătrat şi încadrează
bazisfenoidul
-ectopterigoide (oase transverse) situate la capătul anterior al
pterigoidelor
-leagă pterigoidele de maxilare
-epipterigoideaşezate vertical, fac legătura între pterigoide şi parietale.
*Falca inferioară (mandibula) este formată din:
-dentar, angular, coronoid (pe partea internă a angularului), splenial (pe partea
internă a dentarului), articular în partea posterioară
-mandibula se articulează mobil la osul patrat (articulaţie autostilică)
-fălcile poartă dinți pe maxilare, premaxilare, mandibulă
*Aparatul hiobranhialeste dat de aparatul hioidian (partea ventrală a arcului
hioidian) și arcurilor branhiale Işi II, care formează osul hioid.
-este format din corpul hioidului, coarnele hioidiene şi coarnele branhiale
-corpul hioidului prezintă anterior o apofiză numită procesul lingual acoperit de
entoglos
COLOANA VERTEBRALA cu 5 regiuni
*Regiunea cervicalăcu 8 vertebre:
-primele două s-au specializat formând un atlas şi un axis, cu rol în susţinerea şi
rotirea craniului
-atlasul, de formă inelară, cu o cavitate glenoidă, este articulat la craniu printr-un
condil occipital
-axisul prezintă rostral apofiza odontoidă în jurul căruia se roteşte atlasul
*Regiunea dorsalăcu numeroase vertebre, prevăzute cu coaste
*Regiunea lombarăcu vertebre puțin diferențiate, prevăzute cu coaste
*Regiunea sacralăcu 2 vertebre la care se articulează centura pelviană
*Regiunea codalăcu vertebre în număr variabil, au arcuri hemale și spine
hemale
-vertebrelele șopârlelor sunt fragile
-corpul lor este străbătut transversal de un sept cartilaginos, ce face posibilă
ruperea cozii la acest nivel cu refacere, fenomen numit autotomie
-coloana vertebrală refăcută rămâne în stare fibrocartilaginoasă.
Coastele prezintă două părţi: una dorsală, osoasă= partea vertebrală şi una
ventrală, cartilaginoasă, partea sternală
-Primele 5 pererechi de coaste se articulează ventral la stern, constituind cutia
toracică.
Sternul este un cartilaj romboidal calcificat, pe laturile lui se articulează
coastele
-partea mijlocie numită mezostern se prelungeşte posterior cu două cartilaje
xifisternale
SCHELETUL APENDICULAR
Centura scapulară este formată din 3 oase perechi:
*scapulele se continuă dorsal cu suprascapula
*clavicule între care se află un interclavicular
*coracoideledispuse ventral şi posterior
-se continuă medioventral cu epicoracoidele – articulate posterior la stern
şi anterior la interclavicular
-coracoidul și scapula delimitează cavitatea glenoidă, în care se articulează
capul humerusului
Membrul anterior propriu-zis cuprinde:
- humerusul; -cubitusul şi radiusul, nesudate; -5 carpiene, 5 metacarpiene şi 5
degete cu falange
Centura pelviană este formată din 3 oase perechi
*ilioanealungite, dispuse laterocaudal în raport cu cavitatea acetabulară
* pubisedispuse ventral și anterior; prezintă un epipubis dispus anterior şi
între ele
*ischioaneventral și posterior
-sunt prevăzute cu apofiză postischiatică
-ilioanele și pubisele se întâlnesc medioventral formând simfizele ischiatică şi
pubiană, ce conturează orificii ischiopubiene
*Membrul posterior propriu-zis cuprinde:
-femurul; -tibia şi peroneul; -5 tarsiene, 5 metatarsiene şi 5 degete cu falange

SCHELETUL LA ȘARPE
CRANIUL
-se deosebește de al șopârlelor prin unele modificări ce apar în aspectul oaselor
viscerocraniu, ca rezultat al hrănirii:
*maxilarele, ectopterigoidele și pterigoidele se articulează mobil între ele și au
formă de baghetă, ce le permite o oarecare independență față de craniu
*pătartul este mobil
-are poziție orizontală, când gura este închisă
-devine vertical, când gura se deschide pentru a înghiți prada
-acest lucru duce la dilatarea cavității bucale
*jumătățile mandibulei sunt legate printr-un ligament elastic,
* nu are jugale, pătratojugale, epipterigoide
-septul interorbitar lipsește → craniul este de tip platibazic
Coloana vertebrală
-are cel mai mare număr de vertebre
-nu există o diferențiere clară între cele 5 regiuni, datorită lipsei membrelor
-Coastele sunt bine dezvoltate și uniforme în tot lungul corpului, excepție
primele vertebre cervicale și vertebrele regiunii codale
-au extremitatea distală liberă și au rol în locomoție
-lipsește sternul, centurile, membrele
Planșa 9

Scheletul de reptilă: Lacerta sp

Scheletul la șarpe: Natrix natrix

Planșa 10

partea dorsală partea ventrală

partea laterală

Craniul la şopârlă: Lacerta sp.

Planșa 11

aspect dorsal aspect ventral

aspect lateral

Craniul la șarpe
LP. 8
CLASA AVES
Păsările sunt vertebrate tetrapode, amniote, homeoterme, adaptate la zbor
-specific păsărilor este corpul acoperit cu pene formațiuni cornoase ale
tegumentului, puternic cheratinizate şi mineralizate cu rol protector, a căror
totalitate constituie penajul ce asigură deplasarea prin zbor
Tipuri de pene
-la păsările adulte se deosebesc mai multe categorii de pene:
pene de contur, fulgi, puf, pene filiforme
O pană de contur se compune din:
*calamus o porțiune inf. scurtă, goală, cilindrică, transparentă ce se înfige în
tegument
*rahiso porțiune superioară, lungă, aflată în continuarea calamusului, cu
muchii, umplută cu țesut alveolar
-se îngustează spre vârf
-calamusul şi rahisul constituie axul penei
*barbe lame subţiri, înguste, paralele, situate în acelaşi plan dispuse pe 2
rânduri, de o parte şi de alta a rahisului
-ansamblul acestora formează vexillum=stindard
*barbule lame dispuse pe 2 rânduri de-o parte şi de alta a barbelor
*barbicele=radioledispuse pe marginea barbulelor servind la unirea între ele
-această structură conferă penei rezistentă şi coerenţă
-la limita dintre rahis şi calamus există un orificiu în apropierea căruia se găseşte
o pană mai mică numită hiporahis (o formaţiune cu aspect pufos)
*după locul şi rolul pe care îl au penele de contur se diferenţiază în:
a) remige sunt penele mari ale aripilor
b) rectricesunt penele mari ale cozii
-se inseră pe pigostil şi servesc drept cârmă
-nr. rectricelor este diferit în funcţie de specii; -de obicei sunt 12
-la unele sp. rectricele se alungesc devenind ornamentale
c) tectriceleacoperă întreg corpul la exterior dându-i forma caracteristică
- care acoperă partea dorsală a aripii se numesc tectrice supraalare
-care acoperă partea ventrală a aripii se numesc tectrice subalare
 -dispuse pe partea dorsală a rectricelortectrice supracodale
-dispuse pe partea ventrală a rectricelortectrice subcodale
*Penele de contur pot suferi modificări dând: pene ornamentale, vibrize, cili,
pene setiforme
-penele ornamentale se găsesc:
-pe cap  formând moţuri; ex: nagâţ, mătăsar, corcodel
-în regiunea cozii  provin din alungirea rectricelor; ex: fazan, păun
-uneori pe aripi sau pe laturile trunchiului; ex: egreta
-vibrizelepene cu aspect de peri
-reduse la rahis
-dispuse la baza ciocului
-întâlnite la multe păsări insectivore
-penele setiformesunt aspre, rigide
-barbele sunt scurte şi dure
-barbulele sunt rudimentare
-la corvide acoperă nările
Fulgii acoperă tot corpul, nu se văd la suprafaţă
-se găsesc sub penele de contur
-au rol în menținerea căldurii
-au aceeaşi structură cu a penei de contur, deosebindu-se prin:
*axa moale, felxibilă, subţire, elastică
*barbele sunt moi, lungi, cu aspect filamentos
*barbulele sunt libere
*lipsesc barbicele
Puful este specific puilor dar există şi la multe păsări adulte
-are rol termoreglator
-au calamus scurt
-barbele, moi, pornesc din aceeaşi papilă
-barbulele n-au cârlige
-rahisul și barbicelele lipsec
Penele filiforme au o structură simplă fiind reduse la un rahis lung şi
câteva barbe dispuse la extremitatea acestuia
*Corpul păsărilor se diferenţiază în: cap, gât, trunchi şi membre
-la cap se conturează un cioc provenit din alungirea fălcilor, lipsit de dinţi şi
acoperit de o teacă cornoasă numită ramfotecă
-forma şi mărimea ciocului diferă mult de la un grup la altul, în funcţie de hrană
şi de mediul de viaţă
-poate fi: lung: drept, curbat (ciocîntors, țigănuș, culicul), conic (stârci),
subţire sau lat mai ales la speciile semiacvatice şi acvatice (becațină, sitar etc)
scurt: încovoiat sau conic – la sp. insectivore, granivore
-de la baza ciocului pe partea dorsală a capului urmează: fruntea, creștetul, ceafa
-ventral, sub mandibulă, se află bărbia
-porţiunea dintre baza ciocului şi ochi se numeşte frâu=lorum
-sub ochi se află obrajii
-între obraji pe de o parte şi bărbie şi gât pe de altă parte  se află mustaţa
-gâtul leagă capul de trunchi; se diferențiază în 3 porţiuni:
*gâtul anterior pe partea ventrală a gâtului
-limitat anterior de cioc şi post. de piept
-cuprinde: bărbia, gâtlejul, guşa
*gâtul posterior pe partea dorsală a gâtului
-limitat ant. de ceafă şi post. de spate
*laturile gâtului
-trunchiul
-dorsal prezintă -spatele ce se continuă cu regiunea târtiței
-ventral se află -pieptulanterior; se continuă cu
-abdomenul și se termină în
-regiunea anală
-în partea posterioară a trunchiului se află coada ce poate fi:
-scurtă (cârstei); -lungă (fazan); -ascuţită (gâscă, raţă);
-scobită (rândunică); -dreaptă (pupăză); -rotunjită (botgros); etc.
-Membrele anterioare sunt transformate în aripi.
-Membrele posterioare (picioarele) sunt variate ca mărime şi formă, în raport
cu mediul şi modul de trai
- pot fi: -scurte şi libere servind la căţăratul pe trunchiuri de copaci
 -scurte, puternice, cu gheare ascuțite, recurbate, adaptate la prins și
sfâșiat (la
păsările răpitoare)
-scurte dar cu membrană interdigitală (completă sau pentru fiecare
deget) adaptate
la înot (anatide, ralide, laride etc)
-lungi şi subţiri pt. a se deplasa printre ramurile dese
-lungi și puternice, cu degete reduse (dropie, struți)
-foarte lungi şi dezgolite în regiunea tibiei pt. mersul în apă (stârci)
-o specializare deosebită o au degetele pt. a permite cele mai variate tipuri de
deplasări
-în funcţie de poziţia degetelor, există mai multe tipuri de degete (sau picioare):
-anisodactile degeteul 1 îndreptat posterior, iar celelalte 3 îndreptate în față
-la majoritatea
-zigodactile 2 degete îndreptate înainte, 2 înapoi
-ex: la ciocănitori, cuci, la care degetele 2 şi 3 sunt în faţă, iar
degetele 1 şi 4 sunt în spate
-sindactile cele 3 degete ant. sunt unite între ele pe o porţiune mai mare sau
mai mică
-ex: pescăruş albastru, prigorie
-cenodactile degetele 3 şi 4 sunt unite la bază printr-o membrană interdigitală
-ex: la stârci
-pamprodactile când toate degetele sunt îndreptate înainte
-ex: drepnea
Planșa 12
Morfologia externă

sprânceană
gât ceafa creştet frunte
târtiţa posterior banda lorum falca
oculară
superioară
rectrice spate falca
tectrice inferioară
supracodale
regiunea bărbie
anală mustaţă
obraz
gât anterior
remige
primare tectrice
piept
supraalare
abdomen
tars

degete cu gheare
Prezentarea topografică a unei păsări. Schemă

Tipuri de pene
Tipuri de ciocuri la păsări: A – flaming; B – lopătar; C – presură; D – sturz; E
–şoim; F – ferestraş; G – pelican; H – ciocîntors; I – Rhinchops nigra; K –
porumbel; L – Balaeniceps rex; M – forfecuţă; N – lişiţă; O – colibri; P –
ţigănuş; R – lăstun mare
 Tipuri de picioare la păsări

Tipuri de picioare după poziía degetelor

LP.9
SCHELETUL LA PĂSĂRI
(Columba sp.)

CRANIUL
Neurocraniul cuprinde oase sudate într-o placă continua
*Regiunea occipitalăeste dată de
-osul occipitalformat prin sudarea celor 4 oase între ele: supraoccipital,
bazioccipital şi exoccipitale
-conturează foramenul (orificiul) occipital ce devine vertical, datorită poziției
bipede
- regiunea prezintă un singur condil occipital
*Regiunea otică
-prootic  format din fuzionarea oaselor prootic, opistootic şi epiotic, în
care este săpată urechea internă
-sqamosaleledispuse latero-dorsal
-constituie pereţii laterali ai craniului
-se articulează la patrat
*Regiunea orbitotemporală este reprezentată de oase ce delimitează orbitele:
-alisfenoidele deasupra şi lateral de bazisfenoid
-formează pereţii posteriori ai orbitelor
-orbitosfenoidelipite între ele pe linia mediană, constituind septul
interorbital (craniu de tip tropibazic);
-prefrontale (lacrimale)  dispuse anterior frontalelor
-postfrontalele (postorbitale)  posterior frontalelor
*Regiunea etmoidală cuprinde:
-etmoideleformate prin sudarea intimă a mezetmoidului cu etmoidele
laterale
-nazalelesituate anterior frontalelor
-vomeredispus paralel cu palatinele; separă cele două coane.
-Bolta neurocraniului este formată din:
-frontale ce se sudează complet pe linia mediană
-parietaleleoase mici, împinse mult posterior, între frontale și
supraoccipital
Baza neurocraniului cuprinde:
-bazisfenoidul aşezat în faţa bazioccipitalului
-parasfenoidul se articulează anterior la vomer și posterior la
bazisfenoid
Viscerocraniul cuprinde falca superioară, falca inferioară și aparatul
hiobranhial.
*falca superioară=maxilarul superior cuprinde:
-premaxilesituate în partea anterioară a fălcii superioare
-se unesc ventral prin procesele lor palatine
-maxileformează partea laterală a ciocului,
-ventral se unesc prin procesele lor palatine, contribuind la formarea
plafonului bucal împreună cu procesele palatine ale premaxilarelor
-jugale lungi şi subţiri
-pătrato-jugalelese articulează la pătrat
-împreună cu jugalele formează arcada zigomatică
Ventral se află:
-palatinedispuse paralel cu vomerul; marginesc lateral coanele
-se articulează posterior la pterigoide
-pterigoidese articulează poasterior la pătrat
-formează cu palatinele arcada palatino-pterigoidă
-pătratulmobil, este situat în partea postero-inferioară a craniului
- suspendă mandibula prin articular
*falca inferioară=maxilarul inferior=mandibula
-cuprinde: dentar, supraangular, angular, articular (pe p.externă a
mandibulei)
-splenial – în partea internă, în dreptul dentarului
-coronoid  pe p.int., în dreptul supraangularului
-Falcile sunt lipsite de dinţi şi sunt acoperite de ramfotecă
*Aparatul hiobranhial este format din:
-corpul hioidului sau copulă (format din bazihial şi bazibranhial
-se prelungeşte anterior cu procesul lingual, acoperit de paraglos
-posterior cu urohialul.
-coarnele hioidului (în structura lor intră două segmente ceratobranhial şi
epibranhial, unite printr-o articulaţie)
COLOANA VERTEBRALĂ cuprinde 5 regiuni:
*Regiunea cervicalăformată din 11 vertebre
-primele 2 vertebre: atlas și axis au o conformație specifică amniotelor
-atlas are formă de inel, fiind lipsită de corp vertebral
-axisul  prezintă apofiza odontoidă, ce servește ca ax de rotație pentru atlas
-următoarele vertebre sunt de tip heterocelic (epihipic) – suprafața de articulație
a vertebrei este în formă de șa
*Regiunea dorsală prezintă 7 vertebre cu spinele neurale şi transverse fuzionate
*Vertebrele regiunii lombare și sacrale fuzionează şi formează osul sinsacrum
-la osul sinsacrum iau parte și ultimele vertebre dorsale şi primele vertebre codale
-se articulează oasele centurii pelviene, ce asigură poziția bipedă aviană intervenind
în susţinerea greutăţii corpului
*Regiunea codalacu 5 vertebre libere, care mişcă coada
-ultimele vertebre sunt sudate în osul pigostil, pe musculatura căruia se insera
penele cozii
Coastele
în nr. de 7 perechi, sunt bine dezvoltate în regiunea dorsală
-fiecare coastă este formată din două segmente: unul dorsal sau vertebral și unul
ventral sau sternal, unite, dispuse în unghi ce cca 900 orientate cu vârful spre partea
posterioară
-segmentul dorsal= vertebral se articulează la vertebra dorsală
-prezintă o apofiză uncinee care se sprijină pe coasta imediat următoare
-segmentul ventral=sternal se articulează la stern
Sternuleste un os lat, de forma unei plăci
-prezintă o carenă ventrală pe care se inseră muschii pectorali
Coastele, sternul şi vertebrele dorsale ale coloanei vertebrale constituie cutia
toracică
 SCHELETUL APENDICULAR
Centura scapulară este formată din trei perechi de oase:
-scapuleledispuse dorsal, aşezate pe coaste, paralele cu coloana vertebrală
-sunt alungite, cu aspect de săbii
-sunt libere în partea distală şi articulate cu coracoidul în partea proximală
-coracoidele puternice, dispus ventro-posterior
-distal se articulează la stern, iar proximal cu clavicula și scapula
-claviculelenu se articulează la stern
-se unesc ventral şi formează furca pieptului=iadeşul, care ţine permanent
aripile îndepărtate
-cele trei oase (scapula, coracoid şi claviculă) delimitează cavitatea glenoidă.
Membrul propriu-zis
Membrele ant. la păsări au suferit transformări în funcție de adaptarea la zbor și
se numesc aripi
*Humeruseste scurt şi gros
-se articulează mobil în cavitatea glenoidă proximal şi la oasele zeugopodului
distal
*Radius şi cubitussunt oase lungi, subţiri (cubitusul este mai gros), paralele şi
depărtate între ele
*Autopoduleste profund modificat
-carpienele în număr de două (radial şi cubital) sunt reduse
-metacarpienele sunt în număr de 3
* metacarpienele I şi V lipsesc
* metacarpienele III şi IV sunt ca nişte baghete alungite, paralele între ele
şi sudate la extremitaţi
*metacarpianl II este scurt, liber şi poartă degetul II liber,
-degetele în număr de 3
I şi V lipsesc, II şi IV sunt scurte cu o falangă, iar III este lung cu două
falange
 Membrul posterior
Centura pelviană este reprezentată de trei perechi de oase, ilion, ischion și
pubis, ce
formează bazinul deschis ventral și delimitează cavitatea cotiloidă
*ilioanele late şi alungite, articulate la sinsacrum
*ischioaneledispuse posterior, articulate la ilion
* pubisele subţiri şi lungi, dispuse paralel cu ischioanele
-libere la partea posterioară; nu se uneşte ventral cu simetricul său
Membrele propriu-zis s-au adaptat la stațiunea bipedă și se numesc picioare
*Femurlung, este orientat oblic de sus în jos
-se articulează proximal în cavitatea cotiloidă
-distal cu oasele zeugopodului
*Tibia lungă şi puternică
*Peroneuredus, nu atinge extremitatea posterioară a tibiei
*Autopodputernic modificat
-primul rând de tarsiene se articulează la tibie şi formează tibiotarsul
-al doilea rând de tarsiene se sudează cu metatarsienele, formând
tarsometatarsul, orientat oblic şi acoperit cu solzi cornoşi
-degetelecu falange, se termină cu gheare
Planșa 13

Scheletul de păsăre: Columba livia

LP. 10
CLASA MAMMALIA
Mamiferele sunt tetrapode amniote, homeoterme, ce au corpul acoperit cu
păr şi nasc pui vii, pe care-i hrănesc cu lapte secretat de glandele mamare; sunt
vertebrate vivipare, cu excepția monotremelor
-homeotermia a permis mamiferelor să populeze toate zonele geografice şi
diferite medii de viaţă: terestru, subteran, arboricol, acvatic, aerian.
-ca rezultat al adaptării la diferite condiţii de mediu, comportamentul şi aspectul
mamiferelor e foarte variat
Morfologia externă
Abordează mai multe aspecte, cum ar fi:
-dimensiunea corpului
-forma corpului
-tipuri de coarne
-aspectul cozii
-forma, poziţia şi tipul membrelor
-aspectul ghearelor, copitelor și unghiilor
-învelişul tegumentar
-culoarea blănii
dimensiunea corpului variază în limite largi
-cele mai mici sunt unele mamifere insectivore (chițcani: 4-10 cm lungime și 2-
16 grame), chiroptere (4-6 cm L şi 15-16 gr.) și unele rozătoare (șoricei)
-cele mai mari: balenele →ca forme acvatice – 33 m lungime şi 30-60 tone
elefanţii→ca forme terestre masculul are 2,5m - 4m înălţime şi 2-6 tone
-la noi în țară, cele mai mari mamifere sunt urșii
forma corpului  poate fi:
alungită şi zveltă (la jder, nevăstuică)
înaltă (căprioare, girafe)
bondoacă (la arici)
greoaie și masivă (la urşi)
cilindrică (cârtiță)
pisciformă (cetacee).
capul mamiferelor poate fi:
- rotunjit (pisici, foci)
- prelungit într-un bot mai mult sau mai puțin lung (canide, cervide)
-prelungit într-o trompă mobilă cu rol în prinderea insectelor (furnicari)
într-o trompă scurtă (tapiri) sau lungă (elefanți)
coarnele se găsesc la cap și reprezintă un element caracteristic al înfățișării
externe
-sunt formaţiuni dure, întâlnite la multe copitate
-au rol în atac şi apărare
-pot fi de origine epidermică sau dermică
-sunt dispuse pe oasele nzale – la rinoceri
pe osul frontal – la cervide
-sunt pline și căztoare – la cervide
-sunt permanente, goale în interior, fiind formate dintr-o axă oasoasă acoperită
de o teacă cornoasă  la bovide
-la antilocaprine, învelişul cornos ce acoperă axa osoasă cade anual
coada, prezentă la toate mamiferele, este mai mult sau mai puţin dezvoltată, în
funcţie de modul de deplasare
-este redusă  la arici, urși, unele primate
-este comprimată dorso-ventral, cu rol în înot  la mamiferele acvatice
-este lungă, stufoasă, folosită drept cârmă în timpul saltului, asigurând
echilibrul corpului  la mamiferele arboricole
-poate fi prehensilă, răsucită în jurul crengilor  la maimuțele urlătoare
-este foarte puternică, folosită ca un arc în timpul salturilor la mamiferele
săritoare (cangur)
- la unele specii, pielea cozii este adesea solzoasă
conformația, poziţia şi tipul membrelor
-la mamiferele terestre, membrele sunt aşezate sub corp şi sunt adaptate la diverse
moduri de locomoţie
-în funcție de cum se sprijină pe substrat, membrele pot fi:
-plantigrade  calcă cu toată suprafaţa tălpii pe sol; ex: - arici, urs, dihor
-digitigrade calcă pe degete; carnivore
-unguligrade se sprijină pe extremitatea degetelor învelite în copite
-rumegătoare, nerumegătoare
 -la mamiferele acvatice membrele sunt transformate în palete înotătoare
-cetacee, pinipede, sirenieni
-la mamiferele zburătoare membrele anterioare sunt transformate în aripi
-chiroptere (lilieci) – cu zbor activ
-la mamiferele adaptate la planat, sărituri de pe o ramură la alta ─ pielea de pe
laturile trunchiului formează un pliu numit patagiu, dispus între membre
-când sar, pliul se desface, luând aspectul unei parașute
firul de păr, de origine epidermică, este formațiunea cea mai caracteristică a
tegumentului
-este alcătuit din: tulpină porţiunea liberă şi rădăcinăporţiunea profundă,
înfiptă în piele, ce se termină cu o umflătură, numită bulbul părului
-rădăcina este învelită în foliculul părului în care se deschid una sau mai multe
gl.sebaxee -pe teaca fibroasă a rădăcinii, se inseră muşchi erectori mici, netezi,
prin a căror contracţie ridică părul
-în structura internă a firului de păr intră 3 straturi cilindrice concentrice:
măduva (dispusă în centru), scoarţa (situată la periferia măduvei) și
epidermicula (la exterior)
-pigmenții ce dau culoarea părului se află în măduvă și scoarță
-forma, dimensiunile și culoarea părului diferă nu numai de la un grup la altul ci
chiar la același individ în funcție de vârstă, de anotimp etc
-firul de păr este de mai multe tipuri în funcţie de formă, dimensiuni şi
structură: peri de contur, peri lânoși (puf), peri senzitivi (vibrize)
perii de contur = peri acoperitori cu spic
formați din fire mai scurte sau mai lungi, de regulă drepte și puternice,
ce constituie masa principală a blănii
*firele din perii de contur pot fi:
- subțiri la bază și îngroșate, diferit colorate la vârf, constituind spicul
părului la carnivore
- mai scurți, mai tari, drepți cu spic neevident la ecvide, bovide
-mai dezvoltate, tari și strălucitoare, constituind moțuri, coadă, coamă
-aspri și tari constituind perii setiformi; ex:
-perii de pe fața internă a pavilionului urechii
-perii din barba caprei, de pe corpul porcilor
-la unele specii, firele de păr iau o dezvoltare mare, se întăresc şi devin peri
ţepoşi dar flexibili (coama porcului mistret) ori peri spinoşi, ţepeni, rigizi
(arici)
păr lânos (puful) – de regulă fără spic
-cuprinde fire mai scurte, fine, dese, ondulate, printre ele fiind răspândite fire ale
părului de contur
-sunt mamifere, a căror piele este acoperită numai cu puf (cârtiţa şi alte
mamifere subterane)
-unele mamifere sunt total lipsite de păr (cetacee)  ca rezultat al adaptării lor la
viaţa exclusiv acvatică
perii senzitivi=peri tactili= vibrize cu rol tactil
- sunt groşi, răspândiţi pe corp în anumite regiuni
-vin des în contact cu diverse obiecte din mediu
-ex. mustăţile de pe bot la carnivore, perii senzitivi din vârful urechilor (la râs,
veveriţe), sprâncenele, etc
Planșa 14
Morfologia mamiferelor

Tipuri de coarne.
Ccoarne pline şi caduce la cervide Stânga); B – coarne goale şi permanente la bovide
(dreapta)

Secţiuni longitudinale prin vârful degetelui.

A – unghia la primate; B – gheara la carnivore; C – copita la ecvide
Schema firului de păr
LP.11
SCHELETUL LA MAMIFERE
( IEPURE- LEPUS EUROPEUS )
( CÂINE- CANIS FAMILIARIS )

CRANIUL
-este de tip platibazic
-neurocraniul şi viscerocraniul sunt intim asociate, alcătuind un masiv osos,
indivizibil în care singurul os mobil este mandibula.
Neurocraniul.
1.Regiunea occipitală
este reprezentată de osul occipital, ce prezintă foramenul occipital şi doi
condili occipitali, daţi de exoccipitale pentru vertebra atlas.
2.Regiunea otică este reprezentată de complexul temporal, dispus lateral şi
complexul sfenoidal, dispus ventral
*Complexul temporal rezultă din unirea squamosalului cu oasele otice şi
angularul
-cuprinde: -stânca temporalului (os pietros), rezultat din oasele otice,
-solzul temporalului  cu apofiza zigomatică ce se uneşte cu jugalul
sau malarul, formând arcada zigomatică
-osul timpanic, rezultat din angular
-La carnivore, ungulate, rozătoare ventral se formează o umflătură numită bulă
timpanică, ce adăposteşte o prelungire a camerei timpanice
*Complexul sfenoidal format din Bazisfenoid sudat laterodorsal cu
alisfenoidele lateroventral cu pterigoidele
-în boltă sunt parietalele.
3.Regiunea orbitală prezintă complexul sfenoidal, format din:
- presfenoid dispuse în bază
-orbitosfenoide
-oasele jugale  formează împreună cu apofiza zigomatică a temporalului
arcada zigomatică, îndepărtată de craniu
-frontalele dispuse în boltă
4.Regiunea etmoidală cuprinde complexul etmoidal, format din:
-placa ciuruită anterior, ce separă cavitatea nazală de cea craniană,
-lama perpendiculară (sept nazal)  pleacă de la placa ciuruită înainte şi separă
cele două camere nazale
-masele laterale prezintă pe latura internă proeminenţe cutate numite cornete
-nazalele sunt lungi, înguste, aşezate unul lângă altul formează plafonul
-lacrimalele sunt oase mici, în formă de solzişor subţire, sunt aşezate în
unghiul anterointern al orbitei
-vomerul  lamă lungă, aşezată la baza nasului ce se întinde până la presfenoid
-formează planşeul regiunii etmoidale
-premaxilele formează pereţii anteriori, laterali şi inferiori ai nasului şi
partea anterioară a bolţii bucale.
Viscerocraniul
Maxilarul superior cu:
-premaxile  poartă incisivii
-maxile  sudate la nazale şi jugale
-palatine
-toate trei având lame orizontale ce se sudează şi formează bolta bucală
secundară
-pterigoide, strâns sudate la neurocraniu
Mandibula cuprinde dentarul ce prezintă apofiza coronoidă și apofiza
condiliană (se articulează în cavitatea glenoidă a solzului temporalului).
COLOANA VERTEBRALĂ
-este formată din vertebre de tip amfiplatian
*Regiunea cervicală ─ cu 7 vertebre, primele două atlasul şi axisul
-vertebrele prezintă coaste rudimentare
*Regiunea toracală=dorsală ─ cuprinde 12 vertebre cu apofize spinoase
orientate în sus, uşor caudal şi apofize transverse la care se articulează coaste
*Regiunea lombară ─ este formată din 7 vertebre cu corp puternic şi apofize
costiforme bine dezvoltate, apofizele spinoase sunt orientate cranial
*Regiunea sacrală ─ cuprinde 4 vertebre sudate în osul sacrum
*Regiunea coccigiană (codală) este formată din 14-17 vertebre reduse la
corpurile lor şi articulate mobil între ele.
 Coastele sunt în număr de 12 perechi: 7 sternale şi 5 asternale
-au extremitatea vertebrală osoasă cu cap costal, articulat între corpurile a două
vertebre și tubercul costal, articulat la apofiza transversă
-au extremitatea sternală cartilaginoasă, articulată la stern
Sternul este alcătuit din 8 sternebre, aproximativ cilindrice
-prima sternebră este redusă, iar ultima numită apendice xifoid, prezintă un gât
lung şi subţire
-între sternebre se articulează coastele.

SCHELETUL APENDICULAR
Membrul anterior
Centura scapulară
Clavicula este redusă, fiind dispusă între humerus şi manubriu
Omoplatul bine dezvoltat, este un os alungit, înclinat dorso-ventral
-prezintă procesul coracoid slab dezvoltat şi o spină ce se termină cu acromionul
-inferior prezintă cavitatea glenoidă.
Membrul propriu-zis
-stilopodul și zeugopodul sunt orientate vertical, așezate sub trunchi
-autopodul stă orizontal și cu poziție anterioară
-cotul este îndreptat înapoi, iar genunchiul înainte
Humerusul  inclus în trunchi, este orientat oblic
-şi determină un unghi cu zeugopodul
-distal prezintă o trohlee ce se articulează cu oasele zeugopodului
Radiusul şi cubitusul (ulna) sunt fixate în pronaţie (radiusul este încrucişat distal
cu ulna)
Cubitusul prezintă proximal apofiza olecraniană ce formează cotul, deviat
cranial
Carpienele sunt dispuse pe trei rânduri:
primul rând- scafoid, semilunar, piramidal, pisiform
rândul al doilea- central,
rândul la treilea- trapez, trapezoid, osul mare şi osul cu cârlig.
Metacarpienele în număr de 5, au poziţie aproape verticală (I este foarte scurt)
Degetele- I (prepollex) este format din două falange
Degetele II, III, IV, V sunt formate din câte trei falange.
Membrul posterior
Centura pelviană
-dată de oasele coxale, rezultate din sudarea oaselor ilion, ischion şi pubis  ce
delimitează cavitatea cotiloidă sau acetabulară
- sunt dispuse paralel cu coloana vertebrală şi se articulează cu sacrumul
formând un bazin îngust
- oasele coxale se articulează între ele prin simfiza ischio-pubiană, situată
ventral.
Membrul propriu-zis
- femurul inclus în trunchi, este dispus oblic, în direcţie opusă humerusului
-tibiavoluminoasă
- peroneul; cele 2oase din zeugopod sunt paralele şi se sudează în jumătatea
distală
-anterior la nivelul articulaţiei cu femurul se găseşte rotula alungită
- 6 tarsienele dispuse pe două rânduri
- pe primul rând- astragal, calcaneu, scafoid (central)
- pe rândul al doilea- cuneiforme I şi II unite, III şi cuboid
-4 metatarsienele inegale  dispuse aproape vertical
-degetele  prezintă câte trei falange, lipseşte halluxul
Planșa 15
Sistemul osos la mamifere

Scheletul de mamifer: Canis lupus familiaris

 Craniul la un carnivor: câine.
A - aspect dorsal; B - aspect ventral; C - aspect lateral
LP. 12
DENTIŢIA
-oferă date importante cu privire la direcţiile de evoluţie şi gradele de înrudire
între diferitele grupe de mamifere
-are rol important în sistematica mamiferelor; -poate fi
●tecodontă cu dinţii înfipţi în alveole
●heterodontăcu dinţii diferentiati în: incisivi (I), canini (C), premolari
(PM), molari (M)
●difiodontă cu dentiţie de lapte (DL) şi definitivă (DD)
●monofiodontă cu o singură dentiţie
-este funcţională fie ca cea de lapte (odontoceti= delfini)
-fie cea definitivă (unii lilieci, unele rozătoare, pinipede)
●homodontă cu dinţi asemănători (odontoceti)
Dentiţia definitivă cuprinde următoarele categorii de dinţi:
*Incisivii=I sunt dispuşi în premaxilă şi partea anterioară a dentarului
-au coroana simplă şi o singură rădăcină
-au rol în tăiere, rupere şi prehensiune
-nr. maxim: 3
*Caninii= colţii= C sunt situaţi în maxilarul superior şi dentar
-în general au formă conică, curbaţi, cu coroană simplă şi o singură rădăcină
-pot avea aspect incisiform sau premolariform
-au rol de a apuca şi reţine hrana, de a sfâşia
-incisivii şi caninii - se numesc şi dinţi antejugali
 sunt situaţi înaintea osului jugal
-pot avea creştere prelungită sau continuă
*Premolarii= P au 2-3 rădăcini şi o suprafaţă mai mare de masticaţie
*Molarii= M dinţii cei mai complicaţi, cu 3-4 rădăcini
-premolarii şi molarii se mai numesc şi măsele sau dinţii jugali sunt dispuşi în
dreptul osului jugal
-pe suprafaţa coroanei P şi M  se găsesc tuberculi sau creste de smalţ
-au rolul de a sfărâma, de a zdrobi hrană
-coroana lor poate fi ●scurtă= brahiodontă (la insectivore, carnivore, primate)
●înaltă= hipsodontă când este vorba de o creştere
prelungită dar limitată (la cal) sau continuă nelimitată (la iepure şi unele
rozătoare)
-I, C, P se numesc dinţi difizari se întâlnesc atât în dentiţia de lapte cât şi
defintivă
-M sunt monofizari  apar numai în dentiţia definitivă
-dentiţia poate fi:
-izognată când dinţii superiori se suprapun peste cei inferiori
-anizognată când nu se suprapun ci se intercalează
La o măsea se disting 4 feţe= porţiuni
●mezială cea anterioară, care priveşte în faţă
●distală opusă celei meziale
●vestibulară (labială) cea dinspre obraz
●linguală cea dinspre limbă
Numărul dinţilor se exprimă prin formula dentară, sub formă de fracţie:
-la numărător  dinţii de pe maxilar, iar la numitor  dinţii de pe mandibulă
-de obicei se indică dinţii de pe jumătate de maxilar, în formă restrânsă sau
lărgită (când se precizează prezenţa sau absenţa fiecărui dinte)
În funcţie de natura hranei şi modul de mestecare se întâlnesc mai multe tipuri
de dentiţie:
1. Dentiţia de insectivor
-tipul cel mai primitiv de dentiţie
-se întâlneşte la speciile corespunzătoare ordinului Insectivora şi Chiroptera,
specii adaptate la spargerea chitinei insectelor cu care se hrănesc
-dentiţia este completă
-dinţii sunt mărunţi, ascuţiţi ca acele şi apropiaţi unii de alţii
-măselele sunt brahiodonte şi au pe suprafaţa coroanei numeroşi tuberculi:
conici, înalţi, ascuţiţi pentru a sfărâma chitina
-tuberculii sunt uniţi prin creste în formă de "W"  dentiţie de tip
dilambdodont
-există măsele cu 3 tuberculi uniţi prin creste în formă de "V"  dentiţie de tip
zalambdodont
Formula dentară la:● Erinaceus europaeus= arici:
I=3/2; C=1/1; Pm=3/2; M=3/3

● Nyctalus noctula= liliacul de seară:

I=2/3; C=1/1; Pm=2/2; M=3/3

2. Dentiţia de carnivor
-se întâlneşte la speciile ordinului Carnivora şi se caracterizează prin:
-incisivi mici, lăţiţi antero-posterior cu coroană tăioasă
-caninii conici, curbaţi, foarte bine dezvoltaţi, cu vârful ascuţit, cu rol în
prinderea prăzii,
sfâşiere şi rupere
-prezenţa carnasierelor= măsele puternice, cu rol în triturarea hranei
-sunt date de ultimul Pm de pe falca sup. şi primul M de pe falca inf.
-măselele sunt brahiodonte
-dentiţia este anizognată
-carnivorele îşi mişcă fălcile pe verticală
-tuberculii de pe suprafaţa coroanei măselelor sunt ascuţiţi, cu marginile tăioase
= măsele de tip secodont
-la diferite grupe de carnivore, dentiţia este diferită, în funcţie de craniu şi modul
de a-şi prinde hrana
*la canide care au craniul alungit
-dentiţia este aproape completă
-lipsesc 2 molari superiori
-formula dentară Canis familiaris=câinele domestic:
I=3/3; C=1/1; Pm=4/4; M=2/3
*la felide care au craniul globulos şi fălcile scurte
-dentiţia se simplifică prin reducerea numărului de premolari şi molari
-funcţia de masticaţie este preluată de premolari
-foarte bine rămân dezvoltaţi caninii şi carnasierele
-formula dentară la Felis catus= pisica domestică:
I=3/3; C=1/1; Pm=3/2; M=1/1
3. Dentiţia de rozător
-se întâlneşte la reprezentanţii ordinului Lagomorpha (iepuri), Rodentia
(rozătoarele tipice), Proboscidea (la elefanţi), la rinoceri, tapiri care rod
alimentele
-dentiţia este incompletă
-incisivii sunt ascuţiţi, adânc înfipţi în alveole, fapt ce explică puterea lor de
roadere
-au rădăcină continuă  pe măsură ce se uzează cresc, pentru că pulpa dentară
rămâne activă (rădăcina lor este deschisă)
-caninii lipsesc, în locul lor există o bară sau diastemă (spaţiul dintre incisivi şi
jugali)
-măselele au formă prismatică; pe partea vestibulară au câte un şanţ longitudinal,
ce-i divizează în 2 lobi; astfel că fiecare măsea pare a fi compusă din 2 lame
dispuse una după alta
-crestele ce unesc tuberculii măselelor sunt transversale  fiind măsele de tip
lofodont
-rozătoarele îşi mişcă fălcile înainte şi inapoi
-în funcţie de numărul de incisivi (coroană înaltă= hipsodontă) de pe falca
superioară, există 2 categorii de dentiţie:
*dentiţia duplicidentată corespunzătoare ord. Lagomorpha (iepuri)
-caracterizată prin 2 perechi de incisivi pe falca superioară (2 I pe o jumătate de
falcă)
-o pereche mare în formă de daltă, cu un şanţ median, ce proemină în afara
cavităţii bucale
-o pereche mai mică dispusă înapoia lor
-formula dentară la Lepus europaeus= iepure: I=2/1; C=0/0; Pm=3/2; M=3/3
*simplicidentată întâlnită la ord. Rodentia
-pe falca superioară există o pereche de incisivi (sau un I pe jumătate de falcă)
-incisivii sunt curbaţi aproape în semicerc
-formula dentară la Cavia porcellus= cobai:
I=1/1; C=0/0; Pm=1/1; M=3/3
4. Dentiţia de erbivor
-se întâlneşte la speciile cu regim de hrană erbivor, specii ce-şi mişcă fălcile în
mod circular
-coroană înaltă, creştere prelungită
*la erbivorele rumegătoare
-dentiţia este incompletă
-incisivii şi caninii de pe falca superioară lipsesc există o lamă cornoasă
-incisivii şi caninii de pe falca inferioară sunt asemănători între ei, adaptaţi la
apucare şi tăiere
-incisivii sunt laţi, tăioşi, proclivi  îndreptaţi oblic înainte
-între canini şi premolari există o diastemă lungă
-premolarii şi molarii sunt asemănători; prezintă câte un şanţ profund care îi
divide în 2 părţi simetrice
-prezintă coroană coronă înaltă (hipsodontă)
-crestele de pe suprafaţa coroanei sunt semilunare  măsele de tip selenodont
-la unele specii de cervide lipsite de coarne, în special la masculi, se păstrează şi
caninii superiori
-formula dentară la Ovis aries= oaie:
I=0/3; C=0/1; Pm=3/3; M=3/3

*la erbivorele nerumegătoare(Equus caballus= cal)

-incisivii sunt prezenţi atât pe falca superioară cât şi pe falca inferioară; au
coroană înaltă (hipsodontă), cu creştere prelungită
-caninii superiori întotdeauna prezenţi la masculi, iar la femele numai anumite
situaţii
-între incisivi există o diastemă largă
-măselele sunt de tip plicidont crestele ce leagă tuberculii se complică, fiind
separaţi prin spaţii adânci
-la indivizii bătrâni, incisivii se tocesc şi se formează pe suprafaţa lor numeroase
ornamentaţii ce dau vârsta calului
-formula dentară: I=3/3; C=0(1)/1; Pm=3/3; M=3/3
5. Dentiţia la omnivore (Sus scrofa = porc mistreţ)
-dentiţia este completă, cu 44 dinţi
-creştere continuă
-incisivii sunt lungi, puternici; cei inferiori sunt proclivi = îndreptaţi înainte,
aproape orizontal
-caninii sunt ascuţiţi, curbaţi, au creştere continuă
- adesea ies din gură fiind transformaţi în colţi sau defense, fiind utilizaţi
în apărare
-măselele sunt de tip bunodont = tuberculii sunt conici, rotunjiţi
-coroana măselelor este scurtă (brahiodontă)
-formula dentară: I=3/3; C=1/1; Pm=4/4; M=3/3
Planșa 16
Tipuri de dentiţie la mamifere

.
A – Sus scropha; B –Erinaceus europaeus; C – Marmota marmota; D – Lepus
europaeus, E – Vulpes vulpes; F – Felis silvestris; G – Equus caballus, H – Bos taurus
 TESTE GRILĂ PEȘTI

1. Solzii elasmoizi conțin:

a.strat de spongină și izopedină
b.strat de guanină și izopedină
c. strat de izopedină
d. strat de spongină, guanină și izopedină

2.Bibanul (Blenius sanguinolentus) are:

a.solzi cicloizi
b.solzi ctenoizi
c. solzi ganoizi
d.nu are solzi

3.Stavridul (Trachurus mediterraneus) are ventralele în poziție:

a.abdominală
b.toracică
c.jugulară
d.mentală

4.Ventralele jugalare sunt plasate:

a.în urma pectoralelor
b.la nivelul pectoralelor
c.înaintea pectoralelor
d.pe bărbie

5. Nu au codală:
a. câinele de mare (Squalus acanthias)
b. căluțul de mare (Hippocampus guttulatus)
c. vulpea de mare (Raja clavata)
d.pisica de mare (Dasyatis pastinaca)

6.Are mustăți:
a. Știuca (Esox lucius)
b.Țiparul (Misgurnus fossilis)
c. Cega (Acipenser ruthenus)
d. Sabiță (Pelecus cultratus)
7.La somn (Silurus glanis) afirmația incorectă este:
a.gura este inferioară
b.corpul este nud
c.are 6 mustăți
d.codala este gefirocercă

8.Pinulele se întâlnesc la:

a.Somn (Silurus glanis)
b.Macrou (Scomber scombrus)
c.Lin (Tinca tinca)
d.Pălămida (Sarda sarda)

9. Următoarele specii au corp înalt și comprimat lateral

a.Plătica (Abramis brama)
b.Zărgan (Belone belone)
c.Biban soare (Lepomis gibbosus)
d.Țipar (Misgurnus fossilis)

10. Peștii cartilaginoși:

a.au fante branhiale libere
b.au opercule
c.au solzi ganoizi
d.au solzi placoizi

11. Pteroticul constituie:

a. Peretele extern al fosei pentru glanda timus
b.Peretele intern al fosei pentru glanda timus
c. Peretele anterior al fosei pentru glanda timus
d. Peretele posterior al fosei pentru glanda timus

12. Alisfenoidele
a. intră în componența regiunii occipitale
b. intră în componența regiunii otice
c intră în componența regiunii orbitotemporale
d.este os de membrană
13. Parasfenoidul
a.este os mixt
b.constituie planșeul neurocraniului
c.vine în contact anterior, cu preetmoidul
d.este articulat posterior cu bazioccipitalul

14.Razele branhiostegale se prind de:

a.epihiall
b.ceratobranhial
c.ceratohial
d.epibranhial

15.La pești este falsă afirmația:

a.vertebrele sunt amficelice
b.arcurile hemale din regiunea toracică nu se suprapun
c.ultimele vertebre codale fuzionează în urostil
d.coastele se articulează la arcurile hemale

16 Nu este os de cartilaj al centurii scapulare:

a.clavicula
b.scapula
c.coracoid
d.cleitrum

17. Pterigiul
a. constituie scheletul înotătoarelor neperechi
b. constituie scheletul înotătoarelor perechi
c. întră în structura centurii pelviene
d. este caracteristic tetrapodelor

18. Lepidotrihiile
a. sunt radii interne
b. sunt radiile externe
c.sunt plăcile bazale
d.sunt pterigofore
 TEST GRILĂ AMFIBIENI
1.Amfibienii
a.au tegumentul cu solzi, bogat doar în glande seroase
b.au tegumentul nud, bogat în glande tegumentare
c.sunt legați de mediul acvatic prin reproducere
d.membrele anterioare se termină cu 5 degete

2.Anurele:
a.au corp lipsit de coadă în stadiul larvar
b.au corp lipsit de coadă în stadiul adult
c. au memebre inegale adaptate la pășit
b. membre inegale adaptate adaptate la sărit

3.Tritonul este:
a. lacertilian
b. urodel
c. rhincocefal
d. gimnofion

4.Gimnofionii
a.au corp raniform
b. au corp serpentiform
c. corp trituriform
d au corp cu membre

5.Osul pătrat
a.aparține de falca superioară
b. aparține de falca inferioară
c.leagă fălcile între ele
d.leagă falca superioară de neurocraniu

6.La amfibieni
a.craniul este tropibazic
b.craniul este platibazic
c.articulația cranio-vertebrală se realizează printr-un condil occipital
d. articulația cranio-vertebrală se realizează prin 2 condili occipitali
7.Columela
a.provine din osul hiomandibular
b. provine din osul hioid
c. se află în urechea internă
c. se află în urechea mijlocie

8. Coloana vertebrală
a.are 5 regiuni
b. are 4 regiuni
c. are vertebre predominant amficelice
d.are vertebre predominant procelice

9. Este adevărat pentru anure:

a.că proatlasul e singura vertebră cervicală
b.că au urostil
c.că au coaste adevărate
d.că nu au cutie toracică

10.La anure
a.coracoidele sunt în legătură doar cu epicoracoidele
b.coracoidele și epicoracoidele delimitează cavitatea glenoidă
c.coracoidele și și scapula delimitează cavitatea glenoidă
d.sternul este inclus în centura scapulară

11. Stilopodul este dat de:

a.humerus și radius
b.radius și femur
c.femur și fibulă
d.femur și humerus

12.Componentele autopodului sunt:

........................................................

13. Membrele la broaște:

a.cele anterioare se termină cu au 4 degete și cele posterioare cu 4 degete
b. cele anterioare se termină cu au 4 degete și cele posterioare cu 5 degete
c. cele anterioare se termină cu au 5 degete și cele posterioare cu 4 degete
d. cele anterioare se termină cu au 5 degete și cele posterioare cu 5 degete
 TEST GRILĂ REPTILE
1.Reptilele
a.sunt tetrapode anamniote, ovipare și homeoterme
b.sunt tetrapode amniote, ovipare și homeoterme
c.sunt tetrapode amniote, ovipare și poichiloterme
d. sunt tetrapode anamniote, ovipare și poichiloterme

2.Corp serepntiform se întâlnește la:

a.șopârle fără membre
b.șopârle cu membre
c.crocodili
d.vipere

3.Autotomie au
a.țestoase
b.șerpi
c.șopârle
d.vipere.

4.Plăcile costale cornoase

a.sunt dispuse la exteriorul carapacei
b. sunt dispuse în interiorul carapacei
c.sunt dispuse și la exteriorul și interiorul carapacei
d. sunt mărginiți de solzii vertebrali și marginali

5. Plăcile costale dermice sunt în număr de:

a.7
b.4
c.8
d.6

6.Placa osoasă nucală

a.este dispusă median și anterior pe carapace-fața externă
b.este dispusă median și anterior pe carapace-fața internă
c.este dispusă median și anterior pe plastron -fața internă
d.este dispusă median și anterior pe carapace și plastron
7.Pătura cornoasă năpârlește în întrgime
a.la șopârlă
b.la crocodil
c.la viperă
d.la șarpe

8.Pileusul este dat de

a.solzii de pe cap
b.solzii de pe cap și trunchi
c.solzii de pe trunchi

9.La șopârle
a.internazalul este dispus dorsal
b.internazalul e dispus lateral
c este pereche
e.este nepereche

10.La șopârle osul bazisfenoidal și parietalul aparține de regiunea

a. occipitală
b. otică
d. orbitotemporală
e. etmoidală

11.Specifece pentru regiunea etmoidală sunt oasele:

a.nazale
b.premaxilare
c.maxilare
d.vomere

12.Enumerați oasele fălcii superioarela la șopârle

13.Scheletul de șopârle
a.prezintă în regiunea cervicală proatlas și atlas
b.are cutie toracică
c.are vertebrele lombare prevăzute cu coaste
d.nu are arcuri hemale cu spine hemale în regiunea codală
14.La șerpi corecte sunt următoarele afirmații
a. coaste se întâlnesc la toate regiunile coloanei vertebrale existente
b.au cutie toracică
c.au pubis
d.au dinți pe pterigoide

15.Osul pătrat este mobil la

a.șopârle
b.țestoase
c.vipere
d.crocodili
 TESTE GRILĂ MAMIFERE

1.Forma alungită și zveltă se întâlnește la:

a.vulpe
b.dihor
c.cerb
d.chițcan

2.Zebra este
a.mamifer plantigrad
b.mamifer unguligrad
c.mamifer digitigrad
d.mamifer semidigitigrad

3.Membre digitigrade au:

a. bursucul şi calul
b. calul şi ariciul
c. ariciul şi vulpea
d. vulpea şi râsul

4.Membre plantigrade au:

a. veverița şi şacalul
b. şacalul şi bursucul
c. bursucul și ursul
d. ursul și boul

5.Coarne permanente și goale se întâlnesc:

a.la bovide
b.la cervide
c.la antilocapride
d.la rinoceide

6.Cerbul lopătar are coarne

a. pline și căzătoare
b.goale și permanente
c.pline și permanente
7.Pielea cârtiței este acoperită cu:
a.păr de contur
b. păr lânos
c.păr de contur și păr lânos

8. Regiunea cervicală cuprinde

a.7 vertebre
b.7-14 vertebre
c. 14-17 vertebre
d.un număr variabil în funcție de lungimea gâtului

9.Coastele asternale sunt în număr de:

a.7
b.6
c.5
d.4

10.Acromionul este:
a.apofiză a coracoidului
b.apofiză a scapulei
c.apofiză coronoidă
d.apofiză a cubitusului

11.Iepurii au pe falca superioară:

a.4 incisivi
b.3 incisivi
c.2 incisivi
d. maximum de incisivi

12. La carnivore dentiţia este:

a. lofodontă
b. selenodontă
c. secodontă
d. bunodontă
13. Dentiţie lofodontă se găseşte la
a. dihor (carnivor)
b. căprioară (cervid)
c. castor (rozător)
d. elefant (proboscidian)

14.Dentiţia selenodontă este întâlnită la

a. mustelide
b. cervide
c. equide
d. suide

15.Bovinele, pe falca superioară:

a. nu au incisivi
b.au 3 incisivi
c. au 4 incisivi
d.au maximum de incisivi

16. Castorul (rozător) prezintă dentiţie:

a. dilamdodontă
b. selenodontă
c. secodontă
d. lofodontă
 BIBLIOGRAFIE
1. Bălescu Carmen Daniela, 2013. Anatomia comparată a vertebratelor. Editura
Universitaria, Craiova.
2. Bălescu Carmen, Orzaţă Narcisa, 2007. Elemente de Zoologia vertebratelor,
Editura Sitech, Craiova
3. Bălescu Carmen, 2004. Zoologia vertebratelor. Curs universitar, Editura
Sitech, Craiova.
4. Sorescu Constantina, 1993. Îndrumător de lucrări practice de Anatomia
comparată a vertebratelor. Reprografia Universităţii din Craiova.