Dr. biolog D.

Gheţeu - Microbiologie
Monocitele reprezintă 1-8% din leucocite, au un T1/2 de 8-72 ore, după care părăsesc
torentul circulator şi migrează tisular, diferenţiindu-se în macrofage. Ele au un diametru de 10
– 15 m, un nucleu mare şi o citoplasmă bogată în lizozomi, vacuole şi filamente de
citoschelet. Procesul de diferenţiere presupune: creşterea dimensiunilor celulare, amplificarea
aparatului mitocondrial şi lizozomal, dezvoltarea proprietăţilor de fagocitoză şi sinteză, apariţia
unor receptori pe suprafaţa celulei.
Macrofagele tisulare sunt heterogene, având morfologie, funcţii şi capacitătţi metabolice
diferite, în funcţie de ţesutul căruia îi aparţin. Macrofagul este o celulă cu diametru de 10-25,
cu nucleu mare, cu multe granule lizozomale şi vacuole în citoplasmă. Ele au căpătat denumiri
specifice, în funcţie de locul de rezidenţă: Mf din ţesutul conjunctiv se numesc histiocite, cele
din ficat - celule Kupffer, cele din ţesutul nervos - celule microgliale, cele din plămân -
macrofage alveolare, cele din os - osteoclaste, cele din articulaţii - sinoviocite A, etc.

Figura 2. Liniile de diferenţiere celulară în cazul celulelor implicate în apărarea

oganismului

Activarea macrofagelor nu este un proces specific, ca în cazul limfocitelor. El poate fi realizat sub influenţa
multor stimuli nespecifici: citokine (IFN- este cel mai puternic activator al macrofagului), contactul cu Ag,
substanţe mitogene, etc. Durata de viaţă a macrofagului este de câteva luni.
Celulele sistemului monocit-macrofagic sunt implicate atât în apărarea nespecifică cât şi în cea specifică. În
imunitatea nespecifică aceste celule fagocitează unele Ag şi sintetizează unele citokine care stimulează alte celule.
În răspunsul imun, celule monocit-macrofagice au un rol deosebit de important şi complex, atât în etapa iniţială a
răspunsului imun când au funcţia de CPA cât şi etapa finală, ca celule efectorii.
Ele au pe suprafaţa lor numeroşi receptori, dintre care cei mai importanţi sunt:
 receptori imuni:
1.- receptorii pentru fragmentul Fc al moleculele de Ig
2.- receptori pentru complement
3. receptori de adeziune celulara (LFA- antigenul asociat funcţiei leucocitare)
 receptori neimuni: (ei au rol în recunoaşterea celulelor senescente, eritrocitelor heterologe, bacteriilor,
fungilor, paraziţilor)
1.- pentru glicoproteine din structura peretelui bacterian,
2.- pentru proteine denaturate
3.- pentru hidrocarburi şi glicoproteine care se termină în fructoză şi manoză
4.- pentru fibronectină
5.- pt. unii hormoni,
6.- pt. Ag tumorale.
De asemenea, macrofagul are o capacitate secretorie mare, această celulă putând elabora peste 50-100 de
produşi, dintre care menţionăm: enzime litice (elastaze, colagenaze, etc.), componente ale complementului (C1-

18