Dr. biolog D.

Gheţeu - Microbiologie
Infecţiile exogene sunt infecţiile unde agentul infecţios pătrunde în corp din exterior,
penetrarea se realizează prin: piele, mucoase, oral, uretral, vaginal şi anal.
Pot exista infectii exogene excepţionale şi anume:
- infecţii intrauterine,
- transplacentare
- infecţia intrapartum.
În mod normal mucoasele şi pielea posedă mecanisme locale şi sistemice de apărare:
strat protector, mucus, efectori umorali sau celulari ai imunităţii. Dacă organismul este slăbit
datorită unor tulburări ale sistemului imun sau unor leziuni focale, pătrunderea agenţilor
infecţioşi este uşurată. Zonele frecvente de penetrare ai agentilor infecţioşi sunt: foliculii piloşi,
glandele sudoripare şi sebacee, minuscule leziuni ale pielii.
Infecţiile endogene
• Sunt generate de germenii care sunt deja existenţi în organism.
• Acestea apar la persoanele care au un sistem imunitar slabit, sau la persoane în vârstă.
• Atât germenii virulenti cât şi cei nevirulenti se pot multiplica în organismul uman, fără a
determina apariţia bolii.
• Atunci când sistemul imun şi/ sau mecanismele de apărare locală sunt deficitare, aceşti gemeni
pot deveni infectioşi.
Infecţiile emergente
• Sunt boli transmisibile, recent identificate şi clasificate taxonomic şi clinico-epidemiologic.
• La sfârşitul secolului XX erau peste 30 de astfel de boli care pot să declanşeze epidemii
periculoase şi anume:
- infecţia cu HIV,
- febra Ebola,
- sindromul pulmonar cu Hanta virus,
- febre virale hemoragice,
- infecţia cu Campylobacter, Helicobacter,
- encefalopatiile spongiforme transmisibile,
- boala legionarilor,
- boala Lyme ( Borrelia burgdorferi).
• Unele sunt boli nou apărute, altele existau de secole şi au fost recunoscute doar recent din
cauza unor schimbări ecologice sau ambientale care au crescut riscul infecţiilor umane.
Infecţiile reemergente
• Sunt boli infecţioase vechi ca: tuberculoza şi sifilisul, care au înregistrat o recrudescenţă
semnificativă din cauza schimbărilor complexului de condiţii gazdă-agent, etiologie-mediu.
Infecţiile intraspitaliceşti sunt afectiuni survenite în interiorul unui spital, afectând
bolnavii spitalizaţi. Ele se mai numesc şi infectii nosocomiale sau iatrogene sau infecţii
încrucişate (cross infection). Aceste infecţii apar în timpul spitalizării, mai rar după spitalizare,
în conditiile create de spitalizare şi de actul medical sau chirurgical
Evolutiv infectia de spital a parcurs trei etape:
- prepasteuriană (prevalenţă crescută şi predominanta etiologică a germenilor înat
patogeni),
- pasteuriană (datorită implementării asepsiei şi antisepsiei a scăzut semnificativ
prevalenţa),
- modernă şi contemporană cu prevalentă în creştere şi implicarea predominantă a
unor bacterii condiţionat patogene.
Caracteristicile tulpinilor care dau aceste infecţii sunt: rezistenta multiplă la antibiotice şi
antiseptice, capacitatea de colonizare şi virulentă crescută.
Cele mai întâlnite bacterii care dau aceste infecţii şi care alcătuiesc fondul microbian
de spital sunt:
- enterobacteriile ( E. coli, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter spp.),
- Pseudomonas aeruginosa,
- Staphylococcus aureus, stafilococi coagulazo-negativi;