Dr. biolog D.

Gheţeu - Microbiologie
C3b protejat de Ag declanşant se leagă de factorul B, care, sub acţiunea factorului D este clivat în 2
componente: Ba (cu efect chemotactic pentru neutrofiele) şi Bb care rămâne legat de C3b, formând complexul
C3bBb, care reprezintă pt. calea alternă C3-convertaza. El are deci capacitatea de a cliva C3, generând o cantitate
sporită de C3b. Astfe, de o singură molecula de Bb se leagă mai multe molecule de C3b, formând un nou complex
numit C5-convertaza căii alterne.
Ultimele secvenţe de activare sunt comune pentru ambele căi. C5-convertaza clivează C5 în C5a
(anafilatoxină, eliberează SRS-A din mastocite şi factor chemotactic) şi C5b. C5b se leagă succesiv de C6, C7, C8
şi C9, formând complexul C5b6789 numit complexul de atac al membranei (MAC). El are asemănări
structurale cu perforina (moleculă eliberată de celulele NK), având ca şi aceasta, proprietatea de a leza
membranele celulare, inducând astfel liza celulei.
Activitatea biologică a complementului este controlată de mai multe elemente: viaţa efemeră a unor
componente activate, proteine serice cu rol de a modula şi limita activarea unor componente.

ANTIGENELE
Antigenul este o substanţă, cel mai adesea străină organismului, capabilă ca în
momentul pătrunderii sale în organism, să declanşeze un răspuns imun (umoral sau celular) şi
să reacţioneze specific cu produşii acestui răspuns imun (limfocite T sensibilizate sau Ig).
Se impun însă câteva menţiunii faţă de această definiţie:
 imunogenul este o substanţă capabilă doar de a declanşa un răspuns imun
 există unele Ag care, în anumite condiţii legate de calea de pătrundere sau concentraţie,
pot induce inhibiţia, supresia răspunsului imun aşteptat, prin stimularea mecanismelor
supresoare. Acestea se numesc Ag tolerogene.
 nu toate Ag sunt exogene. Există şi Ag endogene, cum ar fi autoantigenele (structuri
proprii devenite non-self) sau Ag tumorale.
Porţiunea din Ag care interacţionează cu Ac sau cu receptorii limfocitelor T poartă
denumirea de determinant antigenic sau epitop. El este de fapt un subcomponent al
macromoleculei antigenice. Acesta poate avea o structură liniară (recunoscuţi numai de
limfocitele T) sau aminoacizii pot veni în contact fără ca pe lanţul polipeptidic să fie alăturaţi -
epitop conformaţional- (recunoscuţi de limfocitele B). Epitopul poate fi situat la suprafaţa
moleculei de Ag sau se poate găsi în interiorul acesteia, mai ales în structurile moleculare
complexe, caz în care se poate exprima numai după degradarea parţială şi deplisarea restului
moleculei de Ag. O moleculă de Ag poate avea mai mulţi determinanţi antigenici, fiecare
dintre aceştia putând induce sinteza unui Ac, proprietate numită plurivalenţă.
Caracteristicile fundamentale ale Ag sunt imunogenicitatea, specificitatea şi
adjuvanticitatea.
A. Imunogenicitatea
Pentru ca o substanţă să fie imunogenă ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. să fie străină organismului - cu cât între organismul gazdă şi cel cu ale cărui
molecule înteracţionează sunt mai diferite filogenetic, cu atât acestea din urmă sunt mai
imunogene. Există însăşi excepţii în care substanţe străine organismului nu sunt antigenice, iar
altele proprii pot deveni antigenice în anumite condiţii (această situaţie este substratul bolilor
autoimune).
2. să aibă o greutate moleculară mare - în general molecule < de 5-10 kdaltoni nu sunt
imunogene. Şi în această privinţă există însă excepţii.
3. să aibă o structură chimică complexă - o moleculă complexă, cu un număr mare de
determinanţi antigenici, este mai imunogenă. Cu excepţia lipidelor pure, toate macromoleculele
sunt imunogene. Proteinele, mai ales cele bogate în aa aromatici, au cel mai puternic potenţial
imunogen.
4. să fie digerabile - pt. a induce un răspuns imun, Ag trebuie să fie prelucrate de unele
celule (m.a. macrofagele). cele care nu pot fi digerate de echipamentul enzimatic al acestora nu
sunt imunogene.
5. să fie accesibilă spaţial - pentru a putea permite contactul cu paratopul
6. să aibă o remanenţă mare în organul gazdă - remanenţă legată de starea de
solubilitate. Cu cât o substanţă este mai insolubilă, cu atât este mai antigenică.
B. Specificitatea
22