Bălescu Carmen, Narcisa Orzaţă, 2007, " Elemente de zoologia vertebratelor", Editura

Sitech, Craiova.

L.P. 1

CLASA AVES
Morfologia păsărilor
-cuprinde păsări: vertebrate tetrapode, amniote, homeoterme, adaptate la zbor
-specific păsărilor este corpul acoperit cu pene  formațiuni cornoase ale tegumentului,
puternic cheratinizate şi mineralizate, cu rol protector, a căror totalitate constituie penajul ce
asigură deplasarea prin zbor
-la păsările adulte se deosebesc mai multe categorii de pene:
A )pene de contur
B) fulgi
C) puf
D) pene filiforme

A) O pană de contur se compune din:

*calamus  o porţiune inferioară scurtă, goală, cilindrică, transparentă ce se înfige în
tegument
*rahis  o porțiune superioară, lungă, aflată în continuarea calamusului, umplută cu ţesut
alveolar
-prezintă muchii
-se îngustează spre vârf
-calamusul şi rahisul constituie axul penei
*barbe  lame subţiri, înguste, paralele, situate în acelaşi plan dispuse pe 2 rânduri, de o parte
şi de alta a rahisului
-ansamblul acestora formează vexillum=stindard
*barbule  lame dispuse pe 2 rânduri de-o parte şi de alta a barbelor
*barbicele=radiole  sunt dispuse pe marginea barbulelor servind la unirea între ele
-această structură conferă penei rezistentă şi coerenţă
-la limita dintre rahis şi calamus există un orificiu în apropierea căruia se găseşte o pană mai
mică numită hiporahis (o formaţiune cu aspect pufos)
*după locul şi rolul pe care îl au penele de contur se diferenţiază în:
a) remige
b) rectrice
c) tectrice
a)remige  sunt penele mari ale aripilor
 cu rol în asigurarea zborului
 după locul pe care se inseră sunt: -remige primare  inserate pe autopod
-remige secundare  pe zeugopod
-remige terțiare  pe stilopod
-3 sau 4 remige ce se inseră pe primul deget al autopodului se numesc alule  cu rol în
dirijarea zborului
b)rectrice  sunt penele mari ale cozii
- ce se inseră pe pigostil şi servesc drept cârmă
-nr. rectricelor este diferit în funcţie de specii; -de obicei sunt 12
-la unele sp. rectricele se alungesc devenind ornamentale
c)tectricele  acoperă întreg corpul la exterior dându-i forma caracteristică
- care acoperă partea dorsală a aripii se numesc tectrice supraalare
-care acoperă partea ventrală a aripii se numesc tectrice subalare
-dispuse pe partea dorsală a rectricelor  tectrice supracodale
-dispuse pe partea ventrală a rectricelor  tectrice subcodale
*Penele de contur pot suferi modificări dând: pene ornamentale, vibrize, cili, pene setiforme
-penele ornamentale  se găsesc: -pe cap  formând moţuri; ex: nagâţ, mătăsar, corcodel
-în regiunea cozii  provin din alungirea rectricelor; ex:
fazan, păun
-uneori pe aripi sau pe laturile trunchiului; ex: egreta
-vibrize  pene cu aspect de peri
-reduse la rahis
-dispuse la baza ciocului
-întâlnite la multe păsări insectivore
-pene setiforme  sunt aspre, rigide
-barbele sunt scurte şi dure
-barbulele sunt rudimentare
-la corvide acoperă nările
B) Fulgii  acoperă tot corpul, nu se văd la suprafaţă
-se găsesc sub penele de contur
-au rol în menținerea căldurii
-au aceeaşi structură cu a penei de contur, deosebindu-se prin:
*axa moale, felxibilă, subţire, elastică
*barbele sunt moi, lungi, cu aspect filamentos
*barbulele sunt libere
*lipsesc barbicele
C) Puful  este specific puilor dar există şi la multe păsări adulte
-are rol termoreglator
-rahisul lipseşte
-calamusul este foarte scurt
-barbele moi, pornesc din aceeaşi papilă
-barbulele n-au cârlige
D) Penele filiforme  au o structură simplă fiind reduse la un rahis lung şi câteva barbe
dispuse la extremitatea acestuia
*Corpul păsărilor se diferenţiază în: cap, gât, trunchi şi membre
-la cap  se conturează un cioc provenit din alungirea fălcilor, lipsit de dinţi şi acoperit de o
teacă cornoasă numită ramfotecă
- cu ciocul, păsările prind hrana, construiesc cuibul, se apără şi atacă
-forma şi mărimea ciocului diferă mult de la un grup la altul, în funcţie de hrană şi de mediul
de viaţă
-poate fi:  lung: drept sau curbat, subţire sau lat mai ales la speciile semiacvatice şi acvatice
 scurt, încovoiat sau conic – la sp. insectivore
-de la baza ciocului pe partea dorsală a capului urmează: fruntea, creștetul, ceafa
-ventral, sub mandibulă, se află bărbia
-porţiunea dintre baza ciocului şi ochi se numeşte frâu=lorum
-sub ochi se află obrajii
-între obraji pe de o parte şi bărbie şi gât pe de altă parte  se află mustaţa
-gâtul  leagă capul de trunchi; se diferențiază în 3 porţiuni:
*gâtul anterior  pe partea ventrală a gâtului
-limitat anterior de cioc şi post. de piept
-cuprinde: bărbia, gâtlejul, guşa
*gâtul posterior  pe partea dorsală a gâtului
-limitat ant. de ceafă şi post. de spate
*laturile gâtului
-trunchiul
-pe partea -dorsală a trunchiului se află: -spatele ce se continuă cu
-regiunea târtiței
-ventrală, se află: -pieptul  anterior; se continuă cu
-abdomenul și se termină în
-regiunea anală
-în partea posterioară a trunchiului se află coada ce poate fi:
-scurtă (cârstei);
-lungă (fazan);
-ascuţită (gâscă, raţă);
-scobită (rândunică);
-dreaptă (pupăză);
-rotunjită (botgros); etc.
-Membrele anterioare sunt transformate în aripi.
-Membrele posterioare (picioarele) sunt variate ca mărime şi formă, în raport cu mediul şi
modul de trai
- pot fi: -scurte şi libere servind la căţăratul pe trunchiuri de copaci
-scurte dar cu membrană interdigitală, adaptate la înot
-lungi şi subţiri pt. a se deplasa printre ramurile dese
-foarte lungi şi dezgolite în regiunea tibiei pt. mersul în apă
-o specializare deosebită o au degetele pt. a permite cele mai variate tipuri de deplasări
-în funcţie de poziţia degetelor, există mai multe tipuri de degete (sau picioare):
-anisodactile  degeteul 1 îndreptat posterior iar celelalte 3 îndreptate în față
-la majoritatea
-zigodactile  2 degete îndreptate înainte, 2 înapoi
-ex: la ciocănitori, cuci, la care degetele 2 şi 3 sunt în faţă, iar degetele 1 şi 4 sunt
în spate
-sindactile  cele 3 degete anterioare sunt unite între ele pe o porţiune mai mare sau mai
mică
-ex: pescăruş albastru, prigorie
-cenodactile  degetele 3 şi 4 sunt unite la bază printr-o membrană interdigitală;
-ex: la stârci
-pamprodactile  când toate degetele sunt îndreptate înainte
-ex: drepnea
LP. 2

SISTEMATICA PĂSĂRILOR

Din cele aproximativ 10.000 sp. de păsări, cca. 355 sp. se întâlnesc pe teritoriul ţării noastre
-d.p.d.v.fenologic păsările pot fi:
-oaspeţi de vară = OV  vin pe teritoriul ţării pt. clocit
-oaspeţi de iarnă = OI  vin pe teritoriul ţării pt. iernat (la sfârşitul toamnei)
-păsări de pasaj = P  fiind în trecere spre locurile de iernat sau de cuibărit
-accidentale=A apar ocazional în ţară; sunt specii rare
-sedentare = S  nu părăsesc niciodată ţara
-parţial migratoare =MP o parte din populaţie migrează toamna, iar alta rămâne la locul unde
a cuibărit
-se cunosc 29 ordine din care vom analiza 17 ordine

1. ORD. ANSERIFORMES
-este reprezentat de păsările acvatice ca: lebede, gâşte, călifari, raţe, ferestraşi
-sunt bune înotătoare dar şi zburătoare
-ciocul este turtit dorso-ventral, acoperit de o formaţiune cornoasă, moale
-maxilarul este curbat la vârf ca o "unghie", peste capătul terminal al mandibulei
-pe marginile interne ale ciocului se găsesc lamele cornoase cu rol în filtrarea apei
-picioarele sunt relativ scurte, tarsul golaş, degetele anterioare unite prin membrană
interdigitală
-penajul compact, des, variat colorat
-glanda uropigiană este bine dezvoltată
-unele specii (mai ales raţele) prezintă dimorfism sexual
-hrana mixtă
-masculii au organ copulator
-cuibăresc pe sol, în vegetaţia deasă sau arbori, scorburi şi îşi fac cuiburi simple
-puii sunt nidifugi
-constituie un preţios vânat fiind specii de interes cinegetic
Fam. Anatidae
*Cygnus olor= lebada de vară= lebăda cucuiată
-MP, aclimatizată prin parcuri, grădini zoologice, ocrotită
-are penajul alb
-ciocul roşu-portocaliu iar la bază un cucui de culoare neagră
-picioarele sunt negre
-când înoată îşi ţine gâtul îndoit în formă de "S" şi aripile arcuite deasupra
-cuibăreşte în Delta Dunării şi în zona lagunară
*Cygnus cygnus= lebăda de iarnă= lebăda cântătoare
-OI, aclimatizată prin parcuri, grădini zoologice; ocrotită
-are penajul alb
-ciocul negru în jumătatea anterioară şi galben în jumătatea posterioară
-îşi ţine gâtul vertical când înoată
-cuibăreşte în Delta Dunării şi complexul lagunar Razim
*Anser anser= gâsca de vară
-MP, întâlnită în Delta Dunării, în bălţile mari cu stufăriş bogat şi păpuriş din interiorul ţării
-penajul este gri (cu negru şi alb ventral) cu striațiuni transversale
-are ciocul şi picioarele roz
-este considerată strămoşul multor rase de gâşte domestice
*Branta ruficollis= gâsca cu gât roşu
-OI, întâlnită în Dobrogea, regiunea complexului lagunar Razelm
-gâtul anterior, pieptul şi obrajii ruginii cu chenar alb
-penajul este negru cu alb pe flancuri şi subcodală
-la baza ciocului şi sub ochi este o pată albă
-specie periclitată
*Tadorna tadorna= călifarul alb
-OV, rar OI, trăieşte în Delta Dunării şi lagunele Mării Negre
-face trecerea între gâşte şi raţe
-ca şi gâştele nu prezintă dimorfism sexual; sexele fiind asemănătoare; colorit viu
-prezintă "oglindă" la aripi ca şi raţele
-oglinda este o porţiune a aripii ce se distinge de restul penajului printr-o coloraţie specifică
-este de culoare verde anterior şi ruginiu posterior
-ciocul roşu are la bază un cucui evident la masculi
-picioarele sunt roşii
-capul şi gâtul verde cu reflexe
-peste piept, umeri, spate, o bandă ruginie-ciocolatie
-restul corpului alb şi negru cu luciu
-specie vulnerabilă; declarată Monument al Naturii
*Mergus merganser= ferestraşul mare
-OI, destul de rar în Delta Dunării şi chiar pe litoral
-sp. excelent scufundătoare, adaptată cu uşurinţă la prinderea peştilor
-ciocul roşu, marginile prevăzute cu lame ascuţite (zimţi) ale căror vârfuri sunt încovoiate
înapoi ca dinţii unui ferestrău
-pe cap prezintă un moţ scurt de pene
-masculul are capul, spatele, vârful aripilor şi coada negre
-femela are capul, gâtul cafeniu-roşcate, în rest penajul dorsal este cenuşiu
Raţele sunt de 2 feluri: de suprafaţă şi scufundătoare
Raţele de suprafaţă  reprezintă grupul tipic şi cel mai numeros
-sunt întâlnite pe ape puţin adânci
-se scufundă rar în apă şi numai cu partea anterioară a corpului
-hrana şi-o procură dând cu ciocul la suprafaţa apei sau scufundându-se parţial
-coloritul celor 2 sexe este diferit
-se disting prin degetul 1 de la picioare având lobul membranos rudimentar
*Anas platyrhynchos= raţa mare
-MP, răspândită în toate bălţile mici din ţară, chiar şi în parcuri şi pe canalele din oraşe
-este considerată strămoşul unora dintre rasele de raţe domestice
-oglinda este albastră-violet
-masculul prezintă -capul şi gâtul verde cu reflexe metalice iar la baza gâtului are un inel alb
-pieptul brun-roşcat
-subcodalele sunt negre
-restul corpului este gri
-femela are coloritul brun-gălbui pestriţ
*Anas crecca= raţa mică
-masculul are capul brun-roşcat, cu o dungă verde peste ochi
-oglinda este verde, delimitată de o dungă albă
-regiunea anală este galbenă
-este cea mai mică dintre raţe
-OV, OI, în Delta Dunării cât şi în bălţile din interiorul ţării

*Anas querquedula= raţa cârâitoare

-masculul are capul brun-roşcat, cu o dungă îngustă, albă, de la ochi spre ceafă
-oglinda este verde, delimitată de 2 dungi albe
-OV, întâlnită în Delta Dunării şi în bălţile din interiorul ţării, bogate în stuf
*Anas acuta= raţa suliţar
-P, uneori OI
-coada prevăzută cu 2 rectrice mijlocii, mai alungite decât celelalte
-masculul are capul brun şi gâtul alb
-are oglindă maro
*Anas clypeata =rața lingurar
- de P sau OV, întâlnită pe apele de câmpie puțin adânci și acoperite cu vegetație
-se recunoaște prin ciocul lung și lățit la partea ant. în formă de lingură
-ambele sexe au oglinda verde mărginită de alb; la femelă verdele e mai șters
-pe aripi câte o bandă lată gri-albastră
-masculul are capul și gâtul verde, partea dorsală negru cu alb, abdomenul și flancurile
castanii
Raţele scufundătoare
-se scufundă de la suprafaţa apei şi înoată sub apă sau aleargă pe apă pt. a se ridica în zbor
-degetul 1 de la picior are lobul membranos bine dezvoltat
*Aythya nyroca= raţa roşie
-OV, rar OI; rămâne în iernile blânde
-frecventă atât în Deltă cât şi bălţile cu vegetaţie din interiorul ţării
-masculul este brun-roşcat închis, cu abdomenul, subcodalele albe;
-ochii sunt albi
-cu o dunga albă pe aripă îngustă
-specie vulnerabilă
*Aythya ferina= raţa cu cap castaniu
-MP întâlnită în Delta Dunării, în zona lagunară dar şi în bălţile și lacurile adânci de 1-2 m, cu
vegetaţie bogată din interiorul ţării
-masculul are capul și gâtul castaniu, gușa negricioasă, spatele gri, flancurile și abdomenul
albe,
-femela, cafenie, cu creștetul și obrajii mai întunecați, cu o dungă deschisă peste ochi
2. ORD. GAVIIFORMES
-cuprinde cufundaci, sp. acvatice, bune înotătoare şi scufundătoare, răspândite în zonele
nordice ale globului
-trăiesc în regiunea apelor dulci şi lagunelor din zonele polare, dar şi marine
-picioarele sunt scurte, dispuse în partea posterioară a corpului
-cele 3 degete anterioare sunt unite printr-o membrană interdigitală completă
-pe sol se deplasează greu
-ciocul drept, puternic
-corp ovoid, pene unsuroase bine lipite de corp, aripi scurte
-cuibăresc la marginea apelor dulci dar şi marine, în locuri înierbate; depun cca. 2 ouă
-pui nidifugi
Fam. Gaviidae
*Gavia arctica= cufundacul polar
-cea mai numeroasă specie dintre cufundaci de la noi
- este OI, în Deltă şi în zona lagunară
-are aspectul unei gâşte
-dorsal penajul este negru, cu striuri albe; -ventral este alb
-capul este cenuşiu
3. ORD. PODICIPEDIFORMES
-cuprinde corcodei, specii acvatice excelente înotătoare şi scufundătoare, cu penaj des
-rectricele sunt reduse
-corpul acoperit cu pene dese, moi, mătăsoase, unsuroase; au zbor iute
-picioarele sunt dispuse posterior şi fisipalmate  fiecare deget prezintă membrană
interdigitală ce se uneşte cu cea de la degetele vecine, la baza lor
-construiesc cuiburi plutitoare
-corcodeii sunt remarcabili pt.ritualurile de curtat
-numărul de ouă depuse, variază între 3-6 ouă
-puii nidifugi
Fam. Podicipedidae
*Podiceps cristatus= corcodelul mare
-este cel mai mare dintre corcodei, aproximativ cât o raţă
-dorsal penajul este brun-cenuşiu, flancurile regiunii
-vara prezintă pe cap 2 moţuri de pene scurte, ascuţite ca nişte corniţe
-obrajii şi partea ventrală albe
-în penejul nupţial caracteristic este gulerul mare, ruginiu, cu negru în vârf
-OV, frecvent în luncă, Delta Dunării dar şi în zona bălţilor mari de la şes
*Tachybaptus ruficollis= corcodelul mic
- este cel mai mic reprezentant de la noi, cu mare răspândire, atât în Delta Dunării, cât şi în
bălţile interioare
-penajul dorsal este brun-cenuşiu
-obrajii, bărbia, gâtul roşcat-castaniu
-este oaspete de vară, rar oaspete de iarnă
LP.3
4. ORD. SULIFORMES

Fam Phalacrocoracidae
-ciocul scurt cât capul sau mai puţin lung
-are o pungă mandibulară scurtă, limitată la bărbie
-coada lungă, rotunjită
-nu au gl. uropigiană; îşi usucă penajul stând pe stâlpi, pe stuf, crengi, cu aripile desfăcute
-buni scufundători, rămân sub apă 15-30 secunde
-sunt monogami; perechile rămân cât se reproduc
-cuiburile amplasate în arbori, pe trestie, sălcii
*Phalacrocorax carbo= cormoranul mare
-de talie mare; negru cu o pată albă pe obraz şi pulpă
-OV; în iernile blânde poate să rămână;
-întâlnit atât în Delta Dunării cât şi în bălţile şi lacurile bogate în stufăriş
*Phalacrocorax (Microcarbo) pygmeus= cormoranul mic
-de 2 ori mai mic;
-penajul negru, cu capul şi gâtul brun închise
-OV, rar OI, cu largă răspândire
-în Deltă dar şi în zona apelor interioare cu vegetaţie
-specie vulnerabilă

5. ORD. PELECANIFORMES
-cuprinde specii acvatice, și semiacvatice de talie mare, la noi reprezentate de pelicani, stârci,
egrete, lopătari, țigănuși
-au ciocul lung, puternic
-picioarele scurte sau lungi cu tasul golaș,
-au degetele libere de tip cenodactil sau toate 4 reunite printr-o membrană interdigitală
-regimul de hrană de origine animal
- majoritatea trăiesc și cuibăresc în colonii;
-pui nidicoli şi seminidicoli
a. Fam. Pelecanidae (pelicani)
-cele mai mari păsări de apă
-au corpul voluminos, robust, acoperit cu penaj des şi abundent
-ciocul foarte lung, terminat în cârlig;
-au punga mandibulară sub falca inferioară, care se întinde pe toată lungimea ciocului
- punga este elastică, dilatabilă, în care se adună hrana; sunt ihtiofage
-picioarele sunt scurte, cu toate cele 4 degete unite printr-o membrană interdigitală
-nu se scufundă
*Pelecanus onocrotalus= pelicanul comun
-penajul este alb cu excepţia remigelor, sunt negre
-punga mandibulară galbenă
-picioarele roz
-OV, cuibăreşte în Delta Dunării
-specie vulnerabilă; declarată Monument al Naturii
*Pelecanus crispus= pelicanul creţ
-pe cap penele sunt creţe
-penajul alb-cenuşiu
-picioarele cenuşii-negre
-punga mandibulară roşie-portocalie
-OV; cuibăreşte în Delta Dunării şi complexul Razelm-Sinoe
-specie critic periclitată; declarată Monument al Naturii

b. Fam. Ardeidae
-cuprinde stârci, egrte, specii semiacvatice cu ciocul, gâtul și picioarele lungi
-sunt adaptate să se deplaseze în ape puţin adânci
-degetele libere, cenodactile
-gheara degetului mijlociu este dinţată pe latura internă
-în zbor, gâtul are formă de "S"
-hrana de origine animală, este pândită
-majoritatea trăiesc şi cuibăresc în colonii mici și mixte
- cuibăresc în vegetaţie palustră, copaci, diferite obiecte înalte, pe sol
depun 3-6 ouă; puii sunt nidicoli
*Ardea cinerea= stârcul cenuşiu= bâtlanul
-coloritul dominant este cenuşiu
-pe cap are un smoc de pene negre, lungi, ornamentale
-specia este frecventă în Deltă, dar şi în bălţile interioare
-OV rar OI
*Ardea purpurea= stârcul purpuriu
-specie elegantă, de talie înaltă cu penajul maro-ruginiu (roșu-purpuriu)
-OV, răspândită în DD, dar și pe lângă bălțile și lacurile mari din interiorul țării
-preferă zonele de stufăriș, dar este intalnit și pe marginea canalelor, uneori în zăvoaie
inundate
-adoptă o postură de camuflaj
-specie periclitată
*Egretta alba= stârcul alb mare= egreta mare
-coloritul alb uniform, cu pete ornamentale lungi= egrete, dispuse pe spate şi uneori depăşesc
coada
-ciocul galben
-picioarele sunt cenuşiu spre negru
-OV rar OI;
-frecventă în Delta Dunării; poate fi întâlnită şi în stufarişurile din interiorul ţării
-specie periclitată; declarată Monument al Naturii
*Egretta garzetta= stârcul alb mic= egreta mică
-OV mult mai numeroasă decât egreta mare, întâlnită atât în Delta Dunării cât şi în bălţile cu
stufăriş din interiorul țării
-este de talie mică
-coloritul este alb
-are 2-3 pene ornamentale pe cap dar şi pe corp
-ciocul negru şi picioarele negre cu degetele galbene
-specie periclitată; declarată Monument al Naturii
*Ardeola ralloides= stârcul galben
-OV, numeros în Delta Dunării şi în bălţile din interiorul ţării
-are talia relativ mică, corp îndesat
-corpul are penajul dorsal maro deschis-gălbui
-aripile, coada şi partea ventrală colorate în alb
-la ceafă prezintă pene ornamentale
-ziua trăieşte în copaci şi tufişuri
-specie vulnerabilă
*Nycticorax nycticorax= stârcul de noapte
-OV, răspândit în Deltă dar şi în bălţile cu stufăriş din interiorul ţării
-creştetul capului şi spatele au culoarea neagră
-aripile, coada sunt cenuşii
-restul penajului este alb
-de pe cap atârnă pe spate 2-3 pene ornamentale
-ciocul este negru iar picioarele sunt galbene
-juvenilii sunt maro cu numeroase pete cafenii deschise
-sp. e activă la lăsarea serii
-specie vulnerabilă
*Ixobrychus minutus= stârcul pitic
-oaspete de vară, răspândit în toate bălţile din ţară bogate în stufăriş
-este cel mai mic dintre stârci (L=35 cm)
-ciocul este galben iar picioarele verzi
-prezintă dimorfism sexual
-la masculi creştetul capului, spatele, coada și remigele primare au culoarea neagră
-la femele sunt brun-închise
-restul penajului este brun –gălbui-ruginiu cu pete
*Botaurus stellaris= buhaiul de baltă
-OV, rămân uneori şi pe timpul iernii
-este frecvent în Deltă dar şi în bălţile interioare
-solitar, crepuscular, parţial diurn, stă ascuns în stufăriş, cuibăreşte izolat
-penajul este gălbui-roşcat, brăzdat de dungi brun-închise
-are o mustaţă îngustă neagră
-în caz de primejdie ia o poziţie aproape verticală cu ciocul şi gâtul întinse, greu de observat
datorită penajului homocrom, asemănător cu tulpinile stufului
c. Fam. Threskiornithidae
*Platalea leucorodia= lopătarul
-OV, cuibăreşte în Delta Dunării
-are penajul alb exceptând baza gâtului care este gălbuie
-ciocul este lung şi plat, turtit dorso-ventral, negru, cu vârful lăţit (ca o lopată, de unde şi
denumirea), cu vârful galben
-picioarele sunt negre cu palmatură interdigitală la bază
-adulţii au în partea posterioară a capului un smoc de pene gălbui
-specie periclitată; declarată Monument al Naturii
*Plegadis falcinellus= ţigănuşul
-OV, numeros în Delta Dunării
-penajul este brun-negricios, cu reflexe metalice purpurii şi verzi
-ciocul este lung, subţire şi uşor curbat în jos
-picioarele sunt lungi, brune
-specie vulnerabilă

6. ORD. CICONIIFORMES
Fam. Ciconiidae
-cuprinde berzele, de talie mare
-trăiesc pe lângă ape, ţinuturi umede, mlăştinoase
-au ciocul conic, gâtul şi picioarele lungi; tarsul lipsit de pene
 -sunt cenodactile, cu gheara degetului mijlociu nedinţată
-zboară cu gâtul şi picioarele întinse
-trăiesc în cupluri solitare
-au cuibul mare
-clocesc alternativ cca. 3-5 ouă
-sunt ocrotite
*Ciconia ciconia= barza albă
-OV, antropofilă
-cuibul este plasat pe stâlpii rețelelor electrice, mai rar pe diferite construcții (acoperișuri,
grajduri, coșuri ale unor intreprinderi)
-penajul este alb cu remigele negre
-ciocul şi picioarele roşii
-specie vulnerabilă
*Ciconia nigra= barza neagră
-P, rar OV
-nu este legată de aşezările omeneşti
-întâlnită în pădurile de câmpie şi deal, în apropierea lacurilor, apelor, mlaştinilor
-cuibul este plasat în arbori înalţi
-coloritul este negru cu luciu metalic iar abdomenul alb
-specie vulnerabilă
L.P. 4

7. ORD. CHARADRIIFORMES
-grupează numeroase specii, variate ca dimensiune şi formă, fiind un grup foarte eterogen
-sunt numite păsări limicole= păsări de mâl: "limus"=noroi şi "colere"=a locui
-speciile din acest ordin se găsesc răspândite pe bălţi, râuri bogate în vegetaţie, locuri
mlăştinoase, câmpii umede, ţărmuri nisipoase, malul râurilor
-sunt specii semiacvatice şi acvatice, terestre cu corpul zvelt
-după aspect morfologic şi comportament sunt grupate în mai multe familii:
-la noi în țară cca.38 de specii distribuite în 8 familii
a. Fam Charadriidae
-reuneşte: nagâţi, prundăraşi, ploieri
-sunt specii cu ciocul scurt şi picioarele relativ lungi
-preferă hrana de origine animală, râme, insecte, larve, moluşte
-îşi fac cuiburile în locuri ascunse; depun 3-4 ouă; puii sunt nidifugi
*Vanellus vanellus= nagâţul
-OV, întâlnit în fâneţe umede (din câmpie), pe lângă bălţile de câmpie din ţară, inclusiv din
Delta Dunării
-pe cap prezintă un moţ de pene lungi
-penajul dorsal este negru-verzui, cu luciu purpuriu
-obrajii şi abdomenul au culoarea albă
-împerecherea este precedată de o paradă nupţială deosebită
-teritoriul de cuibărit este apărat de ambele sexe prin zboruri în picaj, atacuri asupra intruşilor
etc
*Charadrius dubius= prundăraş gulerat mic
-OV, întâlnit pe lângă apele mocirloase, bogate în vegetaţie, pe ţărmurile nisipoase
-penajul dorsal este brun-cenuşiu iar ventral este alb cu o dungă neagră peste piept
-fruntea este albă, cu o dungă neagră peste ochi şi un cerc galben în jurul ochiului
-aleargă foarte repede
b. Fam. Scolopacidae
-cuprinde: fugaci, nisipari, sitari, becaţine, culici, fluierari, bătăuşi
-au aspect robust, cu ciocul lung şi picioare scurte sau lungi
-migrează noaptea
*Scolopax rusticola= sitar de pădure
-P dar şi OV, în pădurile cu sol umed din zonele de deal şi munte
-pe cap are 3 benzi transversale negre ce alternează cu 3 benzi galben-ruginii
-penajul este brun-ruginiu cu striaţiuni (pete negre, dungi roşcate)
-ochii mari dispuşi spre creştetul capului îi asigură un câmp vizual mare
-ciocul este drept, puternic, lung, cu o mare sensibilitate tactilă; spre vârf este puţin dilatat şi
prezintă orificii fine; jumătatea anterioară este mobilă în plan longitudinal
-este o sp. solitară, crepusculară, nocturnă, mult apreciată ca vânat
*Gallinago media= becaţina mare
-de P, în toate zonele mlăştinoase din ţară
-pe cap prezintă 2 dungi longitudinale negre ce alternează cu dungi gălbui
-ciocul este lung şi mobil la vârf
-în timpul paradei nupţiale becaţinele scot un zgomot caracteristic prin vibraţia penelor cozii,
-zboară în mici ondulări, în linie dreaptă
-este specie de vânat

*Numenius arquata= culic mare

-OV, cuibăreşte pe câmpii, mlaştini, bălţi, dune de-a lungul apelor de câmpie
-are ciocul lung, curbat în jos
-penajul pe partea dorsală este brun deschis, gălbui cu pete brun întunecate
-în caz de primejdie, aceste păsări scot un ţipat caracteristic, melancolic, prelung, asemănător
silabelor cu-lic
-sp. aflată în declin
*Philomachus pugnax=bătăușul
-sp. de P, întâlnit prin Delta Dunării, în habitate umede (pajiști umede, zona bălților /lacurilor,
terenuri mocirloase etc) dar și pe pe terenuri arabile, regiuni deschise cu iarbă,
-în timpul migrației prezintă un comportament puternic gregar, fiind observat în stoluri
compacte, destul de mari, de sute și mii de exemplare
-cu dimorfism sexual pronunțat
-masculii, mai mari decât femelele, prezintă în perioada de reproducere un penaj ornamental
în combinații diferite de culori (un guler mare de pene alungite colorate alb, portocaliu, roșu
cu nuanțe de cafeniu cu pete mai închise și moțuri de pene pe cap)
-acest polimorfism este rar în lumea păsărilor
-în general predomină penajul gălbui-maroniu cu pete întunecate
-ciocul e de dimensiuni medii
-picioarele sunt variate d.p.d.v al culorii; pot fi moro-galbene, roșii-portocalii sau verzi
-e ocrotită
c. Fam. Recurvirostridae
-specii cu ciocul şi picioarele lungi
*Recurvirostra avosetta= ciocîntors
-OV, întâlnit pe lângă ape dulci, sărate (pe litoral), în lagune
-are ciocul lung, flexibil, curbat în sus (negru)
-picioarele sunt lungi, de culoare cenuşiu închis
-penajul este alb cu negru pe creştet, ceafă, umeri, cu dungi negre pe aripi
-dansul nupţial este colectiv, unic la păsări, fiecare pereche se înfruntă cu alta
-*specie vulnerabilă
*Himantopus himantopus= piciorong= cătăligă
-OV, întâlnit în regiunile mlăştinoase din Deltă şi lacuri dobrogene, în bălţile din interiorul
ţării
-are ciocul lung, drept şi subţiat spre vârf (negru)
-picioarele foarte lungi, roşii
-penajul este negru pe spate şi aripi iar restul este alb
-eate sociabil, trăieşte în colonii
-*sp. periclitată, declarată Monument al Naturii
d. Fam. Laridae
-cuprinde pescăruşi, specii acvatice robuste dar cu aspect suplu şi elegant, bune înotătoare
-au coada dreaptă, aripile lungi și ascuţite, fiind bune zburătoare
-penaj des, rigid şi unsuros, apără corpul de frig şi umezeală
-penele de pe partea ventrală formează un fel de amortizor
-ciocul este puternic, mai mult sau mai puţin turtit lateral
-picioarele relativ scurte iar degetele anterioare prevăzute cu membrană interdigitală
-penajul este diferit după vârstă şi anotimp
-se hrănesc cu peşti, hoituri, scoici, viermi, ouă de păsări, etc.
-prind hrana din zbor sau din scufundări superficiale
-cuibăresc în colonii; depun cca. 2-3 ouă; puii sunt nidifugi

*Larus michahellis= pescăruşul cu picioare galbene

-S, întâlnit în Delta Dunării, în bălţile şi lacurile interioare, precum şi în oraşe
-are ciocul şi picioarele galbene; sub cioc o pată de culoare roșie
-penajul este cenuşiu-argintiu pe spate şi aripi, negru vârful aripilor, alb restul corpului
*Chroicocephalus ridibundus=pescăruşul râzător
-S şi cel mai răspândit dintre toţi pescăruşii
-are ciocul şi picioarele roşii
-în penajul de vară capul cu excepţia cefei este brun-negricios, spetele şi aripile cenuşiu-
argintiu, vârful aripilor negre
e. Fam. Sternidae
-cuprinde chirighiţe, chire şi pescăriţe
-au coada scobită
*Sternă hirundo= chira de baltă
-OV, cea mai răspândită specie din Delta Dunării şi bălţile interioare
-jumătatea superioară a capului de culoare neagră
-coada mult scobită
-are spatele şi aripile argintii
-ciocul şi picioarele roşii
-plonjează frecvent în apă pentru a prinde peşti

8.ORDINUL GRUIFORMES
-este un grup eterogen, cu specii răspândite în biotopuri foarte variate ca: fâneţe umede, zone
mlăştinoase, zone de câmpii
-sunt foarte diferite ca mărime şi aspect
-picioarele relativ lungi
-hrana este predominant vegetală dar consumă şi mici nevertebrate şi vertebrate
-puii sunt nidifugi
a. Fam. Rallidae
-cuprinde cârstei, lişiţe, găinuşe de baltă, specii de vânat
-sunt specii semiacvatice şi acvatice legate de apă în zonele cu stufăriş şi păpuriş
-coada şi aripile scurte
-picioarele relativ înalte, cu degetele lungi, le permite să se deplaseze cu agilitate în vegetaţia
deasă
-când înoată ţin coada la suprafaţa apei şi o pot ridica
-îşi fac cuiburile în vegetaţie, pe sol şi chiar la suprafaţa apei (cuiburi plutitoare)
-5 -14 ouă; pui nidifugi
*Rallus aquaticus= cârstel de baltă
-OV, rar OI; efectiv numeros în Deltă cât şi în bălţile din interiorul ţării, cu stuf
-are ciocul lung şi roşu
-flancurile prezintă dungi transversale albe şi negre dispuse alternativ
-penajul -dorsal:brun cu pete negre
-ventral:cenuşiu
*Crex crex= cârstelul de câmp
-OV, cu un efectiv numeros în păşuni, fâneţe umede de câmpie, în zone cu lucernă, culturi
agricole
-are ciocul mai scurt decât capul
-flancurile au dungi transversale brune şi galbene, dispuse alternativ
-penajul dorsal este brun-roşcat, cu pete negre iar ventral este galben-ocru
-foarte rapid şi bun alergător
-*sp. vulnerabilă
*Fulica atra= lişiţă
-MP, în Delta Dunării şi în bălţile cu stuf şi papură din interiorul ţării
-specie acvatică şi scufundătoare
-penajul este negru-cenuşiu; ciocul alb, cu un disc cornos alb pe frunte
-are picioare verzi, cu degetele anterioare prevăzute fiecare cu membrană interdigitală, lobate,
reunite între ele
*Gallinula chloropus= găinuşa de baltă
-OV, uneori OI, răspândită în toate bălţile cu vegetaţie şi în Delta Dunării
-prezintă o formaţiune cornoasă roşie pe frunte
-penajul este negru, cu o dungă albă în jurul corpului şi tectricele subcodale albe
-ciocul galben la vârf roşu la bază
-picioare verzui
b. Fam. Gruidae
-cuprinde cocorii, păsările de talie mare, maiestoase, bune zburătoare
-sunt gregare; cu jocuri nupţiale caracteristice
*Grus grus= cocorul
-sp. de P, în complexul Razim
-are ciocul, gâtul şi picioarele lungi
-remigele secundare sunt alungite, înfoiate, atârnă pe coadă
-penajul este cenuşiu
-gâtul este negru în faţă, alb pe lateral şi dorsal
-creştetul roşu ; -ceafa şi fruntea sunt negre
-*sp. vulnerabilă

9. ORD. OTIDIFORMES
Fam. Otididae
-cuprinde dropiile (g= 8- 15 kg ) şi spârcacii (g= 3,5- 8 kg ), specii de dimensiuni mari şi
mijlocii, terestre, bune alergătoare şi zburătoare, răspândite în zonele de câmpie
-au gâtul şi picioarele lungi
*Otis tarda= dropia
-specie foarte rară în vestul ţării în câteva locuri din judeţele Arad, Timiş, Bihor
-corpul mare, robust (cca. 15 kg )
-ciocul este scurt şi încovoiat
-picioarele lungi, puternice cu 3 degete adaptate la alergat
-prezintă dimorfism sexual evident
-masculii mai mari decât femelele
-penajul dorsal: gălbui-cafeniu brăzdat de dungi negre; cel ventral: alb
-capul şi gâtul au culoarea cenuşie
-în perioada de reproducere prezintă un guler ruginiu de pene la baza gâtului şi mustăţi lungi,
filamentoase
-realizează o paradă nupţială spectaculoasă şi complicată
-este sp. poligamă
-2-5 ouă; seminidifug i
-*specie critic periclitată, declarată Monument al Naturii
*Tetrax tetrax= spârcaciul
-este de 2 ori mai mic decât dropia
-P, chiar accidental în ţară
-masculul prezintă gâtul negru, cu dungi negre
*specie critic periclitată, declarată Monument al Naturii

L.P. 5

10. ORD. ACCIPITRIFORMES

-cuprinde păsări răpitoare de zi
-ciocul este puternic, turtit lateral, încovoiat, ascuţit la vârf, cu margini tăioase
-la baza ciocului se află ceroma,viu colorată , în care se deschid nările
-picioarele sunt scurte dar puternice, cu gheare încovoiate şi ascuţite
-au organe de simţ bine dezvoltate; ochii au 2 fovei
-corpul este robust, pieptul lat, musculos, penele tari
-aripile sunt puternice, penajul rigid, sunt foarte bune zburătoare
-se hrănesc cu hrană vie, de diverse dimensiuni, chiar cu insecte, fructe şi cadavre
-prezintă dimorfism sexual, coloritul variind în funcţie de sex, vârstă, talie, predominând în
general culoarea brun-ruginiu
-în general, femelele sunt mai mari decât masculii; excepţie fac vulturii la care ♂♂ sunt mai
mari
-sunt monogame, cuplurile persistente
-femela depune 1-2-3 ouă
-puii sunt nidicoli
-sunt specii de vânat dar vânarea este interzisă, fiind ocrotite
Fam. Accipitridae
-cuprinde cea mai mare parte a răpitoarelor de zi: acvile, ulii, şorecari, ereţi, găi, vulturi
Aquila chrysaetos= pajura= acvila de munte (Lc= 90 cm )
-sedentară, rară, întâlnită în zona alpină a munţilor Carpaţi, pe pantele abrupte, mărginite de
păduri
-are picioarele acoperite cu pene până la degete
-aripile sunt late şi lungi, răsfirate
-este o pasăre impunătoare şi puternică
-cuibăreşte în pereţii stâncilor sau în arbori înalţi
-rezistă fără hrană cca. o lună de zile
-*sp.periclitată, declarată Monument al Naturii
Buteo buteo= şorecarul comun (L= 65 cm )
-S, specia cea mai răspândită dintre răpitoare, întâlnită în pădurile de la câmpie până la munte
-pe coada rotunjită are numeroase dungi transversale, înguste (cca. 11-12)
-pe piept prezintă dungi longitudinale
-este importantă în menţinerea echilibrului biologic, fiind folositoare
-un singur individ consumă cca. 2500 şoareci
Milvus milvus= gaia roşie= şorliţă (Lc= 64 cm )
-specie rară de pasaj, întâlnită în regiunea de câmpie şi deal, cu păduri situate lângă ape, mai
ales în pădurile din Lunca Dunării
-coada lungă este scobită median
-se hrăneşte cu hoituri
-*specie periclitată
Accipiter nisus= uliul păsărar (Lc= 40 cm )
-specie S, întâlnită frecvent în anotimpul friguros
-are aripile scurte şi coada lungă, cu 4-8 dungi transversale
-penajul dorsal  cenuşiu închis-negricios la masculi, brun la femele
 ventral  alb cu dungi transversale ruginii la masculi, brune la femele
Accipiter gentilis= uliul porumbar (Lc= 65 cm )
-asemănător cu uliul păsărar dar mai mare
-S, răspândit în pădurile din ţară, de la şes, la munte
-datorită calităţilor deosebite de vânător, ulii sunt dresaţi şi folosiţi la vânătoare ca şi şoimii
Circus aeruginosus= erete de stuf (L=56 cm)
-OV rar OI
-este legat de ape şi stufăriş, întâlnit în Delta Dunării, în bălţile din ţară, cu stufăriş, unde
cuibăreşte; depune 4 ouă
-masculul are culoarea penajului brun-roşcată, cu aripile şi coada cenuşii, iar vârfurile aripilor
negre
-capturează prada la sol, atacând-o prin căderi bruşte
Haliaeetus albicilla= codalbul (L=100 cm)
-S, rară, ocrotită, întâlnită în Deltă şi în zona bălţilor din ţară
-una din cele mai mari răpitoare de la noi
-penajul este brun iar coada albă, de unde şi denumirea
-*specie critic periclitată

11. ORD. FALCONIFORMES

Fam. Falconidae
-grupează şoimii, cele mai specializate răpitoare de zi
-au capul rotund, o mustaţă neagră, ciocul scurt, curbat la bază
-pe maxilă, aproape de vârf, prezintă un denticul cornos care intră într-o scobitură de pe
marginea mandibulei, când ciocul este închis
-aripile lungi, ascuţite şi coada lungă
-zborul este rapid, cu bătăi dese din aripi şi planează pe distanţe scurte
-unele specii se menţin în zbor în acelaşi punct, bătând repede din aripi
-capturează prada din zbor
-hrana preferată constă în: insecte, şopârle, rozătoare mici
-utilizează adesea cuibul altor specii, depunând cca. 4-5 ouă
Falco tinnunculus= vânturelul roşu
-cel mai comun şi răspândit şoim
-OV, întâlnit în toate tipurile de habitat, din zonele de şes cultivate, la marginea pădurilor şi
văile râurilor montane, cu maluri abrupte
-cu dimorfism sexual:
masculul penajul maro-roşiatic cu pete, remigele brun închis, capul şi coada albastru-
cenuşiu, vârful cozii negru
femela penajul dorsal brun-roşcat cu striaţiuni, vârful aripior şi coada negre
-cuibăreşte în cuibul altor specii (ciori), pe stânci, uneori pe clădirile oraşelor
Falco vesperinus =vânturelul de seară
-OV, cu răspândire discontinuă în zonele de cîmpie
-are preferință pentru liziere de păduri, zone deschise cu pâlcuri de copaci, arbori de-a lungul
șoselelor, păduri de luncă, pâlcuri de copaci din preajma terenurilor agricole etc
-cu dimorfism sexual
-masculul este gri ca ardezia, cu remigele mai deschise; subcodalele și penele de la baza tibiei
roșii-cărămizii
-femela este gri cu dungi negre pe partea dorsală, ventral este crem cu dungi fine ruginii,
capul ruginiu cu striuri
-la ambele sexe inelul din jurul ochilor, ceroma și picioarele sunt roșii-ruginii
-este capabil să zboare de pe loc;
-adesea stă pe firele de telegraf
-cuibărește colonial în cuiburi de corvide (cioară de semănătură, ciori grive, coțofene)
*sp.vulnerabilă

Specii de răpitoare care au cuibărit în trecut (și aparţin de Ord. Accipitriformes)

*Aegypius monachus= vulturul pleşuv brun
-dispărut din fauna ţării
-penajul brun-negricios, cu un guler de pene cenuşiu închis
-capul şi gâtul golaş, cu puf scurt
-se hrăneşte cu cadavre
-pe sol are o siluetă gheboasă
-planează ore în şir înainte de a se aşeza
*Gyps fulvus= vulturul pleşuv gri= vulturul sur
-este asemănător cu precedentul în privinţa biologiei
-corpul este cenuşiu iar remigele şi coada negre
-capul şi gâtul sunt golaşe
-are un guler de pene albicios
-specie critic periclitată; accidental observată pe teritoriul ţării
*Gypaetus barbatus= zăganul= vulturul bărbos
-dispărut din fauna ţării
-peste ochi are o pată neagră iar pe bărbie un smoc de pene
-are preferinţă pentru măduva din oase

12. ORD. STRIGIFORMES

-constituie un grup omogen de păsări răpitoare de noapte cunoscute sub numele popular de
bufnițe
-corpul lor este acoperit cu pene moi, dese, mătăsoase, înfoiate
-aripile sunt late, lungi şi rotunjite
-zborul este lin, fără zgomot, uşor rapid
-culorile sunt şterse, homocrome
-capul este mare, mobil şi se roteşte cu 180-270 grade
-ochii mari, dispuşi în faţă, înconjuraţi de o rozetă de pene= disc facial; vederea este
binoculară
-ciocul scurt, puternic, încovoiat de la bază
-baza ciocului şi nările sunt acoperite cu vibrize
-tarsul acoperit cu pene iar la unele specii sunt acoperite şi degetele
-ghearele sunt curbate şi ascuţite
-se hrănesc cu pradă vie pe care o înghit întreagă
-nu au guşă; -resturile sunt eliminate sub formă de ingluvii
-nu-şi construiesc cuiburi propriu-zise
-ouăle în nr. de 2-8 sunt depuse în cuiburile altor păsări în maluri lutoase, scorburi, crăpături
de stânci
-puii sunt nidicoli
-sunt sp.ocrotite

a.Fam. Strigidae
*Bubo bubo = buha (L=60- 70 cm )
-Sedentară, numeroasă în trecut şi rară astăzi, întâlnită în pădurile de deal şi munte, mai
frecventă în Dobrogea, de-a lungul Dunării
-este cea mai mare răpitoare de la noi şi din întreaga Europă
-pe cap are 2 moţuri de pene erectile (deasupra ochilor)
-tarsul şi degetele sunt acoperite cu pene până la gheare
-în captivitate este îmblânzită uşor
-rezistă fără hrană cca. o lună de zile
-sp.vulnerabilă
*Asio otus= ciuful de pădure (L= 36 cm )
-S, foarte numeroasă, răspândită în pădurile de la câmpie până la deal
-se aseamănă cu bufniţa prin moţul de pene de pe cap dar este de talie mai mică
-90% din hrană este reprezentată de şoareci
*Otus scops= ciuf (ciuş) pitic (L=18 cm)
-OV, în pădurile luminoase de şes şi dealuri, în luncile râurilor, terenuri cultivate, grădini şi
parcuri din oraşe
-talia mică (mai mică decât a ciufului de pădure), cu 2 smocuri scurte şi late de pene pe cap
-hrana preferată o constituie insectele
*Strix aluco= huhurezul mic de pădure (L=40 cm)
-S, frecvent în pădurile de la şes până la munte iar în iernile geroase ajunge în localităţi
-tarsul şi degetele sunt acoperite cu pene
-indiferent de sex şi vârstă, penajul se prezintă sub 2 forme: brun-cenuşiu şi ruginiu
*Athene noctua= cucuveaua (cutcumea în Moldova) (L= 20-27 cm )
-S, cea mai comună şi numeroasă, în pădurile din întreaga ţară, la liziere de păduri, în
apropierea terenurilor cultivate, în parcuri şi grădini; în Dobrogea se ascunde în găurile
malurilor lutoase
-are talia mică, cu capul uşor lăţit
-degetele sunt acoperite cu pene puţine încât se văd solzii
-regimul de hrană, variat, constă în reptile, amfibieni, insecte
-femela depune 4-5 ouă
*Glaucidium passerinum= ciuvică=cucuvea pitică (L=15-20 cm)
-sedentară, răspândită în pădurile de conifere și mixte, cu spații deschise din regiunile
montane
-cea mai mică și cea mai diurnă dintre bufnițe
-zbor ondulatoriu, asemănător ciocănitorilor
-vânează nu numai noaptea cât și ziua
-se hrănește cu insecte, șopârle, lilieci, rozătoare mici, păsări mici
-este monogamă, perechile se mențin mai mulți ani
-cuibărește în scorburi, adesea în cele vechi de ciocănitori
b.Fam.Tytonidae
*Tito alba= striga (L=34 cm)
-sp. sedentară dar rară în pădurile luminoase de câmpie şi deal, întâlnită în apropierea
aşezărilor omeneşti
-este cea mai frumoasă pasăre de pradă
-are disc facial în formă de inimioară
-specie vulnerabilă

13. ORD CAPRIMULGIFORMES

-cuprinde caprimulgi, specii arboricole, insectivore
-ochii foarte mari, adaptaţi la vederea crepusculară sau nocturnă
-ciocul -este scurt, înconjurat la bază de vibrize
-are deschidere largă pentru prindera insectelor din zbor
-picioarele sunt foarte scurte
-penajul este moale, pufos, mătăsos, cu colorit mohorât, asemănător scoarţei copacilor,
prezentând homocromie; zbor fără zgomot
-cuibăresc la bifurcarea crengilor sau chiar pe sol printre ierburi
-depun 2-4 ouă
-puii sunt nidicoli
Fam. Caprimulgidae
*Caprimulgus europaeus= caprimulgul= lipitoarea
-OV, rară, întâlnită în pădurile deschise de câmpie, până la golurile de munte
-numele de caprimulg este legat în credinţa populară de faptul că ar suge laptele caprelor
-numele de lipitoare este legat de faptul că stă lipit de scoarţa copacilor, fiind greu de depistat

14. ORD. CUCULIFORMES

Fam. Cuculidae =cuci
-cuprinde sp. numite cuci păsări arboricole, căţărătoare, unele adaptate la viaţa terestră
-degetele de tip zigodactil, cu gheare ascuţite şi încovoiate
-aripile ascuţite; coada lungă, rotundă şi etajată
- majoritatea construiesc cuiburile şi clocesc ouăle dar sunt şi specii ce parazitează cuiburile
*Cuculus canorus= cucul
-OV, întâlnit în toată ţara, în pădurile de la câmpie până la munte, frecvent în zăvoaiele
Dunării
-este sp. arboricolă, căţărătoare, agăţătoare, insectivoră
-ciocul este ascuţit şi curbat la vârf
-prezintă dimorfism sexual
-masculul are penajul dorsal –albăstrui ; ventral-albicios cu striaţiuni transversale
-femela are penajul dorsal- brun-ruginiu cu striaţiuni închise
ventral- albicios cu striaţiuni transversale
-prezintă parazitism de cuib; depune cca. 8-18 ouă, câte unul în cuibul altor specii, din Ord.
Passeriformes ca: lăcari, silvii, muscari, pitulici, sfrâncioci
-puiul la ecloziune capătă o reacţie aparte prezentând o sensibilitate tactilă crescută care
conduce la eliminarea corpurilor străine din cuib, deci a puiului gazdă
L.P. 6
15. ORD. GALLIFORMES
-grupează specii terestre sau arboricole, slab zburătoare
-au corpul robust, cu aripi scurte, rotunjite
-ciocul este scurt, puternic, gros, tare, maxilarul boltit, cu vârful uşor îndoit
-picioarele sunt puternice, cu gheare groase, curbate, adaptate la scurmat
-sunt specii fitofage, cu un regim de hrană vegetarian
-cuiburile sunt rudimentare, aşezate pe sol
-depun între 5-12 ouă; puii sunt nidifugi
-prezintă dimorfism sexual
-cuprinde specii de mare interes cinegetic şi faunistic
Fam. Phasianidae
Phasianus colchicus= fazanul
-S, întâlnit în pădurile de foioase şi amestec, la liziera lor, în regiuni cu stufăriş, în apropierea
terenurilor cultivate, luminişuri, tufişuri
-are coada lungă, cuneiformă
-masculul are penajul frumos colorat - culori vii
-în jurul ochilor are o zonă apterilă roşie
-capul este albăstrui, cu reflexe verzui
-pe laturile capului are 2 smocuri de pene ca nişte corniţe
-tarso-metatarsul lipsit de pene
-pe tars un pinten
-sunt poligami
-femela are culori şterse şi uniforme
-regiunea apterilă din jurul ochilor este albicioasă
-nu prezintă corniţe pe cap şi pinteni pe tars
-noaptea, fazanii ststau în copaci
-este originar din Asia, colonizat în Europa pt. carnea şi frumuseţea sa
-este înmulţit în fazanerii pt. repopularea terenurilor, în vederea vânării
-la noi este menţionat în sec. XVII-lea
-prezintă o mare variabilitate datorită încrucişării dintre rasele introduse
-există şi o formă "tenebrosus "
*Perdix perdix= potârnichea
-S, în câmpiile din sudul ţării şi în zonele colinare, culturi de cereale, terenuri arabile, pajişti,
mirişti
-penajul dorsal este brun-cenuşiu, cu dungi roşiatice şi linii negre
-pe abdomen are o pată mare castanie în formă de potcoavă
-la femele această pată este mai mică sau lipseşte
-fruntea, bărbia şi obrajii au culoarea roşie-ruginie
-sunt monogami, trăiesc în perechi
-puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi
*Coturnix coturnix= prepeliţa= pitpalacul
-OV, specie întâlnită în zonele de câmpii şi dealuri, prin fâneţe, culturi agricole, tufişuri
-penajul este brun-roşcat, cu dungi gălbui şi pete negre
-la cap prezintă un desen caracteristic
-masculul are o pată neagră pe bărbie
-femela are bărbia gălbuie
-masculul poligam

*Tetrao urogallus= cocoşul de munte= gotcan

-S, întâlnit în pădurile de conifere, între 800-1800 m
-mai numeros în Carpaţii Orientali, pe versantul nordic al Carpaţilor Meridionali
-nările acoperite cu pene
-tarsul este acoperit cu pene până la degete
-pe laturile degetelor se găsesc formaţiuni cornoase numite "vârzobi"
-masculul are penajul brun-negricios cu reflexe metalice verzi, violete iar pe coadă mici pete
albe
-în jurul ochilor, cocoşul de munte are o zonă apterilă roşie
-masculul se vânează
-femela are un penaj modest, brun-roşcat, cu striaţiuni; este ocrotită
-reproducerea esre precedată de o paradă deosebită= rotit
*Tetrao tetrix= cocoşul de mesteacăn
-S, în câteva zone din Nordul ţării: M-ţii Maramureşului, Ţibleş, Rodnei, Culmea Suhardului-
Muntele Omul, M-ţii Călimani
-trăieşte în pădurile de molid; în tufărişurile de jneapăn, ienupăr din etajul subalpin
-rectricele externe lungi şi curbate lateral, dând cozii aspect de liră
-tectricele subcodale albe
-masculul are penajul negru, cu reflexe albăstrui
-are oglinda albă
-a înregistrat un declin în ultimii ani, fiind ocrotită
*sp.critic periclitată
*Bonasia bonasia= ieruncă
-S, întâlnită în pădurile mixte de conifere şi foioase din Moldova
-sexele sunt aproximativ asemănătoare d.p.d.v. al coloritului
-penajul cafeniu-ruginiu, cu pete şi dungi brune şi cenuşii
-coada cu o bandă neagră spre extremitatea posterioară, întreruptă la mijloc de 2 pene
nedungate
-deasupra ochiului are o pată roşie
-masculul are bărbia neagră, cu marginile albe şi un smoc de pene înfoiate pe frunte
-carnea este gustoasă, delicioasă, "bona assum"
Din aceeaşi familie mai amintim:
Meleagris gallopavo= curcanul  originar din Mexic
Gallus gallus= Găina Bankiva  originară din India
Pavo cristatus= păunul din India

16. ORD. COLUMBIFORMES

-cuprinde porumbei, guguştiuci, turturele, păsări arboricole şi terestre
-cu aripi ascuţite, bune zburătoare, carena foarte bine dezvoltată
-ciocul la bază moale, acoperit cu ceromă, în care se deschid nările
-prezintă 2 cazuri unice în lumea păsărilor
-modul de a bea apă  îşi întroduc în întregime ciocul în apă
-modul de a-şi îngriji şi hrăni puii  îi hrănesc cu secreţie lăptoasă produsă de guşă: "lapte de
porumbel"
-sunt monogame, construiesc cuiburi simple, clocesc ambii părinţi
-depun 2 ouă de mai multe ori pe an iar puii sunt nidicoli
-regimul de hrană este granivor (grăunțe, semințe); se hrnesc și cu ierburi, fructe, cu omizi și
insecte
-sunt specii de vânat
Fam. Columbidae
*Columba oenas= porumbelul de scorbură
-OV sau S, întâlnit în pădurile de deal, cu copaci scorburoşi, în zăvoaiele Dunării, stâncării,
ruine
-penajul este cenuşiu, cu reflexe verzui-roşcate la nivelul gâtului şi pieptului
-coada se termină cu o bandă neagră
-spre extremităţile aripilor se află câteva pete negre
*Columba livia= porumbelul de stâncă
-este considerat strămoşul porumbeilor domestici (Columba livia domestica= porumbel
domestic)
-prin selecţia dirijată s-au obţinut numeroase rase ce se remarcă prin colorit şi forma corpului
-ştiinţa creşterii porumbeilor se numeşte columbofilie
-ca rasă pură nehibridată se întâlneşte pe coastele europene ale Atlanticului, Mării Mediterane,
Asia de Vest şi Centrală, Crimeea
-mulţi îl dau prezent în Dobrogea, faleza lacului Razelm
-alţii nu sunt de acord, considerându-l porumbelul domestic resălbăticit
-este cenuşiu cu reflexe metalice, verzui-albăstrui, purpuriu pe gât
-aripile prezintă 2 benzi negre dispuse transversal
-târtiţa este albă iar vârful cozii negru
*Columba palumbus= orumbelul gulerat
-OV, rar iarna, răspândită, în parcuri, grădini, toate tipurile de păduri
-sp. cea mai numeroasă, răspândită și cea mai mare (L=40 cm) dintre porumbei
-se recunoaște prin petele albe de pe părțile laterale ale gâtului și dungile albe, late de pe
partea superioară a aripii
-trăiește în stoluri
*Streptopelia turtur= turturica
-OV, prin păduri, livezi, crânguri, zăvoaie
-penajul dorsal este brun-roşcat cu castaniu, pieptul este roz
-pe laturile gâtului se află 4 dungi transversale negre
*specie vulnerabilă
*Streptopelia decaocto= guguştiucul
-specie S, antropofilă, foarte comună; tinde să înlocuiască porumbelul de scorbură şi turturica
-penajul este cenuşiu cu o dungă neagră pe laturile gâtului
-în Oltenia a fost introdus în 1933

17. ORD. CORACIIFORMES

-reuneşte specii foarte diferite ca înfăţişare şi mod de viaţă
-sunt arboricole sau terestre
-corpul este acoperit cu pene tari şi viu colorate
-regimul de hrană este format din insecte, melci, râme
-cuibăresc în scorburi, crăpături de ziduri, galerii subterane, găuri din malurile râurilor
-depun cca. 4-5 ouă; puii sunt nidicoli
a. Fam. Coraciidae
*Coracias garrulus= dumbrăveanca
-OV, în pădurile luminoase din sudul ţării, în Delta Dunării, în dumbrăvi şi periferia satelor
-talia robustă, capul mare
-ciocul putenic, gros, vârful maxilarului în formă de cârlig, uşor încovoiat
-degetele de la picioare libere; de tip anisodactil
-coloraţia dominantă este albastră-verzuie, cu irizaţii metalice; spatele cafeniu-roşcat iar
vârful aripilor negre
-sunt solitare dar cuibăresc în perchi depunând cca. 4-5 ouă în scorburi
b. Fam. Alcedinidae
*Alcedo atthis= pescăruşul albastru
-S, frecvent răspândit de-a lungul râurilor bogate în peşte, văile râurilor montane, iazuri, lacuri
-are ciocul puternic, lung, drept, conic, îngustat spre vârf
-capul mare, împreună cu ciocul au aproape cât lungimea trunchiului
-aripile sunt scurte, rotunjite, coada şi picioarele scurte
-penajul dorsal este albăstrui-verzui cu irizaţii; partea ventrală şi picioarele sunt cărămizii
-peste ochi prezintă o dungă roşie
-regimul de hrană este ihtiofag dar se hrănesc şi cu alte vertebrate acvatice
-depune 3-8 ouă în cuiburi sau găuri săpate adânc în malul apei, fiind clocite de femelă
c. Fam. Meropidae
*Merops apiaster= albinărel= prigorie
-OV, întâlnită în zona de câmpie
-are un cioc lung, subţire, ascuţit la vârf şi uşor curbat
-coada este lungă, cu 2 rectrice mijlocii mai lungi
-penajul este viu colorat, predomină culorile: maro-ruginiu, verde-măsliniu, negru peste ochi
şi galben pe bărbie
-cuibăresc în colonii dar şi în perechi izolate, în maluri nisipoase, abrupte, depunând cca. 5-7
ouă
-se hrănesc cu insecte ce le prind din zbor, preferând albine, viespi, de unde şi denumirea
-cea de "prigorie" vine de la cântecul caracteristic ("pri-pri-pri" -repetat frecvent)

18.ORD. BUCEROTIFORMES
Fam. Upupidae
*Upupa epops= pupăza
-OV, în zonele de şes şi colinară, prin livezi, crânguri, în zonele inundabile ale Dunării, în
sălcii scorburoase
-are ciocul lung, subţire, uşor curbat;
-picioarele sunt scurte, sindactile
-pe cap are un moţ de pene erectil, roşcat-cărămiziu, cu vârfurile negre
-penajul este cafeniu-cărămiziu; aripile, coada şi târtiţa cu dungi negre şi albe
-cuibăresc în scorburi, în maluri lutoase şi sol, femela depunând 4-7 ouă
*specie vulnerabilă

19. ORD. PICIFORMES

-la noi în ţară este reprezentat de ciocănitori incluse în Fam. Picidae
-ciocănitorile sunt specii arboricole, căţărătoare; ocrotite
-degetele sunt zigodactile, cu gheare ascuţite şi bine dezvoltate
-penele aripilor şi cozii rigide, servesc ca punct de sprijin
-au ciocul puternic, conic, ascuţit
-limba e lungă, musculoasă, protractilă, lipicioasă la vârf, bine adaptată la prinderea insectelor
xilofage
-ciocănitorile urcă pe copaci numai cu capul în sus
-sunt sedentare şi răspândite în biotopi variaţi
-prezintă dimorfism sexual
-cuibăresc în scorburi, clocind alternatic cca. 4-8 ouă; puii nidicoli
*Picus viridis= ghionoaia verde
-are coloritul verde-gălbui iar creştetul şi ceafa roşie
-mustaţa este neagră;
-masculul are în mustaţă culoarea roşie
*Dryocopus martius= ciocănitoarea neagră
-este cea mai mare ciocănitoare de la noi
-este întâlnită în pădurile de conifere şi pădurile bătrâne cu frunze căzătoare
-iarna este văzută în zonele de câmpie, în localităţi şi parcuri
-masculul are capul roşu aprins iar femela are ceafa roşie
*Dendrocopos major= ciocănitoarea pestriţă mare
-este specie comună, întâlnită în toată ţara, de la câmpie la munte, în parcuri şi grădini
-penajul este pestriţ: alb cu negru; pe umeri 2 oglinzi albe, tectricele subcodale roşii;
-mustaţa neagră; o dungă neagră ce coboară de la ceafă, separă obrajii, care sunt albi, de gât
-masculul are ceafa roşie
*Dendrocopos syriacus= ciocănitoarea de grădină
-această specie se deosebeşte de precedenta prin absenţa dungii negre de pe laturile gâtului ce
separă obrajii de gât
*Dendrocopos minor= ciocănitoarea pestriţă mică
-este cea mai mică ciocănitoare de la noi, cât o vrabie
-întalnită în zonele de câmpie, în păduri cu frunze căzătoare şi cele de amestec, în parcuri,
uneori prin livezi
-penajul dorsal pestriţ: alb cu negru, fără oglinzile albe de pe umeri; tectricele subcodale albe
-numai masculul are capul roşu;
*Jynx torquilla=capîntortura
-întâlnită prin păduri de foioase cu poieni, zăvoaie, dumbrăvi, plantații, livezi bătrâne, grădini,
parcuri, rariști și tăieturi ale pădurilor de foioase
-penaj moale homocrom asemănător scoarței copacilor
-partea dorsală e brun-cenușie cu striațiuni; peste ochi o dungă întunecată
-partea ventrală e alb-gălbuie cu dungi dese brun-negricioase
-penele cozii sunt moi și rotunjite
-denumirea de capîntortură vine de la capacitatea de a-și roti capul și gâtul cu 180 de grade
(dat. marii mobilității a vertebrelor gâtului)
- când e amenințată, capîntortura își înfoaie penele de pe cap, își răsfiră penele cozii în evantai
și scoate un șuierat caracteristic;
-insectivoră; își caută hrana de pe sol cât și de pe scoarța copacilor
-cuibărește în arbori; femela depune 5-10 ouă; puii sunt nidicoli
*sp.periclitată
 Lab. 7 şi 8

20. ORD. PASSERIFORMES

-este cel mai bogat în specii; mai mult de 1/2 din păsările actuale
-cele mai multe sunt arboricole, căţărătoare, unele tericole
-sunt bune zburătoare, aripi bine dezvoltate
-talia variabilă (mică și mijlocie)
-picioarele anisodactile au tarsul golaş
-culorile penajului sunt foarte variate
-construiesc cuiburi cu multă măiestrie; puii sunt nidicoli
-sunt grupate în mai multe familii (cca. 60-70 familii)
-la noi cca. 120 sp. grupate în cca 25 de familii.
1. Fam. Alaudidae (ciocârlii)
*Alauda arvensis= ciocârlia
-OV, frecventă în zona de şes; poate ajunge în zona montană, terenuri arabile deschise
-specie terestră, cu gheara degetului posterior foarte lungă
-trăieşte în grupuri mici
-prezintă culori criptice; în general, colorit maro deschis cu pete dese întunecate, piept striat,
abdmenul alb
-hrana este dată de insecte şi seminţe
-se recunoaşte după cântecul melodios ce-l execută în zbor, fără întrerupere, încă de la primele
ore ale dimineţii, precum şi caracteristica zborului pe verticală
-cuibul la suprafaţa solului; 3-4 ouă; 2-3 generaţii/an
*Galerida cristata= ciocârlan
-specie S, terestră, răspândită la şes, în apropierea satelor, în spaţiile deschise din regiunile
locuite, de-a lungul drumurilor, culturi agricole, pajişti, în apropierea silozurilor de cereale
-poate ajunge şi în regiunile montane până la cca 1700-1800 m alt.
-foarte asemănător cu ciocârlia de câmp, de care se deosebeşte prin prezenţa unui moţ de pene
pe cap, ce-l ţine ridicat

2. Fam. Hirundinidae (rândunici, lăstuni)

*Hirundo rustica= rândunica
-OV, antropofilă, răspândită în localităţile din întreaga ţară de la câmpie la munte
-ciocul scurt cu deschiderea gurii largă; insectivoră, prinde insectele din zbor
-picioare scurte
-aripile lungi, ascuţite, excelentă zburătoare; coadă bifurcată
-penajul dorsal negru, ventral alb, fruntea şi bărbia roşcate
-construieşte cuiburi zidite, cu marginea superioară liberă, aşezate pe ziduri, sub streaşini, etc.
-depune 4-7 ouă de 2-3 ori
*Delichon urbica= lăstun de casă
-OV, antropomorfă, în sate, oraşe dar şi regiuni montane (stâncării) unde şi cuibăreşte, în
colonii
-coada mai puţin scobită
-zbor rapid, elegant
-penaj negru, lucios; partea ventrală şi târtița albe
 3. Fam. Motacillidae (codobaturi şi fâse)
*Motacilla alba= codobatura albă
-OV, de-a lungul râurilor şi bălţilor de la şes la munte
-adesea în locuri umede din interiorul aşezărilor omeneşti, în grupuri
-duce viaţă terestră, vioaie, agilă, umblă repede, prinde insecte de pe sol
-coada lungă din care bate tot timpul
-în penaj predomină: cenuşiu (dorsal), negru (pe cap, bărbie, piept, coadă), alb (obraji, frunte,
abdomen, rectricele externe)
-cuiburile plasate pe sol: în găurile malurilor, grămezi de crengi, crăpături de stânci, sub pietre
*Motacilla flava= codobatura galbenă
-OV, răspândită în zone de cîmpie și deal, în unele depresiuni intramontane
-coloritul tipic, spatele verzui (măsliniu) și partea ventrală galbenă
-la mascul, în penajul de vară, coloritul capului și gâtului variază în funcție de subspecie
-cuibărește pe pajiști și culturi agricole, adesea în zone umede
*Motacilla cinerea =codobatura de munte
-OV, ROI, are o biologie asemănătoare cu codobatura albă
-are coada lungă neagră cu marginile albe
-penajul este: cenuşiu -dorsal
galben - partea ventrală (mai intens în regiunea anală) și târtiţa
negru – pe bărbie (vara)
-aleargă şi se strecoară cu abilitate printre bolovanii din râurile repezi
-cuibăreşte în lungul pâraielor şi a râurilor de munte
-în timpul migraţiei se întâlnește pe lângă alte tipuri de apă curgătoare sau stagnante
*Anthus trivialis – fâsa de pădure
-OV, în pădurile de câmpie, deal şi munte; preferă poienile şi luminişurile
-coada lungă cu alb pe margini; e mai scurtă decât a codobaturilor
-are penajul maro cu striaţiuni pe partea dorsală
-cu pete longitudinale pe piept şi flancuri
-bărbia şi abdomenul – albicioase.

4.Familia Cinclidae
*Cinclus cinclus=pescărel negru
-S, de-a lungul apelor repezi din zona montană
-preferă văile râurilor repezi din pădurile de conifere și amestec
-are coada și aripile scurte, ciocul drept ascuțit, picioarele zvelte, cenușii
-penajul des, unsuros, impermeabil pentru apă, este brun-negricios cu alb pe bărbie și piept
-consumă diferite nevertebrate (insecte, crustacee, viermi, melci) și vertebrate acvatice (pui de
pești, pești mici etc)
-se deplasează prin apă, chiar aleargă, înoată și se scufundă des
-cuibul e plasat în apropierea apei: crăpături de stânci, sub pietre, adâncituri de mal, printre
rădăcinile copacilor
-depune 4-6 ouă; puii nidicoli

5.Fam. Laniidae (sfrâncioci)

*Lanius collurio=sfrânciocul roșiatic
-OV, răspândit în întraga țară, unde populează regiunile deschise cu tufișuri, arbuști, boscheți,
mărăcinișuri dese, luminișuri, lizierele pădurilor, văile râurilor, parcuri, grădini etc
-cu dimorfism sexual
- la mascul spatele și aripile sunt maro-castaniu, creștetul, ceafa și târtița cenușii, coada
neagră cu alb, partea inferioară alb-rozie; peste ochi o bandă oculară neagră
-la femelă partea dorsală e maronie, iar partea ventrală e prevăzută cu dungi transversale
semilunare; banda oculară brun-intunecată
-are ciocul puternic, încovoiat la vârf
-consumă insecte, broaște, șopârle, pui de păsări mici rozătoare, pe care uneori le înfing în
spinii plantelor sau în sârma ghimpată a gardurilor
-cuibăresc în mărăcinișuri, tufișuri spinoase, arbuști etc;
-femela depune 4-6 ouă
*Lanius excubitor= sfrâncioc mare
-MP, în toată ţara, adesea văzut pe stâlpii de telegraf şi pe vârfurile de copaci
-se recunoaşte prin penajul dorsal – cenuşiu
coada şi aripile – negre
o bandă oculară – neagră
-ciocul, puternic, este prevăzut cu câte un dinte mic pe laturile fălcii superioare, trădând
obiceiurile de răpitor
-se hrăneşte cu: insecte, şopârle, păsări mici
-adesea vîzut solitar în vârful tufișurilor sau pe firele de telegraf urmărind prada
-cuibărește în arbori

6.Fam. Oriolidae ( granguri)

*Oriolus oriolus= grangur
-OV, în păduri de câmpie din regiuni cultivate; populează parcurile și grădinile
-cu dimorfism sexual: masculul  cu penaj galben strălucitor, cu aripile şi coada negre
-construiesc cuiburi artistice, suspendate, de forma unui hamac, prins între ramurile laterale
ale arborilor; este căptuşit; depun 3-5 ouă
-cântecul: un fluierat sonor cu multe variante

7. Fam. Sturnidae ( grauri)

*Sturnus vulgaris= graur
-S și migrator parțial, comun în întreaga ţară
-penaj negru cu irizaţii violaceu-verzui şi pete mici, albe
-specie gregară, se asociază în stoluri mari, în preajma viilor, livezilor, grădinilor, terenurilor
cultivate, în căutare de hrană: insecte, fructe
-imită cântecul altor păsări: mierlă, prepeliţă, grangur, etc.
-se vânează
-cuiburile plasate în scorburile copacilor, scobituri din ziduri, sub ţiglele acoperişurilor
-depune 4-6 ouă

8. Fam. Sylviidae
-această familie reuneste: greluşei, lăcari, frunzăriţe, silvii, pitulici, privighetori de baltă
-specii de dimensiuni mici, active, cu cântec melodios
-cioc subţire, ascuțit, drept.
-penaj uniform colorat (maro, maro-cenuşiu, verde-cenuşiu etc),
-sunt insectivore
*Phylloscopus trochillus= pitulicea fluierătoare
-OV sau de P, frecventă în molidişurile montane
-o sprânceană albă evidentă
-dorsal  verde-gri; ventral  alb-gălbui
-pieptul cu tentă gălbuie; picioarele deschise
*Sylvia atricapilla= silvia cu cap negru
-OV, comună în păduri de la câmpie la munte, în parcuri, grădini, zăvoaie
-penajul dorsal  brun-cenuşiu; ventral  cenuşiu deschis
-masculul are calota capului neagră
-femela are calota capului brun-castanie
*Sylvia communis=Silvia de câmp
-OV, frecventă în desișuri, mărăcinișuri și tufișuri din regiunile arabile
-are preferință pentru vegetația arbustivă
-pe timpul verii, partea dorsală e cenușie la mascul, maronie la femelă, aripile maro-roșiatice,
ventral albă cu pieptul roz
*Acrocephalus arundinaceus =lăcarul mare
-OV, cel mai mare dintre lăcari
-comun în stufărişuri, bălţi, mlaştini sau alte tipuri de vegetaţie deasă de-a lungul lacurilor sau
râurilor
-are ciocul lung, subţire, puternic
-penajul dorsal - maroniu, ventral –albicios
-cu o sprânceană distinctă
-cântec melodios; adesea stă pe firele de trestie, mai ales când cântă

9. Fam. Paridae ( piţigoi )

-piţigoii sunt păsări de talie mică, sociabile, vioaie, curioase
-cuibăresc în scorburi; sunt prolifice  depun 5-16 ouă
-ciocul este mic, subţire, conic
-mari consumatoare de insecte
*Parus major= piţigoiul mare
-specie S, comună în întreaga ţară, păduri, grădini, livezi, în stoluri cu alţi piţigoi
-penajul dorsal  verzui; ventral  galben cu o bandă neagră pe mijloc
-obrajii  albi; capul şi bărbia  negre
-pe aripă o dungă albă
-cântec foarte caracteristic; există şi variante individuale
*Parus caeruleus= piţigoiul albastru
-S, în păduri de la câmpie la munte, parcuri, grădini, stufărişuri, luncile Dunării
-spatele  verzui; aripile, coada, calota capului  albastru; ventral  gălbui; bărbia  neagră
-o dungă neagră peste ochi

10. Fam. Remizidae

*Remiz pendulinus= boicuş
-S, răspândit în Deltă, luncile Dunării, în stufărişuri, în sălciile de pe malurile apelor
-penajul dorsal  brun-castaniu cu o bandă oculară neagră care este lată la mascul
-cuibul în formă de cimpoi, cu o intrare laterală, construit din stuful sălciilor, plopilor, atârnă
deasupra apei fiind prins de o mlădiţă subţire de salcie
-depune 5-8 ouă

11. Fam. Sittidae (ţicleni şi fluturaşi de stâncă)

*Sitta europaea= ţiclean, ţoi
-S, răspândit în toate pădurile din ţară, în parcuri, grădini
-ciocul relativ lung, drept, puternic, cu ajutorul căruia prinde insectele de pe scoarţa copacilor
-agil, vioi, activ, se deplasează pe scoarţa copacilor în sus cât şi în jos
-spre deosebire de ciocănitori şi cojoaice, coboară cu capul în jos
-penajul dorsal  cenuşiu-albăstrui;
ventral  variază de la alb la maro-ocru-cărămiziu
-peste ochi o dungă neagră
-cuibăreşte în scorburi (5-7 ouă)

12. Fam. Certhiidae ( cojoaice)

*Certhia familiaris= cojoaica de pădure
-specie S, comună în toate pădurile ţării, în parcuri şi grădini
-picioare scurte
-ciocul subţire şi curbat
-se caţără pe scoarţa copacilor şi urcă în spirală, de la baza copacului
-specii insectivore, active, văzute izolat
-penaj dorsal  brun cu striaţiuni deschise;
ventral  alb-cenuşiu;
-sprânceana albă
-cuibăreşte în scorburi sau sub scoarţa copacilor bătrâni (5-7 ouă)

13. Fam. Passeridae (vrăbii)

-vrăbiile sunt specii vioaie, sociabile, îndrăzneţe, abile, rezistente, gălăgioase, omnivore
-se hrănesc pe sol
-ciocul gros, picioare scurte
-cuibăresc în scorburi, găuri din ziduri, etc.
-cele 4-5 ouă sunt clocite alternativ
*Passer domesticus= vrabia de casă
-S, cea mai comună şi cunoscută pasăre, întâlnită pretutindeni
-antropofilă; lipseşte din pădurile de munte
-penajul brun-ruginiu cu striaţiuni; pe aripă o dungă albă
-cu dimorfism sexual: la masculi capul cenuşiu, obrajii albi, bărbia neagră
*Passer montanus= vrabia de câmp
-S, comună în parcuri, grădini, terenuri arabile
-răspândită în toată ţara atât în aşezările omeneşti cât şi în zonele nelocuite, liziere de păduri
-penajul asemănător vrabiei de casă
-se deosebeşte de aceasta prin:
●creştetul capului maro-castaniu
●o pată neagră pe obraji
●bărbia neagră

14.Fam. Muscicapidae (muscari)

*Muscicapa striata=muscarul striat
-OV, răspândită în pădurile luminoase, în parcuri și grădini
- penajul dorsal este maroniu-gri cu striațiuni pe piept și frunte
- stă pe o creangă de la marginea coroanelor arborilor, de unde se lansează în zboruri scurte
pentru capturarea insectelor din zbor
-pe ramurile copacilor are o poziție dreaptă
-cuibărește în scorburi (4-8 ouă)
*Luscinia megarhinchos= privighetoarea roşcată
-OV, în zăvoaie mari, umbroase, lunci, de-a lungul apelor de la şes şi deal
-penaj brun-roşcat, cu pete gri, şterse pe piept
-coada lungă, maro-roşiatică, în toate tipurile de penaj
-cântec armonios, frumos, variat, care a făcut-o celebră
-cuibul instalat pe sol, ascuns cu grijă;
*Erithacus rubecula= măcăleandru= guşă roşie
-S, în pădurile de munte, deal; iarna coboară la şes, în parcuri, livezi
-penajul dorsal  brun
-fruntea, obrajii, guşa, pieptul  roşu-portocaliu
-temperatura corpului de 44 grade C, este mai mare decât media normală a celorlalte păsări
-cuibul instalat prin scorburi sau direct pe pământ, în găuri de ziduri, în pereţii acoperiţi de
iederă
*Phoenicurus ochruros=codroșul de munte
-OV, specie comună în ținuturile montane, mai rar în cele colinare și de șes
-populează terenuri stâncoase și pietroase din zona montană, etajul forestier, alpin
(grohotișuri, stânci izolate, abrupturi stâncoase, cariere de piatră etc),
-des întâlnit în habitate antropice
-masculul este negricios, cu coada roșie-ruginie și o pată albicioasă pe aripă
-femela este maronie cu coada roșie-ruginie

15. Fam. Turdidae

-cuprinde nr. specii ca: pietrari, mărăcinari, mierle de piatră, mierle, codroşi, măcaleandri
(guşă vânată), privighetori, sturzi
-sunt de talie mică şi mijlocie
-foarte buni cântăreţi; cântec sonor şi melodios
-la majoritatea dimorfism sexual; la câteva sp. sexele sunt asemănătoare
-construiesc cuiburi în copaci mici, în tufişuri, în scorburi;
-femela depune cca 4-5 ouă
*Turdus merula= mierla de pădure
-S, prezentă în pădurile din întreaga ţară, în parcuri, grădini; este antropofilă
-cuiburile instalate în tufişuri, boscheți, la mică înălţime de sol
-uşor dimorfism:
-mascul  penaj negru, cu cioc galben
-femelă  penaj brun închis cu striaţiuni albicioase ventral, ciocul brun
*Turdus torquatus= mierla gulerată
-OV, în pădurile montane de conifere şi amestec
-masculul  prezintă o bandă albă, semilunară pe piept, în rest penaj negricios
-la femelă  penajul brun, bandă albicioasă mai puţin evidentă
-cuiburile instalate în tufişuri dese, crăpăturile stâncilor
*Turdus viscivorus= sturzul de vâsc
-S, răspândit de la şes la munte, în păduri de foioase dar şi de conifere cu rariști, în parcuri şi
grădini
-relativ mare, cu o lungime de cca 28 cm
-penajul dorsal  brun; cel ventral  albicios, puternic pătat
-carnea este gustoasă şi se vânează
-iarna preferă fructe, boabe de vâsc ce se dezvoltă pe gorun
-sperios, precaut, dar și agresiv, de obicei în număr mic, la un loc cu alți sturzi
-cuibăreşte la înălţimi; cuibul este mascat cu muşchi şi licheni

16. Fam. Fringillidae

-reuneşte cinteze, mugurari, botgroşi, sticleţi, scatii, cănăraşi, inăriţe, forfecuţe
-specii de talie mică, cu o mare adaptabilitate la condiţiile de habitat
-cu dimorfism sexual
-cuibăresc în copaci, tufișuri; construiesc cuiburi în formă de cupă
-depun 3-6 ouă
*Fringilla coelebs= cinteza
-răspândită în toată ţara, din Deltă până în zona jnepenişurilor montane
-femelele şi tineretul migrează spre sud; sunt situaţii când rămân şi iarna la noi în ţară
-masculii rămân peste iarnă la noi, de unde şi denumirea de "coelebs"= celibatar
-iarna cintezele se întâlnesc în stoluri în zone de şes, parcuri, grădini
-cântec foarte frumos
-cu dimorfism sexual
-mascul: penaj viu colorat: -spatele, obrajii, pieptul  roşcat
-creştetul  cenuşiu
-aripile şi coada  întunecate
-femela: verzuie
-la ambele sexe  2 dungi transversale albe pe aripă, mai evidente la mascul
-cuibul lipit de scoarţa copacilor este mascat cu licheni şi muşchi
*Pyrrhula pyrrhula= mugurar
-S, în pădurile de deal şi munte
-iarna coboară la şes, în parcuri, grădini
-se hrăneşte cu muguri, seminţe, fructe
-ciocul scurt, conic, puternic
-cu dimorfism sexual
-masculul cu penaj: ~negru  calota capului, coada, aripile
~cenuşiu  spate
~roşu-trandafiriu  obrajii, partea ventrală
~alb  târtiţă, regiunea anală
~o dungă albă  pe aripă
-spre deosebire de mascul, femela are obrajii și partea ventrală de culoare maro-șters
-cuibul instalat în arbori şi arbuşti
*Coccothraustes coccothraustes= botgros
-S, în pădurile de foioase cu ulm, carpen, paltin, de la şes şi deal; în parcuri, grădini, livezi cu
cireşe
-ciocul foarte puternic, scurt, conic, lat la bază, folosit pentru spargerea seminţelor tari, a
sâmburilor de fructe
-cu dimorfism sexual
mascul  cu penaj brun-roşcat; bărbia neagră; regiunea anală albă; pe aripă o dungă albă lată
*Carduelis carduelis= sticletele
-S, comun în întreaga ţară, în localităţi, parcuri, grădini, livezi
-viu colorat: de la baza ciocului spre ceafă 3 culori: roşu, alb şi negru
-aripile negre cu o dungă lată, gălbuie evidentă pe mijloc
-târtiţa albă
-pentru eleganţa şi cântecul său plăcut, este apreciat de amatorii de păsări de colivie
*Carduelis chloris= florintele
-specie S, comună în regiunile deschise, de la câmpie şi deal; în parcuri, grădini, oraşe
-caracteristic este dunga galben-intensă, longitudinală, de la exteriorul aripii şi galbenul de pe
rectricele externe (laturile cozii)
-mascul  verde-măsliniu
-femelă  maro-verzuie
*Loxia curvirostra= forfecuţa
-S, în pădurile de conifere; iarna manifestă un puternic eratism  se deplasează în zone cu
climă mai blândă
-ciocul robust, cu maxilarele ascuţite şi încrucişate la extremităţi
-ciocul este adaptat la tăierea şi desfacerea conurilor, se hrăneşte cu seminţe din conuri
-nu are epocă fixă de cuibărit; din acest punct de vedere este considerată unicat în avifauna
ţării
-dimorfism sexual
-mascul  penaj roşu, cu aripile şi coada negricioase
-femelă  cu penaj verde-gri (mai gălbuie pe tâttiță), cu aripile şi coada întunecate

17. Fam. Corvidae

-reuneşte ciori  cele mai mari paseriforme de la noi
-corpul este robust; ciocul şi picioarele puternice
-sociabile, omnivore, inteligente, prudente, considerate un grup evoluat de păsări
-sunt gregare, răspândite în întreaga ţară
-sunt sedentare şi antropofile, cu excepţia ciorii negre
-sunt dăunătoare, preferă terenurile agricole unde produc pagube însemnate; se vânează
-femela depune 3-8 ouă, în cuiburi instalate de regulă în copaci
*Corvus corax= corbul (L=65 cm)
-în pădurile de deal şi munte;
-penaj negru, cu reflexe albăstrui
-se hrăneşte cu cadavre
-cuplul este monogam; 3-4 ouă depuse în februarie
-în captivitate imită glasul altor păsări şi chiar cuvinte
-atinge 100 ani
-specie periclitată, declarată Monument al Naturii
*Corvus frugilegus= cioara de semănătură
-penajul negru cu reflexe violacee
-baza ciocului albicioasă
-cuiburile instalate în arbori, uneori mai multe pe acelaşi copac
*Corvus corone cornix= cioara grivă
-penaj negru  pe cap, bărbie, aripi, coadă
cenuşiu  restul corpului
-cuiburile plasate în arbori; în Deltă poate cuibări pe plaur
*Corvus monedula= stăncuţa
-penaj negru cu ceafa şi gâtul de culoare cenuşie
-cuibăreşte în scorburi, crăpături de ziduri etc.
*Pica pica= coţofana
-penaj negru cu alb
-coada extrem de lungă, cuneiformă, cu luciu metalic, verzui
-zbor fluturat, aparent greoi; -trăiește în perechi, iarna și în grupuri
-cuibăreşte în arbori înalţi, individual sau în colonii
*Garrulus glandarius= gaiţa
-cea mai frumoasă dintre corvide
-penaj cafeniu-roşcat; mustaţa neagră
-penele de pe cap uşor erectile, cu dungi negre
-la aripă 3 culori: albastru, alb, negru
-coada neagră, târtiţa albă
-cuiburile în arbori
-poate imită cântecul unor păsări, glasul unor mamifere (câine, oaie)
*Nucifraga cariocatactes= alunarul=gaiţa de munte
-în pădurile de conifere; iarna pot pătrunde în parcuri şi grădini
-penaj brun, cu pete albe
-tecricele subcodale albe; vârful cozii - alb
-preferă seminţe de conifere, jir, ghindă, fructe de pădure (alune)
-cuibul, situat în arbori înalţi, este construit din crengi consolidate cu pământ, căptuşit cu
muşchi şi licheni

18.Familia Emberizidae (presure)

Emberiza calandra= presura sură
-sedentară, parțial migratoare, în regiunile de șes și deal în zone deschise cu tufișuri și
vegetație erbacee, terenuri cultivate, liziere de păduri, dar și în sălcii stufărișurii sau desișuri
umede
-are ciocul scurt, gros, cu marginea în formă de ,,S,,
-coloritul dorsal brun cu nuanțe cenușii-roșcate-gălbui puternic striată
-coloritul ventral e alb-cafeniu cu pete pe bărbie, piept și flancuri
-cuibărește pe sol; femela depune 4-6 ouă
-iarna formează stoluri cu alte sp. de presure, cinteze, vrăbii, fiind observată și în localități