Dr. biolog D.

Gheţeu - Microbiologie
apariţia limfocitelot T sensibilizate (răspuns imun celular). Efectele acestui prim contact
poartă numele de răspuns imun primar.
În desfăşurarea răspunsului imun (indiferent că este umoral sau celular) există mai multe
etape:
 preluarea, prelucrarea şi prezentarea Ag
 recunoaşterea Ag
 activarea limfocitelor
 faza efectoare şi eliminarea Ag
 declinul răspunsului imun (restabilirea homeostaziei)
 menţinerea memoriei Ag
RĂSPUNSUL IMUN UMORAL
Esenţa răspunsului imun de tip umoral este secreţia de Ig (Ac) specifici ca urmare a
stimulării antigenice a liniei limfocitare B.
Răspunsul imun care apare după o primă expunere a unui organism la Ag se numeşte
răspuns imun primar. Ac sunt iniţial de tip IgM, iar apoi nivelul acestora scade şi apar Ac din
clasa IgG.
Răspunsul imun secundar se produce când acelaşi Ag se administrează după un
interval de timp. Această proprietate este posibilă datorită faptului că în timpul desfăşurării
procesului de diferenţiere, se desprinde un grup de celule care nu continuă maturarea şi
multiplicarea spre celule efectoare, ci rămân într-o etapă timpurie de evoluţie (în faza G1 a
ciclului mitotic). Rolul lor este acela de a păstra amintirea Ag, chiar după totala sa eliminare,
de aceea poartă numele de celule cu memorie. O nouă stimulare antigenică produce
proliferarea şi diferenţierea în plasmocite a unora dintre celulele B cu memorie. Ac specifici
apar mai precoce, au o mai mare afinitate pt. Ag, nivelul lor seric creşte mai rapid, iar secreţia
este mai prelungită. Aparţin clasei IgG. Acest răspuns imun presupune cooperarea intercelulară
între limfocitele T şi B, fără ajutorul altor celule.
Majoritatea Ag naturale, în special proteinele, necesită intervenţia limfocitelor T pentru a determina un
răspuns imun umoral, de aceea se numesc Ag timodependente. Există şi Ag timoindependente, Ag care nu
necesită intervenţia limfocitelor Th. În acest tip de proces nu se selectează celule cu memorie, nu există răspuns
imun secundar, secreţia este exclusiv de tip IgM, şi durează luni de zile. Acest efect prelungit se explică şi prin
faptul că odată format complexul Ag-Ac este fagocitat şi digerat. Celulele fagocitare nu pot digera decât Ac,
eliberând Ag odată cu moartea celulei. Ag se va reinsera într-un nou ciclu.
După sinteza Ig, acestea se cuplează cu Ag formând complexele imune.
În cazul în care Ag este solubil, molecular, se formează complexe imune circulante care sunt epurate de
sistemul monocit/macrofag.
În cazul în care Ag face parte dintr-o membrană celulară, Ac se fixeaxă pe celulă. Cuplarea ulterioară a
complementului duce la liza celulei sau la eliminarea celulei prin fagocitoză de către sistemul mononuclear-
fagocitic.
RĂSPUNSUL IMUN CELULAR
Răspunsul imun celular este implicat în:
 eliminarea celulelor infectate cu microorganisme cu habitat intracelular (viruşi,
micobacterii, etc.)
 apărarea antitumorală
 rejecţia grefelor.
În funcţie de natura receptorului implicat în recunoaşterea Ag expus pe suprafaţa
celulei ţintă, se pot distinge 2 categorii mari de celule implicate în acest tip de răspuns imun:
limfocitele Tc şi celulele citotoxice MHC-nespecifice (NK şi K). Ag care declanşează acest
răspuns imun sunt timodependente.
După aproximativ 5 zile de la primul contact cu Ag apar în sânge celulele T cu
memorie care sunt supuse unui proces de recirculaţie continuă. Ele însămânţează continuu
ţesutul limfatic, conferindu-i memorie imună specifică. Un nou contact cu Ag induce
proliferarea şi diferenţierea celulelor cu memorie spre celule efectoare, producând un răspuns
imun în câteva ore.
REACŢIILE IMUNE

12