Dr. biolog D.

Gheţeu - Microbiologie
Receptivitatea (gazdei)
• Este starea organismului care nu-i conferă acesteia posibilitatea de a învinge o agresiune
microbiană.
• Gradul de receptivitate a unei populaţii depinde de
- rezistenţa specifică (imunitatea) care este dependentă de prezenţa anticorpilor sau a unor
celule cu capacitate antiinfecţioasă.
- rezistentă nespecifică (generală) este dependentă de: integritatea barierelor cutanate şi a
mucoaselor.
• Imunitatea naturală care se realizează fără intervenţia omului şi este de:
- specie – omul şi anumite animale fac anumite boli specifice;
- pasivă - urmare a transferului transplacentar de anticorpi,
- activă - imunitatea care apare după trecerea prin boală.
• Imunitatea artificială
Se realizează după interventia omului, prin programe prevenţionale.
• Se utilizează produse biologice care oferă protectie specifică.
Ea poate fi:
- activă - după administrarea vaccinurilor;
- pasivă - după administrarea de seruri imune sau de imunoglobuline (în acest caz
organismul este doar consumator).
• Rezistenţa specifică sau nespecifică poate fi sporită prin utilizarea de: anticorpi monoclonali
cu acţiune idiotipică şi a sistemelor imunomodulatoare (imunostimulatoare ribozomale cu
acţiune de apărare antiinfectioasă).
• Gradul de receptivitate depinde şi de : vârstă, alimentatie, profesie.

Manifestarea infecţiilor în colectivităţile umane

În funcţie de: numărul, dispersia temporală şi spaţială a unor îmbolnăviri se disting patru
forme: sporadică, endemică, epidemică şi pandemică.
1. În manifestarea sporadică, procesele morbide apar sub forma unui număr mic de
îmbolnăviri, distribuite pe un teritoriu întins, la intervale mari de timp fără o legătură aparentă
între ele.
2. În manifestarea endemică, morbiditatea este redusă, îmbolnăvirile nu au legătură aparentă
între ele, dar există tendinta de concentrare spatială şi temporală care pot duce la izbucnirea unor
epidemii.
• Ele se pot întâlni în mod constant în anumite grupe de populatii, din unele zone geografice, sub
forma de cazuri dispersate care periodic pot creşte ca frecventă (hepatita virală, dizenteria
bacilara, guşa endemică).
• Prin luarea unor măsuri eficiente, o morbiditate endemică se poate transforma într-o
morbiditate sporadică sau poate fi eradicată pe teritoriul respectiv.
• Sau când nu se iau măsuri se poate transforma în morbiditate endemo-epidemică
• Sau când nu se iau măsuri se poate transforma în morbiditate endemo-epidemică
3. Manifestarea epidemică se caracterizează prin:
- natura debutului (exploziv, lent),
- extensivitate,
- severitate (complicatii şi mortalitate),
- durata de evolutie (scurtă, medie sau lungă),
- modul de stingere (brusc, lent sau trenant) şi
- perioada interepidemică (scurtă, medie sau lungă).
Ex. epidemii hidrice, aerogene, alimentare etc.
4. Manifestarea pandemică este o acumulare de epidemii cu caracter extensiv, interesează arii
mari de pe glob sau continente întregi şi în toate cazurile de imbolnăviri există legături evidente.
Forme de exprimare :
1. Infecţia inaparentă : asimptomatică clinic, însă implică prezenţa agentului patogen şi a
moficărilor imunologice. Exemple: poliomielita, hepatita acută virală, rubeola, infecţia
meningococică.
9