ŢESUTUL OSOS

- ţesut adaptat funcţiei de susţinere şi protecţie

Morfologic - trei componente fundamentale:
- celule,
- fibre
- substanţa fundamentală.
Celulele sunt:
Osteoblastele;
Osteocitele;
Osteoclastele .
a. Osteoblastele
- au o formă triunghiulară,
- aşezate liniar,
- într-un singur rând,
- pe suprafaţa osoasă în formare sau remaniere.
- Citoplasma:
o abundentă şi bazofilă,
o emite prelungiri prin care ia contact cu celulele vecine.
- Nucleul:
o ovalar,
o eucrom,
o excentric,
o 1-2 nucleoli.
b. Osteocitele:
- celule osoase adulte,
- ovalare,
- alungite,
- aşezate în "osteoplaste" legate prin canalicule foarte fine.
- Citoplasma:
o eozinofilă
o prezintă prelugiri,
o în canaliculele ososase ce vin în raport de continuitate cu
prelungirile osteocitelor vecine.
- Nucleul:
o formă de sâmbure,
o hipercrom.
Osteocitul este considerat ca o celulă cu rol activ în
metabolismul local.
c. Osteoclastele:
- sunt celule mari
- formă neregulată.
- Sunt multinucleate (100 nuclei)
- Citoplasma:
o laxă,
o uşor bazofilă la cele active
o mai acidofilă la celulele îmbătrânite.
În stare de repaus osteoclastele se găsesc îm lacunele lui Howschip.
Rol:
- procesele de formare
- remodelare a osului,
- structurile organice sunt fagocitate de macrofage.
Substanţa fundamentală:
- matrice organică amorfă omogenă "oseină"
- bogat mineralizată.
- Oseina:
o scleroproteină
- Componentele minerale:
o reprezintă 66%
o microcristalelor de hidroxiapatină.
- Sistemul fibrilar - fibrele colagene,
- Constituie armătura de rezistenţă a osului,
o au orientare condiţionată de acţiune a forţelor mecanice.
După originea şi structura sa, ţesutul osos poate fi clasificat:
I. Ţesut osos imatur;
II. Ţesut osos matur.
A. Nehaversian;
B. Haversian:
a - ţesutul osos compact;
b - ţesutul osos spongios.
I. Ţesutul osos imatur:
- în oasele fetale,
- cu organizare dezordonată,
- cu fascicole colagene mari

- aşezate în substanţă
fundamentală,
 slab mineralizată,
 mai bogată în celule.
La adult:
- suturi osoase,
- la inserţia tendoanelor,
- osul alveolar.
II. Ţesutul osos matur:
- are structură ordonată,
- lamelară,
- bogat în substanţă
fundamentală mineralizată
- cu elemente celulare mai
reduse.
- Organizarea sa poate fi de
tip:
o nehaversian
o haversian.
A. Ţesutul osos nehaversian
-fibros
- ia naştere prin osificarea
periostală (din membrane
conjunctive)
- ţesut dur
- cu celule puţine,
- aşezate de-a lungul fibrelor
colagene organizate în
fascicole
- Din el se desprind fibrele
colagene ce pătrunzând în
interiorul osului haversian şi
constituie fibrele lui
Scharpey.
B. Ţesutul osos haversian:
- are o dispoziţie
arhitecturală ordonată
- "sistemul haversian"
(osteonul).
El poate fi de două tipuri:
a.compact şi b.spongios.
a. Ţesutul osos compact,
citoarhitectonic:
- sisteme haversiene
- sisteme interhaversiene
- sisteme lamelare.
Sistem havers sau osteon:
- unitatea morfofuncţională
- format:
o canal central "canalul lui Havers"
o diametrul de 20 - 200 ,
o înconjurat de 5 - 25 de lamele osoase,
o dispuse concentric.
o au o orientare longitudinală,
o paralele între ele şi cu axul osului,
o legate prin canale transversale
o Conţin:
 arteriolă,
 venulă
 vas limfatic
 fibre nervoase fine
 fibre colagene şi de reticulină,
Lamelele osoase:
- grosime între 4 - 11 
- alcătuite din:
o substanţă fundamentală
o fibre colagene aranjate:
 paralel şi spiralat în interiorul unei lamele,
 cu direcţie perpendiculară pe direcţia fibrelor din lamele
învecinate.
o În grosimea lamelor osoase se găsesc osteoplastele cu
osteocite
o numeroase canalicule ce comunică între ele.
OSTEONUL:
- Canalul Havers,
- lamelele osoase concentrice
- toate structurile celulare şi
fibrilare conţinute

Între sistemele haversiene:

- se găsesc resturi din sistemele
haversiene remaniate
- incomplecte,
- care leagă osteoanele
- "sistemele intermediare"
(interhaversiene).
La exteriorul diafizei oaselor lungi:
- "sisteme lamelare" sau fundamentale externe,
- reprezintă osul de origine periostală
- spre cavitatea medulară "sistemul lamelar sau fundamental
intern" (endostal).
- sunt formate:
o lamele osoase paralele,
o suprapuse
o orientate concentric faţă de axul osului
o sunt traversate de:
 fibrele cu Sharpey
 canalele Volkman, ce conţin vasele nutritive.
b. Ţesutul osos spongios
- aspectul unui burete,
- alcătuit din lamele,
- dispuse într-o arhitectură specifică.
- FORMEAZĂ "travee" osoase:
o fibre,
o substanţă fundamentală
o osteoplaste cu osteocite.
o Pe suprafaţa lor sunt aşezate linear
(epiteloid) osteoblastele.
o delimitează cavităţi "areole" pline cu
măduvă hematogenă.
Ţesut osos spongios se găseşte în
epifizele oaselor lungi şi în porţiunea
centrală a oaselor late şi scurte (diploe).
Periostul:
- este membrana vasculo-conjunctivă
- înveleşte osul
- format din 2 straturi:
a.extern (vasculo-fibros)
 bogat în fibre colagene,
 vase
 terminaţiuni nervoase;
b.intern (osteogen),
 bogat în fibrocite,
 capabile de a se transforma în
osteoblaste,
 asigurând astfel creşterea osului în
grosime şi regenerarea sa în caz de
fracturi.
Endostul:
- asemănător periostului,
- este însă mai puţin individualizat,
- format din ţesut conjunctiv ce tapează canalul medular şi
spaţiile areolare.
- Este bogat în fibre, în osteoblaste cu rol în formarea traveelor
osoase şi în osteoclaste cu rol în remanierea ţesutului osos.
HISTOFIZIOLOGIA ŢESUTULUI OSOS.
Funcţii:
- mecanice,
- rezistenţă
- protecţie
- metabolică .
OSIFICAREA
- este procesul de formare a ţesutului osos.
- Osificarea se poate realiza:
o membrană conjunctivă (osificare endoconjunctivă),
o structură cartilaginoasă ( osificare endocondrală).
Se va forma întâi osul imatur, care apoi prin remaniere va da
naştere osului definitiv (spongios sau compact).

Osificarea endoconjunctivă (desmală),

- formarea ţesutului osos prin înlocuirea ţesutului conjunctiv.
- Osificarea se petrece în 2 faze:
o faza proteică:
 de remaniere a ţesutului
conjunctiv
 multiplicarea fibroblastelor,
 transformarea lor în osteoblaste
 formarea de oseină
o faza de mineralizare.
 în osteoid se depun sărurile
minerale,
 constituindu-se primul nucleu
de ţesut osos imatur,
 nucleu ce creşte prin apoziţie
succesivă
 ex: oasele feţei, mandibula
Osificarea endocondrală
(endocartilaginoasă)
- în interiorul modelului
cartilaginos
- în "punctele de osificare"

o epifizare
o diafizare
o prin extinderea lor
radiară vor cuprinde în
final întregul os.
Osificarea se desfăşoară dinspre centrul
cartilagiului spre periferie în următoarea
ordine:
1. Zona cartilagiului hialin
2. Zona cartilagiului seriat
- de proliferare
- condrocitele vor forma grupuri izogene
"axiale";
3. Zona cartilagiului calcificat
- condrocitele se hipertrofiază şi
degenerează,
- apar ca celule mari,
- cu citoplasma vacuolară
- nucleu picnotic.
- Substanţa fundamentală sub influenţa
fosfatazei alcaline se va calcifica;
4. Zona de eroziune
- vascularizaţia
- cartilajul este invadat de capilare (mugurii vasculari)
- Condroclastele (macrofagele) diferenţiate din celulele
mezenchimale vor fagocita celulele degenerate,
- Apar o serie de tunele în matricea cartilaginoasă
mineralizată;
5. Zona osteoidă
- în care celulele osteoformatoare
- din mugurii conjunctivovasculari,
- vor depune substanţă preosoasă
- pe suprafeţele lamelor cartilaginoase rămase
- numite travee de direcţie;
6. Zona osificată,
- este formată din lamele de ţesut
osos mineralizat
- conţinând osteocite,
- iar pe suprafaţa lor în matricea
organică, şiraguri de osteoblaste.
ŢESUTUL SANGUIN(SISTEMUL HEMATO-IMUN)
- ţesut cu origine mezenchimală,
- format dintr-o substanţă fundamentală lichidă "plasma"
(55%)
- celule "elemente figurate" (45%).
- Sângele, limfa şi lichidul interstiţial alcătuiesc mediul
intern al organismului.
Ţesutul sanguin care cuprinde 3 compartimente:
I. Compartimentul tisular central,
- organele hemato şi limfopoetice, (cu celule sanguine tinere,
aflate în diferite faze de maturare).
II. Compartimentul circulant
- cu celule sanguine mature (adulte)
III. Compartimentul tisular periferic
- celule sanguine care au părăsit "patul vascular" localiate în
ţesuturi şi organe periferice
H E MAT O PO E ZA
- procesul de formare, maturare şi eliberare a elementelor
sanguine
Hematopoeza prenatală sau embrio-fetală:
1. Perioada prehepatică
- primele 2 luni fetale,
- în mezenchimul extraembrionar somatic la nivelul insulelor
lui Wolff şi Pander.
- Se diferenţiază angioblasti
o Periferici: endotelioblasti
o Centrali: hemoblasti
A. celulele "stem" vor coloniza primordiile viitoarelor organe
hemato şi limfopoetice - inducând hematopoeza.
B. Hemogoniile (megaloblastele), elemente imature, nucleate
se menţin până la elaborarea factorului antianemic (intrinsec).
2. Perioada hepato-splenică,
- începe în săptămâna a-VI-a în ficat
şi splină
- până în luna V-VI (în grad redus
până la naştere).
o hematiile mature (anucleate)
o se formează granulocite,
megacariocite şi mai puţin limfocite.
3. Perioada medulo-ganglionară,
- începe din luna a-III-a în claviculă
- se continuă toată viaţa.
- în ganglionii limfatici se menţine
până (luna a-V-a) şi va fi înlocuită cu
limfopoeza ganglionară.
 Hematopoeza postnatală
Are loc în ţesuturile hematopoetice:
a) ţesutul mieloid - reprezentat de măduva roşie osoasă;
b) ţesutul limfoid - reprezentat de organele şi structurile limfoide.
Organizarea organele hemato şi limfopoietice:
limfopoietice
- Capsula:
o ţesut conjunctiv fibros,
o se desprind septe conjunctive bogate în vase şi nervi
- Stroma:
o ţesut conjunctiv reticular
o distingem
 "ochiuri mici" cu elementele ale parenchimului
 "ochiuri mari", tapetate de celule reticulo-endoteliale, în
care circulă sânge sau limfa.
- Parenchimul:
- populaţie celulară heterogenă (cel. suşă, tranziţie, mature).
a) ŢESUTUL MIELOID
MĂDUVA ROŞIE HEMATOGENĂ
Localizată:
- iniţial în claviculă
- ocupă apoi toate oasele (până la 7 ani)
- se restrânge apoi în oase late şi epifize
- se transformă în măduvă galbenă/cenuşie
Histologic,
Capsula:
- endostul
- stroma (ţesutul conjunctiv reticulat)
- elemente parenchimatoase caracteristice:
- adipocitul;
- megacariocitul,
i. celulă gigantă
ii.bogată în citoplasmă (eozinofilă)
iii.nucleu puternic segmentat;
- insule de celule,
i.imature, (în ochiurile mici ale stromei)
ii.mature (adulte) aflate în vecinătatea capilarelor.
Celulele tinere au:
- dimensiunea mare,
- forma rotundă,
- nucleu mare sferic bine nucleolat ( 2- 4)
- citoplasmă redusă,
o bazofilă,
o lipsită de granulaţiuni.
Celulele mature (adulte)
- dimensiune mică,
- nucleu
o hipercrom
o segmentat,
o fără nucleoli
- citoplasma,
o relativ abundentă
o conţine granulaţiuni specifice.
HEMATOPOEZA MEDULARĂ:
- hematia prin seria normoblastică,
- granulocitele prin seria granulocitară
- trombocitele prin seria megacario - trombocitară.
A. SERIA NORMOBLASTICĂ (eritroblastică)
Sectorului mitotic:
1. proeritroblastul;
2. eritroblastul bazofil;
3. eritroblastul policromatofil;

Sector de maturare:
4. eritroblastul oxifil;
5. reticulocitul;
6. eritrocitul.
Hematiile:
- au funcţia de transport gaze
respiratorii
- nu prezintă nucleu
- nu conţine organite celulare.
- La om
o forma unui disc biconcav
(A/P),
o din profil a unui pişcot.
o Diametrul pe frotiu fixat este
de 7,5 ,
o grosimea
 1,5  în centru
 2 - 2,5  la periferie.
Variaţiile morfologice ale hematiilor:
- de forma, când vorbim de poikilocitoză;
- de talie - "anizocitoză")
- număr
- Normal pe 1 mm3
o4,5 -5 milioane la bărbat,
o4 - 4,5 milioane la femeie
o6 milioane la copil.
- Când numărul lor creşte, vorbim de poliglobulie
- Nr. diminuă concomitent şi cu scăderea hemoglobinei avem
eritropenie sau anemie.
- Timp circulant: 90 - 125 de zile.
- îmbătrânite sunt fagocitate de către macrofagele splinei şi
sinusoidelor ficatului.
- În sângele circulant hematiile sunt galbene (galben-verzui),
- fixate şi colorate (May-Grunwald-Giemsa) apar cărămizii şi
dispuse în "fişicuri de monede".
- Sunt elastice se pot deforma trecând uşor prin capilare cu
diametrul mai mic de 7.
Citologic:
- au membrană de natură lipoproteică
- stromă formată:
o fosfolipoproteine - dispuse în reţea.
o cristalele de hemoglobină
B. GRANULOCITELE
- 5-8 mii /1mm3.
După caracterele morfologice şi funcţionale
distingem:
1. Granulocitele neutrofile:
- sunt cele mai numeroase,
- 60 - 70 % din leucocite
- au un diametru între 10-12 ,
- nucleu format din 3-6 lobi uniţi prin punţi
de cromatină fină.
- În citoplasmă se află numeroase granulaţii
specifice "neutrofile"
ofoarte fine ( 0,1-0,2 ).
osunt lizozomi ce conţin enzime
hidrolazice.
- Emit pseudopodelor
o migrează (prin diapedeză)
o în ţesuturi periferice
o intervin în apărare prin fagocitoză
(microfage).
- Numărul lor:
ocreşte – neutrofilie
 în inflamaţii acute
oscade - neutropenie
 în intoxicaţiile cu plumb, arsen, raze
X şi după ingerare de medicamente
(piramidon, aspirina).
2. Granulocitele eozinofile:
- 2- 4% din leucocitele sângelui
periferic,
- sunt mai mari
-  12-14 )
- nucleul:
o2 lobi rotunzi
oaspect de desagă.
- Citoplasma:
ogranulaţii cu afinitate pentru
coloranţii acizi.
ogranule egale ca formă, mărime şi
egal repartizate
ogranulaţiile sunt lizozomi.
- Eozinofilele sunt celule:
o mobile
o fagocitare
- Cresterea nr. eozinofilelor
circulante – eozinofilie:
o boli alergice
o infecţiile parazitare
- Scad in tifos (eozinopenie)
3. Granulocitele bazofile:
- cele mai puţine
- 0,5 - 1%,
- nucleul parţial segmentat (în treflă).
- Citoplasma
o Cu granulaţii puternic bazofile,
o ce conţin:
 heparină,
 histamină
 serotonină.
o Granulaţii inegale ca formă, mărime şi inegal repartizate în
citoplasmă.
- Au capacitatea de fagocitoză şi mobilitate este redusă.
C. SERIA MEGACARIOCITO-TROMBOCITARĂ
- celulă finală megacariocitul trombocitar,
o celulă matură,
o gigantă
o cu citoplasmă bogată,
o eozinofilă,
o plină cu insule de granulaţii azurofile.
o Nucleul:
mare,
în formă de inel sau mure
oCelula emite numeroase pseudopode care pătrund în capilare
unde se fărâmiţează dând naştere trombocitelor.
Trombocitele:
- nu sunt celule, (fragmente)
- provin din citoplasma megacariocitelor,
- au diametre de 1-4 .
- formă neregulată pe frotiu.
MO
- prezintă o zonă centrală "cromomerul" (granulomerul),
o puternic colorată,
o bazofilă,
o plină cu granulaţii diferite,
o microvezicule,
o microfilamente
- o zonă periferică "hialomerul"
o slab bazofilă,
o înconjurată la exterior de o membrană plasmică.
- Sunt în număr de 300.000 /1 mm3
- au durata de viaţă de 8-11 zile.
- Rolul lor este multiplu:
o în coagularea sângelui
o conţin serotonină;
o au structura antigenică.