Pinocitoza

pinein=a bea (lb. greaca)

Universitatea de medicina si farmacie Gr. T. Popa Iasi

Facultatea de farmacie
Prof. Coordonator: Dr. Oana Cioanc

 Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza

inmod permanent schimburi de energie si
materie cu mediul extracelular, membrana
celularaconstiuind bariera care controleaza
schimburile datorita proprietatii
depermeabilitate selectiva.
Dupa dimensiunea materialului care traverseaza
periferia celulara, transportul se clasifica in:
- microtransport (transport transmembranar
apa,ioni si molecule)
- macrotransport(transport in masa, prin
intermediul veziculelor endocitoza si
exocitoza); Dupa natura materialului endocitat
se disting doua tipuri de endocitoza: fagocitoza
si pinocitoza

Pinocitoza reprezint un tip de

endocitoz nespecific prin care o celul
ingereaz o mas de lichid extracelular cu
toate substanele coninute de acesta,
formnd o vezicul intracelular, care va fi
treptat digerat prin fuziune cu lizozomii.
Spre deosebire de fagocitoz poate
ngloba orice substan lichid; fagocitoz
este specific.

 Mecanismul pinocitozei const n

aderarea particulelor solvite la suprafata
plasmalemei, apoi aceast portiune se
nvagineazprin alungirea suprafetei
membranei, dup care urmeaz
nglobarea particulelor n interiorul celulei
si nchiderea membranei.
O vezicul este format dintr-o portiune
de plasmalema si o micropictur din
mediul extern. Pinocitoza poate fi
studiat la genul Amoeba si mixomicete
prin adugarea n mediul extern a unor
proteine sau a anumitor ioni.

 Pinocitoza independenta de receptori:

Este forma de inglobare a substantelor din
mediul extracelular in vezicule formate din
invelisul celular, fara fixarea prealabila a
substantelor la nivelul receptorilor
membranari
Pinocitoza dependenta de receptori
(absorbtiva)
Se realizeaza cu ajutorul receptorilor de
mebrana ce recunosc macromoleculele
specifice din lichidul extracelular. Legarea
ligandului de receptor induce difuziunea
complexului ligand-receptor in zone speciale
din plasmalema care apar ca niste depresiuni.

 La pinocitoza dependenta de receptori se

realizeaza o concentrare de liganzi in
vezicule de endocitoza in timp ce la
pinocitoza independenta concentratia
substantelor din vezicula este egala cu
cea din lichidul extracelular.

 Dupa modul de formare, veziculele de

pinocitoza sunt de doua categorii:
- Transcitoza: formarea veziculelor
neacoperite de proteine
- Endocitoza in faza lichida: formarea de
veziculeinvelite de o retea de proteine
Dintre proteine cea mai bine cunoscuta
este clatrina. Trei molecule de clatrina
realizeaza formatiunea numita triskelion
care migreaza in depresiunile caveolare
unde are loc formarea veziculei

 La pinocitoza depdendenta de receptori un

proces important este captarea
colesterolului in celulele animale. Ingerat
prin alimente sau sintetizat de ficat, el nu
poate circula n organism dect legat de
un transportor denumit LDL (low density
lipoprotein)
In momentul in care o celula animala
necesita colesterol pentru sinteza
membranelor sale se produc receptori
pentru LDL ce vor fi inserati in membrana.
Dupa care complexele LDL-receptor se
deplaseaza in depresiunile imbracate in
clatrina.

 Se produce endocitoza complexelor,

veziculele isi pierd imediat reteaua de
clatrina, fuzioneaza cu alte vezicule
formand endozomi. Receptorii se
aglomereaza la un pol care se desprinde
din endozom formand o vezicula cu
receptori ce se deplaseaza spre
plasmalema cu care fuzioneaza.
Astfel se produce reciclarea receptorilor.
Restul endozomului fuzioneaza cu un
lizozom si esterii de colesterol sunt
hidrolizati.

 Colesterolul liber trece in citosol unde

inhiba sinteza pentru LDL, dar si cea a
colesterolului. La persoanele cu boala
genetica la care se produc receptori pentru
LDL anormali (ce nu-l pot lega) nu se pot
capta in celula LDL, astfel celula
sintetizeaza colesterolul in cantitati foarte
mari. Boala se numeste
hipercolesterolemie. Aceasta va duce la
formarea prematura de placi aterosclerotice
in peretele vaselor, rezultatul final este
moartea la varste foarte tinere sau in
copilarie, prin complicatiile aterosclerozei
(infarctul miocardic).

 Substante absorbite prin pinocitoza

La nou-nscuti n primele ore de viat, mucoasa
intestinal poate absorbi, prin pinocitoz, proteine
specifice (imunoglobuline) prezente n laptele colostral.
Alturi de aceste proteine specifice, pot fi absorbite si
alte molecule proteice sau polipeptide specifice, care
stau la baza strilor de alergie, prin formarea de
anticorpi specifici.
Mono-, di- si chiar trigliceridele se absorb prin pinocitoz.
n lumenul intestinal, acizii grasi si colesterolul formeaz
cu srurile biliare, micelii hidrosolubile, care vin n
contact intim cu marginea n perie a celulelor epiteliale.
n duodenul terminal si n jejun, acizii grasi se absorb
preponderent fr sruri biliare; n ileon, absorbtia
acizilor grasi este mai redus si asociat cu srurile
biliare.

 Apa se absoarbe prin pinocitoz, vacuolele cu ap

deplasndu-se spre polul bazal al enterocitelor,
de unde se deschid n capilarele sanguine.
Cea mai important absorbtie a apei se realizeaz
n intestinul subtire.
n alte segmente, cum ar fi stomacul, absorbtia
apei este posibil dar nesemnificativ cantitativ.
Vitaminele hidrosolubile se absorb activ, prin
pinocitoz, sau pasiv, cnd concentratia lor n
lumen este mare. Absorbtia tiaminei, riboflavinei,
a niacinei si biotinei este favorizat de prezenta
n lumen a proteinelor alimentare; vitamina B12 se
absoarbe numai n prezenta factorului antianemic
intrinsec al lui Castle, secretat de mucoasa
gastric.

 Mecanismul catabolizrii imunoglobulinelor

Prima ipotez afirm c moleculele de imunoglobulin
trec din spaiul vascular, in care se gsesc receptori.
Deoarece numrul de receptori e limitat, n veziculele
de micropinocitoz vor fi ncorporate nu numai
moleculele fixate pe receptori, ci i molecule libere. In
accepiunea ipotezei, moleculele fixate pe receptorii
celulelor, sunt protejate de procesele degradative i
prsesc celula, revenind n circulaie, n timp ce
moleculele care au fost pinocitate nespecific sunt
degradate. Ipoteza explic logic dependena ratei de
catabolizare a imunoglobulinelor, de concentraia lor.
La concentraie sanguin sczut, majoritatea
moleculelor de imunoglobuline sunt endocitate
specific. Aa se explic faptul c n cazurile de
hipogamaglobulinemie, timpul de njumtire este
mare. La concentraii mari de imunoglobuline, timpul
de njumtire se scurteaz.

 A II-a ipotez consider c procesul catabolic este

iniiat numai dup ce moleculele de
imunoglobuline au suferit o modificare
conformaional a regiunii Fc. Moleculele
modificate se fixeaz prin regiunea Fc, de
membrana celulelor care au astfel de receptori:
leucocitele, macrofagele i sunt nglobate prin
micropinocitoz. In veziculele de pinocitoz, are
loc reducerea legturilor S-S intercatenare i
hidroliza sub aciunea enzimelor lizosomale.
Aceast ipotez, contrar celei de mai sus,
consider c moleculele de imunoglobulin, odat
fixate pe receptorii celulari, sunt nglobate n
celule i degradate parial sau total. Hotrtoare
este tranziia moleculei de imunoglobulin de la
conformaia nativ, la cea modificat.

 Funcii ale pinocitozei

Semnificaia funcional a fenomenului de
pinocitoza atat in vitro, ct i in vivo, nu este clar.
Cercetatorii considera ca pinocitoza prezinta rol
nutritional n celulele de mamifere: din datele
privind creterea fibroblastelor, este evident ca
pinocitoza proteinelor, urmat de digestia in
lizozomil, asigura aportul nutritiv. Rata de
creterea a proteinelor in celule depete
afluxul de proteine exogene din mediu.
Celulele se menin pline cu nutrieni mici,
molecule care se transporta direct si usor pe
suprafata celulei. Este posibil ca pentru anumiti
nutrienti cu greutate moleculara mica sa
intervina pinocitoza pentru a putea intra in celula.

 O mica molecula mica se leaga de o molecula mare

(transportator), aceasta din urm intra in celula prin
pinocitoza, fiind digerata, i astfel se elibereaza
nutrienii in citoplasma. Cu toate acestea, exemple
fiziologice ale unui astfel de eveniment nu sunt
cunoscute.
Fuziunea cu lizozomii, aduce o alterare a membranei
vacuolare, care, desi deriva din membrana plasmatica
aparent impermeabila, permite acum transportul de
nutrieni n citoplasma.
Considerand ca celula membranei este inconjurata de
vezicule pinocitotice , s-a demonstrat ca n multe
celule secretoare, celula membranei adaugata la
suprafaa celulei n timpul exocitozei ,la vezicule
secretoare ale membrane legate se apeleaza la
spaiul intra celular si implicit la pinocitoza.

 Efectul unor substante asupra pinocitozei

1. Efectul factorului de cretere epidermic (EGF)
Rata pinocitozei este msurat prin consumul de HRP
(Horseradish peroxidase sau peroxidaza din hrean) pe
celule de soarece sau celule Swiss. Cnd EGF a fost
adugat cu soluie de HRP, rata iniial a crescut.
Dupa cresterea initiala insa, rata s-a diminuat, iar
dup 15 min l-a ntors rata de baza. Un rspuns
similar a fost observat cnd EGF a fost adugat in
celulele control la 21 min dup adugarea de HRP.
Testele arata ca efectul EGF este foarte mare dar nu e
persistent. Introducerea de EGF inaintea HRP are
efecte foarte mici, apropiate de valorile normale.
Concentratia de EGF la care absorbtia este maxima e
de 50 ng/ml. Concentratii mai mari duc la valori
submaximale.

2. Efectul inhibitorilor metabolismului.

Testele au fost efectuate pe mediu cu
glucoza HBSS, pe culturi control si culturi
cu EGF. Inhibitorii metabolismului nu
descresc legarea EGF de receptor. Cu
toate acestea, in ambele cazuri a fost
observata o scadere a ratei pinocitozei la
concentratii mici de drog, cum ar fi azida
de sodiu sau dinitrofenolul. Efectul
acestora este de diminuare a producerii
de ATP la nivel respirator, iar scaderea
pinocitozei se explica mai degraba prin
lipsa unui aport suficient de ATP, decat

3. Efectul liganzilor membranei plasmatice.

Datorita faptului ca diferiti liganzi ai
membranei plasmatice au fost absorbiti
prin endocitoza, s-a testat efectul
acestora asupra pinocitozei. Polilizina are
un usor efect de crestere. In schimb alte
polipeptide ca alfa globulina sau feritina
cationizata nu au un efect sesizabil.
Diferiti hormoni polipeptidici sau factori
de crestere: insulina, hormonul de
crestere, prolactina au fost si ei testati,
niciunul avand influenta asupra
pinocitozei.

Bibliografie:
Biologie celulara si moleculara Carmen E. Cotruz, C Cotruz, T
Petreus, L Badescu, Monica Neamtu, Cezar R. Ionescu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pinocitoz
http://www.scribd.com/doc/82623083/31-PINOCITOZA-SI-TRANSCIT
OZA
THE JOURNAL OF CELL BIOLOGY " VOLUME 83, 1979 (
http://jcb.rupress.org/content/83/1/82.full.pdf)
http://www.jbc.org/content/257/17/9931.full.pdf

www.google.ro

Echipa tehnica:
Luminita Stratulat
Monica Dumitriu
Diana Arosoaie
Liviu Croitoru
Bogdan Cimpoiasu

>:)
;;)
:D
b-)
\:d/