FIZIOLOGIA LEUCOCITELOR

LEUCOCITELE

= elemente nucleate
= 4000-8000/mm3

VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE LEUCOCITE

 Leucocitoză (>10000/mm3)

- fiziologic: la sugari, gravide

- patologic: boli infecţioase şi inflamatorii

leucemie, tumori

 Leucopenie (<4000/mm3)
- fiziologic: la vârstnici, în stări postinfecţioase
- patologic:
 b. infecţioase (ex. febră tifoidă, parotidită epid.)
 afectarea măduvei hematogene (radiaţii,
medicamente, substanţe toxice)
 CLASIFICARE

 granulocite: neutrofile, eozinofile, bazofile

 agranulocite : monocite
limfocite

Formula leucocitară
Adult Copil - 1 an
Segmentate neutrofile 52 - 74% 25 – 40%
eozinofile 0 - 4% 1 – 4%
bazofile 0 – 1% 0 - 1%
Limfocite 25 – 35% 50 – 70%
Monocite 1 – 8% 1 - 8%
LEUCOCITELE
 GRANULOCITELE NEUTROFILE
= 52-74%

•Ø=10-15 m
•nucleu polilobat
•citoplasmă roz pal
•granulaţii N.
 Proprietăţile granulocitelor
1. Mobilitatea = funcţia de locomoţie; se
realizează prin emitere de pseudopode şi
mişcări ameboidale
2. Marginaţia (rolling) = dispunerea de-a lungul
pereţilor vaselor mici (venule postcapilare) şi
deplasarea lor prin rostogolire.
3. Aderenţa = capacitatea de fixare la
endoteliul vascular prin intermediul unor
molecule de adeziune exprimate de leucocite
şi de celulele endoteliale.
 Funcţiile granulocitelor neutrofile
1. Fagocitoza
= funcţia principală, apărarea organismului contra
infecţiilor (= prima linie de apărare)
= inglobarea şi distrugerea de particule din mediul
extracelular

Etape:
1) Chemotaxia = mişcarea direcţionată către focarul
inflamator (prin emiterea de pseudopode pe
direcţia de înaintare)
 indusă de agenţi chemotactici sau chemoatractanţi:
chemoatractanţi
 bacterii şi produse bacteriene
 complexe antigen-anticorp
 produşi de degradare tisulară (ai colagenului şi fibrinei)
 enzime ale coagulării şi fibrinolizei
 mediatori ai inflamaţiei: leucotriene, PAF
2) Marginaţia şi aderarea granulocitelor de celulele
endoteliale ale venulelor postcapilare

3) Diapedeza = traversarea printre celulele

endoteliale spre ţesut

4) Fagocitoza propriu-zisă cuprinde:

1. Opsonizarea
2. Ingestia particulei
3. Digestia şi bactericidia
1) Opsonizarea = fixarea agentului bacterian de
opsonine (IgG sau fracţiunea C5) din ser;
favorizează ingestia bacteriei.

2) Ingestia particulelor
- N emite pseudopode ce înconjoară particula  veziculă
citoplasmatică digestivă (fagozom)
- lizozomii ce conţin substanţe bactericide fuzionează cu
fagozomul  fagolizozom

3) Digestia si bactericidia

DIGESTIA  în fagolizozom: distrugerea ag. bacterieni

fagocitaţi sub acţiunea enzimelor lizozomale

BACTERICIDIA= distrugerea agentului ingerat, prin:

- mecanisme O2-dependente: prin RLO puternic
bactericizi
- mecanisme O2-independente: sisteme bactericide
neoxidante (proteaze, lizozim, lactoferină)
 2. Funcţie de secreţie

 transcobalamină-I (1-globulină care

transportă vitamina B12)
 interleukine (ex. IL-1, cu rol în inducerea
febrei)
 prostaglandine
Variaţii ale numărului de
granulocite neutrofile
Neutrofilie
- fiziologic: nou-nascut, gravide
- patologic: infecţii şi inflamaţii acute,
- leucemie granulocitară cronică,

- intoxicaţii cu substanţe toxice sau

medicamente,
- unele tumori

Neutropenie
- infecţii bacteriene şi virale (inclusiv septicemii)
- afectarea măduvei hematogene prin radiaţii,
substanţe chimice toxice sau medicamente
 GRANULOCITELE EOZINOFILE
= 0-4%

•Ø= 10-15 m,

•nucleu bilobat,
•granulaţii Eo în toată
citoplasma
 Cinetica granulocitelor eozinofile
3 etape:

1) Etapa medulară = 11- 12 zile

2) Etapa sanguină = câteva ore

3) Etapa tisulară = câteva săptămâni

- începe după ce eozinofilele părăsesc
circulaţia printr-un proces de diapedeză
- sediile preferate = organele care au o
suprafaţă de contact cu mediul extern:
- piele,
- plămâni,
- tract gastro-intestinal.
 Funcţiile granulocitelor eozinofile

Fagocitoza - particularităţi:
• factorii care determină chimiotaxia eozinofilului:
- complexe imune antigen-anticorp ( rol mai
mare în reacţiile imune)
- fibrina, enzime proteolitice, histamina
• activitate bactericidă mai redusă decât N

• eozinofilele pot fagocita şi bacterii sau fungi, dar

sunt mai puţin atrase de acestea decât N
• participă la distrugerea paraziţilor (nu îi pot
fagocita dar se ataşează de aceştia şi eliberează
granulaţii ce conţin o substanţă cu puternică
acţiune citotoxică - proteina bazică majoră).
 Variaţii ale numărului de
granulocite eozinofile

Eozinofilie
- în boli alergice (urticarie, astm bronşic alergic,
rinite alergice)
- în boli parazitare (ex. toxoplasmaoză,
lambliază)
- în afecţiuni dermatologice (eczeme, psoriazis)
- în leucemia cu eozinofile
 GRANULOCITELE BAZOFILE
= 0-1%

•Ø= 10-15m
•nucleu reniform
•granulaţii mari
metacromatice, care
acoperă citoplasma şi
nucleul.

Cinetica granulocitelor bazofile

- Ciclul de viaţă al B - asemănător celui al N, Eo
- Etapa tisulară: piele, căi aeriene, tract gastro-
intestinal, membrane bazale epiteliale şi endoteliale.
Funcţiile granulocitelor bazofile

1. Fagocitoză,
Fagocitoză la o scară mai redusă.
2. Degranularea => eliberare mediatori, fenomen
cu importanţă în patogenia/diagnosticul unor
afecţiuni alergice + funcţie chemotactică pentru
N, Eo

Variaţii ale numărului de

granulocite bazofile

Bazofilie - în reacţii inflamatorii,

reacţii alergice (ex. urticarie),
leucemii acute şi cronice
 SERIA MONOCITO-MACROFAGICĂ

= celule specializate
în apărarea organismului

- include:
 precursorii din MH

 monocitele din sânge

= 3-8%
 macrofagele din ţesuturi
Reglarea monocitopoiezei

Surse Efecte

GM-CSF limfocite T stimulează creşterea şi

macrofage diferenţierea Mo
celule endoteliale
fibroblaşti
G-CSF macrofage stimulează formarea de
celule endoteliale colonii monocitare
fibroblaşti
IL:
IL-4 limfocite T producerea şi activarea
macrofagelor

IL-13 limfocite modulează morfologia şi

activitatea monocito-
macrofagelor
 Cinetica monocitelor
3 etape:

1) Etapa medulară = 5-6 zile

2) Etapa sanguină = 3 zile - 2 compartimente
• central, circulant

• marginal: celule ce vor migra în ţesuturi (prin

diapedeză)
3) Etapa tisulară
- sub influenţa micromediului local - proces de
postmaturaţie al Mo => macrofage:
- dimensiunile cresc de aproximativ 5 ori

- creşte capacitatea de fagocitoză

Macrofagele fixe, tisulare
= populaţie heterogenă de celule

- Exemple:
celulele Kupffer din ficat
macrofagele alveolare din plămâni
celulele Langerhans din piele
celulele microgliale din creier
celulele mezangiale din rinichi, etc.
FUNCŢIILE SISTEMULUI
MONOCITO-MACROFAGIC
1. Apărare – fagocitoză
= sistemul de apărare antimicrobiană (imunitate
nespecifică)
- Macrofagele fagocitează:
• microbi, inclusiv microbi intracelulari (ex. bacilul
tuberculozei)
• unele virusuri
• paraziţi cu dimensiuni accesibile macrofagelor.

2. Iniţierea răspunsului imun

- macrofagele funcţionează ca celule
prezentatoare de antigen:
inglobare Ag  prelucrare Ag  expunere Ag pe
suprafaţa  recunoaşterea Ag de către LT
(recunosc numai antigene prelucrate)
3. Modularea răspunsului imun
- macrofagele produc substanţe care stimulează
producţia de limfokine (ex. IL-1, TNF) la nivelul
limfocitelor T;
- limfokinele modulează activităţile macrofagelor
- macrofagele produc IL-1, care stimulează
transformarea LB în plasmocite secretoare de
anticorpi
4. Fagocitoza elementelor figurate
- macrofagele de la nivelul splinei - rol în
eritrofagocitoză, în îndepărtarea L şi T alterate
- macrofagele din măduvă şi ficat - rol în
eritrofagocitoză
5. Funcţie secretorie şi de modulare a reacţiei
inflamatorii
- secretă mediatori pro-inflamatori:
 PG
 PAF
 enzime proteolitice
- secretă IL-1 şi factorul de necroză tumorală (TNF)
care provoacă febra (acţiune asupra centrului
reglator al to din hipotalamus)
- secretă factori care stimulează formarea
granulocitelor şi monocitelor (GM-CSF, G-CSF, M-
CSF), precum şi a limfocitelor (IL-1, IL-6, TNF)
Variaţii ale numărului de monocite

Monocitoza
• în boli infecţioase (ex. endocardita
bacteriană, tbc, febră tifoidă)
• convalescenţă după boli inf. acute

• neoplazii

Monocitopenie
• după corticoterapie

• în aplazia medulară
 SERIA LIMFOCITARĂ
= 25-35%
= componenta celulară
majoră din ţesuturile
limfatice
= celule mici/mijlocii/
mari, în funcţie de
gradul lor de maturare;
- nucleul mare, rotund

- citoplasmă redusă,
culoare albastru deschis.

!recirculă între sânge şi

organele limfatice
Roluri:
 Limfocite B – producere anticorpi
 Limfocite T
1.Limfocite T citotoxice
= Lf T efectoare, mediază răspunsul imun celular
- intervin în:
- - citoliza celulelor infectate cu ag. patogeni
intracelulari (virusuri)
- citoliza celulelor neoplazice
2.Limfocite T helper
- limfocite reglatoare, modulează activitatea Lf B şi T
- recunosc Ag prelucrat de macrofage şi alte celule
prezentatoare de antigen
- cooperează cu Lf B => favorizează activarea,
proliferarea, diferenţierea Lf B