Sângele conţine ~ 4000 – 8000 leucocite/mmc.

Dupa aspectul histologic se pot deosebi 5 tipuri

principale de leucocite împărţite în două grupuri
morfologice:

- Polimorfonuclearele granulocite au un nucleu neregulat,

multilobat; din acestă categorie fac parte neutrofilele
(60–70%), eozinofilele (1–4%) şi bazofilele (sub 1%).

- Agranulocitele sunt lipsite de granulaţii şi prezintă un

nucleu mare, regulat; din acestă categorie fac parte
limfocitele (25–35%) şi monocitele (4–8%).
CLASIFICARE

- granulocite: neutrofile, eozinofile, bazofile

- agranulocite : monocite, limfocite

Formula leucocitară
Adult Copil - 1 an
Segmentate neutrofile 60 - 70% 25 – 40%
eozinofile 1 - 4% 1 – 4%
bazofile 0 – 1% 0 - 1%
Limfocite 25 – 35% 50 – 70%
Monocite 4 – 8% 1 - 8%
VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE LEUCOCITE
 Leucocitoză (>10000/mm3)

- fiziologic: la sugari, gravide

- patologic: boli infecţioase şi inflamatorii
leucemie, tumori

 Leucopenie (<4000/mm3)
- fiziologic: la vârstnici, în stări postinfecţioase
-patologic:
 unele b. infecţioase (ex. febră tifoidă, parotidită epid.)
 infectii virale
 afectarea măduvei hematogene (radiaţii, medicamente,
substanţe toxice)
 Neutrofilele sunt celule care prezintă o citoplasmă de culoare
roz, granulaţii roşii şi un nucleu cu 2 – 5 lobi.
Neutrofilele circulante care prezintă un nucleu nelobat =
celule tinere.
Granulaţiile neutrofilelor pot fi:
- primare, conţin enzime: lizozim (digeră peretele bacterian) şi
peroxidază (cu rol reducător al apei oxigenate);
- secundare care mai conţin lactoferină, substanţe bactericide
cationice şi proteine care leagă vitamina B12.
Neutrofilie
- fiziologic: nou-nascut, gravide

- patologic: infecţii şi inflamaţii acute, sepsis

- leucemie granulocitară cronică,

- intoxicaţii cu substanţe toxice sau medicamente
(corticosteroizi, plumb, mercur)
- unele tumori

Neutropenie
- infecţii bacteriene severe, septicemie în special cu bacterii
Gram negative; infectii virale, HIV, tuberculoza
- afectarea măduvei hematogene prin radiaţii, substanţe
chimice, toxice sau medicamente
1. Etapa medulară= 12-14 zile

2. Etapa sanguină = câteva ore

 Neutrofile circulante = 1/2
 Neutrofile marginale = celulele care aderă la endoteliul vascular

3. Etapa tisulară = 4-5 zile

- începe după traversarea peretelui vascular prin diapedeză
- migrează în zone de maximă expunere a organismului cu mediul
extern - mucoase :
• tract respirator
• tract digestiv
• tract urinar
• piele
1. Mobilitatea = funcţia de locomoţie; se realizează
prin emitere de pseudopode.

2. Marginaţia (rolling) = dispunerea de-a lungul

pereţilor vaselor mici (venule postcapilare) şi
deplasarea lor prin rostogolire.

3. Aderenţa = capacitatea de fixare la nivelul

endoteliului vascular; se realizează prin intermediul
unor molecule de adeziune exprimate atât de
leucocite, cât şi de celulele endoteliale.
1. Fagocitoza

= funcţia principală, intervine în apărarea organismului

contra infecţiilor (= prima linie de apărare)
= inglobarea şi distrugerea de particule din mediul
extracelular

Fagocitoza începe prin ataşarea bacteriilor la

suprafaţa neutrofilului; proces care se datorează
proteinelor de adeziune (fibronectina) şi de către
anticorpi şi opsonine.
1) Chemotaxia = mişcarea direcţionată către focarul
inflamator (prin emiterea de pseudopode pe
direcţia de înaintare)
 indusă de agenţi chemotactici sau
chemoatractanţi:
 bacterii şi produse bacteriene
 complexe antigen-anticorp
 produşi de degradare tisulară (ai colagenului şi
fibrinei)
 enzime ale coagulării şi fibrinolizei
 mediatori ai inflamaţiei: leucotriene, PAF
2) Marginaţia şi aderarea granulocitelor de celulele
endoteliale de la nivelul venulelor postcapilare

3) Diapedeza = traversarea printre celulele endoteliale

spre ţesut

4) Fagocitoza propriu-zisă
- cuprinde:
a. Opsonizarea
b. Ingestia particulei
c. Digestia şi distrugerea agentului ingerat
a. Opsonizarea = fixarea agentului bacterian de opsonine (IgG sau
fracţiunea C5) din ser; favorizează ingestia bacteriei.

b. Ingestia particulelor
- Neutrofilul emite pseudopode care înconjoară particula 
veziculă citoplasmatică digestivă (fagozom)
- lizozomii care conţin substanţe bactericide fuzionează cu
fagozomul  fagolizozom

c. Digestia si distrugerea agentului ingerat

DIGESTIA  în fagolizozom: distrugerea ag. bacterieni fagocitaţi
sub acţiunea enzimelor lizozomale;
Distrugerea agentului ingerat, prin:
- mecanisme O2-dependente: prin radicali liberi de oxigen,
puternic bactericizi
- mecanisme O2-independente: sisteme bactericide neoxidante
(proteaze, lizozim, lactoferină)
2. Funcţie de secreţie

 transcobalamină-I (1-globulină care transportă

vitamina B12)
 interleukine (ex. IL-1, cu rol în inducerea febrei)
 prostaglandine
 Nucleu bilobat, citoplasma lor conţin granulaţii mari de
culoare roşu - portocaliu.
După ce sunt eliberate în circulaţie, eozinofilele
migrează în ~ 30 de minute în ţesuturile extravasculare
unde supravieţuiesc câteva săptămâni.

Rol:
- sunt fagocite; ele distrug microorganismele prin
mecanisme oxidative asemănătoare cu ale neutrofilelor.
1) Etapa medulară = 11- 12 zile

2) Etapa sanguină = câteva ore

3) Etapa tisulară = câteva săptămâni

- începe după ce eozinofilele părăsesc circulaţia printr-
un proces de diapedeză
- sediile preferate = organele care au o suprafaţă de
contact cu mediul extern:
- piele,
- plămâni,
- tract gastro-intestinal.
 Eozinofilie (↑) în sângele periferic:
1. în boli parazitare (ex. toxoplasmaoză, lambliază)
2. pacienţii alergici sau cu hipersensibilitate cum ar fi
astmul bronsic alergic, unde expunerea la antigene
endogene sau exogene declanşează reacţia
imunologică imediată mediată prin eliberarea de
leucotriene şi de factor activator plachetar;urticarie,
rinite alergice
3. în afecţiuni dermatologice (eczeme, psoriazis)
4. în leucemia cu eozinofile
 Celule cu nucleu polilobat; în citoplasmă prezintă
granulaţii de culoare albastră.
- bazofilele sunt celule mobile cu proprietăţi fagocitare;
migrează în ţesuturile extravasculare unde sunt
stimulate de complexele antigenice → eliberarea din
granulaţiile lor specifice a mediatorului chimic
(histamina).
Histamina:
 răspuns anafilactic sistemic puternic
 apariţia unei vasodilataţii locale şi creşterea
permeabilităţii vasculare (edemul local).
 Prezintă un nucleu reniform
 Monocitele sunt eliberate în circulaţie din
măduva hematogenă atunci când sunt mature şi apoi
migrează în ţesuturi (ficat, splină, noduli limfatici,
plămân) unde pot sta zile sau chiar ani, intrând în
componenţa sistemului reticulo-endotelial
(macrofage)-plămâni; ficat; măduva osoasa; noduli
limfatici, stomac.
1) Etapa medulară = 5-6 zile
2) Etapa sanguină = 3 zile - 2 compartimente
• central, circulant

• marginal: celule care vor migra în ţesuturi (prin

diapedeză)
3) Etapa tisulară
- sub influenţa micromediului local - proces de

postmaturaţie al Mo => macrofage:

- dimensiunile cresc de aproximativ 5 ori

- creşte capacitatea de fagocitoză

 Roluri:
 fagociteaza microorganisme, celule lezate sau
moarte precum şi proteine denaturate;

 participă şi la elaborarea răspunsurilor imune prin

ingerarea antigenelor

 secreta interleukina 1 (IL1) care declanşează

proliferarea şi maturarea limfocitelor T;

 eliberarea de tromboplastină tisulară, de activator al

plasminogenului, de enzime proteolitice etc.
 Limfocitele reprezintă un grup heterogen de celule care
au nuclei mari, iar citoplasma este lipsită de granulaţii.
Se descriu limfocite B si T.
Limfocitele B sunt recunoscute prin prezenţa R
imunoglobulinici de pe suprafaţa lor;
- prin stimulare cu Ag ele se activeaza si se transforma în
plasmocite care sintetizează şi secretă anticorpi specifici
(imunoglobuline);
- Ig reactioneaza specific cu acelasi Ag care a activat
limfocitul B.
Limfocitele T participă la răspunsurile imune mediate
celular; exprima pe suprafata R (similari cu Ig), specifice
pentru un anumit Ag.

1. Limfocitele T helper
- stimulează / inhibă transformarea limfocitelor B în
celule producătoare de anticorpi

2. Limfocitele T citotoxice produc liza celulară când sunt

sensibilizate de antigenele de pe suprafaţa celulelor;
participa la fenomenele de rejet a grefei tisulare
incompatibile.
- intervin în: - citoliza celulelor infectate cu agenti
patogeni intracelulari (virusuri)
- citoliza celulelor neoplazice
 Limfocitele killer (NK)

 lizeaza celulele tinta la primul contact, fara

sensibilizarea lor la antigen;

 sunt capabile să distrugă diverse celule tumorale

sau celule infectate viral;

 reprezinta ≈ 10% din limfocitele sanguine

circulante;

 mecanismul nu este specific vreunui virus

particular sau unui anumit tip de tumoră;
expunerea antigenică anterioară nu este necesară.
 Imunitatea specifică implică mecanisme
prin care susceptibilitatea la infecţie a unui
organism este mult redusă în urma expunerii la
infecţii.

 Este demonstrata cu ,,bolile copilăriei,, în

care imunitatea achiziţionată după prima
infecţie protejează organismul; prima infecţie
protejează organismul la un nou contact cu
acelaşi agent infecţios.
 Vaccinurile stimulează imunitatea fără a produce
boala.

 Vaccinul este un preparat antigenic derivat dintr-un

agent patogen specific capabil sa induca la un
subiect un raspuns imunitar protectiv fata de
agresiunea microbiana.
 Vaccinurile se prepara din germenii vii atenuati,
germeni omorati sau toxine care si-au pierdut
puterea lor patogenica pastrindu-si puterea
antigenica ( anatoxine ).

 Vaccinarea reprezinta introducerea unui vaccin in

organism pentru a-i conferi o imunitate specifica
activa care va face ca acesta sa devina refractar la
boala.
 = imunitate naturală, ereditară sau
constitutivă; este prima linie de apărare în
organismele neimunizate.

 Sistemul imunitar înnăscut include

limfocitele NK (Natural Killer), mastocite,
eozinofilele, bazofilele, macrofagele,
neutrofilele: aceste celule au mecanisme de
lucru foarte diferite între ele, dar toate pot
elimina și/sau identifica agenți patogeni.