FIZIOLOGIA

LEUCOCITELOR
 LEUCOCITELE
= elemente nucleate
= 4000-9000/mm3

VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE LEUCOCITE

¡ Leucocitoză (>9000/mm3)
- fiziologic: la sugari, gravide
- patologic: boli infecţioase şi inflamatorii
leucemie, tumori

¡ Leucopenie (<4000/mm3)
- L=4000/mm3la vârstnici, în stări postinfecţioase
- Leucopenie (<4000/mm3) - patologic:
Ø b. infecţioase (ex. febră tifoidă, parotidită epid.)
Ø afectarea măduvei hematogene (radiaţii,
medicamente, substanţe toxice)
 CLASIFICAREA LEUCOCITELEOR

¡ granulocite: neutrofile, eozinofile, bazofile

¡ agranulocite : monocite
limfocite

Formula leucocitară
Adult Copil - 1 an
Segmentate neutrofile 52 - 74% 25 – 40%
eozinofile 0 - 3% 1 – 3%
bazofile 0 – 1% 0 - 1%
Limfocite 25 – 35% 50 – 70%
Monocite 1 – 8% 1 - 8%
FIZIOLOGIA SERIEI GRANULOCITARE

Seria granulocitară:
¡ precursori +
¡ celule adulte granulocitare N, Eo şi B

existente în:

- MH
- sânge
- ţesuturi.
 Granulocitopoieza - Etape
CSP

CS mieloidă

GM
CFU Eo
B Celule cu capacitate de
proliferare şi diferenţiere
Mieloblast
(celula "cap de serie“)

Promielocit

Mielocit (N, Eo, B)

Metamielocit (N, Eo, B)

Nesegmentat (N, Eo, B)

Segmentat (N, Eo, B)

•micşorarea diametrului celular
•modificare forma, structura nucleu
•apariţia de granulaţii specifice
IL-4
 Reglarea granulocitopoiezei
1.Factorul de stimulare a coloniilor
granulo-monocitare (GM-CSF)
= polipeptid produs de limfocite T,
macrofage, celule endoteliale, fibroblaşti
- stimulează creşterea + diferenţierea
progenitorilor N, Eo şi Mo

2. Factorul de stimulare a coloniilor de

granulocite (G-CSF)
= polipeptid produs de macrofage, celule
endoteliale, fibroblaşti
- stimulează formarea de colonii de
granulocite (N)
 Reglarea granulocitopoiezei
3. Interleukine

IL Surse Efecte
IL-3 Lf T stimulează producţia de N şi Eo
IL-4 Lf T stimulează producţia de B
IL-5 Lf T stimulează producţia de Eo
IL-6 Mo, N Stimulează granulopoieza
Lf T

4. Hormoni:
- STH, TSH, h. tiroidieni, androgeni – ef. stimulator
- ACTH, glucocorticosteroizii – ef.inhibitor (Eo)
 GRANULOCITELE NEUTROFILE
= 52-74%

•Ø=10-15 m
•nucleu polilobat
•citoplasmă roz pal
•granulaţii neutrofile
 Cinetica granulocitelor neutrofile
3 etape:
1. Etapa medulară= 12-14 zile

2. Etapa sanguină = câteva ore

¡ Neutrofile circulante = 1/2
¡ Neutrofile marginale = celulele
care aderă la endoteliul venular

3. Etapa tisulară = 4-5 zile

- începe după traversarea peretelui
vascular prin diapedeză
- migrează în zone de maximă
expunere a organismului cu
mediul extern - mucoase :
• tract respirator
• tract digestiv
• tract urinar
• piele
Proprietăţile granulocitelor
1. Mobilitatea = funcţia de locomoţie; se
realizează prin emitere de pseudopode şi
mişcări ameboidale
2. Marginaţia (rolling) = dispunerea de-a
lungul pereţilor vaselor mici (venule
postcapilare) şi deplasarea lor prin
rostogolire.
3. Aderenţa = capacitatea de fixare la
nivelul endoteliului vascular; se
realizează prin intermediul unor molecule
de adeziune exprimate atât de leucocite,
cât şi de celulele endoteliale.
 Funcţiile granulocitelor neutrofile
1. Fagocitoza
= funcţia principală, intervine în apărarea
organismului contra infecţiilor (= prima linie de
apărare)
= inglobarea şi distrugerea de particule din mediul
extracelular

Etape:
1) Chemotaxia = mişcarea direcţionată către focarul
inflamator (prin emiterea de pseudopode pe direcţia
de înaintare)
 indusă de agenţi chemotactici sau chemoatractanţi:
chemoatractanţi
¡ bacterii şi produse bacteriene
¡ complexe antigen-anticorp
¡ produşi de degradare tisulară (ai colagenului şi fibrinei)
¡ enzime ale coagulării şi fibrinolizei
¡ mediatori ai inflamaţiei: leucotriene, PAF – f. activator
plachetar
 Funcţiile granulocitelor neutrofile
Fagocitoza
2) Marginaţia şi aderarea granulocitelor de celulele
endoteliale de la nivelul venulelor postcapilare

3) Diapedeza = traversarea printre celulele

endoteliale spre ţesut

4) Fagocitoza propriu-zisă
- cuprinde:
1. Opsonizarea
2. Ingestia particulei
3. Digestia şi bactericidia
 Funcţiile granulocitelor neutrofile
Fagocitoza
1) Opsonizarea = fixarea pe agentul bacterian de
opsonine (IgG sau fracţiunea C5) din ser;
favorizează ingestia bacteriei.
2) Ingestia particulelor
- Neutrofilul emite pseudopode care înconjoară particula 
veziculă citoplasmatică digestivă (fagozom)
- lizozomii care conţin substanţe bactericide fuzionează cu
fagozomul  fagolizozom
3) Digestia si bactericidia
DIGESTIA  în fagolizozom: distrugerea ag. bacterieni
fagocitaţi sub acţiunea enzimelor lizozomale
BACTERICIDIA= distrugerea agentului ingerat, prin:
- mecanisme O2-dependente: prin RLO (radicali liberi de
oxigen) puternic bactericizi
- mecanisme O2-independente: sisteme bactericide
neoxidante (proteaze, lizozim, lactoferină)
 Funcţiile granulocitelor neutrofile
2. Funcţie de secreţie

¡ transcobalamină-I (1-globulină care

transportă vitamina B12)
¡ interleukine (ex. IL-1, cu rol în inducerea
febrei)
¡ prostaglandine
Variaţii ale numărului de
granulocite neutrofile
Neutrofilie
- fiziologic: nou-nascut, gravide
- patologic: infecţii şi inflamaţii acute,
- leucemie granulocitară cronică,

- intoxicaţii cu substanţe toxice sau

medicamente,
- unele tumori

Neutropenie
- infecţii bacteriene şi virale (inclusiv septicemii)
- afectarea măduvei hematogene prin radiaţii,
substanţe chimice toxice sau medicamente
 GRANULOCITELE EOZINOFILE
= 0-3%

•Ø= 10-15 m,

•nucleu bilobat,
•granulaţii Eo în toată
citoplasma
 Cinetica granulocitelor eozinofile
3 etape:

1) Etapa medulară = 11- 12 zile

2) Etapa sanguină = câteva ore

3) Etapa tisulară = câteva săptămâni

- începe după ce eozinofilele părăsesc
circulaţia printr-un proces de diapedeză
- sediile preferate = organele care au o
suprafaţă de contact cu mediul extern:
- piele,
- plămâni,
- tract gastro-intestinal.
 Funcţiile granulocitelor eozinofile

Fagocitoza - particularităţi:
• factorii care determină chimiotaxia eozinofilului
sunt:
- complexele imune antigen-anticorp ( rol mai
mare în reacţiile imune)
- fibrina, enzime proteolitice, histamina
• activitate bactericidă mai redusă decât N

• eozinofilele pot fagocita şi bacterii sau fungi, dar

sunt mai puţin atrase de acestea decât N
• participă la distrugerea paraziţilor (chiar dacă nu îi
poate fagocita, eozinofilul se ataşează de aceştia şi
eliberează la exterior granulaţiile care conţin o
substanţă cu puternică acţiune citotoxică (proteina
bazică majoră).
Variaţii ale numărului de
granulocite eozinofile

Eozinofilie
- în boli alergice (urticarie, astm bronşic
alergic, rinite alergice)
- în boli parazitare (ex. toxoplasmaoză,
lambliază)
- în afecţiuni dermatologice (eczeme,
psoriazis)
- în leucemia cu eozinofile
 GRANULOCITELE BAZOFILE
= 0-1%

•Ø= 10-15m
•nucleu reniform
•granulaţii mari
metacromatice, care
acoperă citoplasma şi
nucleul.

Cinetica granulocitelor bazofile

- Ciclul de viaţă al B - asemănător celui al N, Eo
- Etapa tisulară: piele, căi aeriene, tract gastro-
intestinal, membrane bazale epiteliale şi endoteliale.
 Funcţiile granulocitelor bazofile

1. Fagocitoză,
Fagocitoză dar la o scară mai redusă.
2. Degranularea:
Degranularea
- cu eliberarea la exteriorul celulei a numeroşi
mediatori, fenomen cu importanţă în
patogenia/diagnosticul unor afecţiuni alergice
- la care se adauga funcţie chemotactică pentru
N, Eo

Variaţii ale numărului de granulocite bazofile

Bazofilie - în reacţii inflamatorii,

reacţii alergice (ex. urticarie),
leucemii acute şi cronice
 SERIA MONOCITO-MACROFAGICĂ

= celule specializate
în apărarea organismului

- include:
¡ precursorii din MH
¡ monocitele din sânge
= 3-8%
¡ macrofagele din
ţesuturi
MONOCITOPOIEZA
Etape

Celulă stem pluripotentă

Celulă stem mieloidă

CFU-GM, CFU-M

Monoblaşti = celulă “cap de serie”

Promonocite

Monocite = celule cu Ø 10-15m,

nucleu mare,
citoplasmă fumurie
granulaţii fine, azurofile
Reglarea monocitopoiezei

Surse Efecte

GM-CSF limfocite T stimulează creşterea şi

macrofage diferenţierea Mo
celule endoteliale
fibroblaşti
G-CSF macrofage stimulează formarea de
celule endoteliale colonii monocitare
fibroblaşti
IL
IL-4 limfocite T produce şi activarea
macrofagelor

IL-13 limfocite modulează morfologia şi

activitatea monocito-
macrofagelor
 Cinetica monocitelor
3 etape:

1) Etapa medulară = 5-6 zile

2) Etapa sanguină = 3 zile - 2 compartimente
• central, circulant
• marginal: celule care vor migra în ţesuturi (prin
diapedeză)
3) Etapa tisulară
- sub influenţa micromediului local - proces de
postmaturaţie al Mo => macrofage:
- dimensiunile cresc de aproximativ 5 ori
- creşte capacitatea de fagocitoză
Macrofagele fixe, tisulare
= o populaţie heterogenă de celule

- Exemple
celulele Kupffer din ficat
macrofagele alveolare din plămâni
celulele Langerhans din piele
celulele microgliale din creier
celulele mezangiale din rinichi, etc.
FUNCŢIILE SISTEMULUI
MONOCITO-MACROFAGIC
1. Apărare – fagocitoză
= sistemul de apărare antimicrobiană (imunitate
nespecifică)
- Macrofagele fagocitează:
• microbi, inclusiv microbi intracelulari (ex. bacilul
tuberculozei)
• unele virusuri
• paraziţi cu dimensiuni accesibile macrofagelor.
2. Iniţierea răspunsului imun
- macrofagele funcţionează ca celule
prezentatoare de antigen: inglobare Ag 
prelucrare Ag  expunere Ag pe suprafaţa 
recunoaşterea antigenului de către limfocitele T
(care recunosc numai antigene prelucrate)
Fagocitoza
 Iniţierea răspunsului imun

Expunerea de
fragmente
Lizozomi antigenice
pe suprafaţă

Prezentare Ag
Fagocitoza Pentru Lf
microb

Macrofag Degradare
agent
bacterian
sub
acţiunea
hidrolazelor
lizozomale
Fagozom
Fagolizozom
FUNCŢIILE SISTEMULUI
MONOCITO-MACROFAGIC

3. Modularea răspunsului imun

- macrofagele produc substanţe (ex. IL-1, TNF)
care stimulează producţia de limfokine de la
nivelul limfocitelor T; limfokinele la rândul lor
modulează activităţile macrofagelor
- macrofagele produc IL-1, care stimulează
transformarea limfocitelor B în plasmocite
secretoare de anticorpi

4. Fagocitoza elementelor figurate

- macrofagele de la nivelul splinei - rol în
eritrofagocitoză, îndepărtarea L şi T alterate
- macrofagele din măduvă şi ficat - rol în
eritrofagocitoză
 FUNCŢIILE SISTEMULUI
MONOCITO-MACROFAGIC
5. Funcţie secretorie şi de modulare a reacţiei
inflamatorii
- secretă mediatori pro-inflamatori:
 PG
 PAF
 enzime proteolitice
- secretă IL-1 şi factorul de necroză tumorală (TNF)
care provoacă febra (acţiune asupra centrului
reglator al to din hipotalamus)
- secretă factori care stimulează formarea
granulocitelor şi monocitelor (GM-CSF, G-CSF, M-
CSF), precum şi a limfocitelor (IL-1, IL-6, TNF)
 Variaţii ale numărului de monocite

Monocitoza
• in boli infecţioase (ex. endocardita
bacteriană, tbc, febră tifoidă)
• in convalescenţă după boli infectioase acute

• in neoplazii

Monocitopenie
• după corticoterapie,

• în aplazia medulară
 SERIA LIMFOCITARĂ
= 25-35%
= componenta celulară
majoră din ţesuturile
limfatice
= celule mici/mijlocii/
mari, în funcţie de
gradul lor de
maturare;
- nucleul mare, rotund
- citoplasmă redusă,
culoare albastru
deschis.

!recirculă între sânge şi

organele limfatice
 SERIA LIMFOCITARĂ
Roluri
¡ Limfocite B – producere anticorpi

¡ Limfocite T
1.Limfocite T citotoxice
= Lf T efectoare, mediază răspunsul imun celular;
- ele intervin în:
- - citoliza celulelor infectate cu ag. patogeni intracelulari
(virusuri)
- citoliza celulelor neoplazice

2.Limfocite T helper
- sunt limfocite reglatoare, care modulează activitatea Lf
B şi T
- recunosc Ag prelucrat de macrofage şi alte celule
prezentatoare de antigen
- cooperează cu Lf B => favorizează activarea,
proliferarea, diferenţierea Lf B
FIZIOLOGIA
TROMBOCITELOR
 Trombocitele

= cele mai mici elemente

figurate ale sângelui

= fragmente
citoplasmatice anucleate
de megacariocite cu
origine în măduva osoasă
hematogenă.

- au capacitatea de a adera
la pereţii vaselor
sanguine lezate şi de a
forma agregate celulare
=> rol în hemostază.
 TROMBOCITOPOIEZA = 5-10 zile
Etape

CSP

Celula stem mieloidă

CFU-Meg (unităţi formatoare de col. megacariocitare)

Megacarioblastul

Megacariocitul bazofil (promegacariocitul)

Megacariocitul granular
Megacariocitul trombocitogen
prin fragmentare
Trombocitele adulte.

•Un megacariocit trombocitogen eliberează între 2000-8000

de trombocite.
TROMBOCITOPOIEZA
 TROMBOCITOPOIEZA
Reglarea trombocitopoiezei

- este dependentă de masa şi numărul de

trombocite circulante.
- Scăderea numărului de trombocite circulante

¡ reglare rapidă - mobilizarea depozitului

splenic de trombocite (= 1/3 din nr. total
trombocite circulante)
¡ reglare întârziată - cu durata de 5 zile;
= stimularea formării de trombocite sub
actiunea unor factori stimulatori ai
trombocitopoiezei
 TROMBOCITOPOIEZA
Reglarea trombocitopoiezei
1. Trombopoietina (Tpo)
- este produsă în principal de ficat
- în circulaţie se fixează pe receptorii specifici de la nivelul
trombocitelor circulante, după care este rapid inactivată.
-  nr. trombocite circulante => Tpo libera => activarea
trombopoiezei.
-  nr. trombocite circulante => fixarea excesivă a Tpo  ↓
efectelor Tpo asupra trombocitopoiezei.
- Rol: orientează celulele stem spre linia megacariocitară.

2. Citokine
• Citokine cu efect de stimulare a trombocitopoiezei:
- IL-3, GM-CSF - efect de stimulare asupra cel. progenitoare;
- IL 3, IL-6, IL-7 şi IL-11- potenţează efectul Tpo de
“orientare” a celulelor stem spre linia megacariocitară.
• Citokine cu efect de inhibare a trombocitopoiezei:
- factorul de creştere şi transformare (TGF)
- factorul de necroză tumorală (TNF)
- interferon (IFN)
 CINETICA TROMBOCITARĂ

- Nr. trombocite circulante = 150.000-400.000/mm3

- Durata de viaţă = 8-10 zile

- La subiectul normal:
¡2/3  în circulaţia generală
¡1/3  în splină = rezervor de trombocite

La nivelul splinei:
- trombocitele cu volum şi funcţii trombocitare , sunt
degradate de către macrofagele splenice
- fiziologic, sunt distruse doar trombocitele îmbătrânite
- patologic: în caz de splenomegalie: intensificarea
distrucţiei plachetare splenice => splenectomia = manevră
terapeutică
 STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ

Trombocitele = fragmente
citoplasmatice anucleate

§  = 2 - 5 m,
§ grosimea = 0.5 - 1 m,
§ volumul mediu = 5.8 m3 .

La Microscopul Optic
- zonă centrală – granulomerul
(cromomerul), cu granulaţii azurofile
-zonă periferică - hialomerul,
-clară, aparent omogenă.
 STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ

La ME - 3 zone:periferica, citoplasmatica si zona organitelor

1. Zona periferică este alcătuită din:
¡ glicocalix = GP cu rol de receptori (pentru ADP, trombină,
serotonină, adrenalină, PG, factori plasmatici ai coagulării)
¡ atmosfera periplachetară - deasupra glicocalixului
= factori plasmatici ai coagulării adsorbiţi pe suprafaţa
membranei plachetare
¡ membrana celulară
¡ zona submembranoasă
¡ sistemul de membrane
o sistemul de membrane
- Sistemul canalicular deschis = invaginaţii tubulare ale
membranei care se răspândesc în citoplasmă; permite schimburile
dintre celulă şi mediu
- Sistemul tubular dens - este asociat sist. canalicular deschis;
are rol de reticol endoplasmatic (stocare calciu intracelular)
 STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ

2. Zona citoplasmatică = zona contractilă

- conţine proteine cu rol în
¡ menţinerea formei de disc a trombocitelor neactivate
¡ modificarea formei trombocitelor activate (disc 
formă sferică cu prelungiri), în secreţia plachetară şi
retracţia cheagului (actina, miozina, trombostenina)
STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ

3. Zona organitelor = zona

cu funcţia predominant
secretorie

Sistemul granulaţiilor plachetare - cuprinde:

•Granulele dense = rol de stocare a factorilor agreganţi
trombocitari (Ca2+, ADP, ATP, serotonină, catecolamine)
•Granule alfa - conţin:
- proteine adezive (fibrinogen, f. von Willebrand);
- factori procoagulanţi (factori I, V şi XI, PAF)
•Granule cu glicogen

Lizozomi - conţin enzime (hidrolaze acide, elastină, colagenază)

eliberate în caz de stimulare intensă.

Alte organite - peroxizomi, mitocondrii, ribozomi

 FUNCŢIILE TROMBOCITULUI

1. Rol în hemostaza primară - oprirea

iniţială a sângerării şi formarea
dopului hemostatic plachetar.
2. Rol în hemostaza secundară
(coagulare) - activitatea
procoagulantă
3. Rol în reglarea fibrinolizei
4. Rol în menţinerea integrităţii
peretelui vascular
FUNCŢIILE TROMBOCITULUI

1. Rol în hemostaza primară - oprirea iniţială

a sângerării şi formarea dopului
hemostatic plachetar.
 aderare, agregare şi metamorfoză vâscoasă
 FUNCŢIILE TROMBOCITULUI

2. Rol în hemostaza secundară (coagulare) - activitatea

procoagulantă – prin:
a) adsorbţia la nivelul atmosferei periplachetare a
factorilor plasmatici activaţi implicaţi în
mecanismul intrinsec al coagulării (XII, XI, X, VIII, V)
 rol de protecţie (împiedică inactivarea lor de către
proteazele plasmatice)
b) eliberarea factorilor trombocitari conţinuţi în
compartimentul granular în cadrul procesului de
secreţie plachetară.
c) Prin factorii trombocitari,trombocitele intervin în :
- susţinerea mecanismul intrinsec al coagulării
(ex.fosfolipide, fibrinogen trombocitar)
- retracţia cheagului (trombostenina)
- repararea leziunii vasculare (ex. Factori de creştere –
PDGF)
 FUNCŢIILE TROMBOCITULUI

3. Rol în reglarea fibrinolizei

- pe suprafaţa lor are loc interacţiunea dintre
plasminogen şi activatorii acestuia:
plasminogen → plasmina
↓
Fibrinogen→PDF
- în cursul secreţiei plachetare se eliberează PAI-1
(inhibitorul activarii plasminogenului)

4. Rol în menţinerea integrităţii peretelui vascular

Trombocitul aprovizionează endoteliul cu:
¡ metaboliţi ai acidului arahidonic
¡ factori de creştere (ex. PDGF) care cresc viabilitatea
celulelor endoteliale
 MODIFICĂRILE PATOLOGICE
ALE TROMBOCITELOR
1. MODIFICĂRI CANTITATIVE
¡ Trombocitopenii-
Trombocitopenii sub 100.000/mm3.
=> tendinţă crescută de sângerări spontane, mai ales
hemoragii cutanate (peteşii, echimoze) şi mucoase
(epistaxis, gingivoragii)
¡ hipoplazie/aplazie medulară: Rx, medicamente, toxice
¡ deficit de trombopoietină
¡ distrucţie accelerată
¡ splenomegalie

¡ Trombocitoze - peste 400.000/mm3

=> risc crescut de fenomene trombotice
- fiziologic: în efortul fizic,
- patologică: după intervenţii chirurgicale majore, în procese
inflamatorii şi neoplazice, în splenectomie
Peteşii şi
purpura
Tromboza
 MODIFICĂRILE PATOLOGICE
ALE TROMBOCITELOR

2. MODIFICĂRI CALITATIVE (TROMBOPATIILE)

pot fi
¡ ereditare sau
¡ câştigate (boli mieloproliferative cronice, renale,
hepatice, după administrarea unor medicamente -
aspirină, antiinflamatoare, antibiotice).

Consecinte:
¡ defecte de activare
¡ defecte de aderare - boala von Willebrand
¡ defecte de agregare - trombastenia Glanzmann
¡ defecte de secreţie - a corpusculilor denşi sau a
granulaţilor .