Anul II Semestrul II 2016-2017

Fiziologie: Cursul 5

LEUCOCITELE
- Descrierea morfologică a leucocitelor
- Funcţiile leucocitelor
LEUCOCITE
LEUCOCITE
LEUCOCITE
 GRANULOCITUL NEUTROFIL
Granulocitul neutrofil este celula centrală a imunităţii nespecifice.

Origine: măduva hematogenă

Celule progenitoare mieloide: celule stem hematopoetice, CFU-GEMM,

CFU-GM, CFU-G : nu au morfologie caracteristică; se identifică prin
imunofenotipare.

Factori de creştere: FSC-stem, IL-11, IL-3, FSC-GM.

Celule precursoare: mieloblast, promielocit, mielocit, metamielocit şi

granulocit neutrofil nesegmentat.

Celule adulte: granulocit neutrofil segmentat.

Cinetica : în măduva hematogenă trăieşte 9 zile, circulă 9 ore în sângele

periferic şi se concentrează în organele interfaţă cu mediul extern,
unde rezistă 4-5 zile. Neutrofilele trec în ţesuturi sub influenţa
 GRANULOCITUL NEUTROFIL
Compartimente:
- compartimentul multiplicativ (medular) conţine: celule unipotente,
mieloblast, promielocit, mielocit şi metamielocit, care apar prin 3 mitoze în aprox.
4 zile;
- compartimentul de maturare (medular) conţine: metamielocite, neutrofile
nesegmentate şi neutrofile segmentate; maturizarea neutrofilelor are loc în 5 zile;
- compartimentul sanguin conţine granulocite adulte, care, timp de 9 ore
circulă în fluxul sanguin sau se află în stare de marginalizare, fixate pe peretele
capilar;
- compartimentul tisular este localizare predilectă, în care, granulocitele, îşi
desfăşoară activitatea şi funcţiile, timp de 4-5 zile.

Granulaţiile neutrofilului segmentat: sunt

- granulaţiile primare (azurofile) conţin: fosfatază acidă, mieloperoxidază,
elastază, catepsină G, lizozim;
- granulaţiile secundare (brune), conţin: fosfatază alcalină, lactoferină,
tanscobalamină, lizozim; apar la mielocit.
- granulaţiile terţiare apar la metamielocit şi conţin fosfatază acidă,
arilsulfatază, etc.
 GRANULOCITUL NEUTROFIL

Markeri imunologici:
- celulele imature exprimă CD35 şi CD34; dispar la mieloblast;
- granulocitele mature exprimă CD15 şi CD13; receptori pentru fragmentul Fc
al IgG; receptori pentru fracţiunile C3b şi C5a ale complementului,
integrine, etc.

Formula Arneth: apreciază vârsta neutrofilelor

- I – 5% (granulocite nesegmentate),
- II – 30% (nucleu cu 2 lobi),
- III – 45% (nucleu cu 3 lobi),
- IV – 18% (nucleu cu 4 lobi),
- V – 2% (nucleu cu 5 lobi).
Deviere la stânga a formulei Arneth: creşte numşrul celuleor din grupele I şi II
(elemente tinere) şi scade numărul celulelor din grupele IV şi V (infecţii grave).
Deviere la dreapta a formulei leucocitare apare în carenţele de vitamină B12 şi
ac. folic (granulocite hipersegmentate cu 6-10 lobi).
 GRANULOCITUL NEUTROFIL

Cinetica granulocitelor neutrofile

Deplasarea neutrofilelor din sânge în ţesuturi presupune următoarele etape:

1. MARGINAŢIA: leucocitele se poziţionează de-a lungul pereţilor venulelor

postcapilare şi se deplasează lent, alunecă (rolling).
Fenomenul este indus de: histamină, trombină, substanţe
oxidante, leucotriene, IL-1, TNFa, etc.

2. ADERENŢA: leucocitele se fixează pe endoteliu, receptorii de adeziune de pe

membrana neutrofilelor interaţionează cu moleculele de pe
celulele endoteliale, se aplatizează şi migrează printre celulele
endoteliale în zona subendotelială.

3. DIAPEDEZA: constă în trecerea neutrofilelor prin peretele vascular în ţesuturi;

Participă: receptorii pentru complement, receptorii pentru
,fibronectină, molecule de adeziune şi integrine.
 GRANULOCITUL NEUTROFIL
Proprietăţile neutrofilului, care îi permit migrarea prin peretele vascular în
ţesuturi:

1.CHEMOTAXIA: este mişcarea orientată, atracţia neutrofilelor spre locul

inflamaţiei, la care participă: receptori de membrană pentru
molecule eliberate de microbi, proteine ale gazdei şi mediatori
ai inflamaţiei (IL-8, LTB4, leucotriena B4, C5a, etc.)
Mecanisme:
- atracţia electrostatică dintre leucocite (sarcină electrică
pozitivă) şi focarul inflamator (electronegativ);
- produşi de degradare din ţesutul lezat, care au efect
chemotactic pozitiv: ioni de Ca2+, leucotaxine bacteriene,
ADP, ATP, bradikinine, toxine bacteriene,opsonine,sistemul
complement, etc.
2. MOBILITATEA: leucocitele emit pseudopode (microtubuli şi microfilamente
intracelulare), care le asigură deplasarea spre focar. Au
capacitatea de a-si rearanja reţeaua citoscheletului, formată
din actină, miozină şi tubulină. Hidroliza ATP-ului asigură
energia necesară glisării filamentelor de actină şi miozină.
 GRANULOCITUL NEUTROFIL
FUNCŢIILE GRANULOCITELO NEUTROFILE :

1. FUNCŢIA SECRETORIE:
Granulocitele neutrofile secretă:
- transcobalamina I – transportă vitamina B12;
- tromboplastina neutrofilică – coagulează sângele şi formează o
barieră de protecţie în jurul focarului;
- IL-1 – substanţă pirogenă (produce febră prin acţiune la nivelul
hipotalamusului);
- bradikinina – produce vasodilataţie şi favorizează diapedeza.

2. FUNCŢIA DE FAGOCITOZĂ:
Etape - opsonizarea: opsoninele (IgG şi C5a) formează punţi prin care
neutrofilul se ataşează la bacterie şi străbate peretele
acesteia;
- ingestia: neutrofilul emite pseudopode, înconjoară bacteria şi o
introduce în celulă (fagozom);
- digestia şi bactericidia: lizozomii şi granulaţiile îşi eliberează
conţinutul în fagozom (enzime şi radicali liberi ai
oxigenului).
 GRANULOCITUL NEUTROFIL
Activarea neutrofilului se realizează prin:
- receptorii de suprafaţă ai neutrofilului pentru: fragmentul Fc al IgG,
complement, FSC-GM, FSC-G, leucotriena B4, galactoză, etc.;
- proteinele sistemului G transductor ataşate receptorilor;
- mecanisme transducţionale şi transcripţionale genetice.
Distrugerea neutrofilelor are loc în ficat, splină, ganglioni limfatici, .
Reglarea granulopoezei neutrofile se face prin feed-back negativ ,având ca
mărime de intrare substanţe din plasmă:
- granulopoetina tisulară: acţionează pe celula stem;
- sistemul chalonă-antichalonă;
- FSC-G şi FSC-GM;
- centrii simpatici din hipotalamus;
- sistemul hipofizo-cortico- suprarenal;
- tiroida;
- hormonii androgeni.

CONCLUZIE: NEUTROFILUL ESTE O CELULĂ DOTATĂ CU UN BOGAT

SISTEM BIOCHIMIC ŞI ENZIMATIC PENTRU FAGOCITOZĂ ŞI
MOBILITATE, PRIN CARE SE SITUEAZĂ ÎN PRIMA LINIE DE
APĂRARE A ORGANISMULUI ÎMPOTRIVA INFECŢIILOR
BACTERIENE.
 GRANULOCITUL EOZINOFIL

Origine: măduva hematogenă

Celule progenitoare: CFC-Eo (celule formatoare de colonii eozinofile).

Factori de creştere: IL-5, IL-3, FSC-GM.

Celule precursoare: mieloblast eozinofil, mielocit eozinofil, metamielocit şi

granulocit eozinofil nesegmentat.

Celule adulte: granulocit eozinofil segmentat.

Cinetica : în măduva hematogenă trăieşte 11 zile, circulă 3-8 ore în sângele

periferic şi se concentrează în organele interfaţă cu mediul extern,
unde rezistă câteva săptămâni. Eozinofilele trec în ţesuturi sub
influenţa ECF-A (factor chemotactic eozinofilic al anafilaxiei)
 GRANULOCITUL EOZINOFIL

Caracteristici specifice ale granulocitulului eozinofil

1. Granulaţiile eozinofile prezente în citoplasmă sunt granulaţii de
dimensiuni egale, rotunde, colorate eozinofil.
Granulaţiile conţin:
- proteina bazică majoră: are rol în alterarea integrităţii celulelor
epiteliale respiratorii şi endocardului;
- proteina cationică eozinofilică: activează FXII şi plasminogenul
(produce fenomene tromboembolice);
- neurotoxina eotinofilică;
- peroxidaza eozinofilică: are acţiune toxică asupra helminţilor;
- alte enzime: peroxidaze, fosfataze acide, colagenaze, esteraze
catalază, histaminază, lizozim, etc.;
- produşi de secreţie: leucotriene, prostaglandine.

2. Receptori membranari: sunt receptori pentru fragmentul Fc al IgE, IgG,

IgA, IgD, pentru PAF, IL-5, leucotriena B4, receptori pentru
fracţiuni ale complementului şi receptori pentru adeziune.

3. Valori normale în formula leucocitară: 1 – 3 % (100-180 eozinofile/ mm3)

 Funcţiile granulocitului eozinofil

1. Fagocitoza
Particularităţi: eozinofilele fagocitează complexe antigen-anticorp, fibrină,
fragmente ale complementului, histamină, factor reumatoid,
bacterii, fungi

2. Sinteza şi secreţia unor molecule biologic active prin care eozinofilele

intervin în funcţiile organismului.

- eozinofilele au rol în detoxifierea şi dezintegrarea proteinelor;

- intervin în apărarea antimicrobiană şi antiparazitară;
- Intervin în bolile alergice şi în focarele inflamatorii;
- Inhibă granulopoeza prin secreţia de prostaglandină E;
- au rol în hemostază prin aţiunea antiheparinică;
- Intervin în procesele de cicatrizare prin plasminogen.
 Patologia granulocitului eozinofil
Eozinofilie = număr de eozinofile mai mare de 700/ Apare în:
- boli alergice: astm bronşic, urticarie, rinită alergică, reacţii de
hipersensibilitate, etc.;
- infestare cu paraziţi (trichineloză, echinococoză), protozoare ca
pneumocystis, toxoplasmă, giardia, etc.;
- boli dematologice: eczeme, psoriazis, etc.;
- boli hematologice: leucemie granulocitară cronică, policitemia
vera, boală Hodgkin, etc.;
- tumori necrozante cu metastaze;
- imunodeficienţe, reacţii grefă contra gazdă, etc.;
- postiradiere.

Eozinopenie: rar are semnificaţie clinică. Apare după stres traumatic, operaţii,
administrare de corticoizi, hiperactivitate corticosuprarenală, etc.
 CONCLUZII

Granulocitul eozinofil este o celulă fagocitantă echipată

enzimatic şi energetic pentru această funcţie.
Face parte din prima linie de apărare împotriva
paraziţilor.
Este celula “ alergiei şi anafilaxiei “.
Are rol important în limitarea leziunilor produse de
complexele imune şi inflamaţie şi în repararea
ţesuturilor distruse.
 GRANULOCITUL BAZOFIL

Origine: măduva hematogenă

Celule progenitoare: CFC-Ba (celule formatoare de colonii bazofile).

Factori de creştere: IL-4 (sinteză în LT); acţionează sinergic cu IL-3.

Factori de diferenţiere: factorul de creştere al mastocitelor(citokină produsă de

celulele endoteliale şi fibroblaşti).

Celule precursoare: mieloblast, promielocit, granulocit bazofil nesegmentat.

Celule adulte: granulocit bazofil segmentat şi mastocit.

Obsevaţii: mastocitele sunt celule produse în măduva hematogenă,asemănător

granulocitului bazofil şi sunt transportate prin sânge la ţesuturi, în care
se maturizează şi îşi desfăşoară activitatea. Nu apar mastocite mature
în sânge. Localizarea preferenţială cuprinde ţesuturile care vin în
contact cu mediul extern (piele, căi aeriene, tract digestiv, etc.)
 GRANULOCITUL BAZOFIL

Caracteristici specifice ale granulocitulului bazofil

1. Granulaţiile bazofile prezente în citoplasmă sunt granulaţii de dimensiuni

mari, neregulate, colorate albastru închis.
Granulaţiile conţin: un echipament bogat în mediatori vasoactivi,
bronhoconstrictori, chimioplastici şi enzime;
exemple: histamină, prostaglandine, leucotriene, factori
chemotactici pentru eozinofile şi neutrofile, factor activator
al plachetelor, enzime de tipul chinază, kalicreină şi
arilsulfatază, NO, heparină, TNF-alfa, IL-3, IL-5, etc.
2. Receptori membranari: sunt receptori pentru fragmentul Fc al IgE, pentru
fracţiunile C3a şi C5a (eliberează histamina), şi receptori
histaminici H2 (inhibă eliberarea mediatorilor).

3. Valori normale în formula leucocitară: 0 – 1 % (30-60 bazofile/ mm3)

 Funcţiile granulocitului bazofil şi mastocitului
1. Fagocitoza (pondere redusă)
2. Sinteza şi secreţia unor molecule biologic active prin care bazofilele şi
mastocitele sunt implicate în:
- angiogeneză,
- vindecarea rănilor,
- remodelare osoasă,
- reacţia grefă contra-gazdă,
- sindroame inflamatorii: artrită reumatoidă, sclerodermie, fibroză pulmonară;
- apărare antitumorală,
- creşterea permeabilităţii vasculare prin histamină şi serotonină,
- chimiotaxia pentru eozinofile şi neutrofile.
Observaţii:
- bazofilia este însoţită întotdeauna de eozinofilie;
- histamina – efect vasoconstrictor pe vasele mari şi vasodilatator pe
venulele postcapilare, deci creşte fluxul sanghin în sectorul
microcirculaţiei;
- creşte permeabilitatea endoteliului;
- receptori pentru histamină prezenţi pe celulele ţintă:
- H1 – efect proinflamator şi bronhoconstrictor pe muşchii netezi
mai ales la nivelul bronhiilor;
- H2 – efect aniinflamator.
 Funcţiile granulocitului bazofil şi mastocitului
Degranularea constă în eliberarea moleculelor depozitate în granulaţiile din toată
celula, la exterirul acesteia.

Factori care activează granulocitul bazofil şi mastocitul şi produc degranularea:

- factori imuni: fxarea IgE pe membrană şi stimularea prin anafilatoxină
(fragmente de complement);
- factori fizici: căldură, traume mecanice, raze X, raze ultraviolete, etc.
- factori chimici: toxine de şerpi, viespii, albine, enzime proteolitice, peptide
bacteriene, etc.
- medicamente: opiacee, substanţe radiologice de contrast, ACTH, vitamina A,
dextran,etc.
Molecule eliberate prin degranulare:
- histamină,
- factori chemotactici pentru eozinofile şi neutrofile,
- citokine: TNF-alfa, IL – 4,
- factori care stimulează creşterea celulelor şi angiogeneza,
- leuco triene,
- prostaglandine,
- factor activator al plachetelor, etc.
 Patologia granulocitului bazofil şi mastocitului
Bazofilie = număr de bazofile mai mare de 150/ mm3
- apare în: leucemii acute şi cronice, reacţii inflamatorii (colite
ulcerative, artrite reumatoide, urticarie, etc.), după
splenectomie, în situaţii în care IgE este crescută.
Bazopenie = număr scăzut de bazofile; nu are semnificaţie clinică.
Mastocitoze reactive: apar după reacţii alergice de tip întârziat sau imediat în
astm bronşic, rinite alergice, urticarie, etc.
Mastocitoze propriuzise sunt boli idiopatice sau asociate unor neoplazii.

CONCLUZII

Granulocitul bazofil şi mastocitul sunt celule implicate în inflamaţie şi reacţii

alergice. Coordonează infiltraţia leucocitelor în focarul inflamator.

În astmul bronşic mastocitul este iniţiatorul răspunsului indus de alergeni şi

este responsabil pentru reacţia alergică de tip imediat.

Granulocitul bazofil este sursa majoră de IL-4, care stimulează LB pentru a

produce IgE.
 SERIA MONOCITO - MACROFAGICĂ

Definiţie: familie de celule înalt specializate pentru apărarea organismului.

Celule componente:
- monoblaştii şi promonocitele din măduvă;
- monocitele din sângele periferic;
- macrofage (histiocite) din ţesuturi.

Nomenclatură: sistem macrofagic, SRE (sistem retiulo-endotelial), SRH

(sistem retiulo-histiocitar), sistemul fagocitelor mononucleare. Aceşti termeni
au fost folosiţi pentru diverse grupuri de celule, în concepte neunitare şi nu
se mai folosesc în prezent).

Celule progenitoare: CFC-GM(celule formatoare de colonii granulomonocitare)

CFC-G (celule formatoare de colonii monocitare);

Celule precursoare: monoblaşti şi promonocite;

Celule mature: monocitele circulante şi macrofagele din ţesuturi.

 Seria monocito- macrofagică
MONOCITELE

- sunt prezente în sânge, ţesuturi şi cavităţile organismului;

- sunt celule de dimensiuni mari (diametru=20-25 microni)
- au caracteristici de celule tinere, care pot intra în diviziune;
- au proprietăţi de locomoţie prin mijloace proprii (pseudopode, mişcări
ondulatorii ale membranei);
- suprafaţa membranei este dantelată, ondulată, are franjuri pentru a uşura
fagocitoza şi locomoţia;
- sunt foarte receptive la factorii chemotactici: produşi ai bacteriilor,leziuni
tisulare, fragmente ale complementului, etc.;
- granulaţiile conţin: peroxidaze, esteraze, lizozim, FAL, lipază, etc.;
- sunt produse în măduvă, trec imediat în sânge, unde rămân aprox. 70 ore,
după care se deplasează în ţesuturi şi se transformă în macrofage;
- în măduva hematogenă nu există stoc, rezervă pentru monocite;
- au receptori membranari pentru: insulină, IgG, fracţiunea C3 a complemen-
tului, etc.;
- valoare normală în formula leucocitară = 4 – 8 % (240-480 monocite/ mm3)
 Seria monocito- macrofagică
MACROFAGELE

- sunt prezente în ţesuturi, în care monocitele se modifică şi devin celule cu

dimensiuni mai mari decât monocitele, cu numeroase prelungiri, uneori
prezintă nucleu dublu, cu 1-2 nucleoli, citoplasmă abundentă cu numeroase
organite, granulaţii, vezicule de pinocitoză şi fagozomi;
- macrofagele pot fi activate sau supraactivate, toate caracteristicile
morfologice şi funcţionale dezvoltându-se excesiv;
- durata de viaţă: 2-3 luni până la sute de zile sau chiar ani;
- receptori membranari pentru fragmentul Fc al IgG şi IgE, HLA-DR, Mac1,
CD4, componenta C3 a complementului, hormoni (PTH, calcitonină,
somastotatină), lipoproteine, peptide, polizaharide, etc.;
- exemple de macrofage: histiocite în ţesutul conjunctiv,
celule Kupffer în ficat,
macrofage alveolare în plămân,
macrofage libere sau fixe în splină,
macrofage în măduva hematogenă,
osteoclaste în ţesutul osos,
celule microgliale în sisemul nervos,
celule Langerhans în piele, etc.
 Seria monocito- macrofagică
Reglarea leucopoezei monocito-macrofagice

1. Macrofagele secretă factorul de creştere al coloniilor monocitare (FSC-M) şi

factorul de creştere al coloniilor granulo-monocitare.

2. Macrofagele secretă IL-1 şi TNF-alfa, care stimulează celulele endoteliale şi

fibroblaştii să sintetizeze FSC-G şi FSC-GM.

3. Limfocitele T activate secretă IL-3 şi FSC-GM pentru proliferarea fagocitelor

în răspunsul imun de hipersensibilitate întârziată.

4. Macrofagele, în timpul fagocitozei, secretă factorul de creştere a

monocitozei, care stimulează eliberarea monocitelor din măduvă.

5. Macrofagele sintetitează şi secretă prostaglandine din seria E, care au efect

inhibitor asupra proliferării monocito- macrofagice.
 Seria monocito- macrofagică
Funcţiile seriei monocito- macrofagice:

- fagocitează şi distrug bacteriile;

- captează din sânge detritusurile celulare şi celulele sanghine îmbătrânite;
- macrofagele prelucrează antigenul, îl leagă de complexul major de
histocompatibilitate şi îl prezintă limfocitului T;
- macrofagele secretă IL-1, care activează LT;
- rol în apărarea antitumorală prin acţiune citotoxică directă şi prin secreţie de
proteine cu efect antitumorală (TNF-alfa);
- macrofagele sintetizează şi secretă: componente ale complementului, factori
de coagulare şi fibrinoliză (FV, FVII, FIX, FX, tromboplastină, protrombină,
activatorul plasminogenului), inhibitori enzimatici (alfa2-macroglobulina,
inhibitorul plasminei), proteine de fixare (transferina, transcobalamina II,
fibronectina), factori de creştere pentru LB şi LT, factor de creştere derivat
din plachete, citokine (IL-1, IL-2, IL-4, IL-6, IL-8, FSC-GM, interferon, etc.
- macrofagele intervin în inflamaţia acută prin secreţie de mediatori,
prostaglandine, PAF, enzime proteolitice, lizozim, componente ale
complementului; în inflamaţie cronică macrofagele secretă factori de
coagulare şi fibrinoliză, proteinaze neutre, etc.
 Patologia seriei monocito- macrofagice
Monocitoze = număr de monocite peste 800/ mm3
apar în – infecţii bacteriene (tuberculoză, febră tifoidă, tifos
exantematic, sifilis, etc.)
- boli neoplazice,
- boli de colagen,
- reacţii medicamentoase,
- unele boli digestive (colită ulceroasă, enterite, etc.).
Monocitopenii = numărul de monocite mai mic de 150/mm3
apar în – insuficienţă renală,
- aplazie medulară,
- după corticoterapie, etc.
Histiocitoze