Hormonii implicați în menținerea

echilibrului fosfo – calcic

Referat fiziologie – Prof. Univ. Dr. Ion Ileana

Doctorand: Dr. Tudorachi Nicoleta – Bianca

Îndrumator: Prof. Univ. Dr. Valeriu Ardeleanu

Hormonii implicați în menținerea echilibrului fosfo-calcic

Calciul și fosforul sunt două minerale cu rol foarte important în cadrul tuturor sistemelor
biologice, acestea având o mare importanță în osteogeneză, contracțiile musculare, energia
celulară, excitabilitatea membranară, mediația chimică, coagularea sângelui, la nivelul sistemului
nervos și a celui cardiovascular.

Organismul unui adult conține o cantitate de 1000-1100 grame de calciu, cea mai mare parte din
aceasta se găsește la nivelul sistemului osos. În proporție de 99% calciul din organism se
găsește extracelular, intracelular existând doar în proporție de 1%.

Valorile normale ale concentrației plasmatice a calciului sunt cuprinse între 9 – 10 mg/dl iar
forma biologică activă a calciului este calciul ionizat.

Calciul din organism este supus unor procese de resorbție și eliminare continue de aceea doar o
treime din cantitatea de calciu este absorbită, aproximativ 100-200 mg pe zi.

Bilanțul calcic este în strânsă legătură cu aportul alimentar, mobilizarea și depunerea la nivel
osos și procesele de absorbție și excreție de la nivel renal și gastro-intestinal. Eliminarea
calciului se face prin materiile fecale sau urină.

Fosforul se găsește în organism sub formă de fosfat anorganic iar valoarea normală a
concentrației plasmatice de fosfor este de 3 – 4,5 mg/dl. Fosforul provenit din ingestie alimentară
este absorbit la nivel intestinal și excretat pe cale urinară. (1)

Calciul și fosforul sunt principalele minerale care se depun la nivelul oaselor sub formă de săruri
de hidroxiapatită care prin fuziunea cu fibrele de colagen din componența osoasă asigură
rezistența acestuia. (2)

În homeostazia fosfo - calcică participă o serie de hormoni, dintre care cel mai important este
parathormonul, un rol important avându-l și vitamina D. (1)

Vitamina D prin forma sa activă, 1,25 – dihidroxicolecalciferolul prezintă o contribuție extrem

de importantă în depunerea și resorbția calciului, precum și în absorbția acestuia la nivel
intestinal, formând aici o proteină de legare a calciului. (2)

În aportul crescut de calciu forma activă a vitaminei D scade și astfel scade și rata absorbției de
calciu la nivel intestinal, așa încât concluzionăm că absorbția calciului la nivel intestinal este
dependentă de vitamina D.

Calciul care nu este ionizat se leagă de proteine cum ar fi albumina sau imunoglobulinele sau
formează complexe slabe împreună cu diverși anioni cum ar fi sulfat, citrat, fosfat, în consecință
valoarea concentrației calciului total din sânge poate fi modificată dacă există variații ale acestor
proteine de legare, chiar dacă valoarea calciului ionic rămâne neschimbată.
Spre deosebire de calciu, fosforul poate fi absorbit la nivelul intestinului subțire și în absența
vitaminei D, deși prezența acesteia ajută stimularea absorbției. (3)

Parathormonul

Hormonul paratiroidian sau PTH este secretat de glandele paratiroide și prezintă un rol
primordial în reglarea metabolismului fosfo - calcic.

Hipercalcemia inhibă secreția de parathormon iar hipocalcemia o stimuleaza prin acțiunea

directă a calciului asupra celulelor paratiroidiene.

Parathormonul este de fapt o proteină mică în structura căreia se găsesc 84 de aminoacizi. (1), (2)

Din punct de vedere biologic principala acțiune a parathormonului vizează creșterea ionilor de
calciu, urmată de scăderea fosfaților la nivel extracelular. Acest hormon poate afecta
metabolismul fosfocalcic prin modificarea absorbției și excreției a calciului și fosforului.

Astfel la nivel osos parathormonul acționează în două faze pentru realizarea resorbției de calciu
și fosfor.

Prima fază are drept consecință osteoliza care nu implică degradarea matricei osoase sau
rezorbția fosfaților. Însă a doua fază implică demineralizarea osoasă cu stimularea osteoclastelor
și inhibarea temporara a activității osteoblastelor.

Osteoclastele produc hidroliza matricei organice a osului, în urma căreia calciul și fosforul sunt
eliberate în lichidele extracelulare. În același timp, sub acțiunea PTH are loc creșterea fosfatazei
acide care duce la scăderea Ph-ului, favorizând demineralizarea osoasă. (1)

Astfel, hipersecreția sau administrarea prelungită de parathormon atrage după sine distrucția
matricei osoase, însă studii realizate pe animale au dovedit faptul că în cazul unei fracturi,
administrarea unei anumite doze de parathormon stimulează formarea calusului osos, aici
intervenind și celule ca osteoblastele sau osteoclastele, care realizează și remanierea osoasă. (4)

În hipoparatiroidie are loc scăderea activității osteoclastelor și a concentrației de calciu

plasmatic.(1)
Au fost efectuate studii care au realizat măsurarea nivelului de parathormon la 6 ore post
tiroidectomie totală pentru depistarea pacienților cu risc de hipocalcemie.

În urma analizei a 40 de pacienți, a rezultat că o predispoziție mai ridicată la hipocalcemia

postoperatorie a fost întâlnită la sexul feminin, în timp ce pacienții de sex masculin nu au
prezentat hipocalcemie. (5)

La nivel renal PTH- ul are efect fosfaturic, rezultând scăderea plasmatică a fosfaților, efect de de
reducere a calciuriei și creștere a calcemiei și stimulează sinteza metabolitilor vitaminei D.
Forma activă a vitaminei D stimulează acțiunea parathormonului asupra absorbției intestinale a
calciului și a fosforului. (1)

Reglarea secreției parathormonului este în interdependență cu reglarea secreției altui hormon

care este calcitonina. Parathormonul fiind un activator al rezorbției osoase iar calcitonina,alături
de estrogeni, un inhibitor al acestui proces.

Astfel, creșterea secreției parathormonului declanșată de hipocalcemie este însoțită de scăderea

calcitoninei, atunci când secreția de parathormon scade calcitonina crește. (1)

Calcitonina

Calcitonina sau tirocalcitonina este un alt hormon implicat în metabolismul fosfo - calcic și este
secretată sub influența ionilor de calciu asupra celulelor C parafoliculare de la nivelul tiroidei.
Este un hormon hipocalcemiant, antagonist al parathormonului.

În ceea ce privește structura chimică, calcitonina este un polipeptid în componența căruia intră
32 de aminoacizi.

Valoarea normală a calcitoninei este cuprinsă între 10 și 100 pg/ml, iar în cazul unei creșteri
bruște a calcemiei de exemplu cu 1mg/ml valoarea calcitoninei poate crește de 2- 10 ori față de
normal. În cazul pacienților cu cancere tiroidiene derivate din celulele C parafoliculare valorile
calcitoninei sunt foarte mult crescute.

Acțiunea hipocalcemiantă a calcitoninei este proporțională cu turnover-ul osos, în consecință

persoanele tinere vor fi mai afectate, în timp ce la adult remodelarea osoasă este încetinită.

Acest hormon inhibă osteoliza și rezorbția de la nivelul osteoclastelor încetinind activitatea

demineralizantă a acestora.

Mai exact etapele acțiunii calcitoninei sunt următoarele:

- Participă la depunerea rapidă de calciu la nivel osos și reduce activitatea osteolitică;

- Inhibă activitatea osteoclastelor, în același timp crescând activitatea osteoblastelor;
- Inhibă formarea de osteoclaste.

Acțiunea calcitoninei asupra fosforului este de a reduce concentrația plasmatică a acestuia.(1)

Administrarea de calcitonină este utilă în tratamentul hipercalcemiei maligne, în boala Paget

având rol în suprimarea rezorbției osoase și în tratamentul osteoporozei. (2)

Un studiu realizat pe iepuri a analizat efectul terapeutic în regenerarea osoasă în osteoporoză, al

unor microsfere din gelatină impregnate cu o peptidă legată de genele calcitoninei, în diferite
concentrații. Aceste microsfere au declanșat osteogeneza în decurs de 3 luni de la administrare.
În urma analizei computer tomografice și a examenului histologic, s-a ajuns la concluzia că
microsferele impregnate cu calcitonină au dus la creșterea numărului de trabecule osoase și la
scăderea gradului de separare dintre acestea.(6)
Însă utilizarea calcitoninei în tratamentul osteoporozei prezintă efecte adverse grave pe termen
lung, alături de utilizarea altor compuși ca bifosfonații sau modulatori selectivi ai receptorilor de
estrogeni.
Un studiu care a analizat efectele utilizării acestor medicamente în tratamentul osteoporozei a
relevat următoarele aspecte: grupul persoanelor cărora li s-a administrat calcitonină a inclus un
numar de 3993 de pacienți și a presupus evidențierea incidenței cancerului pe parcursul acestui
tratament.
În concluzie studiul a relevant că în cazul utilizării calcitoninei cancerul a avut o incidență destul
de mare, proporția fiind de 68 %, iar utilizând bifosfonații sau modulatorii selectivi ai
receptorilor de estrogeni incidența cancerului a fost mai mică. (7)
Estrogenii
Estrogenii sunt principalii hormoni sexuali feminini care prezintă multiple acțiuni, printre care au
rol și în menținerea homeostaziei de la nivelul oaselor.
Aceștia favorizează creșterea rapidă în perioada pubertății prin creșterea activității
osteoblastelor, favorizează și osificarea cartilajului de creștere ceea ce face ca dezvoltarea
staturală să se încheie mai devreme la femeie. (1)
Atunci când secreția de estrogeni scade, cum ar fi în perioada menopauzei apare tendința
instalării osteoporozei pierderea substanței osoase se produce în special din cauza unui
dezechilibru în remanierea osoasă, fiind influențat și echilibrul fosfo - calcic.
Un studiu realizat pe o perioada de 6 luni a inclus 244 de femei aflate în premenopauză și 252
aflate în postmenopauză.
Acest studiu a concluzionat că în cazul femeilor aflate în postmenopauză, comparativ cu cele din
premenopauză, există scăderi semnificative ale concentrației de estrogen și calciu și creșteri ale
concentrațiilor serice de fosfor.
Studiul a relevat corelații semnificative la grupul de femei din postmenopauza între vârstă și
markerii osoși și a evidențiat faptul că valoarea concentrațiilor calciului depinde și de hormonii
estrogeni.(8)
Nu a fost elicidat încă dacă estrogenii intervin în realizarea schimburilor fosfocalcice la nivel
renal în mod direct sau indirect. Însă se știe că efectele estrogenilor la nivel renal sunt de a
stimula absorbția calciului și excreția fosfatului.(1), (9)
Hormonul de creștere
Hormonul de creștere sau hormonul somatotrop este secretat de glanda pituitară, prin porțiunea
ei anterioară numită și adenohipofiză.
Acest hormon stimulează creșterea și înmulțirea tuturor celulelor din corp, fiind deci și un
stimulator al osteosintezei, însă într-un mod indirect.
Hormonul de creștere ajută la sintetizarea somatomedinei de către ficat, care acționează în mod
direct asupra osului și a cartilajului de creștere având rol în dezvoltarea lor prin producerea de
colagen ți condroitin sulfat. (2)
Hormonii androgeni
Testosteronul este un hormon care prezintă un rol primordial în dezvoltarea masculină în
perioada pubertății în special, însă cu roluri importante și pe tot parcursul vieții cu influențe
asupra funcțiilor musculare și osoase. (10)
Exemplificarea rolului testosteronului asupra homeostaziei osoase se poate realiza printr-un
studiu care a inclus pacienți cu cancer prostatic, cărora datorită faptului că celulele canceroase se
dezvoltă mult cu ajutorul androgenilor, li s-a efectuat castrarea chimică.
Analiza după acest procedeu a costatat că acesta a dus la o scădere considerabilă a densității
osoase și la apariția fracturilor pe os patologic. (11)
Asemenea estrogenilor, androgenii sunt hormoni care prezintă roluri sexuale, fizice, psihologice
și influențează homeostazia osoasă și la femei, aflându-se într-o concentrație mult mai mică
decât la sexul masculin.
Deși se găsesc receptori pentu androgeni la nivelul osteocitelor și osteoblastelor, mecanismul
prin care acești hormoni intervin în homeostazia osului la sexul feminin nu a fost încă elucidat.
Studii efectuate au concluzionat că administrarea de testosteron la femei prezintă următoarele
efecte asupra țesutului osos:
- Administrarea de testosteron a avut influență pozitivă pentru densitatea osoasă;
- Un nivel mai ridicat al testosteronului a scăzut rata de fracturi;
- Densitatea osoasă a fost mai mare în cazul pacientelor cărora li s-a administrat testosteron
și estrogen față de cele în cazul cărora a fost administrat doar estrogen.
Însă deși prezintă multe efecte pozitive, testosteronul are și efecte adverse importante
cum ar fi neoplasmul mamar sau endometrial, hirsutismul, acnee, dislipidemii sau
afectarea funcției hepatice. (12)
Hormonii glucocorticoizi
Cortizolul este principalul hormon glucocorticoid și este secretat de porțiunea corticală a glandei
suprarenale, deci de corticosuprarenală.
Cortizolul prezintă multiple acțiuni, unele dintre ele și la nivel musculo- scheletal. La nivel
muscular deficitul duce la scăderea contractilității și a rezistenței la efort, în timp ce excesul duce
la astenie și reducerea masei musculare datorită catabolizării proteice.
Acțiunea excesului de cortizol asupra sistemului osos este reprezentată de reducerea rezistenței
osoase, a mineralizării și a concentrației plasmatice de calciu din cauza reducerii absorbției
intestinale și creșterii calciuriei. (1)
Pentru a evidenția efectele cortizolului asupra sistemului osos a fost efectuat un studiu pe
șobolani, care a presupus administrarea la fiecare 16 zile a unor doze de hormon mici, medii sau
mari.
Rezultatele obținute au relezat faptul că efectul dozelor mici a fost nedetectabil, dozele medii au
dus la creșterea rezistenței maxime a osului și a elasticității diafizare, care au fost datorate fie
creșterii volumului masei osoase, fie creșterii elasticității. Dozele mari au condus la reducerea
masei osoase și la deformări ducând la scăderea performanțelor mecanice osoase.(13)
Bibliografie

1. Ioan Haulica Fiziologie umana, Ed. Medicala Bucuresti 2007; ISBN: 978-973-39-
0597-4
2. Arthur C. Guyton MD Fiziologie – Editie in limba romana sub redactia dr. Radu
Carmaciu, Ed. Medicala Amaltea Bucuresti 1997; ISBN: 973- 97507- 1-0
3. J. Larry Jameson Harrison’s endocrinology Ed. Mc. Graw Hill Education 2013; ISBN:
978- 0- 07- 181487- 4

4. Milstrey A, Wieskoetter B, Hinze D, Grueneweller N, Stange R, Pap T, Raschke

M, Garcia P Dose-dependent effect of parathyroid hormone on fracture healing and
bone formation in mice J. Surg Res.2017 ;220:327-335
5. Algarni M, Alzahrani R, Dionigi G, Hadi AH, AlSubayea H Parathyroid hormone and
serum calcium levels measurements as predictors of postoperative hypocalcemia in
total thyroidectomy Gland Surg 2017 Oct;6(5):428-432
6. Chen J, Liu W, Zhao J, Sun C, Chen J, Hu K, Zhang L, Ding Y Gelatin microspheres
containing calcitonin gene-related peptide or substance P repair bonedefects in
osteoporotic rabbits Biotechnol Lett 2017 Mar;39(3):465-472
7. Hsiao FY, Hsu WW Comparative risks for cancer associated with use of calcitonin,
bisphosphonates or selective estrogen receptor modulators
among osteoporosis patients: a population-based cohort study Jpn J Clin Oncol. 2017
Oct 1;47(10):935-941
8. Pardhe BD, Pathak S, Bhetwal A, Ghimire S, Shakya S, Khanal PR, Marahatta SB
Effect of age and estrogen on biochemical markers of bone turnover in postmenopausal
women: a population-based study from Nepal Int J Womens Health.2017 Oct 25;9:781-
788
9. Khalil R, Kim NR, Jardi F, Vanderschueren D, Claessens F, Decallonne B Sex steroids
and the kidney: role in renal calcium and phosphate handling Mol Cell
Endocrinol 2017 Nov 20. pii: S0303-7207(17)30576-2
10. Hunter I, Hay CW, Esswein B, Watt K, McEwan IJ Tissue control of androgen action:
The ups and downs of androgen receptor expression Mol Cell Endocrinol. 2017 Aug 5.
pii: S0303-7207(17)30424-0
11. Mohamad NV, Soelaiman IN, Chin KY Effect of Androgen Deprivation Therapy (ADT)
on Bone Health Status in Men with Prostate Cancer Endocr Metab Immune Disord
Drug Targets 2017 Sep 18
12. Yasui T, Fukuoka M Calcium and bone metabolism across women's life
stages. Bone metabolism and estrogen/androgen balance in women Clin
Calcium. 2017;27(5):673-682
13. Ferretti JL, Vázquez SO, Delgado CJ, Capozza R, Cointry G Biphasic dose-response
curves of cortisol effects on rat diaphyseal bone biomechanics Calcif Tissue Int. 1992
Jan;50(1):49-54